Inscrisul autentic

Inscrisul autentic

178. Notiune. Articolul 1171 C.civ. defineste inscrisul autentic: "acela care s‑a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul sR 929c25j 09;a facut".

Se observa ca pentru ca inscrisul autentic sa fie valabil trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:

- sa fie intocmit de un functionar public;

- acesta sa fie competent din punct de vedere material si teritorial;

- sa fie respectate formalitatile impuse de lege.

Sunt inscrisuri autentice: inscrisurile autentice notariale, actele de stare civila, hotararile judecatoresti, procesele‑verbale intocmite de agentii procedurali, actele de procedura indeplinite de executorii judecatoresti etc. Practic prin act autentic lato sensu se intelege orice act care emana de la o autoritate publica, insa aici intereseaza numai acelea care, in ordinea intereselor private, dovedesc drepturi subiective civile.

In unele situatii, legea impune pentru valabilitatea actului juridic civil inche­ie­rea sa in forma autentica, iar alteori partile recurg la aceasta forma in conside­rarea avantajelor pe care le prezinta inscrisul autentic.

179. Forta probanta a inscrisului autentic. Mai intai, inscrisul autentic care, prin forma si aparenta, intruneste prima facie cerintele esentiale de regularitate (sem­natura agentului, sigiliul, numar de inregistrare etc.) se bucura de o pre­zumtie de autenticitate si validitate. In virtutea ei, actul este considerat ca provine efectiv de la cei care l‑au subsemnat. Prezumtia opereaza erga omnes, asa incat cel care il foloseste este scutit de orice dovada, proba contrara revenind celui care il contesta. Pe de alta parte, din punct de vedere al fortei probante trebuie sa distingem intre diferite mentiuni.

180. Mentiunile ce reprezinta constatarile personale ale agentului instru­men­tator care privesc faptele materiale petrecute in fata sa si constatate cu pro­priile simturi (quorum notitiam et scientiam habet propriis sensibus visu et auditu), precum: semnaturile partilor si ale celorlalti participanti; semnatura agen­­tului instrumentator; mentiunile referitoare la prezenta partilor; constatarea iden­titatii partilor; data intocmirii inscrisului; locul intocmirii inscrisului. Toate ase­menea mentiuni fac dovada inter partes si sunt opozabile tertilor pana la inscrierea in fals, adica nu pot fi rasturnate decat prin procedura dificila a falsului. Articolul 1173 alin. (1) C.civ. dispune ca "actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata".

Dar constatarile agentului constatator care, desi petrecute in fata sa, depasesc competenta sa (precum atestarea ca declarantul era in deplinatatea facultatilor mintale), nu pot avea valoare probanta pana la inscrierea in fals, ci pot fi comba­tute prin proba contrara. S‑a decis ca privitor la valabilitatea consimtamantului se poate face dovada contrara, deoarece notarul ia act de vointa partilor, fara sa aiba posibilitatea sa controleze in ce masura acea vointa a fost sau nu afectata de vreo cauza de nulitate

181. Mentiunile ce privesc declaratiile partilor in fata agentului instru­men­tator. S‑a aratat ca actul autentic face dovada pana la inscrierea in fals numai despre existenta materiala a faptelor constatate de functionar ca indeplinite de el sau petrecute inaintea sa, iar nu si in ceea ce priveste realitatea si sinceri­tatea faptelor juridice constatate . Asadar, sinceritatea declaratiilor facute in fata functionarului este sustinuta de actul autentic pana la proba contrara. Spre exem­plu, consemnarea in actul autentic a faptului ca plata (numararea) pretului s‑a facut in fata notarului, face dovada pana la inscrierea in fals in privinta numararii pretului (transmiterii banilor), dar mentiunea privind declaratia partilor ca pretul s‑a platit inainte de autentificare, face dovada pana la proba contrara.

182. Mentiunile straine de obiectul actului. Potrivit art. 1174 alin. (2) C.civ., ,,mentiunile care au de obiect un fapt cu totul strain de acela al conventiei, nu pot servi decat numai la un inceput de dovada". Daca, spre exemplu, in contractul de vanzare‑cumparare se face mentiunea ca terenul pe care il cumpar a fost dobandit de vanzator prin mostenire de la X, un alt mostenitor al lui X nu poate sa dovedeasca impotriva mea, numai prin aceasta enuntare din contract, ca are o parte de mostenire din acest teren. Asemenea clauze enuntiative, cu totul straine de obiectul actului (care pot fi inserate/acceptate si din neatentie) au valoarea inceputului de dovada scrisa.

183. Forta executorie a inscrisului autentic. Inscrisul autentic notarial care constata o creanta certa si lichida, in momentul in care aceasta ajunge la scadenta are putere executorie, potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995. El poate fi pus in executare fara a mai fi nevoie de vreo judecata si nici de investirea cu formula executorie . Executarea silita astfel pornita se suspenda de drept in cazul in care se pune in miscare actiunea penala impotriva pretinsului autor al falsului potrivit art. 1173 alin. (2) C.civ.

184. Consecintele juridice ale inscrisului nul ca inscris autentic. Se distinge intre doua situatii. Daca forma autentica este ceruta ad validitatem, actul juridic in sens de negotium iuris este nul, de vreme ce forma este o conditie de validitate.

Daca forma autentica nu este ceruta de lege, dar este solicitata de parti ad probationem, inscrisul este nul ca inscris autentic, dar poate fi valabil ca inscris sub semnatura privata, fara ca prin aceasta operatiunea juridica pe care o consemneaza sa fie afectata. Este o aplicatie a ideii conversiunii actelor juridice, privite ca instrumentum probationem. Potrivit art. 1172 C.civ., "actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau necapacitatii functionarului sau din lipsa de forme, este valabil ca scriptura sub semnatura privata, daca s‑a iscalit de partile contractante". Asadar, actul nul ca act autentic poate valora act sub semnatura privata numai sub conditia de a fi semnat de parti sau de partea care se obliga (in situatia actului unilateral).