DREPT
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare īn relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept. |
StiuCum
Home » DREPT
» drept civil
|
|
Discutii privind alte inscrisuri |
|
Discutii privind alte inscrisuri 193. Preliminarii. Mai
intai, exista o categorie de acte private carora le lipseste elementul esential
al inscrisului sub semnatura privata, adica semnatura (inscrisuri nesemnate), dar carora dreptul civil le acorda o anumita
importanta, precum: registrele, cartile si hartiile casnice (art. Pe de alta parte, sunt reglementate (inca) raboajele (art. 1187), iar progresul stiintei si tehnicii a impus inscrisul in forma in forma electronica 194. Registrele, cartile si hartiile domestice. Potrivit art. 1. cand cuprind 939h73j curat primirea unei plati; 2. cand cuprind mentiunea expresa ca nota sau scrierea din ele s‑a facut ca sa tina loc de titlu in favoarea creditorului". Legea are in vedere orice insemnare, mentiune, semnata ori nesemnata, scrisa de o persoana, intr‑o condica (jurnal) sau pe o fila volanta, in legatura cu unele evenimente din viata sa, care pot sa priveasca si acte juridice curente (un imprumut, plata unei datorii etc.). Este important sa retinem ca aceste inscrisuri nu pot fi folosite pentru cel care le‑a scris, dar pot fi folosite impotriva sa in cele doua cazuri limitativ prevazute de art. 1185. Avand puterea doveditoare a unei marturisiri extrajudiciare, faptul la care se refera insemnarea casnica poate fi combatut cu orice mijloc de proba 195. Mentiunile facute de creditor pe titlul de creanta. Potrivit art. 1186 alin. (1) C.civ., orice mentiune (adnotatie) facuta de creditor "in josul, pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creanta, este crezuta, cu toate ca nu este semnata nici datata de el, cand tinde a proba liberatiunea debitorului". Aceeasi putere doveditoare o are si scrierea facuta de creditor pe duplicatul unui act sau chitanta, care se afla in mainile debitorului [art. 1186 alin. (2)]. De retinut ca aceasta
dispozitie legala nu se aplica mentiunilor facute de creditor ce ar ingreuna
situatia debitorului, ar mari ori ar agrava datoria. Pe de alta parte,
impotriva acestor mentiuni este permisa dovada
contrara prin orice mijloc de proba, fara aplicarea art. 196. Registrele comerciantilor. Intre obligatiile profesionale ale comerciantilor, legea prevede si pe aceea de a tine o evidenta a activitatii comerciale, prin intermediul registrelor comerciale (de contabilitate): registrul‑jurnal, registrul‑inventar, registrul copier si registrul cartea mare (Legea contabilitatii nr. 82/1991 De la inceput trebuie sa
observam ca art. 1183 si Registrele comerciale (legal tinute sau tinute fara respectarea legii) pot fi folosite de catre necomercianti ca mijloc de proba impotriva comerciantului, fiind considerate adevarate marturisiri ale comerciantului care le tine, dar ele nu pot fi folosite impotriva necomerciantului. De subliniat ca folosind
registrele comerciantului ca mijloc de proba, necomerciantul nu poate sa
scindeze continutul lor, folosind numai partea care ii profita (art. 197. Raboajele.
Potrivit art. Rabojul a fost un mijloc de proba utilizat in trecut (mai ales in mediul rural si de catre persoanele care nu stiau sa scrie), materializat intr‑o bucata de lemn (cilindrica sau prismatica), despicata longitudinal in doua subdiviziuni egale, prin care se marcau prin crestaturi transversale identice prestatiile partilor (constituie un semn material si simbolic al angajamentelor contractate) . Cand aceste linii transversale se potrivesc, dovada adusa de raboj este deplina, iar cand nu se potrivesc, va fi luat in considerare numarul cel mai mic de crestaturi. Chiar daca intre semnele juridice populare, semnele de raboj constituie o categorie importanta, nu exista (multe) cazuri practice consemnate in jurisprudenta in aceasta materie, iar in prezent este greu de crezut ca mai pot fi invocate asemenea mijloace de proba 198. Inscrisul electronic. Inscrisul in forma electronica este, potrivit art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica , "o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar". La randul ei, semnatura electronica reprezinta date in forma electronica ce servesc ca "metoda de identificare", iar "semnatura electronica extinsa" asigura, in conditii specifice de siguranta, identificarea semnatarului. Important este aici ca inscrisul in forma electronica, caruia i s‑a incorporat legal o semnatura electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata (art. 5 din lege). Sub aspectul fortei probante a
inscrisului in forma electronica legea speciala contine o dispozitie
asemanatoare celei inscrise in art. Pentru situatia in care o parte nu recunoaste inscrisul sau semnatura, legea obliga instanta sa dispuna efectuarea unei expertize tehnice de specialitate [art. 8 alin. (1) din lege] Pentru inscrisurile certificate de avocat, V. Pasca, D. Lamasanu, Inscrisurile certificate de avocat si valoarea lor juridica, Dreptul nr. 4/1999, p. 71 si urm. G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, 2001, p. 107; D. Alexandresco, op. cit., tom VII, 1901, p. 220‑222. St.D. Carpenaru, Drept comercial roman, 2002, p. 400‑403. Pentru regimul probator al inscrisurilor specifice activitatii comerciale (facturi acceptate, corespondenta, telegramele, registrele), R.I. Motica, L. Bercea, Drept comercial roman si drept bancar, vol. I, Drept comercial, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 285‑295. St. Rauschi, Gh. Popa, Stefania Rauschi, Drept civil. Teoria generala. Persoana fizica. Persoana juridica, 2000, p. 140. Pentru o analiza a semnelor juridice populare, R. Vulcanescu, Etnologie juridica, Ed. Academiei, 1970, p. 141‑153. A se vedea: G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, 2001, p. 105‑106; R. Bercea, Incompatibilitatea statutului contractului electronic in proiectul Codului civil roman cu principiile proiectului Codului civil European, Revista de stiinte juridice nr. 1/2006, p. 106‑112; I. Schiau, Cadrul juridic al comertului electronic, R.D.C. nr. 1/2002, p. 56‑71; R. Arnold, Dreptul internetului: un drept nou intre dreptul comunitar si dreptul national, www.droit‑internet‑2000.univ‑paris1.fr./dossier4/Rainer‑Arnold.doc, accesat 17 august 2006. |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre drept civil |
||||||||||
|
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||