DREPT
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept. |
StiuCum
Home » DREPT
» drept civil
|
|
De la dreptul roman la codul civil |
|
De la dreptul roman la Codul civil 2. In dreptul roman. Jurisconsultul Gaius arata in manualul sau juridic (la sfarsitul secolului al II‑lea d.H), ca omnis enim obligatio vel ex contractu nascitur vel ex delicto (orice obligatie se naste 343h77d fie dintr‑un contract, fie dintr‑un delict). Cele doua izvoare ale obligatiilor, contractul si delictul, apar ca doua notiuni juridice bine cristalizate, abstracte si generale, si nu reduse ca in epoca veche, la un continut cu valoare de speta individuala. Dezvoltarea relatiilor sociale a impus, sub influenta dreptului pretorian, o clasificare tripartita a izvoarelor obligatiilor. Tot Gaius imparte obligatiile in: obligatii care rezulta din contract; obligatii care rezulta din delict; obligatii care rezulta din diferite alte cauze (obligationes aut ex contractu nascitur aut ex maleficio aut proprio quodam modo ex variis causarum figuris). In categoria variae figurae causarum intrau acele fapte care, fara a fi contracte sau delicte, dadeau totusi nastere la obligatii. Dar in dreptul postclasic roman, Iustinian a impartit izvoarele obligatiilor in patru parti: contracte, delicte, cvasicontracte si cvasidelicte - aut enim ex contractu sunt aut quasi ex contractu aut ex maleficio aut quasi ex maleficio. Cele doua categorii noi, cvasicontractul si cvasidelictul, cuprind actele si faptele juridice care anterior erau cuprinse in acele ,,diferite alte cauze" si care prezentand unele asemanari formale fie cu contractele, fie cu delictele, au fost numite cvasicontracte ori cvasidelicte 3. In sistemul Codului civil. Izvoarele stabilite de Iustinian (contractul, cvasicontractul, delictul si cvasidelictul) au fost preluate in legislatiile civile moderne, fiind consacrate in Codul civil francez si apoi in Codul civil roman, care defineste toate cele patru izvoare de drepturi si obligatii. Astfel, potrivit art. Potrivit art. 986, cvasicontractul este un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti. Sub aceasta denumire sunt reglementate gestiunea de afaceri (art. 987‑991 C.civ.) si plata nedatorata (art. 992‑997 C.civ.). Potrivit art. 998, delictul este o fapta ilicita savarsita
cu intentie, prin care se cauzeaza un prejudiciu altei persoane si care obliga
pe autorul sau la reparatie, iar cvasidelictul
este o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu savarsita fara intentie,
adica prin imprudenta sau neglijenta si care obliga pe autor la reparare (art. In dreptul roman contractul este, in esenta, o
conventie producatoare de obligatii civile, iar delictul este faptul ilicit
cauzator de prejudicii pentru repararea carora se da victimei acestui fapt o
actiune in despagubire, fapt comis cu intentie si caracterizat ca delict de
legea romana sau de edictul pretorului. In situatia in care faptul licit nu
formeaza obiectul unei conventii, dar el da nastere unei obligatii, atunci se
spune ca obligatia deriva quasi ex contractu: quasi pentru ca nu
suntem in prezenta unui contract, quasi ex contractu, deoarece ca si in
cazul contractului faptul este licit. Pe de alta parte, cand faptul ilicit,
comis fara intentie, iar uneori chiar cu intentie, nu este caracterizat ca
delict de lege ori de edictul pretorului, atunci obligatia rezulta quasi ex
delicto: quasi pentru ca nu este un delict propriu‑zis, quasi
ex delicto, pentru ca faptul generator al obligatiei este ilicit ca si in
cazul delictului. Din punct de vedere terminologic, s‑a observat ca in
dreptul roman este vorba de obligatii care rezulta quasi din contract
ori quasi din delict, prefixul quasi fiind pus langa verb, in
timp ce, dupa cum vom vedea, in dreptul modern se vorbeste de obligatii care
rezulta dintr‑un quasicontract ori dintr‑un quasidelict, prefixul quasi
fiind alaturat substantivului pentru a crea astfel un nou substantiv care sa
desemneze un nou izvor de obligatii. Terminologia romana este mai exacta atunci
cand se arata ca obligatia pare a rezulta dintr‑un contract ori dintr‑un
delict, iar nu ca faptul in sine seamana cu un contract ori cu un delict, a se
vedea G. Danielopolu, Explicatiunea Institutiilor lui Justinan,
vol. I, Partea II, Bucuresti, Imprimeria Statului, 1899, |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre drept civil |
||||||||||
|
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||