Formarea contractului

FORMAREA CONTRACTULUI

A. OFERTA DE  CONTRACT

Notiune. Oferta de a contracta este propunerea (policitatiunea) pe care o face o persoana altei persoane sau publicului,  in conditii determinate, de a se incheia un contract pentru care simpla acceptare este suficienta pentru formarea sa legala. Oferta poate fi expresa,  sau tacita, dupa cum ea care rezulta dintr-o declaratie scrisa sau verbala, dintr-o atitudine concreta sau din simpla tacere semnificativa. Pentru ca orice oferta presupune 535f58f o initiativa, este greu de apreciat ca simpla tacere poate indeplini acest rol. Exemplele care se dau frecvent in doctrina, anume prezenta taxiului  in statia special amenajata cu aparatul liber si soferul la volan sau a marfurilor expuse cu pretul afisat in vitrinele magazinelor, nu sunt oferte tacite ci tot exprese dar in mod rudimentar.

 Oferta simpla  este aceea care nu este insotita de vreun element susceptibil de modificare spre deosebire de oferta afectata de modalitati (termen sau conditie).

Oferta colectiva  este cea facuta unor persoane nedeterminate, cum este cazul promisiunii publice de recompensa, expunerea de catre comerciant a marfii cu afisarea pretului etc.

           Conditii. Pentru ca oferta reprezinta o manifestare de vointa, ea trebuie sa indeplineasca, mai intai,  toate conditiile de validitate a actului juridic.

Deosebit de acestea, oferta trebuie sa indeplineasca si anumite conditii speciale:

1. Sa fie reala, adica sa nu lase nicio indoiala despre existenta ei. Orice exprimare, expresa sau tacita a consimtamantului de a incheia un contract trebuie sa  corespunda vointei interne a ofertantului de a se obliga efectiv. Orice oferta facuta din curtoazie, in gluma, sau de circumstanta, nu este producatoare de efecte.

2. Sa  fie precisa. O declaratie de vointa nu constituie oferta daca nu este suficient de precisa, adica daca nu cuprinde clazele esentiale ale contractului ce urmeaza a fi incheiat. Chiar daca oferta este facuta printr-o simpla expunere spre vanzare, ea trebuie sa cuprinda pretul si modalitatea de plata.

3. Sa fie ferma. Oferta este considerata ferma atunci cand simpla acceptare a ei se incheie contractul. Nu este ferma oferta facuta cu rezerva acceptarii conditiei care rastoarna situatia facand din destinatar un ofertant, astfel ca acceptarea urmeaza drumul invers catre ofertant. Ea poate fi implicita atunci cand rezulta din natura contractului ce urmeaza a fi incheiat.

Forta obligatorie a ofertei trebuie privita in raport de persoanele carora este adresata. Daca ea este adresata unei persoane prezente, care se afla in acelasi loc cu ofertantul  si nu s-a prevazut un termen inauntrul caruia ar urma sa fie acceptata, oferta obliga pe ofertant numai daca a fost de indata acceptata.  Daca oferta prevede un termen, ofertantul este tinut s-o mentina inauntrul acestuia. Cand oferta este adresata unei persoane absente, ofertantul este tinut s-o mentina inauntrul termenului, daca oferta este insotita de termen, iar daca nu s-a prevazut un termen, ofertantul va trebui s-o mentina  un termen necesar schimbului propunerii si acceptarii, dupa natura contractului . Literatura juridica se pronunta ca timpul inauntrul caruia ofertantul este tinut de oferta sa trebuie sa fie rezonabil care este determinat conform uzantelor.⁷⁰  Daca oferta este adresata unei persoane aflate la departare, ea poate fi revocata pana cand a ajuns la destinatar, cu conditia ca revocarea sa ajunga inaintea ofertei. Daca oferta a avut termen si destinatarul n-a acceptat-o, oferta devine caduca. In situatia revocarii ofertei de catre ofertant inauntrul termenului, va fi angajata raspunderea acestuia.

Raspunderea ofertantului pentru revocarea intempestiva a ofertei. Daca exista unanimitate in a se considera ca revocarea intempestiva a ofertei de catre ofertant obliga pe ofertant, discutiile se poarta asupra calificarii juridice a acestui izvor de obligatii, fiind emise mai multe teorii.

1.Teoria actului juridic unilateral considera ca oferta reprezinta o manifestare de vointa unilatereala, deci act juridic unilateral, care produce efecte, anume obligatia ofertantului de nu si-o revoca inauntrul termenului. I se reproseaza acestei teorii faptul ca actul juridic unilateral nu este prevazut de Codul civil ca izvor de obligatii, exceptiile fiind de stricta interpretare.

2. Teoria antecontractului. Potrivit acesteia, oferta este de natura contractuala, intre ofertantul care a prevazut un termen pentru mentinerea ofertei si destinatar s-ar fi incheiat un antecontract prin care ofertantul isi asuma, pe langa fondul ofertei si obligatia de a-si mentine oferta in cadrul termenului, obligatie pe care destinatarul este prezumat ca ar fi acceptat-o. Teoria n-a fost acceptata pe buna dreptate, pentru ca acceptarea destinatarului este cel putin indoielnica,  ceea ce face sa nu se poata vorbi de un acord de vointe specific si antecontractului.

3. Teoria raspunderii delictuale. Autorii teoriei considera ca retragerea intempestiva a ofertei reprezinta un veritabil delict civil care declanseaza raspunderea delictuala a ofertantului pentru prejudiciul suferit de destinatar de fapta culpabila a ofertantului. Intr-o varianta a acestei teorii, se vorbeste de abuzul de drept, teorie catre care tinde, in mare parte, doctrina franceza. Se considera ca revocarea ofertei de catre ofertant este un drept al acestuia care poate fi exercitat pana in momentul cand ea ajunge la destinatar. Din acest moment, revocarea devine un abuz de drept. Ca un mod de reparare sui generis a prejudiciului, s-a propus ca instantele de judecata sa poata decide, in raport de datele fiecarei spete in parte, ca a fost incheiat contractul.

           Punct de vedere. In ce ne priveste, consideram ca nu se poate sustine nicicum existenta antecontractului, prezumtia de acceptare de catre destinatar a obligatiei subsecvente pe care si-o asuma ofertantul fiind o constructie artificiala, fara niciun temei, stiut fiind ca prezumtiile legale sunt doar cele expres reglementate iar apelul la o simpla prezumtie a judecatorului pentru a califica o operatie juridica, este cel putin neinspirat. Nici teoria abuzului de drept nu poate fi primita pentru ca doua sunt izvoarele ce ar putea fi invocate in sistemul Codului civil: delictul si contractul. Abuzul de drept nu aduce nimic nou de vreme ce el insusi nu poate fi calificat decat delict. Nu i se poate contesta ofertei calificarea de act juridic unilateral. Intr-adevar, de lege lata, oferta nu este  izvor de obligatii dar nu este singurul caz, in disctie fiind ti alte acte juridice unilaterale. De aceea, de lege ferenda, disputa ar pute fi transata prin a i se recunoaste ofertei aceasta calificare de act juridic unilateral si deci izvor de obligatii civile.

B. ACCEPTAREA  CONTRACTULUI

           Notiune. Acceptarea consta in manifestarea de vointa a destinatarului de a incheia contractul in conditiile stabilite prin oferta.

           Conditii. Acceptarea trebuie sa respecte conditiile oricarui act juridic. Deosebit de aceasta,  i se cere:

. Sa fie pura si simpla adica destinatarul sa accepte oferta in conditiile propuse de ofertant, pentru ca, daca, primind oferta, acceptantul face propuneri de clauze noi, aceasta echivaleaza cu o noua oferta pe care, de aceasta data, o face destinatarul, urmand ca ea sa parcurga itinerarul invers.

 Sa fie facuta de persoana careia i-a fost adresata oferta, in cazul cand oferta s-a adresat unei persoane determinate. Cand oferta a fost facuta in public, acceptarea poate fi facuta de orice persoana.

 3. Sa fie neindoielnica, precum oferta, aplicandu-se regula  Ubi eadem est ratio, eadem solutio debet esse.  

4. Sa nu fie tardiva, adica sa nu intervina dupa revocarea ofertei sau dupa ce ea a devenit caduca.

Acceptarea expresa reprezinta regula datorita certitudinii pe care o presupune  orice manifestare neechivoca de vointa. Este expresa acceptarea care rezulta dintr-un inscris, din cuvinte,  dintr-un gest care, conform uzantelor, reprezinta acceptare. De exemplu, ridicarea mainii in cadrul vanzarii la licitatie este un gest statornicit prin uzante ca fiind o acceptare a unui anumit pret. 

Acceptarea tacita. Tacerea, prin ea insasi, nu valoreaza acceptare datorita caracterului sau echivoc. Sunt insa o serie de situatii in care tacerea este semnificativa, acceptarea rezultand dintr-o atitudine care nu lasa nici-o indoiala despre acordul de vointa incheiat, legitimand aplicarea principiului  Qui tacet, consentire videtur (Cine tace este presupus ca a acceptat):

-   reinoirea locatiunii prin tacerea locatorului, prevazuta de art. 1437 C. civ. potrivit caruia "dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca locatarul ramane si este lasat in posesie, atunci se considera locatiunea ca reinoita "( tacita reconductio );

cand oferta se face in interesul exclusiv al destinatarului, se considera ca tacerea acestuia echivaleaza acceptare.  Se poate spune ca solutia  este o aplicatie a altui principiu de interpretare in conventii In dubio pro reo   ( in caz de dubiu, interpretarea se face in favoarea celui care se obliga ); 

-   cand partile au convenit prin antecontract ca tacerea valoreaza acceptare;

cand potrivit obiceiului, tacerea semnifica acceptare.