Definitia si conditiile de valabilitate ale consimtamantului

Definitia si conditiile de valabilitate ale consimtamantului

43. Notiune. Prin consimtamant se intelege acea conditie de fond, esentiala si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior

Termenul "consimtamant" (consensus, sentire cum alino) poate primi doua sen­suri diferite. Intr‑un prim sens, prin consimtamant se intelege manifestarea uni­la­t 343i86d erala de vointa, adica vointa exteriorizata a autorului actului juridic uni­lateral sau a uneia dintre partile actului juridic bilateral ori multilateral (art. 953 C.civ.). In al doilea sens, consimtamantul desemneaza acordul de vointa al partilor in actele multilaterale sau bilaterale [art. 969 alin. (2) C.civ.]; el este rezultatul a doua sau mai multe vointe care se intalnesc (consentire est in unam eamdemque sententiam concurrere)

Pentru a dobandi valoare juridica, pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie exteriorizat, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

44. Consimtamantul trebuie sa emane de la o persoana cu discernamant Intrucat actul juridic reprezinta manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, persoana care il incheie trebuie sa fie constienta de aceste efecte, sa le doreasca, deci persoana trebuie sa aiba discernamant pentru a deli­bera in cunostinta de cauza.

Reamintim ca nu trebuie confundata aceasta prima cerinta a consimtamantului cu conditia capacitatii, chiar daca intre cele doua exista o stransa legatura. Per­soa­nele fizice cu capacitate deplina de exercitiu se presupune ca au discerna­mantul necesar pentru a incheia acte juridice civile. Persoana lipsita de capacitate de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei, fie dato­rita starii de sanatate mintala. Minorii intre 14 si 18 ani au capacitate restransa de exercitiu, deci sunt considerati ca au discernamant in formare, iar actele incheiate de ei trebuie incuviintate, in prealabil, de reprezentantul legal.

Probleme apar in cazul in care un act juridic civil este incheiat de un alienat sau debil mintal care, nefiind inca pus sub interdictie judecatoreasca, are formal deplina capacitate de exercitiu, fiind prezumat ca are discernamant. Solutiile difera dupa cum actul a fost incheiat sau nu in momentele de luciditate.

Pentru persoanele juridice nu se pun probleme in aceasta privinta, deoarece repre­zentantii lor sunt intotdeauna persoane fizice cu capacitate deplina de exercitiu.

Se distinge intre incapacitatile legale (in care sunt inclusi minorii sub 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca) si incapacitatile naturale (determinate de situatii precum, hipnoza, somnambulismul, betia, mania puternica).

45. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat (declarat). Aceasta con­ditie rezulta din definitia consimtamantului. Principiul ce se aplica in privinta exteriorizarii consimtamantului este cel al consensualismului, partile fiind libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor: prin simpla manifestare de vointa actul juridic se naste valabil.

In principiu, consimtamantul trebuie manifestat in exterior, pentru ca vointa care nu se manifesta prin semne externe nu exista (voluntas in mente retenta nihil efficit). Dar exteriorizarea vointei poate fi expresa ori tacita . Manifestarea de vointa este expresa atunci cand ea se exteriorizeaza prin modalitati (prin scris, cuvinte ori semne) de natura sa o faca in mod nemijlocit cunoscuta tuturor per­soa­nelor interesate (partilor sau tertilor). Manifestarea tacita de vointa este cea care se deduce (daca prezinta avantajul economiei de timp, are riscul echivocitatii)

Dar daca vointa poate fi si tacita, tacerea persoanei careia i s‑a facut o oferta de a contracta nu poate fi considerata, in principiu, un consimtamant tacit, pentru ca ea dovedeste ca cel in cauza nu a luat nicio hotarare (qui tacet, non utique fatetur; sed tamen verum est eum non negare).

Prin exceptie, se considera ca tacerea are valoare de consimtamant in situatii precum:

a) cand legea prevede expres aceasta (conform art. 1437 C.civ., daca dupa expi­rarea termenului stipulat in contract, locatarul este lasat in continuare sa foloseasca bunul, atunci locatiunea se considera reinnoita);

b) daca se bazeaza pe un acord de vointa anterior (partile au convenit in mod expres sa acorde tacerii o anumita semnificatie juridica);

c) cand este considerata consimtamant, potrivit obiceiului sau uzantelor.

De la principiul consensualismului actelor juridice fac exceptie actele solemne, care trebuie sa imbrace formele prevazute de lege pentru a fi valide (forma ad validitatem) si cele pentru dovedirea actelor juridice (forma ad probationem).

46. Consimtamantul trebuie sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice (animo contrahendi negoti). Aceasta conditie rezulta din esenta actului juridic civil, care este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Ca urmare, consimtamantul trebuie sa exprime angajarea autorului lui din punct de vedere juridic.

Consimtamantul nu este considerat a fi exprimat cu intentia de a produce efecte juridice in urmatoarele cazuri:

a) cand manifestarea de vointa a fost facuta in gluma (jocandi causa), din prietenie, din curtoazie sau pura complezenta;

b) cand s‑a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga (art. 1010 C.civ.);

c) daca manifestarea de vointa este prea vaga;

d) daca manifestarea de vointa s‑a facut cu o rezerva mentala (reservatio mentalis) cunoscuta de destinatarul acesteia (cum se intampla in situatia actului fictiv, ca varietate a simulatiei).

47. Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat de vreun viciu de consim­tamant Aceasta conditie rezulta din caracterul constient si liber al actului juridic civil. Necesitatea acestei conditii rezulta si din continutul art. 953 C.civ., potrivit caruia: "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol". Specific viciilor de consimtamant este faptul ca exista manifestare de vointa, dar este alterata in continutul sau intelectual, constient (cum este in cazul erorii sau dolului), sau in caracterul sau liber (cum este in cazul violentei sau leziunii).