Garantiile reale contractul de gaj

GARANTIILE  REALE CONTRACTUL DE GAJ

Definitie.  Contractul de gaj este un contract accesoriu prin care debitorul sau un tert remite creditorului sau unei terte persoane un bun mobil, corporal sau incorporal, pentru a garanta executarea unei obligatii.

Definitia legala este data de art. 1683 C. civ potrivit caruia " Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei ". Codul nostru civil intrebuinteaza termenul de amanet care vine de la termenul turcesc "emanet"preluat din Codul Calimach.

In dreptul roman, gajul se numea pignus. Atat gajul cat si amanetul desemneaza deopotriva, contractul ca atare dar si obiectul acestuia, bunul remis creditorului spre a se garanta o datorie.

Caracterele contractului de gaj.

1 Este un contract accesoriu pentru ca nu are o existeneta de sine statatoare ci presupune existenta unei obligatii principale in considerarea careia a fost incheiat spre a o garanta. Potrivit adagiului Accesoriun sequitur principalem, soarta acestui contract accesoriu urmeaza soarta contractului principal: anularea , rezolutiunea, rezilierea contractului garantat, stingerea obligatiei principale atrage ineficienta juridica a gajului. Daca obligatia principala este afectata de modalitati, ele vor afecta implicit contractul secundar.

Este un contract real, pentru ca, de regula, pentru incheierea lui nu este suficient acordul de vointa al partilor, fiind necesara remiterea efectiva a bunului, adica gajul presupune, in principiu, deposedarea de bunul ce face obiectul contractului. Exisata insa si gaj fara deposedare. Art. 480( v. Legea gajului comercial)

Este un contract unilateral pentru ca da nastere la obligatii in sarcina unei singure parti, creditorul  obligat a conserva bunul si a-l restitui la stingerea obligatiei principale.

La gajul fara deposedare obligatia de conservare si pastrare revine debitorului sau tertului care a constituit gajul.

4. Da nastere la obligatii indivizibile pentru ca, de regula, bunul care face obiectul gajului este afectat in intregime garantarii ob 929b15j ligatiei principale.

Conditiile de validitate si opozabiliate a contractului de gaj Pe langa conditiile generale de validitate a oricarei conventii, contractul de gaj presupune respectarea anumitor cerinte speciale:

            - data fiind gravitatea gajului prin consecintele pe care le presupune, debitorul sau persoana care constituie gajul trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu. Minorul poate garanta propriile datorii gajandu-si bunurile mobile dar cu incuviintarea autoritatii tutelare. El nu poate garanta obligatiile altuia prin grevarea bunurilor sale;

            - obiectul gajului il pot constitui doar bunurile mobile, corporale sau incorporale, consumptibile ori neconsumptibile. Ca orice obiect al unei conventii si obiectul gajului trebuie sa se afle in circuitul civil;

- in vederea opozabilitatii contractului de gaj, se cere respectarea anumitor formalitati.

La gajul cu deposedare, publicitatea nu este importanta pentru ca bunul, aflandu-se in mainile creditorului, riscul instrainarii lui nu exista. Daca la imobile transferul proprietatii se face fara predarea efectiva, bunurile mobile generice se instraineaza prin individualizare.

Bunurile corporale se instraineaza prin traditiunea materiala (nuda traditio). Daca bunul mobil este incorporal, cum este cazul drepturilor de creanta mobiliare, trebuie inregistrat si notificat debitorului.

Gajarea actiunilor si obligatiilor nominative ale unei societati comerciale se face prin transfer inscris in registrul general al societatii cu mentiunea " pentru cauza de garantie ". Potrivit art. 1686 alin. 3 C. civ. inscrisul prin care se constituie gajul trebuie inregistrat intr-un registru special, un exemplar fiind pastrat in mapa speciala aflata la serviciul de publicitate al judecatoriei in raza de competenta a careia a fost incheiat contractul.

Contractul de gaj privind un vas maritim sau fluvial se face prin inscris inscris in registrul capitaniei unde se afla vasul indisponibilizat.

           Efectele contractului de gaj. Contractul de gaj da nastere la o serie de drepturi si obligatii ale partilor.

1 Drepturile creditorului gajist:

            - dreptul de retentie este dreptul creditorului de a retine bunul remis in gaj pana la data executarii obligatiei principale garantate. Desi dreptul de retentie, asa cum vom vedea, nu se bucura de o reglementare speciala, rezulta implicit, in aceasta materie, din dispozitia de la art. 1694 C. civ potrivit careia debitorul nu poate pretinde restituirea bunului decat dupa ce a platit " intregul capital dobanzile si spezele datoriei pentru garantarea careia a fost afectat";

            - dreptul de urmarire este specific drepturilor reale si consta in posibilitatea creditorului gajist de a-l revendica din mainile oricarei persoane ce l-ar detine, printr-o actiune reala numita vindicatio pignoris. Tertul, parat in revendicare, ar putea insa invoca posesia de buna credinta, prevalandu-se de prevederile art. 1909 si art. 1910 C. civ.;

            - dreptul de preferinta este posibilitatea oferita creditorului gajist de a fi platit inaintea altor creditori. Daca debitorul nu plateste datoria, creditorul poate cere instantei sa incuviinteze ca bunul sa-i ramana in contul datoriei sau poate cere vanzarea bunului la licitatie publica, urmand ca, din pretul vanzarii, sa fie indestulat cu preferinta.

Potrivit art. 1689 C. civ. orice clauza prin care partile ar stipula posbilitatea creditorului de a vinde bunul gajat este lovita de nulitate absoluta Acest text, precum multe altele, vadesc o preocupare exagerata a legiuitorului pentru protectia debitorului. Daca partile convin prin vointa lor suverana ca, in ipoteza neexecutarii obligatiei de plata a datoriei, bunul gajat sa fie vandut, nimic n-ar trebui sa le opreasca. Nu s-ar putea sustine caracterul imoral al unei asemenea clauze. Grija ca debitorul sa nu ia hotarari vatamatoare sub presiunea circumstantelor nu trebuie totusi sa afecteze echilibrul care trebuie sa caracterizeze raportul dintre cele doua parti, egale in fata legii.

Principiul In dubio pro reo ar trebui pastrat doar in materia interpretarii conventiilor; in realitate, el se dovedeste a fi o permanenta de spirit a legiuitorului aplecat prea mult asupra debitorului care se vede, de multe ori incurajat intr-o atitudine de rea credinta.

           2. Obligatiile creditorului :

            - obligatia de a conserva bunul pana la restituirea lui persoanei care a constituit gajul. El raspunde de pierderea, sau deteriorarea bunului din culpa sa. Diligenta ce i se cere este cea a unui bonus pater familias;

            - obligatia de a nu folosi bunul gajat, de a nu culege fructele si de nu percepe veniturile. Daca bunul gajat este producator de dobanzi, ele se cuvin persoanei care a garantat executarea obligatiei principale;

            - obligatia de a restitui bunul gajat indata ce s-a platit creanta garantata.

           3 Obligatiile debitorului :

-  obligatia de a despagubi pe creditor de cheltuielile necesare conservarii bunlui. Desi din contract nu rezulta aceasta obligatie, ea se intemeiaza pe principiul imbogatirii fara justa cauza;

            -  obligatia de a despagubi pe creditor de toate daunele cauzate de lucrul gajat datorita viciilor de structura;

Stingerea gajului. Stingera gajului se poate face pe cale principala, adica independent de obligatia principala,  prin renuntarea creditorului la garantie, pieirea totala si fortuita a bunului gajat, remiterea voluntara de catre creditor a bunui gajat debitorului. Cand bunul gajat dipare fortuit dar a fost asigurat, gajul se stramuta asupra indemnizatiei de asigurare.

Pe cale accesorie, stingerea gajului are loc odata cu stingerea sau desfiintarea obligatiei principale prin plata, nulitate, rezolutiune sau reziliere, imposbilitatea fortuita de executare.

IPOTECA.

           Definitie. Ipoteca este un drept real accesoriu asupra unui bun imobil, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul in posesia oricui s-a afla si de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori. Reglementarea ipotecii este data de art. 1746 - 1814 C. civ.

            Ipoteca poate fi de doua feluri:

            - ipoteca conventionala, este cea care izvoraste din conventia partilor;

            - ipoteca legala este aceea care este impusa de lege pentru garantarea anumitor obligatii.

           Caractere.

           1. Ipoteca este un drept real asupra unui imobil. Caracterul real al ipotecii explica posibilitatea creditorului de a urmari bunul in mainile oricui s-ar afla. Creditorul nu are posesia si folosinta bunului, aceasta reprezentand un avantaj al ipotecii din punctul de vedere al debitorului.

           2. Ipoteca este un drept accesoriu pentru ca existenta lui este legata de existenta unui alt contract principal. Potrivit principiului Accsoriun sequitur principalem, ca si in cazul gajului, soarta ipotecii este strans legata de cea a contractului principal, astfel ca, desfiintarea sau stingerea obligatiei garantate atrage desfiintarea ipotecii. Solutia trebuie retinuta de principiu pentru ca, sunt situatii in care, desi obligatia principala subzista, ipoteca este desfiintata prin prin purga, adica prin plata contravalorii bunului imobil supus indisponibilizarii.

In cazul cand obligatia principala este transmisa, odata cu ea este transmisa si ipoteca ce va garanta acum obligatia unei alte persoane. S-a pus problema daca ipoteca poate fi transmisa altei persoane, separat de obligatia principala.

Teza clasica este ca ipoteca nu poate fi separata de obligatia principala ( F. Laurent, Principes de droit civil francais, editia a 5-a, t. XXXI, p. 227, Abry et Rau, Cours de droit civil francais, editia 5-a, tome III, P. 741 )

 Intr-o alta opinie, la care subscriem, (MP GR op cit. p 509, G. Marty, P. Raynaud, Droit civil, t. III, 1971, p. 228 229, L. P. Op cit. p. 436 ) ipoteca poate fi transmisa distinct de creanta garantata, in folosul altui creditor sau al dobanditorului imobilului ipotecat.

 Transmisiunea se poate face prin renuntarea la ipoteca in favoarea unui creditor ipotecar sau a dobanditorului imobilului, daca nu sunt si alti creditori ipotecari. Renuntarea poate fi totala, prin renuntarea la urmarirea bunului ipotecat sau partiala, adica fie doar la dreptul de umrarire, fie doar la cel de preferinta.

           3. Ipoteca este o grantie imobiliara pentru ca ea nu poate afecta decat bunurile imobile, cele mobile putand fi doar  gajate.

           4. Este o garantie " specializata " in intelesul ca ipoteca poate fi constituita asupara unor imobile determinate si pentru garantarea anumitor datorii. Spre deosebire de modelul francez, care prevede ca ipotecile legale sunt generale, privind toate bunurile imobile prezente si viitoare si garanteaza toate datoriile debitorului, Codul civil roman instituie specializarea ipotecii.

           5. Ipoteca este indivizibila, imobilul fiind afectat in itregime garantarii creantei in totalitatea sa. Prin consecinta, daca debitorul moare, ipoteca nu se imparte mostenitorilor precum celelalte drepturi si obligatii, ci ea ramane in intregime grevata, imobilul putand fi urmarit, fie din posesia unuia dintre mostenitori, caruia i-a fost atribuit, fie pe fiecare mostenitor pentru toata datoria, daca bunul se afla in indiviziune. Chiar daca datoria a fost partial platita, imobilul ramane afectat integral acoperirii diferentei neachitate.

. Ipoteca este un contract solemn, in sensul ca, pentru incheierea lui valabila se cere inscrisul autentic.  Pentru asigurarea opozabilitatii sale fata de terti, ipoteca este supusa formalitatilor de publicitate imobiliara.

Ipoteca conventionala. Potrivt art. 1749 alin. 2 C. civ. ipoteca este conventionala cand de nastere din conventia partilor cu respectarea formelor prevazute de lege.

Pentru constituirea ei, legea impune, pe langa conditiile generale de validitate, doua conditii speciale pe care trebuie sa le indeplineasca persoana care o constituie: capacitatea deplina de  exercitiu a acestuia si calitatea de proprietar al bunului ce face obeictul ipotecii. Legea opreste ipotecarea unui bun al minorului cand se garanteaza obligatia altuia, fiind posibila doar cand se garanteaza propria obligatie, caz in care se cere incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare. Explicatia consta in gravitatea efectelor ipotecarii mai ales in situatia garantarii obligatiilor altuia. Calitatea de proprietar actual al bunului ipotecat este o cerinta fireasca pentru ca nimeni nu poate dispune de drepturile altuia (Nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet).

Art. 1775 C. civ interzice ipotecarea bunurilor viitoare. Daca dreptul constituitorului este afectat de o conditie suspensiva sau rezolutorie, constituirea se va face sub aceeasi conditie, solutia fiind ceruta de principiul simetriei. Fiind un contract solemn, ipoteca nu poate fi incheiata legal decat prin inscris autentic cerut ad validitatem. Pentru a o face opozabila, ipoteca trebuie sa fie supusa formelor de publicitate imobiliara.

Ipoteca legala.  Ipoteca legala este, potrivit art.1749 alin. 1, " aceea care ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii ". Se pot distinge:

           1. Ipoteca legala propriu zisa este cea care se incheie ope legis, fara un contract al partilor.

Art. 1753 C. civ. reglementeaza urmatoarele ipoteci legale: ipoteca femeii maritate asupra bunurilor barbatului, ipoteca minorilor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui si ipoteca statului, a comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor manuitorilor de bani publici. Dintre acestea au fost abrogate primele doua prin dispozitiile Decr. 32/1954, ramanand in vigoare decat utima dintre ele, care nu mai este aplicata ca atare, constituind model pentru alte asemenea ipoteci si ele ramase fara aplicare datorita mutatiilor social - politice petrecute intre timp.

Alte ipoteci legale sunt: ipoteca legala prevazuta de Decretul Lege nr. 61/1990 asupra locuintei dobandite cu credite acordate de CEC. Pana la restituirea totala a imprumutului, locuinta este indisponibilizata, neputand fi instrainata decat cu autorizarea CEC -ului;  ipoteca prevazuta de art. 902 alin. 2 C. civ. a legatarilor cu titlu particular ai unor sume de bani sau lucruri fungibile asupra imobilelor succesiunii care este opozabila doar mostenitorilor si creditorilor acestora;  ipoteca prevazuta de art. 166 C. proc. pen. asupra bunurilor sechestrate. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a instituit sechestru asigurator pe averea inculpatului, cere luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor ce fac obiectul sechestrului.

Ipoteca conventionala pentru care legea prevede constituirea ei

Legea nr.22/1960 prevede obligatia celui care angajeaza o persoana in functia de gestionar sa constituie ipoteca asupra unor bunuri imobile destinata a garanta eventualele prejudicii cauzate. Prin derogare de la dreptul comun, asemenea ipoteca se poate incheia prin inscris sub semnatura privata, avand particularitatea ca se garanteaza obligatii eventuale.

           Publicitatea ipotecii. Ipoteca devine opozabila tertilor din momentul inscrierii sale in registrul special, cand i se stabileste si rangul acesteia care este in fapt ordinea cronologica a ipotecilor. Potrivit regulii Prior tempore potior jure, este preferabila acea ipoteca ce a fost inscrisa mai intai in registrul de publicitate, creditorul care a inregistrat primul ipoteca, avand dreptul de a fi primul indestulat. Inscrierea este dispusa printr-o incheiere de judecatorul de carte funciara pe baza contractului autentic de constituire a ipotecii.

Ipoteca legala se inscrie la cererea creditorului sau a mandatarului sau in temeiul titlului din care rezulta cosntituirea ipotecii. Stingerea dreptului de ipoteca atrage radierea inscriptiei. In cazul unei plati partiale, debitorul poate cere reducerea inscriptiei ipotecare, desi imobilul va fi in intregime afectat pana la plata integrala a datoriei. Daca creditorul refuza sa consimta la radiere, debitorul se poate adresa instantei care va dispune luarea masurii.

           Efectele ipotecii. Efectele ipotecii sunt identice, indiferent de izvorul ei. Se disting urmatoarele categorii de efecte:

1. Efectele ipotecii in raporturile cu debitorul Debitorul al carui bun a fost ipotecat pastreaza toate atributele dreptului de proprietate: posesia, folosinta si chiar dispozitia,  bunul putand  fi instrainat chiar daca este grevat de ipoteca. Daca creditorul initiaza procedura executarii silite, dreptul de dispozitie al debitorului inceteaza pe data inscrierii comandamentului. Pana la data adjudecarii, debitorul are obligatia de a asigura paza imobilului, de a percepe chiriile, de percepere si vanzare a fructelor naturale. Creditorul  poate insa cere ca imobilul sa fie incredintat spre conservare unei alte persoane cat si evacuarea debitorului.

           2. Efectele ipotecii in raporturile cu creditorul. Desi nu are posesia bunului ipotecat, creditorul are doua atribute importante, specifice drepturilor reale: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

Dreptul de urmarire indrituieste pe creditor sa ceara bunul din posesia oricarei persoane care l-ar detine iar dreptul de preferinta ii da posbilitatea de a cere plata preferentiala a creantei sale in situatia concursului dintre mai multi creditori. Daca bunul a fost expropriat pentru cauza de utilitate publica, dreptul de preferinta se stramuta asupra despagubirii primite de proprietarul debitor iar daca bunul a pierit fortuit si a fost asigurat, dreptul de preferinta al creditorului va fi stramutat asupra indemnizatiei de asigurare.

In ambele situatii subrogatia reala cu titlul particular este cea care explica mecanismul acestei operatii. Dreptul de preferinta poate fi exercitat si asupra fructelor imobilului percepute sau culese dupa data transcrierii comandamentului.

Efectele ipotecii in raporturile dintre tertii dobanditori ai

imobilului Daca dupa constituirea ipotecii si realizarea ei debitorul instraineaza bunul ipotecat, creditorul pastreaza dreptul de a urmari bunul si de a cere vanzarea lui la licitatie publica. In fata acestei perspective, tertul poate adopta una din urmatoarele atitudini:

- poate opune creditorului exceptiile privind lipsa sau stingerea datoriei, nulitatea obligatiei, nulitatea contractului de ipoteca, nulitatea inscriptiei ipotecare;

            - poate opune creditorului beneficiul de discutiune. Daca debitorul are si alte imobile ipotecate pentru aceeasi datorie, tertul ii poate cere creditorului sa urmareasca mai intai pe acestea;

            - tertul urmarit poate plati el datoria debitorului de la care a dobandit bunul imobil, in situatia in care datoria este mai mica decat valoarea imobilului;

            - el poate recurge la purga, adica ofera creditorului o plata in limita pretului platit pe imobil, daca bunul a fost vandut; daca imobilul a fost primit cu titlu gratuit, debitorul poate oferi creditorului o suma apreciata de un expert care va evalua imobilul. In ambele situatii, daca creditorul accepta propunerea tertului, imobilul este " spalat de sarcini ";

            - ultima posibilitate a tertului este de a abandona bunul, urmand sa fie scos la vanzare. Delasarea bunului se poate face in anumite conditii: datoria pentru care imobilul este urmarit sa fie o datorie personala a proprietarului actual, tertul sa aiba capacitatea de exercitiu deplina ceruta oricarui act de dispozitie, delasarea sa fie totala si fara rezerve. Delasarea se face printr-o declaratie de care judecatorul ia act prin incheiere, numindu-se un curator pentru administrarea bunului.

           Transmisiunea ipotecii. Dreptul de ipoteca poate face obiectul transmiterii prin acte juridice, fie odata cu creanta, fie separat de creanta. Daca se transmite dreptul principal, ipoteca se transmite ca efect al caracterului accesoriu al acesteia, ea urmand soarta principalului. Transmiterea distincta a este posibila pentru ca, de exemplu, art. 1134 C. civ. permite trecerea privilegiilor si ipotecilor care garanteaza  o creanta stinsa prin novatie, la noua creanta, prin vointa partilor. (V discutia clasica)

           Stingerea ipotecii.  Ipoteca se poate stinge fie pe cale indirecta sau accesorie, fie pe cale principala sau directa.

Stingerea indirecta a ipotecii are loc odata cu stingerea obligatiei principale prin unul din modurile de stingere a obligatiilor: plata, compensatia, confuziunea, novatia, etc.

Stingerea directa, pe cale principala a  ipotecii are loc prin renuntarea creditorului la ipoteca, prin purga, stingerea dreptului ipotecat, pieirea imobilului, prescriptia achizitiva. Renuntarea creditorului la ipoteca este un act unilateral, irevocabil, ea putandu-se face fara consimtamantul debitorului ori al tertului. Pentru validitate, renuntarea trebuie sa fie facuta prin act autentic. Prescriptia achizitiva poate fi invocata de tertul dobanditor al imobilului ipotecat. Dobandind proprietatea ca efect al posesiei indelungate, tertul nu mai poate fi actionat.

PRIVILEGIILE.

           Notiune. Prin privilegiu se intelege dreptul creditorului de a fi platit cu prioritate fata de alti creditori, in considerarea calitatii creantei sale. Ele sunt de stricta interpretare, constituindu-se in exceptii de la principiul potrivit caruia patrimoniul debitorului reprezinta gajul general al tuturor creditorilor.

Codul civil desemneaza prin termenul privilegiu atat cauzele personale de preferinta cat si garantiile reale constituite de lege intr-un bun determinat, tratand laolalta toate cauzele legale de preferinta, ceea ce a determinat doctrina sa reactioneze, propunand un sens restrans al notiunii de privilegiu care se refera doar la privilegiile propriu zise, astfel incat, sediul materiei il reprezinta art. 1722 - 1745 C. civ. (MB Cantacuzino, op. cit. p. 543, IDPD, op cit. p. 545).

Clasificarea privilegiilor in Codul civil

- privilegii generale, purtand asupra tuturor bunurilor imobile si mobile ale debitorului;

-  privilegii generale mobiliare asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului;

- privilegii speciale mobiliare purtand asupra unor bunuri mobile determinate;

 -privilegii speciale imobiliare care au ca obiect anumite imobile ale debitorului.

Clasificarea privilegiilor in doctrina. Privilegiile sunt clasificate in privilegii generale si privilegii speciale: cele generale conservandu-se fara nicio formalitate, in timp ce privilegiile speciale sunt supuse anumitor conditii de publicitate.

Dintr-un alt punct de vedere, ele  mai pot fi impartite in privilegii imobiliare, pe de o parte, care confera creditorului dreptul de urmarire si de preferinta  si privilegii mobiliare, pe de alta parte, care confera creditorului doar dreptul de preferinta.

Natura juridica a privilegiilor. Pentru a ne pronunta asupra naturii juridice a privelgiilor, trebuie sa vedem ce prerogative ofera ele creditorului.

Din acest punct de vedere, daca creditorul beneficiaza de dreptul de urmarire si de preferinta asupra bunului, privilegiul va fi calificat drept real, cum sunt privelgiile imobiliare si anumite privilegii mobiliare ( gajul, privilegiul locatarului, privilegiul arendasului etc.)

Daca insa,  creditorul este doar preferat, potrivit art. 409 C. proc. civ. privilegiul va fi calificat drept personal de preferinta.

Privilegiile generale.

. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile:

- privilegiul tezaurului public este prevazut de art. 1725 C. civ . si priveste creantele statului privind impozitele, taxele, amenzile. Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, modificata si aprobata prin Legea nr. 108/1996 stabileste ordinea de preferinta a acestora, fara sa mai distinga intre bunurile mobile si imobile si intre venituri de orice fel, expresie a mutatiilor politice, sociale si economice petrecute intre timp.

Existenta a trei izvoare de drept diferite care reglementeaza ordinea de preferinta ( Codul civil, Ordonanta nr. 11/1996, art. 409 C.proc. civ. ) ce legitima propunerea de lege ferenda a unei reglementari unitare in aceasta materie (ID PD op cit. p. 553 )Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si a falimentului stabileste ordinea de preferinta in plata creantelor in cazul reorganizarii, lichidarii debitorului;

            - privilegiul cheltuielilor de judecata este prevazut de art. 1727 care dispune: " Cheltuielile de judecata sunt privilegiate asupra mobilelor cat si asupra imobilelor, in privinta tuturor creditorilor in interesul carora au fost facute". Solutia este echitabila pentru ca este normal sa profite de acest privilegiu creditorul care a cheltuit pentru conservarea patrimoniului debitorului si deci a gajului general. Daca cheltuielile au profitat doar unuia dintre creditori, acesta  nu-l poate opune celorlalti creditori.

2 Privilegiile generale asupra bunurilor mobile. Potrivit art. 1729 C. civ. instituie urmatoarele privilegii asupra bunurilor mobile:

            - privilegiul cheltuielilor de judecata facute in interesul comun al creditorilor reprezinta o inadvertenta legislativa explicata prin " traducerea fidela, fara spirit critic, a prevederilor uni legi belgiene asupra privilegiilor si ipotecilor " ( LP op cit. p. 446) Intr-adevar, odata reglementat in art. 1727 C. civ. ca fiind un privilegiu general asupra tutoror bunurilor debitorului, reluarea lui in cadrul privilegiilor generale mobiliare este fara rost;

            - privilegiul cheltuielilor de inmormantare a debitorului;

            - privilegiul cheltuielilor ultimei boli car a cauzat decesul debitorului;

            - privilegiul drepturilor banesti ale salariatilor;

            - privilegiul obiectelor de subzistenta ale debitorului si familiei sale timp de 6 luni ( alimente, imbracaminte, iluminat, incalzire si alte asemenea ) Alineatul final al art. 1729 C. civ. prevede ca aceste privilegii se pot extinde si asupra imobilelor debitorului atunci cand valoarea acestora n-a fost absoarbita de realizarea creantelor creditorilor ipotecari si a celor cu privilegii imobiliare speciale.

 Art. 409 C. proc. civ. prevede o alta ordine de preferinta atunci cand se urmareste realizarea creantelor privind retributia debitorului: obligatia de intretinere, despagubiri datorate ca urmare a mortii sau vatamarii corporale, datorii ce izvorasc din taxe si impozite, sumele datorate cu titlu de despagubiri pentru repararea prejudiciilor aduse proprietatii publice si orice alte datorii.

Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea de gaj.

           1. Privilegiul chiriilor si arenzilor este prevazut de art. 1730 pct. 1 C. civ si confera proprietarului un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale chiriasului sau asupra recoltei anului in curs si asupra a tot ce se serveste in exploatarea terenului arendat, pana la plata chiriei sau a arenzii.

Proprietarul poate cere instituirea sechestrului asupra acestora si le poate chiar revendica, daca ele au fost duse intr-un alt loc. Legea prevede insa un termen inauntrul caruia se pot revendica: in 15 zile pentru revendicarea bunurilor mobile ale chiriasului si 40 zile pentru revendicarea recoltei si a inventarului necesar exploatarii terenului arendat. Dupa expirarea termenelor, creanta devine chirografara. Posibilitatea revendicarii bunurilor care pot asigura plata chiriei si a arenzii intemeiaza calificarea acestui privilegiu ca fiind un drept real.

           2. Privilegiul hangiului prevazut de art. 1730 pct. 1 C. civ. confera hangiului sau hotelierului un drept real asupra bagajelor aduse de clienti in spatiul pe care-l ocupa, pentru acoperirea creantei rezultate din efectuarea prestatiilor si serviciilor hoteliere. Printr-o interpretare rationala ( Ubi eadem est ratio legis, eadem solutio debet esse ) se poate spune ca acest privilegiu poate fi invocat de orice prestator de servicii hoteliere, indiferent ca este vorba de hotel, camping, motel, cabana, casa de odihna sau care face parte din turismul agrar.

           3. Privilegiul carausului este instituit de art. 1730 pct. 7 C. civ. pentru  "creanta cheltuielilor de transport si a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat intrucat acela care l-a tranportat il are in posesiunea sa si in cele 24 ore ce vor urma predarii lucrului la destinatarul sau, daca acesta din urma a conservat posesiunea lucrului ". Prin urmare, acest privilegiu este prevazut pentru cheltuielile de transport si poate fi exercitat doar cat timp carausul are lucrul in detentia sa ori in termen de 24 ore de la predarea lui, daca n-a fost instrainat in acest termen.  Daca lucrul a fost pierdut sau furat in cursul transportului, carausul il poate revendica cu respectarea distinctiilor de la art. 1909 - 1910.

           Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea sporirii patrimoniului debitorului:

           1. Privilegiul vanzatorului unui bun mobil al carui pret n-a fost platit de cumparator, garanteaza plata pretului cata vreme se afla in proprietatea cumparatorului.

           2 Privilegiul cheltuielilor facute cu conservarea bunului mobil al debitorului se exercita asupra pretului bunului conservat. Sunt garantate doar cheltuilile utile si necesare bunului nu si cele voluptuarii.

           3 Privilegiul arendasului pentru plata sumelor datorate pentru seminte, cheltuiala recoltei anului curent si pentru instrumentele de exploatare agricola. Arendasul are dreptul de a fi despagubit pentru aceasta creanta inaintea proprietarului care-si primeste arenda. In cazul concursului intre mai multe privilegii, se aplica urmatoarele reguli:

            - cand exista concurs intre mai multe privilegii mobiliare, privilegiul pentru cheltuielile privind conservarea bunului are prioritate;

            - privilegiul hangiului si al carausului are prioritate fata de privilegiul vanzatorului neplatit al bunului mobil, exceptie facand situatia cand ei n-au stiut, la momentul primirii bunului, ca pretul nu era platit;

            - privilegiul locatorului are prioritate fata de privilegiul vanzatorului neplatit, exceptie facand situatia cand locatorul a fost instiintat de vanzator de neplata pretului, la momentul aducerii mobilierului in imobil.

Privilegiile speciale mobiliare au prioritate fata de cele generale potrivit regulii Specialia generalibus derogant. Exceptii de la regula  constituie privilegiile privind cheltuielile de judecata si cel al cheltuielilor de inmormantare, care, desi generale, au prioriate fata de cele speciale mobiliare.

           Privilegii speciale imobiliare. Aceste privilegii au ca obiect bunuri imobile determinate si se aseamana cu ipotecile, atribuind creditorilor dreptul de urmarire si de preferinta. Ele nu sunt ipoteci propriu zise pentru ca rangul lor se determina  in considerarea creantei,  intuitu debiti, data inscriptiei ipotecare neavand relevanta.

           1. Privilegiul vanzatorului imobilului are ca obiect bunul imobil vandut si opereaza pana la plata integrala a pretului. Acest drept real devine opozabil de la transcrierea titlului care a transferat proprietatea imobilului. In situatia instrainarilor succesive, primul vanzator este preferat. (Prior tempore potior jure).

           2. Privilegiul copartasilor asupra imobilelor succesiunii pentru garantia impartelii facute intre ei si a sumelor cu care a ramas dator unul fata de celalalt. Privilegiul opereaza pentru grantarea evictiunii si a platii sultei intre copartasi.

Pentru opozabilitate, creditorul privilegiat trebuie sa ceara, in termen de 60 zile, inscrierea actului de imparteala in registrul de insriptiuni. Nerespectarea termenului duce la degenerarea privilegiului intr-o ipoteca legala.

           3. Privilegiul arhitectilor, constructorilor si lucratorilor instituit de art. 1737 pct. 4 C.civ. in favoarea acestor categorii de persoane pentru plata sumelor cuvenite pentru proiectarea, construirea sau repararea imobilului. Acest privilegiu apartine doar persoanelor care au contractat direct cu proprietarul, nu si celor subantreprenorilor sau persoanele angajate de cei in favoarea carora este prevazut privilegiul. Pentru opozabilitate, raportul de expertiza care evalueaza munca depusa, se inscrie in registrul de inscriptii.

           4 Privilegiul rezultat din separatia de patrimonii este recunoscut creditorilor succesiunii, legatarilor cu titlu particular, succesorilor universali sau cu titlu universal care au acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, operatia prin care se  opreste confuziunea dintre patrimoniul succesoral si cel al mostenitorilor acceptanti. El se conserva prin prin luarea unei inscriptii in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.