Interpretarea legii civile

Interpretarea legii civile

Notiunea interpretarii legii civile

Interpretarea este o etapa premergatoare aplicarii normei, al carei continut este dat de activitatea rationala de cunoastere a vointei legiuitorului exprimata in norme si care are ca scop, incadrarea corecta a situatiilor de fapt si ca rezultat final justa aplicare a legii civile.

Importanta practica a interpretarii

data fiind varietatea si complexitatea faptelor, norma civila, oricat de perfecta ar fi formularea ei, nu poate cuprinde toate cazurile la care urmeaza sa se aplice;

legiuitorul se exprima, nu rareori, in termeni generali;

instanta de judecata nu poate refuza judecarea sub cuvant ca legea nu prevede sau ca este intunecata ori neindestulatoare; un astfel de judecator este culpabil de denegare de dreptate;

interpretarea este necesara pentru a lamuri eventualele contradictii aparente ce se pot ivi intre diferite acte normative sau chiar intre dispozitiile acel 818f52i uiasi act normativ;

termenii, cuvintele folosite de legiuitor in cuprinsul normei, au sensuri diferite, iar formularile sunt neclare, echivoce.

Clasificarea interpretarii - criterii

a) in raport de forta juridica:

interpretarea oficiala: este facuta de organul de stat legislativ, executiv, judecatoresc;

interpretarea neoficiala (doctrinara): este facuta de persoane care nu actioneaza in calitate de organ de stat (juristi, teoreticieni, avocati).

b) in raport de rezultatul interpretarii:

literala (in litera legii) - cand exista identitate intre formulare si continutul real;

extensiva (in spiritul legii) - prin continutul ei norma civila acopera mai multe cazuri decat lasa sa se inteleaga textul ei;

restrictiva (in sprijinul legii) - formularea textului este prea larga in raport cu continutul sau real.

Metodele de interpretare

Interpretarea gramaticala: se face sub doua aspecte:

- al intelesului in care este exprimata norma;

- alcatuirii si succesiunii propozitiilor si frazelor (legatura dintre cuvinte, cazul, numarul, genul substantivelor)

Interpretarea sistematica: prin comparatie cu alte norme din acelasi ori alt act normativ.

Interpretarea logica: prin aplicarea regulilor si argumentelor de logica formala

a)       Reguli de interpretare:

unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restrange aplicatia unui text care a fost formulat general; generalitatea formularii duce la generalitatea aplicarii.

norma juridica trebuie interpretata in sensul aplicarii, iar nu in sensul inlaturarii aplicarii ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat); regula consacrata expres pentru interpretarea contractelor de catre art. 978 din Codul civil care dispune: "Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce n‑ar putea produce nici un efect". Ea a devenit de aplicabilitate generala in dreptul civil.

exceptiile sunt de stricta interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis); normele de exceptie trebuie sa-si gaseasca o aplicatie numai la ipotezele la care se refera neputand fi extinse la alte cazuri. Pe baza acestei reguli se rezolva raportul dintre legea generala si legea speciala deoarece legea speciala reprezinta exceptia iar legea generala regula astfel incat legea speciala deroga de la legea generala (specialia generalibus derogant) 

b)      Argumente de interpretare

Per a contrario: acesta se bazeaza pe legea tertului exclus (A nu poate fi A si non A); Tertium non datur: principiul se exprima prin adagiul qui dicit de uno, negat de altero, aut qui de uno negat de altero dicit. Argumentul  inseamna ca ori de cate ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el neaga contrariul.

A fortiori rationae: argumentul justifica extinderea aplicarii unei norme la un caz neprevazut de ea, deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme se regasesc cu si mai multa tarie in cazul dat.

A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresia concentrata a rationamentului "Cine poate mai mult poate si mai putin" (qui potest plus potest minus).

Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum se bazeaza pe ideea ca dintre intelesurile posibile ale normei se evidentiaza solutia logica, corespunzatoare scopului normei si se inlatura solutiile ilogice, absurde.

Argumentul de analogie (a pari - de la egal) sintetizat in adagiul ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet (unde este aceeasi ratiune a legii, acolo trebuie aplicata aceeasi dispozitie a legii).Analogia opereaza in cazul in care nu exista o norma juridica care sa reglementeze cazul dat, se aplica o alta norma, care reglementeaza un caz asemanator.

Interpretarea istorica - stabilirea intelesului normei prin analiza conditiilor concrete care au determinat emiterea ei.

Interpretarea teologica - urmareste aflarea scopului urmarit de legiuitor la adoptarea normei respective, folosindu-se lucrarile pregatitoare si mijloacele mass - media.

5.1. Reprezentare grafica

5.2. Prezentare  comparativa

Vocabular

actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat - norma juridica trebuie interpretata in sensul aplicarii, iar nu in sensul neaplicarii ei.

a fortiori rationae - de la cel mai tare catre cel mai slab.

a majori ad minus - expresia concentrata a rationamentului "cine poate mai mult poate si mai putin".

a pari - de la egal.

exceptio est strictissimae interpretationis - exceptiile sunt de stricta interpretare.

per a contrario - prin opozitie.

qui potest plus, potest minus - cine poate mai mult, poate si mai putin.

qui dicit de uno negat de altero - ori de cate ori un text de lege prevede un lucru, se prezuma ca el neaga contrariul.

reductio ad absurdum - reducere la absurd.

ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet - unde este aceeasi ratiune a legii acolo trebuie aplicata aceeasi dispozitie a legii.

ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus - unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.

Intrebari, exercitii, aplicatii

Interpretati urmatoarele norme juridice aplicand argumentul "per a contrario":

art. 962(2): "Conventiile se pot revoca prin consimtamantul mutual."

art. 5: "Nu se poate deroga, prin conventie, de la legile care intereseaza ordinea publica."

Completati urmatorul enunt: Daca actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin vointa uneia dintre parti, a pari actul juridic unilateral.

Stabiliti adagiul corespunzator fiecarei reguli sau argument de interpretare:

Rezolvati urmatoarele teste grila

Expresia "exceptiile sunt de stricta interpretare" reprezinta:

a)      o exceptie de la regulile de interpretare;

b)      o regula de interpretare logica;

c)      un argument de interpretare logica.

"A majori ad minus" este expresia concentrata a rationamentului:

a)      cine poate mai mult, poate si mai putin;

b)      de la cel mai tare la cel mai slab;

c)      pentru identitate de ratiune.

Interpretarea extensiva a normei juridice presupune ca:

a)      exista identitate intre formulare si continutul ei real;

b)      formularea textului normei juridice este mai larga decat continutul real al acesteia;

c)      formularea textului normei juridice este mai restransa decat continutul real al acesteia.

Argumentul de interpretare "a pari" inseamna:

a)      cand legea prevede un lucru, a pari se prezuma ca ea neaga contrariul;

b)      unde legea nu distinge, a pari nici noi nu distingem;

c)      unde este aceeasi ratiune a legii, a pari trebuie aplicata aceeasi dispozitie a legii

Interpretarea normei juridice facuta de organul de  stat caruia i s-a conferit o asemenea competenta este:

a)      oficiala;

b)      literala;

c)      doctrinara.

In raport de rezultat, interpretarea se clasifica in:

a)      oficiala si neoficiala;

b)      literala, extensiva, restrictiva;

c)      speciala si gramaticala.

Bibliografie

Ø          I. R. Urs                        - op cit., pag. 77 - 93;

Ø          I. R. Urs, S. Angheni   - op.cit., pag. 47 - 55;

Ø          Gh. Beleiu                    - op.cit., pag. 61 - 67;

Ø          G. Boroi                       - op.cit., pag. 24 - 36;

Ø          V.D. Zlatescu               - op.cit., pag. 52 - 70;

Ø          I. Dogaru                      - op.cit., pag. 64 - 79;