Novatia

NOVATIA

Notiune. Novatia este operatia juridica prin care partile sting o obligatie veche, inlocuind-o cu o obligatie noua. Pentru caracterul ei extinctiv al obligatiei vechi, novatia este tratata ca un mod de stingere a obligatiilor. * (autori 323e47d i francezi)

           Felurile novatiei. Doctrina noastra distinge intre novatia subiectiva si cea obiectiva.

           1. Novatia subiectiva este  atunci cand se realizeaza prin schimbarea creditorului sau a debitorului.

Novatia prin schimbarea creditorului este atunci cand locul primului creditor este luat de un alt creditor fata de care debitorul se vede obligat.

 Novatia prin schimbarea debitorului are loc atunci cand un tert se obliga fata de creditor sa plateasca datoria, fara a avea consimtamantul primului care este liberat.

2. Novatia obiectiva  este  atunci cand se schimba fie obiectul primei obligatii, fie cauza ei.

Conditiile novatiei. Pentru ca novatia este un contract, ea trebuie sa respecte conditiile generale ale oricarei conventii: capacitate, consimtamant, obiect, cauza. Deosebit de acest conditii generale, novatia mai trebuie sa respecte anumite conditii speciale:

1. Obligatia veche sa fie valabila, conditie fireasca pentru ca, daca obligatia veche n-ar fi valabila, n-ar avea ce sa se transforme. Astfel, o obligatie nula absolut nu poate fi novata, caci Quod nullum est, nullum producit efectum.

Daca obligatia veche este anulabila, adica afectata de o cauza de nulitate relativa, ea poate fi novata, pentru ca o astfel de obligatie este supusa confirmarii, or novatia este ea insasi un mod de a confirma obligatia, adica de a renunta la dreptul de ataca actul juridic din care s-a nascut acea obligatie. Poate fi novata si obligatia naturala, cea care nu este sanctionata juridic, pentru ca vointa novarii implica vointa respectarii acesteia.

2. Un element nou (aliquid novi) al obligatiei care inlocuieste pe prima. Acest element nou poate fi creditorul, debitorul, obiectul sau cauza. Daca noutatea ar constitui-o un alt termen, o alta conditie sau alte garantii, ne-am afla in fata unei modificari a conventiei, nu a novatiei.

Noutatea o poate constitui schimbarea creditorului atunci cand, de exemplu, cumpatorul s-ar obliga fata de vanzator sa plateasca pretul unui tert. Elementul nou poate fi un nou debitor. Novatia se poate face fara consimtamantul debitorului. Cand debitorul este de acord, ne aflam in fata unei delegatii perfecte. 

3. O obligatie noua care sa fie valabila. Daca obligatia care se naste n-ar fi

valabila, novatia n-ar exista. Efectul extinctiv al vechii obligatii este realizat prin nasterea noii obligatii valabile.

4. Intentia de a nova (animus novandi).  Novatia nu se prezuma din simplul fapt al succesiunii a doua obligatii astfel ca ea trebuie  sa rezulte in mod expres dintr-o clauza. Practic nu se cere o formula sacramentala si nici chiar ca partile sa arate in terminis ca este vorba de o novatie ci doar ca ea sa rezulte in mod neindoielnic atat din cuprinsul actului juridic in acceptiunea sa de instrumentum, cat si din context, adica din orice acte si fapte intervenite intre parti.

           5. Capacitatea de a nova a partilor, conditie impusa de art. 1120 C. civ: Novatiunea nu opereaza decat intre persoane capabile de a contracta

Efectele novatiei. Novatia are un dublu efect: unul extinctiv, altul creator. Ele se afla intr-o stransa legatura, ceea ce face ca vechea  obligatie sa nu se stinga decat prin nasterea obligatiei noi.

1. Efectul extinctiv  vizeaza vechea obligatie cu toate garantiile sale ca efect al regulii Acesorium sequitur principalem. Novatia face imposibila invocarea oricaror actiuni sau  exceptii relative la vechea obligatie. In privinta garantiilor, ele pot fi pastrate daca persoanele care le-au constituit la cererea creditorului, sunt de acord ca ele sa garanteze noua obligatie.

           2. Efectul creator vizeaza  nasterea unei noi obligatii care este intotdeauna de natura contractuala, indiferent de temeiul primei obligatii.