Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE

Prin persoana fizica se intelege orice fiinta umana, titulara de drepturi subiective si de obligatii civile, figurand ca subiect activ sau pasiv intr-un raport juridic civil. Termenul de persoana provine din latinescul persona, insemnand masca pe care o purta actorul in tragedia antica si semnificand rolul pe care il are omul in viata sociala62.

Personalitatea juridica reprezinta calitatea pe care o are o fiinta umana de a fi subiectul unui raport juridic civil63. Orice persoana fizica poate figura ca subiect intr-un raport juridic, avand capacitate civila, care cuprinde doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

SECTIUNEA I

NOTIUNEA, REGLEMENTAREA, CONTINUTUL SI CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITATII DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice reprezinta acea parte componenta a capacitatii civile constand in aptitudinea generala si abstracta a persoanei fizice de a avea drepturi si obligatii. Este reglementata de Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice64, Constitutia Romaniei, Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului Familiei si a Decretului nr. 31/1954 , Codul civil, Codul familiei, Codul penal si numeroase alte acte normative.

Continutul capacitatii de folosinta este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor civile pe care le poate avea persoana fizica in cadrul raporturilor juridice civile, in conditiile legii. Urmatoarele categorii de drepturi fac parte din continutul capacitatii de folosinta:

- drepturi privind integritatea fizica si morala a persoanei (dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si morala);

- drepturi care individualizeaza persoana in cadrul familiei sau societatii (dreptul la nume, la domiciliu, la stare civila);

- drepturi asupra creatiei intelectuale sau artistice (dreptul de autor, de inventator);

- drepturile personalitatii (dreptul la propria imagine, la viata intima, la secretul convorbirilor telefonice si al corespondentei).

Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta sunt urmatoarele:

1. legalitate, legea stabilind inceputul, continutul si sfarsitul ei;

2. generalitate, fiind o aptitudine generala si abstracta a persoanei fizice de a avea drepturi si obligatii civile;

3. egalitate, care rezulta din principiul fundame 737h78h ntal al dreptului civil - egalitatea in fata legii civile;

4. universalitate,  fiind recunoscuta tuturor persoanelor fizice;

5. inalienabilitate, deoarece nu se poate renunta la capacitatea de folosinta, nici total, nici partial, pentru ca aceasta ar insemna renuntarea la calitatea de subiect de drept civil. Actele prin care s-ar renunta la capacitatea de folosinta sunt nule absolut.

6. intangibilitate, pentru ca  nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta, decat in cazurile si conditiile prevazute de lege, adica in mod exceptional si temporar.

Exista doua categorii de ingradiri aduse capacitatii de folosinta:

a) ingradiri cu caracter de sanctiune:

- de natura penala, precum pedeapsa penala accesorie a interzicerii unor drepturi (dreptul de a alege si de a fi ales, dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii, drepturile parintesti, dreptul de a fi tutore sau curator) sau masuri de siguranta luate impotriva persoanelor care au comis fapte penale (interdictia de a se afla intr-o anumita localitate);

- de dreptul familiei, precum decaderea din drepturile parintesti sau indepartarea de la tutela, in cazul in care parintii sau tutorele sunt neglijenti ori abuzivi fata de cei aflati in ocrotirea lor;

- de drept civil, precum nedemnitatea succesorala si excluderea de la succesiune a mostenitorilor care au fost condamnati pentru savarsirea infractiunii de omor sau tentativa de omor asupra persoanei care a lasat mostenirea si a celor care nu l-au denuntat pe autorul omorului acesteia.

b) ingradiri cu caracter de ocrotire:

- minorul de 16 ani poate dispune prin testament numai de o jumatate din averea sa, conform art. 807 C. civ.;

- minorul de 16 ani nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui, potrivit art. 809 C. civ.;

- medicii si farmacistii nu pot primi donatii sau legate de la persoanele pe care le-au tratat in boala de care acestea au decedat, conform art. 810 C. civ.;

- ofiterii de nave nu pot primi legate facute pe nava, in cursul unei calatorii, daca nu sunt rude cu testatorul, potrivit art. 883 C. civ.;

- judecatorii, procurorii si avocatii nu pot cumpara drepturi litigioase, a caror solutionare este de competenta tribunalului judetean in a carui circumscriptie teritoriala isi execita functia sau profesia, conform art. 1309 C. civ.;

- vanzarea intre soti nu este permisa, potrivit art. 1307 C. civ.;

- minorul nu poate sa faca donatii sau sa garanteze obligatia altuia, conform art. 133 alin. 3 C. fam.;

- tutorele nu poate fi adjudecatar de bunuri din averea celui pus sub tutela sa, nici mandatarii privind bunurile pe care ei sunt insarcinati sa le vanda, nici administratorii privind bunurile din averea incredintata ingrijirii lor, nici functionnarii publici privind bunurile statului care se vand prin ei, potrivit art. 1308 C. civ.

Sanctiunea pentru nerespectarea acestor interdictii este nulitatea absoluta sau relativa, dupa cum norma juridica incalcata ocroteste un interes general sau personal.

SECTIUNEA II

INCEPUTUL CAPACITATII DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE

Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe, ca regula, de la data nasterii persoanei, cand aceasta dobandeste calitatea de subiect de drept.

Ca o exceptie, conform art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie, cu conditia ca el sa se nasca viu (nu si viabil) si sa dobandeasca doar drepturi, nu si obligatii66. Capacitatea anticipata de folosinta a persoanei fizice are importanta practica in cazul in care tatal copilului conceput, dar nenascut inca, decedeaza, deoarece acest copil il va mosteni (sub beneficiu de inventar, deoarece el poate dobandi doar drepturi, nu si obligatii), daca se va naste viu. Prin verificarea existentei aerului in plamanii copilului se determina daca acesta s-a nascut viu si a murit ulterior, sau s-a nascut mort, caz in care aerul lipseste din plamanii sai.

Pentru determinarea perioadei in care copilul a fost conceput, legea a instituit prezumtia absoluta a timpului legal al conceptiei. Astfel, potrivit art. 61 C. fam., timpul cuprins intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiei. S-a prevazut o perioada minima de 180 de zile (6 luni) si una maxima  de 300 de zile (10 luni) ca limite ale conceptiei si un interval de 121 de zile (4 luni) in care se situeaza momentul conceptiei.

SECTIUNEA III

INCETAREA CAPACITATII DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE

3.1. Moartea fizic constatata prin certificat de deces

Conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza, de regula, odata cu moartea ei fizic constatata de un medic prin certficat medical constatator al mortii, urmat de actul si certificatul de deces intocmite de catre ofiterul de stare civila.

Moartea biologica consta in incetarea cu desavarsire a vietii prin oprirea pulsatiilor creierului, cunoscut fiind faptul ca celula nervoasa este prima care se descompune. Din momentul constatarii mortii biologice se poate pasi la prelevarea si transplantul de organe umane67. De asemenea, din acest moment se deschide succesiunea, inceteaza casatoria si obligatiile personale, iar un copil este considerat ca nascut din casatorie sau din afara casatoriei. In cazul mortii clinice, persoana prezinta toate simptomele mortii, dar in mod exceptional exista posibilitatea reanimarii, a revenirii la viata a persoanei.

3.2. Declararea judecatoreasca a mortii

Conform art. 16-21 din Decretul nr. 31/1954 si art. 36-43 din Decretul nr. 32/1954, in anumite situatii (razboi, accidente sau catastrofe naturale, disparitia indelungata fara nici o stire a persoanei), nu exista posibilitatea stabilirii prin constatare directa (examinarea cadavrului) a decesului persoanei, nestiindu-se cu exactitate daca se mai afla in viata sau nu, desi din punct de vedere juridic ea exista. Inlaturarea acestei incertitudini se face prin declararea judecatoreasca a mortii persoanei disparute, avand drept consecinta incetarea capacitatii de folosinta. De asemenea, aceasta procedura are aceleasi efecte ca si constatarea directa a decesului, mai sus amintite. Sfarsitul capacitatii de folosinta a persoanei fizice coincide cu data mortii stabilita prin hotarare judecatoreasca.

Exista doua feluri de declarare judecatoreasca a mortii:

1. declararea judecatoreasca a mortii, precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei, reprezentand regula;

2. declararea judecatoreasca a mortii, fara declararea judecatoreasca a disparitiei, reprezentand exceptia.

Procedura declararii judecatoresti a mortii cuprinde doua faze:

A. declararea judecatoreasca a disparitiei;

B. declararea judecatoreasca a mortii, precedata sau nu de declararea judecatoreasca a disparitiei.

A. Declararea judecatoreasca a disparitiei

Conditii:

1. persoana trebuie sa lipseasca de la domiciliu, crezandu-se ca ea nu mai este in viata;

2. de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana era in viata trebuie sa fi trecut un an.

Cele doua conditii, privind situatii de fapt, pot fi dovedite cu orice mijloc de proba. Daca nu se poate stabili data ultimelor stiri, aceasta data va fi considerata ca fiind ultima zi a lunii sau, daca nu se poate stabili nici luna, a anului calendaristic cunoscut.

Cererea de declarare a disparitiei poate fi formulata de orice persoana interesata (sot, copii, rude, creditori, procurorul, din oficiu) si se depune la instanta pe raza careia a avut ultimul domiciliu persoana disparuta.

Procedura de solutionare a cererii de declarare judecatoreasca a disparitiei parcurge urmatoarele trei etape:

a) faza prealabila judecatii are drept scop culegerea de informatii cu privire la persoana disparuta si luarea unor masuri de conservare a bunurilor ei.

Presedintele instantei care primeste cererea dispune, prin organele primariei si ale politiei, sa se faca cercetari privind persoana disparuta si afisarea cererii la ultimul domiciliu al disparutului si la primarie, cu invitatia ca persoanele ce pot da informatii sa le comunice organelor de cercetare sau instantei. Daca persoana disparuta poseda bunuri, presedintele instantei va sesiza autoritatea tutelara care va lua masura numirii unui curator pentru administrarea bunurilor.

Dupa 45 de zile de la afisarea cererii, presedintele instantei va fixa un termen de judecata, citand partile. Persoana disparuta (paratul) va fi citata la ultimul domiciliu, iar daca a avut un madatar general, va fi citata si la domiciliul acesteia.

b) faza judecatii proriu-zise, care se defasoara dupa regulile prevazute de Codul de procedura civila, cu participarea celui care a formulat cererea (reclamantul) si, in mod obligatoriu, a procurorului. Probele se administreaza in fata instantei, apoi aceasta delibereaza si pronunta hotararea, care poate fi atacata prin cai ordinare sau extraordinare de atac.

c) faza ulterioara judecatii, in care hotararea de declarare a disparitiei ramasa  definitiva se va afisa timp de 30 de zile la usa instantei si la primaria ultimului domiciliu al celui disparut. Daca disparutul poseda bunuri, instanta comunica aceasta hotarare autoritatii tutelare pentru a se institui curatela, in vederea administrarii averii disparutului.

Efectele hotararii de declarare a disparitiei:

Persoana este considerata disparuta, insa nu decedata, deci socotita inca in viata, potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954. Asadar, hotararea de declarare a disparitiei nu produce nici o modificare privind capacitatea de folosinta a persoanei disparute, care se pastreaza, singurul efect constand in indeplinirea primei conditii de fond pentru declararea judecatoreasca a mortii. Totusi, pentru copiii persoanei disparute se poate lua masura numirii unui tutore, iar pentru administrarea bunurilor acestuia se poate lua masura numirii unui curator.

Daca persoana declarata disparuta reapare, nu este necesara o hotarare judecatoreasca de anulare a hotararii de declarare a disparitiei, deoarece aceasta din urma nu are efecte asupra capacitatii de folosinta a persoanei, ea considerandu-se a fi in viata. In cazul in care s-a instituit tutela minorului si curatela pentru bunurile disparutului, incetarea acestor masuri are loc la cererea persoanei reaparute forulata catre autoritatea tutelara.

B. Declararea judecatoreasca a mortii

1) precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei - regula

Declararea judecatoreasca a mortii poate fi ceruta de orice persoana interesata.

Conditii:

sa existe o hotarare judecatoreasca de declarare a disparitiei;

sa fi trecut cel putin 4 ani de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana disparuta era in viata;

de la data afisarii hotararii de declarare a disparitiei sa fi trecut 6 luni.

Daca data ultimelor stiri nu poate fi stabilita exact, ea se va socoti de la sfarsitul lunii sau al anului ultimelor stiri.

2) neprecedata de declararea judecatoreasca a disparitiei - exceptia

Conditii:

persoana a disparut in cursul unei imprejurari care indreptateste a se presupune decesul (ex.: razboi, naufragiu, accident aviatic);

sa fi trecut cel putin 1 an de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana disparuta era in viata.

Imprejurarea exceptionala se va proba cu orice mijloc de proba, fiind o situatie de fapt, neexistand un certificat constatator al mortii.

Procedura de declarare judecatoreasca a mortii:

Este aceeasi ca si pentru declararea disparitiei, cu cele trei etape. Hotararea definitiva de declarare a mortii se comunica serviciului de stare civila de la locul nasterii persoanei declarate moarta, care va inregistra decesul si va elibera certificatul de deces, conform art. 41 din Decretul nr. 32/1954.

Instanta de judecata stabileste si data mortii, iar daca aceasta nu se poate stabili cu precizie, data mortii va fi ultima zi a termenului de 4 ani, respectiv de 1 an, in functie de tipul de declarare judecatoreasca a mortii aplicabil. Data mortii stabilita de instanta in cuprinsul hotararii nu se confunda cu data ramanerii definitive a hotararii de declarare a mortii. Cel in cauza este considerat mort dupa ce hotararea a ramas definitiva, dar cu efect retroactiv, de la data stabilita in hotarare.

Efectele hotararii declarative de moarte:

- inceteaza capacitatea de folosinta a persoanei fizice si calitatea acesteia  de subiect de drept;

- inceteaza casatoria la data mortii stabilita in hotarare. Bunurile dobandite pana la data mortii raman bunuri comune ale sotilor, iar cele dobandite ulterior vor fi bunuri proprii ale sotului supravietiutor. Daca sotul supravietiutor s-a recasatorit, cea de-a doua casatorie ramane valabila si nu va mai fi socotit bigam.

- in functie de data mortii stabilita in hotarare se va determina calitatea copiilor nascuti intre timp ca fiind copii din casatorie sau din afara ei;

- drepturile de uz, uzufruct, si abitatie se sting pe data mortii disparutului, ca si cele rezultate din acte juridice intuitu personae (ex.: contractul de mandat);

- se deschide succesiunea celui declarat mort. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii de declarare a mortii.

Rectificarea datei mortii:

Daca ulterior ramanerii definitive a hotararii se ivesc probe din care rezulta ca data mortii este alta decat cea stabilita in hotarare se poate solicita instantei care a emis-o rectificare datei mortii, conform art. 18 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954. Judecata se face de urgenta, cu citarea partilor si a procurorului, actiunea nefiind supusa prescriptiei extinctive. Instanta modifica hotararea si o comunica pe cea noua serviciului de stare civila, care va rectifica data mortii in registrul de stare civila. Efectele rectificarii datei mortii se produc asupra drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale, care se vor reconsidera in raport cu noua data.

Anularea hotararii de declarare a mortii:

Daca cel declarat judecatoreste mort este in viata si reapare sau se descopera actul de deces fizic constatat, orice persoana interesata (in special persoana in cauza, aflata in viata) si procurorul pot cere anularea hotararii de declarare a mortii, potrivit art. 20 din Decretul nr. 31/1954. Cererea de anulare este imprescriptibila si se adreseaza instantei care a pronuntat hotararea, care o va judeca de urgenta, cu citarea partilor si cu participarea obligatorie a procurorului. Hotararea de anulare a declararii mortii se comunica serviciului de stare civila care a inregistrat moartea, acesta fiind obligat sa faca rectificarea in registrul de stare civila.

Efectele hotararii judecatoresti de anulare a declararii mortii sunt urmatoarele:

- cel declarat mort este considerat ca a fost intotdeauna in viata, redobandind capacitatea de folosinta in mod retroactiv;

- bunurile dobandite de celalalt sot in timpul disparitiei sunt bunuri proprii, nu comune;

- cel declarat mort poate cere inapoierea bunurilor sale de la mostenitorii sai (cei de buna-credinta vor restitui doar bunul, fara fructe, spre deosebire de mostenitorii de rea-credinta), de la subdobanditorii bunurilor succesorale cu titlu gratuit (indiferent de buna sau reaua-credinta) si de la subdobanditorii cu titlu oneros de rea-credinta. Doar subdobanditorii cu titlu oneros de buna-credinta nu sunt obligati la restituirea bunurilor.

- daca sotul supravietuitor s-a recasatorit, cea de-a doua casatorie ramane valabila, prima casatorie considerandu-se desfacuta pe data incheierii noii casatorii;

- daca sotia nu s-a recasatorit, dar a nascut un copil in lipsa sotului, acesta va fi considerat copil din casatorie, pana cand sotul va promova actiunea in tagada paternitatii.

Comorientii:

Sunt persoane care au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se putea stabili care dintre ele a decedat mai inainte. Importanta acestora consta in stabilirea momentului mortii din punct de vedere succesoral, deoarece pentru a succede, persoana trebuie sa existe in momentul deschiderii succesiunii.

Daca mai multe persoane cu vocatie succesorala reciproca (rude) au murit in aceeasi imprejurare extraordinara (ex.: cutremur, naufragiu, catastrofa aeriana), fara a se putea stabili daca una a supravietiut celeilalte, ele sunt socotite ca au murit deodata, in acelasi moment, si nu se mostenesc intre ele, iar data deschiderii succesiunii va fi aceeasi pentru toti, succesiunea fiecaruia cuvenindu-se persoanelor indreptatite existente la acea data, conform art. 21 din Decretul nr. 31/1954.

Bibliografie:

1. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;

2. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

4. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala. Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000;

5. Andrei Petru P., Apetrei I., Drept civil. Partea generala. Persoana fizica, Ed. Ankarom, Iasi, 1998;

6. Codul civil;
7. Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice;

8. Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului nr. 31/1954.