Izvoarele dreptului civil

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

NOTIUNEA DE IZVOR DE DREPT CIVIL

Prin izvor de drept civil vom intelege izvorul de drept civil in sens material, adica conditiile materiale de existenta ale societatii intr-o anumita perioada, care imprim 929h74j a nota dominanta continutului actelor normative ce vor fi adoptate, si vom intelege izvorul de drept civil in sens formal, denumit si juridic, prin formele specifice de exteriorizare a vointei politice in continutul normelor juridice. Ne referim aici la actele normative.

CATEGORII DE ACTE JURIDICE CIVILE

Locul actelor normative ce formeaza aceasta ierarhie este conferit de pozitia organelor care emana aceste acte normative.

Referindu-ne la actele normative in vigoare, care sunt izvoare de drept civil, vom aminti: legile, hotararile si ordonantele Guvernului, ordinele si instructiunile emise de organele centrale ale administratiei publice si, in fine, actele emise de organele locale ale administratiei de stat, precum: hotarari, dispozitii, ordine sau decizii.

ANALIZA OBICEIULUI, A PRACTICII JUDICIARE SI A DOCTRINEI JURIDICE, CA IZVOARE ALE DREPTULUI CIVIL

Obiceiul sau cutuma constituie o regula de conduita stabilita ca urmare a derularii vietii sociale, fiind respectata o lunga perioada de timp fara a fi introdusa si mentinuta in forta coercitiva a statului, fiind respectata numai datorita deprinderii si fiind considerata obligatorie de catre membrii societati.

Cutuma sau obiceiul reprezinta izvor de drept distinct al dreptului civil.

Practica judiciara, adica jurisprudenta, nu constituie izvor de drept civil in dreptul romanesc.

O hotarare judecatoreasca pronuntata intr-o cauza dedusa judecatii nu obliga instantele judecatoresti, in continuare sa se pronunte in cauze similare asa cum a facut-o instanta in primul caz. Sistemul de commonlaw, obliga la o asemenea practica, el este bazat pe o asemenea practica. In sistemul juridic continental, practica judiciara nu constituie izvor de drept.

Doctrina juridica nu reprezinta un izvor de drept, in sensul ca elaborarea unor tratate, monografii, cursuri universitare, culegeri de practica, articole in reviste de specialitate nu reprezinta o linie juridica obligatorie pentru instantele judecatoresti. Sub acest aspect, interpretarea normelor juridice data de catre doctrina nu este obligatorie pentru magistrati.