DREPTUL DE GAJ
GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI
Notiune.
Potrivit art. 1718 C. civ. Oricine este obligat personal este tinut a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile mobile si
imobile, prezente si viitoare . Formularea acestui text este identica cu
cea din Codul civil francez, fiind o expresie a adagiului Qui s oblige s oblige le sien (M. Planiol. G.
Ripert, op cit. p. 98) Dar numai obligatiile voluntar asumate sunt astfel
garantate? Textul ne lasa sa intelegem ca vizeaza doar obligatiile asumate
voluntar. In realitate, toate obligatiile sunt egal garantate, indiferent de
izvorul lor. Bunaoara, autorul unui delict civil devine debitor in raport cu
victima, fata de care nu s-a obligat personal, cum cere textul mai sus evocat.
Acest gaj general, asa cum a fost el imaginat,
se dovedeste a fi o evocare destul de palida a ideii de gaj pentru ca debitorul
nu este deposedat de bunurile sale, asa cum se intampla la gajul veritabil, el
putand incheia nestingherit, atat acte juridice cu titlu oneros cat si cu cu
titlu gratuit, care vor fi opozabile creditorului in masura in care ele nu sunt
incheiate cu intentia de a-si crea o stare de insolvabilitate, prejudiciind
astfel pe creditori prin micsorarea sau chiar sanselor de a-si satisface
creantele. Pana la urma,
gajul general nu se dovedeste a fi un drept propriu-zis al creditorilor, pentru ca nu
ofera nici atributul urmaririi vreunui bun, nici vreo preferinta in concurs cu
altii.
Caracterizare. Aceasta garantie se afla la interferenta
a doua principii: principiul libertatii de vointa a debitorului de a-si
administra patrimoniul incheind nestingherit acte juridice dupa cum ii dicteaza
interesele si principiul garantarii creditorului caruia legea trebuie sa-i
recunoasca interesul legitim de a-si realiza creanta. Solutia la care s-au
oprit redactorii Codului Napoleon este aceea de a-i recunoaste debitorului
libertatea actelor juridice care nu sunt incheiate cu intentia de a leza
drepturile creditorului, urmand ca toate bunurile mobile si imobile ce se vor
gasi in patrimoniul sau la data cand creditorul ii va cere executarea
obligatiei, sa fie afectate urmaririi pe care o poate declansa debitorul care a
obtinut un titlu executoriu.
Creditorii
chirografari sunt creditorii obisnuiti, care nu au constituite garantii
personale sau reale. Ei au o pozitie de egalitate in raport cu gajul general,
in sensul ca aici nu se aplica regula Prior tempore potior
jure. Faptul ca un anumit creditor are o creanta mai veche, nu-i
confera prioritate in fata celorlalti. Se poate insa ca un creditor sa fie mai
diligent decat altii si sa obtina mai repede indestularea creantei sale prin
executarea silita, in timp ce altii pot suporta insolvabilitatea debitorului,
rezultata fie prin epuizarea bunurilor executate silit, fie prin instrainarea
lor de catre debitor.
Gajul general are
caracter de generalitate, in sensul ca, in principiu, toate bunurile
debitorului sunt susceptibile de a fi urmarite de creditor, atat cele prezente
cat si cele viitoare. Astfel, chiar daca anumite bunuri sunt dobadite de
debitor ulterior nasterii obligatiei sale, ele sunt supuse aceleasi destinatii.
Desigur ca bunurile asupra carora au fost constituite garantii reale au o
afectatiune speciala, aceea de a garanta creantele creditorilor gajisti sau
celor ipotecari.
Gajul general nu
are ca obiect bunuri individuale ci intreg patrimoniul debitorului si nu
confera creditorului dreptul de urmarire a bunului indiferent in mainile
cui s-ar afla, specific gajului autentic. De aceea termenul este, in mare
masura, impropriu. Debitorul nu este deposedat de bunurile sale, el poate
incheia liber diverse acte juridice cu titlu oneros sau gratuit care vor fi
opozabile creditorului, in masura in care ele nu urmaresc, in mod vadit,
fraudarea intereselor acestuia prin diminuarea intentionata a patrimoniului de
natura a crea o stare de insolvabilitate.
Dreptul de gaj
general nu confera nici dreptul de preferinta creditorilor chirografari. Art.
1719 C. civ. dispune ca bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai si
pretul lor se imparte intre ei proportional cu valoarea creantelor respective,
afara de cazul cand exista intre creditori cauze legitime de preferinta
