Inceputul prescriptiei extinctive

Inceputul prescriptiei extinctive

270. Regula generala. Legea stabileste inceputul prescriptiei extinctive fie prin instituirea unei reguli generale privind momentul initial al termenului de prescrip­tie, fie prin instituirea unor reguli speciale, aplicabile unor ipoteze particulare.

Regula generala privind inceputul prescriptiei dreptului la actiune este regle­mentata in sistemul nostru in art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 si art. 1886 C.civ.

Potrivit art. 7 alin. (1): "Nicio prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere", iar art. 1886 dispune: "Nicio prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere".

Cele doua texte legale instituie, intr‑o formulare diferita, regula potrivit careia prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, regula cunoscuta in dreptul roman - actione non natae, non praescribitur - si consa­crata in toate legislatiile moderne

Data nasterii dreptului la actiune este data la care dreptul subiectiv civil este incalcat, negat, contestat, sau data de la care dreptul subiectiv, chiar in lipsa unei incalcari sau contestatii, trebuie exercitat . Este usor de acceptat ca pana in momentul in care dreptul subiectiv civil nu este incalcat, iar titularul primeste toate "satisfactiile la care este indreptatit" in aceasta calitate, nu se poate vorbi de nasterea dreptului la actiune. Nu exista vreun motiv pentru a se obtine, prin constrangere, protectia statala a dreptului si nici ratiuni pentru care sa fie declan­sata curgerea prescriptiei. Numai atingerea in orice mod a dreptului subiectiv care determina o "stare de conflict", ce trebuie lamurita in termen cat mai scurt, poate justifica interventia mecanismului prescriptiei extinctive, care sanctioneaza pasivitatea ori neglijenta titularului dreptului.

271. Reguli speciale privind inceputul prescriptiei extinctive. Regula gene­rala potrivit careia prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii drep­tu­lui la actiune nu se aplica ori de cate ori exista o regula speciala, edictata pentru o anumita situatie. Norma art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, care instituie regula generala privind inceputul prescriptiei, este o norma generala, iar normele care instituie alte reguli in aceasta materie sunt norme speciale. In con­se­cinta, intre regula generala si celelalte reguli, exista un raport determinat de regu­lile: generalia specialibus non derogant, respectiv specialia generalibus dero­gant. Practic, fiecare regula speciala privind inceputul prescriptiei extinctive trebuie aplicata doar ipotezei pentru care a fost instituita: exceptio est strictissimae interpretationis.

272. Ipoteza dreptului subiectiv civil. Potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul
nr. 167/1958: "In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept".

Regula instituita de art. 7 alin. (2) din decret are in vedere acele situatii in care dreptul subiectiv civil izvoraste dintr‑un act juridic civil pur si simplu (neafectat de modalitati). In acest cadru, data nasterii raportului de drept este chiar data incheierii actului juridic, care se determina in functie de categoria din care acesta face parte dupa modul lor de incheiere (consensuale, solemne ori reale)

In aceasta ipoteza momentul nasterii dreptului la actiune coincide cu momentul nasterii dreptului subiectiv. De vreme ce executarea obligatiei poate fi ceruta de creditor imediat, din momentului incheierii actului juridic, rezulta ca data nasterii dreptului la actiune este chiar data nasterii raportului de drept.

S‑a subliniat ca prin obligatie "ce urmeaza sa se execute la cererea credito­rului" trebuie sa se inteleaga situatia in care:

1) nu exista un termen suspensiv sau o conditie suspensiva;

2) exista un termen suspensiv in favoarea creditorului, care poate renunta oricand la beneficiul lui si pretinde executarea de indata a obligatiei;

3) exista o conditie rezolutorie, pentru ca pana la implinirea conditiei "ceea ce se datoreaza sub conditie rezolutorie se datoreaza pur si simplu" (pura est sed sub conditione resolvitur). In fine, prin obligatii "al caror termen de executare nu este stabilit" se intelege situatia obligatiilor in care termenul lipseste cu desavarsire.

273. Ipoteza dreptului afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva. Potrivit art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958: "Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s‑a implinit conditia sau a expirat termenul".

Aceasta regula speciala se aplica dreptului subiectiv civil afectat de modali­tati, respectiv, dreptul supus unui termen suspensiv ori unei conditii suspensive.

In cazul in care exista mai multe termene succesive vor exista tot atatea prescriptii cu puncte de plecare diferite

274. Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si alte cazuri asimilate. Raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o componenta a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale. In principiu, fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sau "delictul civil" declanseaza o raspundere civila delictuala al carei continut il constituie obligatia de reparare a prejudiciului cauzat. Codul civil sintetizeaza acest principiu care corespunde unor cerinte de echitate sociala si de securitate juridica in art. 998‑1003. Potrivit art. 998 C.civ. "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s‑a ocazionat, a‑l repara".

Este posibil ca "pagubitul", titularul dreptului la reparatie, sa nu cunoasca paguba ori pe cel care raspunde de ea, imediat ce fapta ilicita a fost savarsita. Pe de alta parte, legea nu poate astepta sine die ca titularul dreptului la reparatie sa cunoasca aceste elemente si sa actioneze pentru protectia dreptului sau. Pentru inceperea prescriptiei extinctive in aceasta ipoteza legiuitorul a gasit o solutie de mijloc.

Astfel, in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si in cazurile asimilate, prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut, trebuia ori putea sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

Aceasta regula speciala pentru inceperea prescriptiei este reglementata in
art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: ,,Prescriptia dreptului la actiune in repararea pricinuita prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea"; in alin. (2) stabileste ca aceasta regula "se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei" (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet).

Caracteristica acestei reguli speciale consta in stabilirea unor momente alter­native de la care poate incepe prescriptia sa curga:

1) momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel care raspunde de ea;

2) momentul obiectiv al datei la care pagubitul trebuia (ori putea) sa cunoasca aceste elemente

Mai mult, in anumite situatii legea prevede si un al treilea moment (posibil) prin impunerea unui termen legal inlauntrul caruia titularul dreptului trebuie sa actioneze ori de la implinirea caruia prescriptia incepe sa curga (cel mai tarziu), asa cum, exempli gratia, este cazul raspunderii pentru prejudiciile cauzate prin faptele de concurenta neloiala (art. 12 din Legea nr. 11/1991: "Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care cauzat‑o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei")

Domeniul de aplicare a acestei reguli este practic foarte intins, in doctrina observandu‑se, pe buna dreptate, ca el acopera: nu doar ipoteza raspunderii civile delictuale, dar si pe cea a raspunderii civile contractuale; nu doar actiunile izvo­rate din imbogatirea fara justa cauza, dar si cele privind plata lucrului nedatorat ori gestiunea de afaceri; actiunea revocatorie (pauliana); actiunea in restituire ca urmare a anularii unui act juridic civil executat, total sau partial

275. Ipoteza actiunii in declararea nulitatii relative. Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958: "Prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data cand aceasta a incetat. In caz de viclenie ori de eroare sau in celelalte cazuri de anulare prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa‑i incuviinteze actele a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului"

Din analiza textului legal rezulta ca prescriptia actiunii in declararea nulitatii relative a actului juridic civil incepe sa curga din momente diferite, in functie de cauza de nulitate.

Prin urmare, cand cauza de anulare este violenta (viciu de consimtamant, nu distructiva de consimtamant), prescriptia incepe sa curga la data incetarii vio­lentei, considerandu‑se ca dupa aceasta data victima violentei (nu se distinge intre vio­lenta fizica ori psihica) poate actiona pentru protejarea dreptului sau. Este un moment obiectiv ce va fi stabilit in concreto in functie de circumstantele cauzei.

Cand anulabilitatea se datoreaza altei cauze, precum eroare sau dol, regula speciala privind inceputul prescriptiei cuprinde doua momente alternative:

1) momentul subiectiv al cunoasterii cauzei de anulare;

2) momentul obiectiv al expirarii celor 18 luni de la incheierea actului juridic civil.

Se admite unanim ca termenul de 18 luni nu este un termen de prescriptie, ci un termen legal ce are functia de a marca data de la care incepe sa curga prescrip­tia. Se observa ca inceperea prescriptiei opereaza din momentul obiectiv, numai daca anterior implinirii celor 18 luni titularul dreptului (sau reprezentantul sau legal) nu a cunoscut cauza anularii.

Regula prevazuta de art. 9 din Decretul nr. 167/1958, regula speciala in raport cu cea impusa de art. 7 alin (1) din decret, constituie insa dreptul comun in materia actiunii in declararea nulitatii relative a actului juridic civil, asa incat nu se aplica atunci cand dispozitii legale speciale contin alte reguli referitoare la inceperea cursului prescriptiei actiunii respective: exceptiones est strictissimae interpretationes.

Astfel, s‑a considerat ca aceasta regula nu se aplica cererii de anulare a casatoriei pentru ca art. 21 alin. (2) C.fam. contine o solutie proprie . Observam insa, ca legiuitorul a redus termenul de prescriptie extinctiva in materia casatoriei la 6 luni (de la 3 ani) cu intentia de a oferi o mai mare siguranta raporturilor de casatorie (datorita naturii specifice). In acest cadru, posibilitatea descoperirii erorii sau dolului dupa un termen foarte mare de la incheierea casatoriei (mai mare de 18 luni, oricand) vine in contradictie cu ratiunea reducerii termenului de prescriptie. Daca legiuitorul impune, in general, un moment obiectiv de la care prescriptia incepe sa curga in aceasta materie (pentru ratiuni unanim acceptate), s‑ar putea considera ca o solutie asemanatoare se impune a fortiori intr‑un domeniu unde este necesar un termen de prescriptie mai scurt (pentru o clari­ficare mai rapida a raporturilor vizate). Este greu de admis ca intr‑un domeniu special al anulabilitatii, pe de o parte, legea reduce termenul de prescriptie, iar pe de alta parte, fixeaza inceputul acesteia la un moment (riscant de) subiectiv si greu de probat. O astfel de solutie este in contradictie cu ratiunile care justifica prescriptia extinctiva, dar si cu regimul juridic "atenuat" al nulitatii in materia casatoriei (posibilitatea "obiectivizarii" momentului subiectiv de catre jurispru­denta nu este suficienta).

276. Ipoteza raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrarii sau constructiei. In cazul raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrarii sau constructiei, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii.

Regula este instituita de art. 11 din Decretul nr. 167/1958 in urmatorii termeni: "Prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii. Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea a trei ani de la predare. Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce nicio atingere terme­nului de garantie legala sau conventionala".

Se observa ca art. 11 din decret priveste viciile lucrului, lucrarii si construc­tiei, adica acele lipsuri sau deficiente calitative de natura sa impiedice intrebuin­tarea acestora conform destinatiei lor ori, dupa caz, sa reduca folosinta acestora intr‑o masura semnificativa. In consecinta, regula instituita nu priveste viciile de consimtamant, pentru care exista regula impusa de art. 9 din decret.

Pe de alta parte, este important de retinut ca viciile lucrului, lucrarii si constructiei pot fi:

a) aparente, cele care pot fi observate la predare cu atentia obisnuita a omului;

b) ascunse, cele care nu pot fi observate la predare, cu mijloace obisnuite, dar a caror cauza este prezenta in momentul predarii.

Aceasta distinctie este importanta pentru ca art. 11 alin. (1) din decret se refera doar la "viciile ascunse ale lucrului si lucrarii", iar nu si la viciile aparente. In plus, potrivit art. 1353 C.civ., "vanzatorul nu este raspunzator de viciile apa­rente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga".

In fine, este de retinut ca art. 11 din decret distinge intre:

1) viciile ascunse "ale unui lucru transmis ori ale unei lucrari executate";

2) viciile ascunse "ale constructiei".

Regula speciala instituita in aceasta materie stabileste doua momente alter­native de la care poate incepe sa curga prescriptia extinctiva:

1) un moment subiectiv, data "descoperirii viciilor" de catre titularul dreptului la actiune;

2) un moment obiectiv, data expirarii termenului de garantie, de 1 an, pentru lucru ori lucrare, si de 3 ani, pentru constructie.

Termenul de garantie (1 an sau 3 ani), care nu este un termen de prescriptie, are un caracter subsidiar si general, in sensul ca expirarea lui marcheaza momentul obiectiv al inceputului prescriptiei numai daca nu exista un alt termen de garantie, impus de lege ori convenit de parti [art. 11 alin. (3) din decret]. Spre exemplu, Legea privind calitatea in constructii nr. 10/1995 impune doua termene speciale de garantie:

1) un termen determinat de 10 ani de la receptia lucrarii pentru viciile ascunse obisnuite;

2) un termen nedeterminat, pe durata existentei constructiei, pentru viciile structurii de rezistenta

277. Alte reguli speciale privind inceputul prescriptiei extinctive. Ase­me­nea reguli sunt cuprinse fie de Decretul nr. 167/1958, fie de alte acte normative. Ele sunt numeroase, asa incat, fara a urmari un inventar complet, amintim cateva;

- regula potrivit careia prescriptia la actiune privitoare la sumele de bani incasate din vanzarea biletelor pentru spectacolele care n‑au mai avut loc, incepe sa curga de la data cand urma sa aiba loc spectacolul (art. 24 din Decretul nr. 167/1958);

- regula potrivit careia prescriptia dreptului la optiune succesorala incepe sa curga de la deschiderea succesiunii (art. 700 C.civ);

- regula potrivit careia prescriptia actiunii posesorii curge de la data primului act de tulburare a posesiei (art. 674 C.proc.civ.);

- regula potrivit careia prescriptia extinctiva a actiunii in rectificarea inscrierii in carte funciara exercitata impotriva unui tert dobanditor de buna‑credinta care a solicitat inscrierea dreptului sau in cartea funciara incepe sa curga de la data inregistrarii cererii acestuia [art. 35 alin. (2) si art. 36 din Legea nr. 7/1996 republicata].