Imprumutul de folosinta (comodatul)

IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA (COMODATUL)

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale imprumutului de folosinta (commodatum)

Notiune si caractere juridice

Imprumutul de folosinta (como­datul) este un contract prin care o persoana, numita comodant, remite spre folosinta temporara unei alte persoane, numita comodatar, un lucru determinat cu obligatia pentru acesta din urma de a-l restitui in natura, in individualitatea sa (art. 1560 C. civ.).

Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru incheierea lui fiind necesara atat realizarea acordului de vointa, cat si predarea (traditiunea) lucrului care formeaza obiectul contractului. Obligatia de restituire nu se poate naste cata vreme lucrul nu a fost efectiv predat.

Numai in acele cazuri in care lucrul se afla (indiferent cu ce titlu) in posesiunea sau in detentiunea comodatarului, contractul real (de imprumut, depozit etc.) se poate incheia solo consensu (art. 1593 alin.3 C.civ.).

Comodatul este un contract unilateral deoarece - din momentul incheierii - naste obligatii numai pentru comodatar. Contractul ramane unilateral chiar daca, ulterior incheierii, se nasc anumite obligatii si in sarcina comodantului (obligatii postcontractuale) datorita unui fapt pos­terior si accidental, care nu deriva din vointa comuna a partilor ( 828e45i de exemplu, cheltuieli de conservare a lucrului), ci dintr-o cauza extracontractuala; gestiunea de afaceri, imbogatirea fara temei, delictul civil.

2. Obiectul.

Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile (individual determinate), intrucat urmeaza sa fie restituite in totalitatea lor. Astfel fiind, pot constitui obiectul contractului, lucruri neconsumptibile ale caror folosire nu implica, la prima intrebuintare, consumarea substantei ori instrainarea lor.

Dimpotriva, daca s-au predat cu titlu de imprumut lucruri neconsumptibile contractul nu poate fi decat comodat; lucrurile neconsumptibile si care sunt nefungibile (certe) potrivit naturii lor nu pot fi considerate de parti ca fungibile si consumptibile (generice), caci in acest caz s-ar schimba natura contrac­tului. De exemplu, daca bicicleta nu trebuie sa fie restituita, ci se inlocuieste cu alta sau cu un alt lucru, contractul nu mai este comodat, fiind aplicabile regulile specifice contractului de schimb.

Obiectul contractului de comodat il "poate forma orice lucru mobil sau imobil in masura in care imprumutarea nu este interzisa prin norme speciale ori permisa numai in anumite conditii. Chiar si drepturile incorporale pot forma obiectul contractului (de exemplu, dreptul de proprietate industriala asupra marcii, brevetului) in masura in care legea speciala nu prevede altfel.

In privinta bunurilor proprietate publica se prevede, pe de o parte, inalienabilitatea, iar pe de alta parte posibilitatea inchirierii sau concesionarii.

In lipsa interdictiei, nu excludem nici posibilitatea transmiterii folosintei cu titlu gratuit (comodat), daca se justifica printr-un interes public. De altfel, imprumutarea cartilor din biblioteci publice se face cu titlu gratuit.

Dreptul transmis.

In temeiul contractului, comodatarul dobandeste numai dreptul de folosinta, devenind un simplu detentor precar, obligat la inapoierea lucrului (art.1560 C.civ.). Pentru evitarea oricarei confuzii, legea precizeaza ca proprietarul-comodant pastreaza aceasta calitate (art.1562 C.civ.), cu toate consecintele ce decurg din calitatea de proprietar (de exemplu, cu privire la suportarea riscului pieirii fortuite, exercitarea actiunii in revendicare sau a celei posesorii etc., aceasta din urma actiune putand fi exercitata insa si de catre comodatar).

Capacitatea partilor.

Pentru incheierea contractului, atat comodantul, cat si comodatarul trebuie sa aiba capacitatea pentru a se incheie acte de administrare. Deoarece contractul nu este translativ de proprietate, comodantul poate fi un uzufructuar sau locatar - daca potrivit legii sau conventiei - transmiterea folosintei nu este interzisa. Comodatarul nu poate imprumuta lucrul caci il tine numai pentru folosinta proprie, daca partile nu s-au inteles altfel.

5. Dovada contractului de comodat - se face conform regulilor generale (art.1191 si urm.C.civ.), fiind suficient ca inscrisul sub semnatura privata, cerut ad probationem daca valoarea lucrului depa­seste 250 lei, sa fie redactat intr-un singur exemplar (pentru comodant), cerinta multiplului exemplar fiind prevazuta numai pentru contractele sinalagmatice (art.1179 C.civ.). intrucat lucrul imprumu­tat este individual determinat, nu se aplica nici dispozitiile din art.1180 C.civ. referitoare la formula 'bun si aprobat', textul vizand numai actele sub semnatura privata care au ca obiect sume de bani sau alte lucruri fungibile. Faptul material al predarii lucrului (nu si negotium) poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, indiferent de valoare.

Efectele contractului de comodat

Obligatiile comodatarului

6. Conservarea lucrului.

Comodatarul are obligatia de a se ingriji de conservarea lucrului imprumutat ca un bun proprietar (culpa levis in abstracta - art. 1564 C.civ.) si chiar mai bine decat de lucrurile sale, pe care este obligat sa le sacrifice, la nevoie, in vederea conservarii lucrului imprumutat (art. 1566 C.civ.), intrucat contractul este incheiat in interesul sau.

7. Folosirea lucrului potrivit destinatiei.

Comodatarul este obligat sa intrebuinteze lucrul numai la destinatia determinata prin natura lui sau prin acordul partilor, sub sanctiunea de a plati daune-interese (art. 1564 C.civ.) si de a suporta riscul pieirii fortuite (art. 1565 C.civ.) si rezilierea contractului potrivit regulilor generale.

Bineinteles comodatarul nu raspunde de deteriorarea lucrului de­curgand din intrebuintarea lui normala si fara culpa din partea sa (art.1568 C.civ.).

Comodatul fiind un contract unilateral, comodatarul nu este obligat sa foloseasca lucrul; daca s-a obligat in acest sens ori si-a asumat alte obligatii (reciprocitate de obligatii), contractul urmeaza sa fie calificat antrepriza, locatiune sau alt contract. Mai precizam ca folosinta nu poate fi transmisa asupra unei alte persoane - indiferent cu titlu oneros (locatiune) sau cu titlu gratuit (comodat) - daca aceasta prerogativa nu a fost prevazuta expres in contract, in schimb, la nevoie, lucrul imprumutat poate fi dat in depozit, caci depozitarul nu se poate folosi de lucru, iar pastrarea in depozit nu contravine intereselor comodantului.

8. Suportarea cheltuielilor de folosinta (de intretinere).

Como­datarul suporta cheltuielile necesare folosintei lucrului (de exemplu, hrana calului imprumutat, reparatiile locative ale casei etc.), neavand dreptul sa ceara restituirea acestor cheltuieli (art.1569 C.civ.), care sunt un accesoriu al folosintei (daca nu s-a stipulat contrariul), iar nu echivalentul ei, pentru a transforma comodatul in locatiune.

9. Restituirea lucrului.

Principala obligatie a comodatarului este de a restitui la scadenta lucrul imprumutat in natura sa specifica (art. 1560 C.civ.). in lumina acestei dispozitii - conforme cu principiul executarii in natura a obligatiilor de a face - cat timp partile nu se inteleg altfel (transformand comodatul intr-un alt contract prin novare de obiect), comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau echivalentul in bani a lucrului imprumutat, daca restituirea in natura este posibila.

Daca comodatarul refuza fara temei restituirea lucrului, comodantul are drept de optiune intre doua actiuni:

- o actiune reala in revendicare, care sanctioneaza dreptul sau de proprietate si prezinta avantajul ca este imprescriptibila si poate fi intentata si impotriva tertelor persoane, cum ar fi cumparatorul, depozitarul etc., (care o pot paraliza, daca este cazul, numai prin invocarea uzucapiunii - in ipoteza imobilelor - sau a posesiunii de buna-credinta, in cazul mobilelor), dar implica dovada, uneori dificila, a dreptului de proprietate;

o actiune personala, care deriva din contract (ex contractu). Aceasta actiune prezinta avantajul pentru comodant ca il scuteste de a mai face dovada dreptului sau de proprietate. Simpla dovada a contractului este suficienta pentru a justifica cererea de restituire. Ea poate fi si este, de regula, folosita in cazul in care comodantul nu este proprietarul lucrului imprumutat (de exemplu, este un locatar). Dar aceasta actiune este supusa prescriptiei extinctive si nu poate fi intentata impotriva tertilor care ar detine lucrul imprumutat.

10. Scadenta obligatiei de restituire.

Comodantul nu poate cere restituirea lucrului inainte de implinirea termenului stipulat sau - daca nu s-a prevazut un termen - inainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului (art. 1572 C.civ.). in cazul in care partile nu au prevazut un termen, iar lucrul este de o folosinta permanenta, termenul restituirii urmeaza sa fie stabilit de instanta (chiar daca, in materie de comodat, nu exista un text expres in acest sens, asemanator art.1582-1583 C.civ. din materia imprumutului propriu-zis), caci folosinta nu poate dura la infinit sau sa depinda exclusiv de vointa comodatarului, el fiind obligat sa restituie lucrul (art. 1560 C.civ.). Pe de alta parte, consideram ca restituirea lucrului nu poate sa depinda exclusiv nici de vointa comodantului, daca posibilitatea denuntarii unilaterale nu a fost prevazuta in contract. Daca comodantul ar cadea intr-o trebuinta mare si neprevazuta, instanta poate, dupa imprejurari, sa-l oblige pe comodatar la restitui­rea lucrului chiar inainte de expirarea termenului stipulat sau inainte de satisfacerea trebuintelor sale (art. 1573 C.civ.). Aceasta regula derogatorie se explica prin caracterul gratuit al comodatului.

11. Prescriptia actiunii personale in restituire.

In functie de scadenta obligatiei de restituire se rezolva si problema privind ince­putul cursului prescriptiei extinctive. Astfel, termenul general de prescriptie incepe sa curga de la expirarea termenului convenit sau de la data indestularii trebuintei comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului (art.7 alin.3 din Decretul nr. 167/1958[1]). 0aca lucrul este de folosinta permanenta si partile nu au convenit un termen, prescriptia incepe sa curga de la data incheierii contractului (art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958).

In cazul in care lucrul este de folosinta permanenta, iar partile nu au stipulat termenul restituirii, acesta fiind stabilit de instanta (in cadrul actiunii intentate inainte de inplinirea prescriptiei calculata de la incheierea contractului), prescriptia dreptului de a cere executarea silita incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii sau, daca instanta a stabilit un termen ulterior, de la data implinirii acelui termen.

12. Raspunderea comodatarului.

Comodatarul raspunde pentru deteriorarea sau pieirea - in tot sau in parte - a lucrului, daca nu se dovedeste ca deteriorarea ori pieirea s-a produs fortuit sau ca deterioarea este consecinta folosirea potrivit destinatiei si fara culpa din partea sa. Prin urmare, sarcina probei incumba comodatarului, iar nu comodantului, cum sustin adeptii diviziunii obligatiilor in obligatia de mijloace si obligatii de rezultat si care considera ca obligatia comodatarului de a conserva lucrul este o obligatie de mijloace, de unde nu se poate trage concluzia ca comodantul trebuie sa dovedeasca nu numai deterioarea lucrului, dar si culpa comodatarului. Comodatarul raspunde si pentru deteriorarea lucrului produsa de catre persoana careia, la randul lui, l-a incredintat, cu orice titlu. Fapta tertului nu constituie un caz fortuit, exonerator de raspundere pentru comodatar. Chiar si in caz de pluralitate de comodatari acestia raspund solidar fata de comodant. Cu atat mai mult, comodatarul raspunde daca a incredintat lucrul unei terte persoane, fara ca aceasta sa fie parte in contract si fara sa fi fost imputernicit in acest sens.

Bineinteles, comodatarul va avea actiune in regres impotriva tertului, in baza raportului juridic incheiat cu acesta. Comodantul va putea actiona impotriva tertului pe cale oblica, subrogandu-se in drepturile comodatarului.

13. Suportarea riscului de catre mandatar.

De regula, riscul deteriorarii sau pieirii fortuite este suportat de comodant in calitate de proprietar (res verit domino). Totusi, riscurile sunt suportate de comodatar daca:

- intrebuinteaza lucrul contrar destinatiei determinata prin natura lui sau prin conventie

prelungeste folosinta dupa scadenta (art.1565 C.civ.) si nu povedeste ca lucrul ar fi pierit si la comodant (art. 1156 C.civ.);

ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu un bun al sau sau daca, ambele lucruri fiind in pericol, a scapat lucrul sau lasand sa para cel imprumutat (art.1566 C.civ.), indiferent de valoarea celor doua lucruri;

- lucrul a fost evaluat in momentul contractarii (art. 1567 C.civ.).

Toate aceste dispozitii cu privire la riscuri sunt supletive, putand fi inlaturate prin acordul partilor. De exemplu, comodatarul si-ar putea asuma riscul tuturor cazurilor fortuite, in ipoteza evaluarii lucrului in momentul contractarii, 'stipulatia contrara' (art.1567 C.civ.) poate avea ca obiect fie riscurile, fie numai cuantumul despagubirilor, textul ramanand aplicabil - in acest din urma caz - in privinta riscurilor.

2. Obligatiile comodantului

14. Regula.

Comodatul, fiind un contract unilateral, nu creeaza obligatii decat in sarcina comodatarului. Dar in cursul executarii contractului se pot naste unele obligatii extracontractuale si in sarcina comodantului.

15. Restituirea cheltuielilor de conservare.

Comodantul este obligat sa restituie cheltuielile facute de comodatar in vederea conservarii lucrului, daca cheltuielile au caracter extraordinar, necesar si foarte urgent (art.1574 C.civ.). Cele trei conditii trebuie sa fie indeplinite cumulativ. Daca vreun element lipseste, cheltuielile nu sunt supuse restituirii.

Daca conditiile sunt indeplinite, obligatia de restituire se naste din gestiunea intereselor altuia, deoarece comodatarul indeplineste, fara insarcinare prealabila, un act in interesul altei persoane, sau din imbogatirea fara justa cauza, daca conditiile gestiu­nii de afaceri nu ar fi indeplinite.

Pe acelasi temei, comodatarul poate cere restituirea cheltuielilor facute pentru producerea fructelor predate comodantului, dispozi­tia art.484 C.civ. fiind aplicabila nu numai in cazul posesorului (de rea-credinta), dar si al detentorului precar.

16. Plata despagubirilor.

Comodantul mai are obligatia de a-l despagubi pe comodatar pentru daunele provocate de viciile lucrului, daca el avea cunostinta de ele si nu le-a adus la cunostinta comodatarului (art.1575 C.civ.), fiind deci in culpa. Pentru a evita aceste consecinte, comodantul trebuie sa dea instructiunile necesare folosinta lucrului, daca este cazul. De asemenea, raspunderea comodantului va putea fi angajata in cazul stanjenirii comodatarului in folosirea lucrului de catre tertul caruia comodantul i-a transmis dreptul de proprietate, intrucat contrac­tul de comodat nu este opozabil tertului dobanditor (art.1441 C.civ. vizeaza numai locatiunea) si comodantul nu si-a asumat obligatia de garantie pentru evictiune (caz in care ar raspunde contractual), raspunderea lui va putea fi angajata numai pe teren delictual, in conditiile art.998-999 C.civ..

3. Stingerea efectelor comodatului

17.Prin restituirea lucrului.

Raporturile contractuale inceteaza pin restituirea lucrului in stare corespunzatoare la termenul prevazut in contract sau dupa satisfacerea trebuintelor comodatarului ori terme­nul stabilit de instanta, in toate cazurile, comodatarul poate restitui lucrul si inainte de scadenta, daca prin contract nu s-a prevazut altfel (comodatarul obligandu-se ca depozitar). Evident, efectele contractului inceteaza si fara restituirea lucrului, daca comodatarul devine proprie­tarul lui prin cumparare, mostenire etc., intrunirea calitatilor de creditor si debitor in persoana sa stingand obligatia prin confuziune.

18. Prin reziliere, in caz de nerespectare a obligatiilor de catre comodatar (de exemplu, intrebuintarea lucrului in alte scopuri), comodantul poate cere rezilierea contractului conform regulilor gene­rale, desi contractul este unilateral (iar art.1020-1021 C.civ. vizeaza in mod direct numai contractele sinalagmatice) si partile nu au stipulat un pact comisoriu expres.

19.Prin moartea comodatarului.

In caz de moarte a uneia dintre parti obligatiile trec asupra succesorilor in drepturi, potrivit regulilor generale. Dar daca contractul a fost incheiat in privinta comodatarului, tinandu-se seama de persoana lui (intuitu personae), mostenitorii sunt obligati sa restituie imediat bunul (art.1563 C.civ.), chiar daca in contract s-a prevazut un termen ulterior.