Cauza actului juridic civil

Cauza actului juridic civil

A. Notiune si reglementare

67. Notiune. Printre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii,
art. 948 C.civ. prevede si ,,o cauza licita", iar art. 966 C.civ. dispune ca ,,obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect".

Cauza este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea acestuia.

Inainte de a trece la analiza structurii sale, cateva aspecte pot fi subliniate:

a) cauza este o parte a vointei juridice, cealalta parte fiind consimtamantul; dar cauza este un element de natura psihologica care raspunde la intrebarea "pentru ce s‑a incheiat actul?", in timp ce consimtamantul arata "daca" partea a voit sa se oblige prin acel act;

b) daca obiectul actului juridic arata "ce se datoreaza" (qui debetur), cauza arata "pentru ce se datoreaza";

c) cauza este prefigurarea mintala a scopului urmarit prin incheierea actului juridic, asa incat este anterioara (si concomitenta) momentului incheierii actului;

d) cauza, conditie esentiala a actului juridic, nu se confunda cu izvorul efectelor juridice, pentru ca aici nu se are in vedere sensul filosofic, de causa eficiens, ci sensul juridic, de scop urmarit care sa fie atins prin incheierea actului, causa finalis

68. Acte juridice acauzale. In fine, se va avea in vedere ca necesitatile mate­riale practice ale circuitului civil au determinat aparitia unor acte juridice generatoare de drepturi de creanta a caror valabilitate sa nu fie examinata sub aspectul validitatii cauzei lor, pentru ca in acest fel sa poata circula liber, repede si simplu de la un subiect de drept la altul.

Este vorba de asa‑numitele acte acauzale, valabile independent de cauza lor si care se materializeaza, practic, in titluri de valoare. Titlurile de valoare sunt inscri­suri constatatoare ale unor drepturi de creanta care sunt valabile indepen­dent de cauza lor juridica, dar care treb 656d32g uie sa respecte in mod obligatoriu forma­litatile impuse de lege si care nu pot fi valorificate decat prin prezentarea inscri­sului in care sunt incorporate (spre exemplu, cecurile, cambiile, recipisele de depozit)

B. Structura cauzei

Se considera ca in structura cauzei actului juridic intra doua elemente interde­pendente: scopul imediat si scopul mediat.

69. Scopul imediat (causa proxima), numit si scopul obligatiei, este stabilit pentru principalele categorii de acte juridice civile, astfel:

- in contractele sinalagmatice, consta in prefigurarea mentala de catre fiecare parte a contraprestatiei, asa incat reciprocitatii de prestatii ale partilor ii cores­punde reciprocitatea de cauze.

- in actele juridice cu titlu gratuit, consta in intentia de a gratifica (animus donandi);

- in actele juridice reale, consta in prefigurarea remiterii bunului;

- in contractele aleatorii, consta in prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului sau riscul pierderii.

S‑a subliniat ca pentru unele acte juridice civile scopul imediat se va aprecia avandu‑se in vedere nu doar un caracter al actului; cum este cazul contractului de comodat, contract unilateral, real si cu titlu gratuit (scopul obligatiei comodata­rului este remiterea lucrului de catre comodant, iar scopul consimtamantului comodantului este intentia de a procura gratuit un folos comodatarului si de a lua inapoi, la termen, lucrul imprumutat).

De asemenea, in cazul actelor juridice unilaterale, in principiu, scopul imediat este stabilit pentru fiecare tip de asemenea act (in cazul ofertei de a contracta, scopul imediat consta in prefigurarea acceptarii acesteia, deci in prefigurarea incheierii unui contract; in cazul promisiunii publice de recompensa, scopul obligatiei promitentului consta in prefigurarea mintala a executarii prestatiei pentru care ofera recompensa etc.).

In acest cadru, scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract, obiectiv si invariabil al cauzei in aceeasi categorie de acte juridice. Spre exemplu, in contractul de donatie, pentru toti donatorii scopul consim­tamantului lor este acelasi: intentia de a spori patrimoniul celui gratificat fara a primi in schimb o contraprestatie.

70. Scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, repre­zinta acel element al cauzei care consta in motivul (mobilul) determinant pentru incheierea unui act juridic si se refera la insusirile unei prestatii sau la calitatile unei persoane. El este elementul concret, subiectiv si variabil (al cauzei) de la o categorie de acte la alta si, chiar in cadrul aceleiasi categorii, de la un act juridic la altul.

Opinia potrivit careia in structura cauzei intra doua elemente, un element obiectiv si unul subiectiv, admisa astazi constant in doctrina si jurisprudenta, este rezultatul unei evolutii a conceptiei despre cauza. Initial, s‑a considerat ca structural cauza cuprinde numai un element obiectiv, adica scopul imediat (teoria obiectiva a cauzei).

Solutia actuala s‑a impus pentru urmatoarele argumente

a) Codul civil cuprinde dispozitii care demonstreaza ca intentia legiuitorului de a include in cauza si elementul subiectiv, concret si variabil de la act la act si de la persoana la persoana (art. 954, art. 1352, art. 1714);

b) jurisprudenta sustine conceptia subiectiva si cerceteaza scopul mediat al actului juridic, desfiintand acele acte care au un scop ilicit sau imoral;

c) un argument de logica juridica: principiul vointei interne impune ca mobi­lurile care au determinat partea sa incheie actul juridic sa fie cuprinse in notiunea de cauza a actului.

Integrarea elementului subiectiv in notiunea de cauza ridica urmatoarea problema: dupa ce criterii un anumit motiv cuprins in vointa psihologica (com­plexa si stufoasa) primeste valoare juridica de scop mediat al cauzei? Raspunsul este important pentru judecatorul chemat sa analizeze "vointa partilor" (cu laturi insondabile) pentru a retine "cauza actului" incheiat (apare riscul promovarii arbi­trariului in solutiile pronuntate). S‑a aratat ca din multitudinea de motive subiec­tive care insotesc vointa partii, se va retine numai scopul care a avut rolul hotarator in darea consimtamantului, numit motivul determinant sau cauza impul­siva si determinanta. Legea impune ca motivul determinant sa se refere, fie la insusirile prestatiei (calitati substantiale ale obiectului actului), fie la calitatile ori identitatea persoanei fata de care actul incheiat va produce efecte juridice, dar partile prin vointa lor pot sa considere esential pentru actul juridic si un alt element. In situatia actelor cu titlu oneros, securitatea circuitului civil impune ca motivul considerat de o parte a fi determinant la incheierea actului, sa fi fost cunoscut sau sa fi putut fi cunoscut de cealalta parte

C. Conditiile de valabilitate a cauzei

Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca, cumu­lativ, urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.

71. Cauza trebuie sa existe. Conditia este impusa de art. 966 C.civ.: "obligatia fara cauza () nu poate avea niciun efect".

In doctrina aceasta conditie a fost inteleasa diferit. Mai intai, se considera ca lipsa cauzei se confunda cu cauza falsa care, la randul ei, nu este decat o eroare asupra cauzei . Or, se considera ca, in ceea ce priveste scopul imediat, "inexis­tenta si falsitatea cauzei nu se confunda in toate cauzele", iar in ceea ce priveste scopul mediat, lipsa acestuia se reduce la eroare asupra cauzei, adica la cauza falsa . Opinia care s‑a impus face, pe buna dreptate, o dubla distinctie: pe de o parte, scopul mediat de scopul imediat; pe de alta parte, intre cauzele lipsei de cauza; pe baza acestor distinctii se retin urmatoarele solutii

a) cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, lipsesc ambele ele­mente ale cauzei, deoarece formarea vointei juridice, care cuprinde consimta­mantul si cauza, presupune existenta discernamantului; in aceasta situatie, lipsa cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic, deoarece aceasta este sanctiunea lipsei de discernamant;

b) cand lipsa cauzei se datoreaza: lipsei contraprestatiei, in contractele sina­lag­matice; lipsei predarii bunului, in actele reale; lipsei riscului, in actele alea­torii; lipsei intentiei de a gratifica, in actele cu titlu gratuit, lipseste un element esential al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat se rasfrange si asupra scopului mediat (care nu lipseste, dar este fals, constand intr‑o eroare asupra motivului determinant), lasandu‑l fara suport juridic, astfel incat sanctiunea va fi nulitatea absoluta.

72. Cauza trebuie sa fie reala. Si aceasta conditie este expres consacrata de art. 966 C.civ. care dispune ca obligatia "fondata pe o cauza falsa" nu poate avea niciun efect juridic.

Aceasta conditie priveste, de regula, elementul subiectiv al cauzei (scopul mediat). Astfel, cauza nu este reala atunci cand este falsa si este falsa atunci cand exista eroare asupra acelor elemente care constituie motivul determinant al consimtamantului, care este tocmai scopul mediat

Cauza este falsa, spre exemplu, cand donatorul crede ca gratificatul ii este o ruda apropiata, dar se dovedeste ulterior ca nu exista nicio relatie de rudenie; motivul determinant al vointei de a gratifica l‑a constituit calitatea persoanei gratificate, iar eroarea asupra insusirilor persoanei atrage falsitatea cauzei.

Cauza este falsa si atunci cand, intr‑un act nenumit, ar exista eroare asupra scopului imediat (eroare cu privire la natura contraprestatiei celeilalte parti). De asemenea, in materia vanzarii lucrului altuia, cumparatorul de buna‑credinta, isi reprezinta gresit contraprestatia vanzatorului non dominus (transferul dreptului de proprietate), imposibil de realizat in temeiul actului incheiat

Sanctiunea care intervine pentru cauza falsa consta in nulitatea relativa a actului juridic, dar numai cu conditia sa fie indeplinite cerintele erorii‑viciu de consimtamant, ceea ce evidentiaza stransa legatura ce exista intre aceasta cerinta a cauzei si error in substantia/personam.

73. Cauza trebuie sa fie licita si morala. Necesitatea indeplinirii acestei conditii este stabilita de art. 966 C.civ. si art. 968 C.civ., care ii precizeaza continutul: "cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Se observa ca, in conceptia legiuitorului, conditia cauzei de a fi morala nu este distincta, ci, dimpotriva, este o componenta a cerintei cauzei de a fi licita.

In doctrina s‑a pus problema corelatiei dintre art. 968 C.civ. si art. 5 C.civ., intrucat, aparent, ar exista o suprapunere intre sferele lor de aplicare. S‑a ajuns la concluzia, justa, ca cele doua texte nu se suprapun, ci au sfere diferite de aplicare. Astfel, in baza art. 5 C.civ. pot fi declarate nule numai actele juridice civile care au o cauza ce contravine dispozitiilor exprese care privesc ordinea publica si morala. Insa, in temeiul art. 968 C.civ. vor putea fi declarate nule si acele acte juridice a caror cauza, desi imorala, nu contravine unei dispozitii legale exprese (de exemplu, conventia incheiata in scopul inceperii, mentinerii sau reluarii unei relatii de concubinaj)

Cauza este licita atunci cand elementele ei sunt in deplina concordanta cu legea si este ilicita cand contravin legii. Cauza este morala atunci cand elemen­tele ei sunt in perfecta concordanta cu "bunele moravuri", cu regulile de convie­tuire sociala, indiferent ca sunt sau nu consacrate de o dispozitie expresa.

Ilicitatea si imoralitatea cauzei privesc, de regula, elementul subiectiv al cau­zei, scopul mediat, dar nu este exclus sa fie ilegal sau imoral si scopul imediat . Chestiunea de a sti ca o obligatie se intemeiaza pe o cauza ilicita ori imorala este o chestiune de fapt, lasata la aprecierea suverana a judecatorului, care poate fi probata cu orice mijloc de proba. Sanctiunea care intervine in situatia cauzei ilicite sau imorale este nulitatea absoluta a actului juridic civil.

D. Proba si rolul cauzei

74. Proba. Problema dovedirii cauzei presupune lamurirea a doua aspecte, si anume: sarcina probei si mijloacele de proba admisibile.

Conform art. 967 C.civ., conventia este valabila chiar si in cazul in care cauza nu este expresa, intrucat aceasta este prezumata pana la dovada contrara.

Textul instituie in aceasta materie, doua prezumtii relative (iuris tantum):

a) prezumtia de valabilitate a cauzei;

b) prezumtia de existenta a cauzei.

Oricine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei unui act juridic are sarcina probei.

75. Rolul cauzei. Sintetic, importanta cauzei rezida in urmatoarele:

a) este un mijloc de exprimare juridica a unui interes al autorilor unui act juri­dic;

b) reprezinta un instrument juridic eficace al justitiei contractuale.