Clasificarea normelor de drept civil

Clasificarea normelor de drept civil

Normele de drept civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel:

a)   Dupa posibilitatea partilor de a deroga sau nu de la ele, normele de drept civil se clasifica 242b18c in norme dispozitive si norme imperative[1].

Normele de drept civil dispozitive suplinesc sau chiar interpreteaza vointa neexprimata sau insuficient exprimata a subiectelor de drept civil. Acestea permit derogarea de la dispozitiile pe care le contine.

Normele dispozitive se subclasifica in norme permisive si norme supletive.

Normele dispozitive permisive dau posibilitatea subiectelor de drept sa aiba a anumita conduita. Un exemplu de astfel de norma il constituie dispozitiile art. 1587 din Codul Civil, potrivit caruia "se pot stipula dobanzi de bani, de producte sau de alte lucruri mobile".

Normele dispozitive supletive stabilesc o anumita conduita pentru parti, care este obligatorie doar daca partile nu au prevazut o alta conduita. Cu titlu de exemplu, amintim: dispozitiile art. 1305 din Codul Civil, potrivit caruia "spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrarie", art. 1615 din Codul Civil, conform caruia "restitutiunea trebuie sa se faca, daca prin contract nu se arata locul, acolo unde se afla lucrul depozitat".

Normele de drept imperative se subclasifica in norme onerative si norme prohibitive.

Normele imperative onerative obliga partile la o anumita conduita, ex. art. 1772 din Codul Civil, conform caruia "ipoteca conventionala nu va fi constituita decat prin act autentic".

Normele imperative prohibitive interzic in mod expres partilor sa aiba o anumita conduita, ex. art. 1513 din Codul Civil prevede ca "este nul contractul prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor. Asemenea, nula este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la pierdere".

b) Dupa natura interesului ocrotit de norma civila, distingem intre normele juridice civile de ordine publica si normele juridice civile de ordine privata.

Norma juridica civila de ordine publica este acea norma care ocroteste un interes general public. Avand in vedere faptul ca normele de ordine publica ocrotesc un interes general public, acestea sunt si norme imperative. Nu este obligatoriu ca toate normele de drept civil imperative sa fie si norme de ordine publica.

Norma juridica civila de ordine privata urmareste ocrotirea unui interes individual. Normele juridice civile de ordine nu sunt intotdeauna si norme dispozitive, dar normele dispozitive sunt intotdeauna si norme de ordine privata.

c) Dupa intinderea campului de aplicare, normele de drept civil se impart in: norme juridice civile generale si norme juridice civile speciale.

Normele de drept civil generale se aplica in toate cazurile si orice materie, daca o alta norma nu prevede altfel.

Normele de drept civil speciale se aplica doar in cazurile expres stabilite de lege. De aici rezulta faptul ca normele generale constituie situatia de drept comun, in timp ce normele speciale constituie exceptia, norma speciala aplicandu-se cu prioritate fata de norma generala, fara a se lua in considerare faptul ca norma speciala este mai veche decat norma generala

Datorita faptului ca deroga de la dreptul comun, norma speciala este de stricta interpretare si aplicare, neputand fi aplicata prin analogie la situatii pentru care norma speciala nu face referire, acestea fiindu-le aplicabile dispozitiile din normele generale.