NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Definitia nulitatii actului juridic civil

In dreptul civil nu exista o definitie a nulitatii actului juridic civil.

In doctrina, prof.dr.docent Traian Ionascu si Eugen Barasch au pus bazele conceptiei romanesti in termeni practici, asupra nulitatii actului juridic, conceptie ce se regaseste consacrata si in textele legale.

Ideile fundamentale ale conceptiei sunt urmatoarele:

- preocuparea ca, ori de cate ori este cu putinta, actul juridic sa fie salvat de la desfiintare.

Nu trebuie sa se desfiinteze decat ceea ce este indispensabil sa se desfiinteze. Daca tot ce este contrar legii nu poate sa produca efecte, tot ce este in concordanta cu legea urmeaza sa-si conserve valabilitatea: Finalitatea "teoriei nulitatilor" este ca prin inlaturarea nesocotirii legii, actul juridic sa nu fie desfiintat ci aparat.

- nulitatea nu mai este o calitate a actului juridic, consecinta a ideii ca actul juridic este ca un organism, ci o sanctiune de drept civil. Nulitatea ca sanctiune intervine, deoarece a fost incalcata o prevedere legala. Ea suprima doar efectele care contrazic norma legala, ramanand neatinse celelalte efecte ce sunt in concordanta cu legea. Nulitatea partiala este regula, exceptia fiind nulitatea totala. Ne indepartam asadar de ideea efectului distructiv al nulitatii:

Conceptia este imbratisata de legiuitorul roman. In art.1 alin.3 din decretul 167/1968 privind prescriptia extinctiva, se dispune: "Orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula". Deci, nu actul juridic in totalitatea lui este nul, ci numai clauza ilegala, o anumita parte din act.

Textul art.1008 Cod civil este un alt exemplu: "conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa." Asadar, se desfiinteaza nu conventia in totalitate sa ci doar clauza imposibila, imorala si ilegala, parte a conventiei.

Mai inainte, nulitatea actului era considerata o "stare organica" a actului juridic privit ca "un organism" si de aceea era totala si iremediabila, potrivit regulii: "quod nullum est, nullum producit efectum" ("ceea ce este nul, nu produce nici un efect).

Acum, nulitatea este privita ca mijlocul juridic de restabilire a situatiei existente inainte de incalcarea dispozitiilor legale, generata de teza proportionalizarii efectelor in raport de cauza, nulitatea fiind de regula partiala si remediabila.

Nulitatea este "sanctiunea civila care desfiinteaza (inlatura) cu efect retroactiv, efectele unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale privitoare la conditiile sale de valabilitate".

In doctrina, exista unanimitate in definirea nulitatii actului juridic ca fiind sanctiune civila, formularile diferite subliniind aceleasi particularitati juridice ale nulitatii.

Un autor defineste nulitatea actului juridic ca "aceea sanctiune civila care intervine dupa incalcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urmarite la incheierea lui".

Intr-o alta definitie: "Nulitatea este o sanctiune prin care actul juridic care nu indeplineste conditiile de validitate - de fond sau de forma - impuse de normele de drept este lipsit de efectele ce contracin legii."

Prof.dr.docent Traian Ionascu si Eugen Barasch intemeietorii "teoriei nulitatii" in dreptul romanesc, definesc nulitatea astfel: "sanctiunea incalcarii prin act juridic - incalcarea la data cand actul a fost facut - a unei dispozitii a legii, indreptata exclusiv impotriva acelor efecte ce ar contrazice scopul dispozitiei legale incalcate."

Definitia nulitatii actului juridic civil sintetizeaza trasaturile caracteristice nulitatii:

- este o sanctiune civila;

- se aplica numai actelor juridice civile;

- intervine cand au fost incalcate conditiile esentiale de validitate ale actului juridic civil. Orice alta incalcare a normelor juridice nu atrage sanctiunea nulitatii;

- efectele actului juridic se desfiinteaza retroactiv, de la data incheierii actului, ele considerandu-se ca nu au existat niciodata;

- priveste momentul incheierii actului, cand s-au nesocotit prevederile legale.

2. Functiile nulitatii

a) functia preventiva

Actul juridic civil se incheie cu eforturi intelectuale, cheltuieli materiale, ezitari generatoare de stres.

A fi incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale privind conditiile de validitate si astfel, a fi lipsit de efectele dorite de parti, este un risc greu de acceptat. Tocmai de aceea, partile, de regula, diligente se pun la adapost de efectele nedorite ale nulitatii si preocupate de interesul care le-a determinat sa incheie actul juridic, respecta conditiile legale de validitate.

"Practic ca o sabie a lui Damocles ea (nulitatea) preintampina in marea majoritate a cazurilor, prin inhibitie pe care o exercita asupra partilor, tentatia de a contraveni dispozitiilor normative la constituirea actelor juridice."

b) functia represiva consta in inlaturarea acelor efecte ale actului juridic, care au incalcat prevederile legii. Ea intervine cand functia preventiva a fost ignorata, actul incheindu-se, totusi, in dispretul legii.

c) functia reparatorie se materializeaza in restabilirea situatiei existente inainte de incheierea actului si repararea prejudiciului eventual produs prin incalcarea dispozitiei legale.

3. Reglementarea nulitatii

Nu exista o reglementare unitara a nulitatii actului juridic civil in sensul cuprinderii institutiei intr-un capitol distinct al Codului civil. Normele juridice privind nulitatea se gasesc in cuprinsul intregului Cod civil si in alte acte normative, izvoare ale dreptului civil. De exemplu, in Codul civil art.5: "Nu se pot deroga prin conventii sau dispozitii particulare (acte juridice unilaterale), la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri" (n.a. - nulitatea este absoluta);

Art.790: "Impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol" (n.a. - nulitate relativa pentru insuficienta consimtamantului);

Art.803: in materia donatiei si a testamentului "substitutiile (.) sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredete instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a remite la a treia persoana, va fi nula, chiar in privinta donatorului, a eredetului numit sau a legatarului" (n.a. - nulitate relativa pentru ca art.822 prevede: "Este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului."

Art.839: "Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si fara efect."

Art.886: "Formalitatile lor care sunt supus 212h73c e deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiunii si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate".

Art.953: "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol."

Art.961: "Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci da loc numai actiunii in nulitate."

Art.965 alin.2: "Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamantul celui a carui succesiune este in chestiune."

Art.966: "Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect."

Art.1008: "Conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa."

Art.1009: "Conditia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligatia contractata sub aceasta conditie sa fie nula."

Art.1010: "Obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie protestativa din partea acelui ce se obliga."

Art.1067: "Nulitatea obligatiei principale atrage pe aceea a clauzei penale.Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligatiei principale."

Art.1190: "Actul de confirmare sau ratificare a unei obligatii, in contra carei legea admite actiunea in nulitate, nu este valabil.

Art.1308: "Sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse: 1. Tutorii, ai averii celor de sub a lor tutela; 2. Mandatarii, ai averii ce sunt insarcinati sa vanza."

Art.1309:"Judecatorii, membrii ministerului public si avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze sau daune-interese.

Art.1311: "Daca in momentul vanzarii, lucrul vandut era pierit in tot, vinderea este nula.

Art.1689: "Este nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia amanetul sau a dispune de dansul fara formalitatile sus aratate."

Art.1712:"Este admisibila actiunea de nulitate, contra unei tranzactii, pentru eroarea asupra persoanei sau obiectului in proces."

Art.1716: "Insa tranzactia va fi nula, cand ea nu ar cuprinde decat un singur obiect si s-ar dovedi, din documentele in urma descoperite, ca una din parti nu ar avea nici un drept asupra acelui obiect."

Art.1774: "Ipoteca conventionala nu este valabila, daca prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifica natura si situatia fiecarui imobil al debitorului, asupra caruia se consimte ipoteca creantei."

Art.1775: "Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci."

Art.1776: "Ipoteca conventionala nu poate fi valabila decat atunci cand suma, pentru care ipoteca este constituita, va fi determinata prin act."

Art.1897: "Un titlu anulabil, nu poate fi opus posesorul care a invocat prescriptia de 10 pana la 20 de ani."

Si in alte acte normative intalnim norme juridice care reglementeaza nulitatea. De exemplu:

- art.20 din decretul 31/1054 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice: "Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere, oricand, anularea hotararii prin care s-a declarat moartea."

- art.34 din acelasi act normativ: "orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop (n.a. persoana juridica poate avea numai drepturile si obligatiile prin care se realizeaza scopul ei, stabilit prin actul constitutiv sau lege) este nul.

- art.31 din legea nr.18/1991, Legea fondului funciar: "Terenul atribuit (.) nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani (.) sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare."

- art.46 din acelasi act normativ: "Terenurile situate in intravilan si extravilan pot fi instrainate, indiferent de intinderea suprafetei, prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica. In toate cazurile de dobandire, prin acte juridice intre vii, proprietatea dobanditorului nu poate depasi 10 ha teren agricol in echivalent arabil, de familie, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare." etc.

4. Cauzele nulitatii actului juridic civil

In legislatia romana nu sunt sistematizate si precizate limitativ cauzele nulitatii actului juridic.

Una din trasaturile caracteristice nulitatii precizata in definitia acesteia este ca intervine cand au fost incalcate conditiile esentiale de validitate ale actului juridic civil, in momentul incheierii.

Conditiile esentiale pentru validitatea actului juridic sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza ilicita.

Doctrina juridica, in consideratia premiselor expuse, apreciaza ca fiind cauzele nulitatii actului juridic urmatoarele: (din considerente didactice vor fi prezentate pentru nulitatea absoluta si nulitatea relativa).

Uneori legea nu precizeaza felul nulitatii. Interpretul are obligatia sa stabileasca felul nulitatii potrivit criteriului naturii interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata: interes public, obstesc, general, in cazul nulitatii absolute sau interes personal, individual, in cazul nulitatii relative.

In doctrina si jurisprudenta, in unele cazuri, nu exista unanimitate in a califica nulitatea ca fiind absoluta sau relativa.

5. Clasificarea nulitatilor

Dupa natura interesului aparat prin norma juridica incalcata si regimul juridic aplicabil: nulitatea absoluta si nulitatea relativa.

Nulitatea absoluta este sanctiunea civila luata impotriva actului juridic, la incheierea caruia s-au nesocotit norme legale ce protejeaza un interes general, obstesc: norme juridice imperative.

Nulitatea absoluta intervine in doua categorii de ipoteze:

a) ipoteze strans legate de conditiile esentiale de validitate ale actului juridic:

- lipseste capacitatea. Se impune precizarea: "lipseste capacitatea de folosinta". Este situatia:

persoanei fizice ce nu a fost conceputa sau conceputa fiind nu s-a nascut vie;

persoanei juridice nelegal constituite;

persoanei juridice ce incheie acte juridice prin incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice si juridice: "orice act care nu este facut in vederea realizarii acestui scop (n.a. - persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut) este nul";

persoanelor fizice, numai cand este vorba de o incapacitate speciala, pentru ocrotirea unui interes general, obstesc (in anumite imprejurari, persoanei fizice, desi cu deplina capacitate de exercitiu, i se interzic exercitarea unor drepturi, pentru protejarea unui interes general). De exemplu, interesul general este protejat cand i se interzice minorului de 16 ani ca prin testament sa dispuna in favoarea tutorelui sau, sau la 18 ani sa faca acelasi lucru, mai inainte ca socotelile definitive ale tutelei sa fi fost incheiate - art.809 Cod civil; se apara interesul obstesc atunci cand sunt interzise medicilor, farmacistilor si preotilor, care au tratat pe o persoana de boala din care a murit, sa primeasca donatii sau sa se bucure de testamentul incheiat de persoana ingrijita - art.80 Cod civil; asemenea tot in interesul general, persoanele juridice, nu pot accepta donatii decat cu incuviintarea organului tutelar competent - art.811 Cod civil; pentru a proteja un interes general judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari (dobanditori) de drepturi litigioase care sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiile lor, art.1309 Cod civil).

- lipseste consimtamantul, ca de exemplu, eroarea obstacol (error in negatio si error in corpore). Aceasta cauza de nulitate absoluta, este acceptata in doctrina si practica judiciara "Lipsa cu desavarsire a consimtamantului face ca actul astfel infiintat sa fie sanctionat cu nulitatea absoluta."236 )

Intr-o propunere, de lege ferenda, ar trebui consacrata, in acest caz, nulitatea relativa (preponderent fiind interesul individual, personal iar nu cel general, obstesc) apreciaza un autor consacrat de drept civil. )

- lipseste obiectul

- lipseste cauza sau cauza este ilicita sau imorala. O precizare: in urmatoarele doua ipoteze privitoare la cauza, actul juridic este lovit de nulitatea relativa: cauza lipseste pentru ca persoana este lipsita de discernamant; cauza este falsa ca urmare a erorii asupra scopului mediat sau imediat.

b) alte ipoteze, unanim acceptate in doctrina

- nerespectarea formei ceruta ad validitatem

- lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative

- incalcarea unor dispozitii legale imperative de ordine publica sau bunele moravuri (reguli de convietuire sociala)

- frauda legii. Consta in folosirea anumitor dispozitii legale in mod viclean la incheierea actului juridic, in scopul de a incalca alte dispozitii legale imperative. De exemplu, partile incheie un contract de vanzare-cumparare a unei arme si in acest scop fac trimitere la prevederile Codului civil, nesocotind cu rea credinta prevederile imperative din textul art.58 din Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc, prin care cumparatorul este obligat sa detina autorizatie administrativa de port arma.

Regimul juridic al nulitatii  absolute

Regulile juridice aplicabile nulitatii absolute sunt:

a) nulitatea absoluta poate fi invocata (ceruta) de orice persoana interesata.

Persoanele interesate sa invoce nulitatea absoluta pot fi:

1. partile actului juridic

2. avanzii-cauza ai partilor

3. persoane straine de act, dar care au un interes propriu (de exemplu, un nepot fata de actul de donatie incheiat de unchi cu nerespectarea formei ad validitatem, prin care a donat un autoturism, unui alt nepot).

4. instanta de judecata din oficiu. Instanta de judecata, fiind sesizata de partea interesata, cu un litigiu in legatura cu executarea unui act juridic, poate refuza partii pretentia invovata, pe considerentul ca actul juridic este nul absolut. Atentie!, instanta nu poate anula actul decat atunci cand acest lucru ii este cerut in mod expres, nu o poate face din initiativa proprie. Acesta este sensul sintagmei "din oficiu".

5. procuror

6. alte organe prevazute de lege.

Nulitatea absoluta prevazuta in textul art.32 alin.1 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar: "poate fi invocata de primar, prefect, procuror si de alte persoane care justifica un interes legitim."

b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. Persoanele interesate se pot adresa oricand instantei de judecata pentru a cere anularea unui act juridic lovit de nulitate absoluta. In art.2 din Decretul nr.167/1958: "Nulitatea unui act poate fi invocata oricand, fie pe cale de  actiune, fie pe cale de exceptie."

Cu privire la explicatia data acestei reguli, in literatura si practica juridica s-au exprimat opinii diferite.

Un autor explica imprescriptibilitatea nulitatii absolute pe temeiul caracterului constatator al actiunii prin care se cere nulitatea absoluta. Instanta constata nulitatea absoluta, faptul ca actul juridic nu a luat fiinta din momentul incheierii lui, ab initio.237

Aceasta explicatie a fost insusita si de suprema noastra instanta.

Intr-o alta opinie, imprescriptibilitatea actiunii in nulitate absoluta are temeiul in caracterul nepatrimonial al actiunii in nulitate. " (.) nulitatea se produce pentru ca, prin incalcarea dispozitiei legale, se ajunge la efecte care contrazic scopului dispozitiei legale incalcate. Nulitatea este edictata in considerarea acestor efecte, nu se pune in general, problema de a se examina consecintele patrimoniale. Va exista nulitate in general, indiferent daca se va dovedi sau nu un prejudiciu."

Intr-o alta opinie, imprescriptibilitatea nulitatii absolute are fundamentul in corelatia dintre nulitatea absoluta si prescriptia extinctiva: ambele ocrotesc un interes general. De aceea, este inoportun a se subordona institutia nulitatii absolute, institutiei prescriptiei extinctive, prin sintagma - imprescriptibilitatea nulitatii absolute. S-a apreciat ca: prescriptia extinctiva este chiar mijlocul juridic prin care se realizeaza aceasta caracteristica a nulitatii absolute, care este in fapt o exceptie a prescriptiei extinctive. Asadar, intre cele doua institutii exista corelatii ce nu pot fi nesocotite.

Un autor, caruia ne raliem, explica imprescriptibilitatea actiunii in nulitate absoluta, prin caracterul interesului ocrotit de aceasta institutie: interesul general, obstesc trebuie ocrotit in fiecare moment, oricand. De altfel, analizand teoriile expuse se poate concluziona ca interesul general este prezent in fiecare din acestea: diferenta in stabilirea existentei nulitatii absolute si relative sta in interesul ocrotit; la nulitatea absoluta interesul general determina constatarea nulitatii absolute din oficiu pentru ca nu se poate cere desfiintarea unui act care, prin efectul legii, nu exista, pe cand la nulitatea relativa pentru ca nu exista un interes general, partile sunt libere sa ceara sau nu constatarea existentei nulitatii relative, mai mult sa o ignore si chiar sa execute un act nul relativ.

Apoi, interesul general uneste institutia nulitatii absolute si cea a prescriptiei extinctive. Si, in sfarsit, caracterul nepatrimonial al actiunii in nulitate absoluta trimite la interesul general, in ideea impunerii nulitatii absolute fata de toti ceilalti.

c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare

Prin confirmare, intelegem posibilitatea celor chemati sa invoce nulitatea absoluta, sa renunte la acest drept. Ori, interesul general ocrotit prin dispozitia legala incalcata impune regula conform careia, persoanele indreptatite sa ceara nulitatea absoluta, nu o pot acoperi prin confirmare (le este interzis sa accepte actul juridic nul absolut).

Justificarea acestei reguli juridice o gasim in natura obsteasca a interesului ocrotit de norma juridica incalcata la incheierea actului juridic.

Intr-o opinie se adauga: "cercul larg de persoane avand vocatia de a declara actiunea in nulitate absoluta, care ar trebui sa fie chemate sa confirme actul, ceea ce ar fi imposibil."242

Apreciem ca acest al doilea fundament este practic, o consecinta a primului fundament - interesul general, obstesc.

Cu exceptia regulii imprescriptibilitatii actiunii in constatare a nulitatii absolute consacrata legislativ, celelalte doua reguli au aplicatii practice in textele Codului civil. Regula privind imposi­bilitatea  confirmarii actului juridic nul absolut este aplicata in materia donatiilor; art.1168 Cod civil: "donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatiuni intre vii nula in privinta formei: ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite."

Exceptiile la regula potrivit careia nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, sunt anumite situatii, expres prevazute de lege, cand actul juridic civil incheiat desi nul absolut, va produce efectele unui act juridic valabil incheiat.

a) art.20 Codul familiei: "casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o, ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata."

Actul casatoriei - nul absolut, deoarece lipseste capacitatea de folosinta (dreptul de a te casatori nu poate fi incheiat prin reprezentant legal) este totusi valabil, daca pana la pronuntarea nulitatii de catre instanta conditia se indeplineste.

b) art.1167 alin.3 Cod civil: "confirmarea sau ratificarea sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre erezi sau reprezentantii donatorului, dupa moartea sa, tine loc de renuntare, (n.a.: este o confirmare facuta de mostenitorii sau reprezentantii donatorului dupa moartea acestuia),atat in privinta viciilor de forma cat si in privinta oricarei alte exceptii (n.a. - actul de donatie este nul absolut cand nu se incheie in forma autentica).

Astfel, donatia nula absolut pentru lipsa formei autentice, produce efectele unui act juridic valabil incheiat cand este confirmata de mostenitorii sau reprezentantii donatorului, singuri interesati ca donatia sa nu produca efecte deoarece le afecteaza patrimoniul.

c) desi textul de lege nu o prevede, aceasta exceptie este admisa de doctrina si practica, fiind o extrapolare a primei exceptii; este posibila confirmarea unui act juridic nul absolut, daca pana la constatarea nulitatii absolute de catre instanta de judecata conditia ceruta se indeplineste.

Confirmarea actului juridic nul absolut in cazurile exceptionale in care este posibila, produce efecte juridice retroactive, de la data incheierii actului.

Nulitatea relativa este sanctiunea civila aplicata actului juridic civil la incheierea caruia nu se respecta norme juridice care ocrotesc un interes particular, personal, individual.

Precizare: nulitatea relativa in comparatie cu nulitatea absoluta nu produce efecte mai blande.

Asemanarea nulitatii absolute si a nulitatii relative consta in faptul ca ambele produc acelasi rezultat: lipsesc actul juridic de acele efecte ce incalca prevederile legale referitoare la conditiile de valabilitate necesare in momentul incheierii actului.

Deosebirea intre ele consta in izvorul lor si regimul juridic (regulile juridice) aplicabile fiecareia.

Nulitatea absoluta izvoraste din nesocotirea unui interes general, nulitatea relativa din nesocotirea unui interes personal, individual.

Sub aspectul terminologiei prin care sunt desemnate cele doua nulitati in practica, doctrina si legislatie, notiunile sunt distincte.

Astfel:

- pentru nulitatea absoluta se folosesc termenii: "nul", "nul de drept", "nul de plin drept", "nulitate absoluta"

- pentru nulitate relativa se folosesc termenii: "anulabil", "actul poate fi anulat" sau "anulabilitate".

Cauzele nulitatii relative sunt privitoare la:

a) Conditiile esentiale de validitate ale actului juridic:

- cu privire la capacitate:

- lipseste capacitatea de exercitiu (este situatia actelor juridice incheiate de minorii sub 14 ani si interzisii judecatoresti);

- capacitatea de exercitiu este restransa si actul juridic se incheie fara incuviintarea ocrotitorului legal, sau este lezionar, sau a fost incheiat fara incuviintarea autoritatii tutelare;

- la persoana juridica, organele sale au incheiat actul juridic in lipsa sau depasirea mandatului;

- cu privire la consimtamant; consimtamantul a fost viciat prin eroare, dol, violenta sau leziune.

- cu privire la obiect: intotdeauna nerespectarea acestei conditii de validitate atrage nulitatea absoluta

- cu privire la cauza: cauza este falsa sau imaginara, partea fiind in eroare asupra cauzei.

b) alte ipoteze acceptate in doctrina

- lipseste discernamantul uneia din parti in momentul incheierii actului juridic

- cand s-au incalcat normele juridice prin care s-au stabilit incapacitati speciale de folosinta (interdictii) prevazute pentru ocrotirea unor interese personale, individuale. De exemplu, interdictia vanzarii intre soti - art.1307 Cod civil: "vanzarea nu se poate face intre soti"; nerespectarea dreptului de preemtiune - art.14 din legea nr.58/1998 privind circulatia juridica a terenurilor;

Regimul juridic al nulitatii relative

Urmatoarele juridice se aplica nulitatii relative:

a) nulitatea relativa poate fi invocata, de regula, numai de persoana ocrotita de dispozitia legala incalcata, si anume:

- partile actului juridic personal sau prin reprezentant. Credem ca, cel putin din punct de vedere didactic, urmatoarele ipoteze sunt lamuritoare.

Intr-o ipoteza, partea la actul juridic invoca lipsa discernamantului in momentul incheierii actului, ca urmare a unei stari de betie involuntara, a unei stari de hipnoza cand consimtamantul a fost afectat.

Intr-o alta ipoteza, partea la actul juridic este minorul insusi (intre 14-18 ani) care l-a incheiat singur si acesta are caracter lezionar. El poate invoca singur nulitatea relativa, dar cu incuviintarea parintelui sau tutorelui.

Intr-o alta situatie, partea la actul juridic este minorul lipsit de capacitate de exercitiu care a incheiat totusi singur un act juridic civil. El va cere anularea actului juridic numai prin reprezentantul sau legal.

- terti la actul juridic cand norma juridica incalcata la incheierea actului juridic le ocroteste interesele. De exemplu, titularul dreptului la preemtiune (coproprietarul, vecinii) fata de actul de vanzare-cumparare a unui teren agricol situat in extravilan; succesorii partii ocrotite de norma juridica incalcata la incheierea actului juridic, cu exceptia cazurilor cand dreptul la actiune este intuitu personae; creditorii chirografari ai partii ocrotite, pe calea actiunilor oblice, in afara acelora strict personale; procurorul, cu exceptia actelor strict personale (art.45 Cod pr. Civila). El este aparatorul legii si in aceasta calitate poate invoca nulitatea relativa.

- reprezentantul legal al persoanei, parte la contract, lipsita de capacitate de exercitiu. Este persoana care a incheiat actul juridic pentru incapabil (parinte sau tutore).

- autoritatea tutelara, pentru actele juridice incheiate de tutore pentru incapabil.

Reprezentantul legal al minorului care are capacitate de exercitiu restransa, in nume propriu, poate invoca nulitatea relativa?

Legea tace.

Intr-o solutie, in sirul persoanelor care pot invoca nulitatea relativa, reprezentantul minorului intre 14-18 ani lipseste. In aceasta ipoteza, minorul cu capacitate restransa de exercitiu, exercita personal actiunea in nulitate relativa, cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal.242

Intr-o opinie contrara, pe care ne-o insusim, nulitatea relativa poate fi invocata si de reprezentantul legal atunci cand persoana al carui interes a fost nesocotit (.) are capacitate de exercitiu restransa."243

In sprijinul acestui punct de vedere se aduc doua argumente: "interpretarea extensiva si teleologica (scopul urmarit de legiuitor pentru elaborarea normei juridice) a art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, in sensul ca, daca prescriptia curge numai de la data cand ocrotitorul legal cunoaste cauza de nulitate, inseamna, implicit, ca acesta o poate si invoca, fiindca altfel nu s-ar mai atinge scopul legii de a asigura o protectie reala celui cu capacitate de exercitiu restransa, iar, pe de alta parte, cerinta cunoasterii de catre ocrotitorul legal a cauzei de nulitate relativa ar fi in mare masura inutila."

Credem ca dreptul reprezentantului legal al minorului intre 14-18 ani de a invoca nulitatea relativa este prevazut in art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958: "In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a cunoscut cauza anularii (.)". Astfel, apreciem ca textul acestui articol se constituie in argumente in sprijinul opiniei noastre.

a) in formularea "in celelalte cazuri de anulare" se include, in opinie majoritara si cauza de anulare ce priveste incheierea actului singur de minorul de 14-18 ani (capacitate restransa de exercitiu), fara incuviintarea ocrotitorului legal, sau fara incuviintarea acestuia si fara incuviintarea autoritatii tutelare (pentru actele juridice de dispozitie).

b) legiuitorul prin sintagma "reprezentantul sau legal" nu face nici o referire dupa cum acesta reprezinta o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau o persoana cu o capacitate restransa de exercitiu.

c) Mai mult, credem ca legiuitorul a dorit sa se refere expresis verbis la reprezentantul legal al persoanei cu o capacitate restransa de exercitiu, atunci cand a folosit expresia: "persoana chemata de lege
sa-i incuviinteze actele". In art.9 alin.2 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice se precizeaza: "Actele juridice ale minorului cu capacitate restransa se incheie de catre acesta, cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui."

Nulitatea relativa a actului juridic incheiat prin nesocotirea legii privind conditiile de validitate, nu poate fi ceruta de persoana capabila ce a contractat cu o persoana incapabila. Este dispozitia expresa din art. 952 Cod civil: "Persoanele capabile de a se obliga, nu pot impune incapabilului sau interzisului incapacitatea lor". De exemplu, dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, vanzatorul constata ca a vandut televizorul unei persoane de 17 ani. In acest caz, el nu poate cere nulitatea relativa a contractului, sub pretextul incapacitatii cocontractantului. Nulitatea relativa o poate invoca numai incapabilii, pentru ca interesul lui este ocrotit prin norma juridica incalcata.

b) nulitatea relativa este prescriptibila

Persoana indreptatita poate exercita actiunea in nulitate relativa in limita termenului general de prescriptie de 3 ani, cand legea nu prevede un termen mai scurt. De exemplu, in art.28 alin.2 Codul familiei, se prevede: "anularea casatoriei (.) poate fi ceruta de cel al carui consimtamant a fost viciat, in termen de 6 luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a violentei."

Momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie al actiunii in nulitate relativa, este potrivit art.9 din Decretul 167/1968 privitor la prescriptia extinctiva: "prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data cand acesta a incetat".

In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului."

Invocarea nulitatii relative se poate face si pe cale de exceptie. Decretul 167/1958 nu reglementeaza invocarea nulitatii relative pe cale de exceptie.

In doctrina, o parte din autori considera imprescriptibila anularea unui act juridic pe cale de exceptie: "nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de exceptie, oricand, intrucat numai dreptul la actiune se stinge." Autorul mentioneaza unul din argumentele in favoarea imprescriptibilitatii exceptiei: prescriptia extinctiva stinge numai dreptul la actiune (art.1 Decretul 167/1958: "dreptul la actiune se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de de lege."). Un alt argument: cand legiuitorul a inteles sa considere invocarea nulitatii pe cale de exceptie ca fiind imprescriptibila, a facut-o expres in cazul nulitatii in art.2 Decretul 167/1958 se dispune: "Nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie."

Majoritatea autorilor la care ne raliem, apreciaza ca fiind supusa prescriptiei invocarea nulitatii relative pe cale de exceptie.

Urmatoarele argumente sunt lamuritoare:

- scopul prescriptiei extinctive este unul si acelasi fie in cazul nulitatii absolute, fie in cazul nulitatii relative,sa nu planeze incertitudinea, indoiala asupra existentei unui drept civil subiectiv si a unei obligatii civile corelative care nu se exercita si nu se executa. Sub acest aspect, nu se justifica tratamentul juridic diferit aplicabil mijlocului procedural de realizare a prescriptiei extinctive: actiunea sau exceptia prin care se invoca nulitatea relativa;

- institutia nulitatii, in general se disociaza de consecintele patrimoniale care se pot sau nu produce. Actul juridic lovit de nulitate relativa, poate da nastere unor pretentii patrimoniale, intotdeauna prescriptibile. Asa stand lucrurile, a considera exceptia ca fiind imprescriptibila, inseamna a lipsi nulitatea relativa, de perspectiva realizarii unor satisfactii patrimoniale, prescriptibile.

c) nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare

Confirmarea este actul juridic unilateral (act confirmativ) incheiat de persoanele indreptatite sa invoce nulitatea relativa, prin care se renunta la dreptul de a cere in instanta anularea actului juridic.

Fiind act juridic, confirmarea trebuie sa indeplineasca conditiile esentiale de validitate ale actului civil, precum si urmatoarele conditii speciale:

- se incheie de persoana indreptatita sa ceara nulitatea relativa;

- a disparut cauza nulitatii relative, actul confirmat devenind astfel valabil incheiat;

- persoana indreptatita sa confirme actul anulabil sa stie ca actul putea fi declarat de instanta, anulabil si sa doreasca mentinerea lui.

Aceste conditii sunt prevazute in dispozitiile art.1190 Cod civil: "actul de confirmare sau ratificare a unei obligatii in contra careia legea admite actiunea in nulitate nu este valabil decat atunci cand cuprinde obiectul, cauza si natura obligatiei, si cand fac mentiune despre motivul actiunii in anulare, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeieaza aceea actiune."

Confirmarea poate fi expresa sau tacita.

Confirmarea expresa se face printr-un inscris (act confirmativ) care trebuie sa indeplineasca conditiile generale si speciale de mai sus. Continutul inscrisului de confirmare cuprinde elementele esentiale ale noului act juridic (obiectul, cauza si natura obligatiei), cauza nulitatii, precum si intentia de a renunta la actiunea in anulare.

Actul confirmativ ce nu contine aceste clauze, nu poate face dovada confirmarii nulitatii relative, dar poate fi completat cu martori sau prezumtii pentru a dovedi confirmarea actului nul relativ. In acest caz, actul confirmativ are valoarea unui inceput de dovada scrisa.

Confirmarea tacita se deduce din actele de executare voluntara a obiectului actului juridic nul relativ. Prof.dr.docent Tudor Popescu-Braila precizeaza: "Dar executarea contractului nu este suficienta prin ea insasi, pentru a invedera confirmarea contractului, ci trebuie ca aceasta sa se fi facut in cunostinta de cauza de nulitate si cu intentia de a ratifica, fapt ce trebuie dovedite, deoarece confirmarea nu se poate prezuma."

Este tot o confirmare tacita si neinvocarea nulitatii relative in termenul legal de prescriptie a actiunii in anulare.249

Intr-o opinie contrara, neinvocarea nulitatii relative in termenul legal de prescriptie a actiunii in anulare, nu constituie o confirmare, ci cel mult o prezumtie simpla de confirmare tacita.250

Confirmarea actului juridic anulabil are ca efect validarea lui retroactiva: actul va produce efecte de la data incheierii ca si cum ar fi fost valabil, incheiat.

c) Sinteza privind regimul juridic al nulitatii absolute si nulitatii relative

Intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa nu exista deosebiri sub aspectul efectelor: in ambele cazuri, actul juridic civil incheiat fara respectarea normelor juridice privitoare la conditiile de validitate este lovit de nulitate.

Deosebirile constau in regimul juridic diferit aplicabil nulitatii absolute si nulitatii relative.

d) Dupa intinderea efectelor produse de nulitate se disting: nulitatea totala si nulitatea partiala.

Nulitatea totala: desfiinteaza in intregime actul juridic incheiat. Acesta nu mai produce nici un efect juridic. De exemplu, nulitatea contractului de vanzare-cumparare a terenului, neincheiat in forma autentica.

Nulitatea partiala: desfiinteaza o parte a efectelor actului juridic civil si anume efectele acelor clauze ce contravin legii. Celelalte clauze ramase valabile produc efectele stabilite de parti la incheierea actului.

Nulitatea partiala este regula, nulitatea totala este exceptia.

Nulitatea partiala este consacrata legislativ in art.1 din Decretul 167/1958 unde se dispune: "orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula.", si art.1008 Cod civil: "conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa."

Problema nulitatii partiale se pune numai in actele juridice in cuprinsul carora sunt mai multe clauze, ce produc efecte diferite (contracte-complexe). In practica judiciara cazurile de nulitate partiala sunt putin numeroase. De exemplu, testamentul este un act juridic complex ce poate fi alcatuit din urmatoarele acte juridice: legatul testamentar pentru nepot, legatul testamentar pentru un vecin (prin testament se lasa mostenire un bun, unei persoane) actul juridic unilateral de recunoastere a filiatiei fata de un copil nascut din afara casatoriei. Legatul in favoarea vecinului poate fi nul, cand vecinul este medicul care l-a tratat in boala din care moare testatorul (art.810).

Uneori se apreciaza ca intr-un anumit sens - este partiala si:

- nulitatea actelor cu executare succesiva, care opereaza pentru viitor, mentinand efectele produse in trecut;

- nulitatea casatoriei pretative, ale carei efecte se mentin, pana la pronuntare, fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea ei, ignorand cauza nulitatii;

- nulitatea oricarei casatorii, ale caror efecte se mentin fata de copii rezultati din casatorie (in sensul ca ei isi pastreaza situatia juridica de copii din casatorie, desi aceasta este desfiintata - in privinta sotilor - cu efect retroactiv)251

Nulitatea partiala lipseste in urmatoarele imprejurari:

- intre doua sau mai multe acte juridice aflate in stransa legatura si se anuleaza numai unul. In exemplul cu testamentul, legatul in favoarea vecinului (medicul) este lovit de nulitate totala, dar testamentul nu este lovit de nulitate partiala;

- actul lovit de nulitate este validat prin confirmare;

- actul lovit de nulitate absoluta, devine valabil ulterior, deoarece s-a indeplinit cerinta legala incalcata in momentul incheierii actului;

- actul juridic incheiat ad probationem este in intregime lovit de nulitate, in schimb acelasi act in sensul de negotium este valabil.

Concluzie: nulitatea partiala priveste numai clauzele din actul juridic si nu actul juridic in totalitatea sa.

e) Dupa cum legea prevede sau nu expresis verbis nulitatea distingem: nulitatea expresa (textula, explicita) si nulitatea virtuala (tacita, implicita).

Nulitatea expresa (textuala, explicita) - este nulitate, pe care legea o prevede expres, textual.

Nulitatea virtuala (tacita, implicita) - este nulitatea neprevazuta expres, textual, dar care se deduce neindoielnic din caracterul imperativ al normei juridice incalcate.

Exemplu de nulitate expresa: art.30 Codul familiei: "Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula."

Exemplu de nulitate tacita: art.813 Cod civil: "toate donatiile se fac prin act autentic"; art.806 Cod civil: "minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune (n.a.: incheia contracte de donatie) nici intr-un fel."

f) Dupa modul cum opereaza, se disting: nulitatea de drept si nulitatea judiciara.

Nulitatea de drept, este nulitatea care loveste actul de plin drept, in puterea legii - ope legis. Instanta de judecata este chemata de parti sa o constate. De regula, nulitatile absolute sunt nulitati de drept.

Nulitatea judiciara, este nulitatea care opereaza numai prin interventia instantei, sesizata de partile in litigiu. De regula, nulitatile relative se constata de instanta de judecata.

Intr-o lucrare, nulitatea de drept ar fi aceea care nu implica interventia organelor de jurisdictie, intrucat ar avea caracter evident si s-ar impune astfel partilor prin propria lor apreciere.253

Intr-o opinie la care anchiesam, se pune la indoiala aceasta clasificare "care creaza impresia ca ar putea exista nulitati independent de vreo hotarare jurisdictionala sau de intelegerea partilor. Intr-adevar, partile sunt libere, si in cazul nulitatii de drept, sa convina, cand constata neindeplinirea conditiilor ad validitatem, sa desfiinteze actul si sa-si restituie reciproc, prestatiile eventual facute. Numai in caz de litigiu se apeleaza instanta de judecata, care fie constata, fie pronunta nulitatea actului.

Dupa felul conditiei de validitate nerespectate la incheierea actului juridic, nulitatile sunt de fond si de forma

Nulitatea de fond intervine cand a fost incalcata o norma juridica ce instituie o conditie de fond a actului juridic (capacitate, consimtamant, obiect, cauza).

Nulitatea de forma, intervine in cazul incalcarii unei conditii de validitate privind forma actului juridic (ad validitatem).

6. Efectele nulitatii actului juridic civil

a) Notiunea de efecte ale nulitatii actului juridic civil

Prin efecte ale nulitatii intelegem consecintele, urmarile ce se produc ca urmare a incheierii actului cu nerespectarea dispozitiilor legale privind conditiile de validitate privite sub trei aspecte:

din punct de vedere al existentei actului juridic;

sub aspectul prestatiilor eventual executate de parti intre momentul incheierii actului si cel al constatarii sau pronuntarii nulitatii de catre instanta

din punct de vedere al valabilitatii actelor juridice incheiate de parti cu tertii, in baza actului anulat.

Din punct de vedere al existentei actului juridic, efectul nulitatii este acela de a desfiinta de regula, in parte actul juridic, in sensul de a-l lipsi, in parte de acele efecte convenite de parti, care nesocotesc dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate ale actului.

Prin exceptie, actul juridic poate fi desfiintat si in totalitatea sa.

Din punct de vedere al prestatiilor executate de parti, intre momentul incheierii actului si momentul nulitatii acestuia, efectul nulitatii consta in restituirea reciproca a acestora intre parti. Se considera ca actul juridic neexistand niciodata, partile trebuie sa revina la situatia existenta in momentul incheierii actului juridic.

Din punct de vedere al valabilitatii actelor juridice incheiate de parti cu tertii, in baza actului anulat, efectul nulitatii consta in desfiintarea acestora deoarece nimeni nu poate da mai mult decat are.

Cele trei aspecte ale efectelor  nulitatii actului juridic civil, sunt guvernate in ordine de: principiul retroactivitatii efectelor nulitatii, principiul restabilirii situatiei anterioare incheierii actului juridic (restitutio in integrum) si principiul desfiintarii (anularii) actului juridic subsecvent ca urmare a anularii actului juridic initial (primar).

Intre aceste principii exista o relatie de determinare reciproca, in sensul ca nu poate exista principiul restitutio in integrum fara sa existe principiul retroactivitatii sau principiul desfiintarii actelor juridice subsecvente este consecinta existentei principiului repunerii partilor in situatia existenta anterior incheierii actului.

Asemenea, principiul retroactivitatii este izvorul celorlalte doua principii.

b) Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Principiul nu are consacrare legislativa.

Principiul instituie regula generala potrivit careia nulitatea desfiinteaza actul juridic incheiat cu nesocotirea conditiilor de validitate prevazute de lege, din chiar momentul incheierii. Efectele juridice eventual produse pana in momentul nulitatii se desfiinteaza retroactiv, ca si cum actul nu s-ar fi incheiat.

Astfel, se asigura restabilirea ordinii de drept, incalcate prin incheierea actului in dispretul legii.

Exceptiile de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii sunt acele imprejurari in care actul desi nul, produce, pana la data nulitatii, efectele unui act valabil incheiat, in consideratia unor alte principii de drept.

In aceste imprejurari, actul produce efecte pentru trecut (ex tunc, de la incheierea actului pana la interventia nulitatii) si nu va mai produce efecte pentru viitor (ex nunc).

- cazul casatoriei putative (este casatoria nula in care unul din soti a fost de buna credinta la incheierea ei). Casatoria desi nula produce efecte ca si cum ar fi fost valabil incheiata pana la data nulitatii fata de sotul de buna credinta. Numai pentru viitor casatoria produce efecte si se va desfiinta si pentru sotul de buna-credinta.

Se are in vedere ocrotirea principiului bunei-credinte. In art.23 alin.1 Codul familiei se dispune: "sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila."

- cazul adoptiunii. Adoptiunea incheiata fara consimtamantul parintilor firesti ai copilului adoptat este lovita de nulitate absoluta. In consecinta, actul juridic al adoptiunii se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii lui. Cu toate acestea, adoptiunea va putea fi desfacuta, cu efecte numai pentru viitor, cand este in interesul minorului sa se reintoarca la parintii sai firesti (art.22 din O.U. a Guvernului nr.25/1997).

- contractele sinalagmatice cu executare succesiva in timp in ipoteza rezilieri, se desfac numai pentru viitor. Prestatiile deja efectuate, fiind ireversibile nu mai pot fi restituite. De exemplu contractul de locatiune (inchirierea unui bun) nu poate fi desfiintat pentru trecut deoarece locatarul s-a folosit de bunul inchiriat - prestatie obiectiva, ireversibila, imposibil de restituit.

- posesorul de buna-credinta pastreaza fructele culese, produse de un bun, ce constituie obiectul exterior, derivat al actului juridic, pana la data nulitatii actului, desi va trebui sa restituie bunul. De exemplu cumparatorul unui televizor, il inchiriaza si obtine o suma de bani. El pastreaza suma dobandita, in ipoteza anularii contractului de vanzare-cumparare a televizorului, cand va restitui televizorul inchiriat. In art.485 Cod civil se dispune: "Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta; in cazul contrariu, el este dator a inapoia productele, impreuna cu lucrul proprietarului care-l revendica."

Sunt implicit exceptii de la principiul retroactivitatii, toate exceptiile de la principiul restituirii integrale a prestatiilor efectuate si principiul desfiintarii actelor juridice subsecvente.

c) Principiul restabilirii situatiei anterioare incheierii actului (restitutio in integrum)

Principiul impune regula de drept ca prestatiile executate de partile unui act juridic nul sa fie restituite, astfel incat situatia exista la incheierea actului juridic nul sa fie restabilita.

Regula este o consecinta a principiului retroactivitatii; numai prin restituirea reciproca a prestatiilor executate se ajunge la situatia in care actul nu s-ar fi incheiat.

In lipsa intelegerii partilor cu privire la restituirea prestatiilor, se apeleaza la actiunea in restituire.

De subliniat ca actiunea in restituire are un continut si regim juridic propriu, diferit de actiunea in anulare. Astfel, ea are intotdeauna caracter patrimonial si este intotdeauna prescriptibila.

De regula, partea interesata introduce o singura actiune, prin care cere nulitatea actului juridic, si dupa admitere si restituirea prestatiilor.

Nimic nu impiedica ca mai intai, prin actiune separata sa se ceara nulitatea si apoi printr-o noua actiune sa se pretinda restituirea prestatiilor.

Cu privire la fundamentul juridic al actiunii in restituire, in doctrina s-au exprimat opinii diferite.

Intr-o opinie, se admite ca actiunea in restituire este fundamentala pe imbogatirea fara justa cauza, deoarece prin desfiintarea actului juridic dispare temeiul juridic al executarii prestatiilor.

Intr-o alta opinie, in cazul contractelor sinalagmatice cand ambele parti si-au executat prestatiile inainte de anularea acestuia, nu ar mai fi indeplinite conditiile materiale ale intentarii actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza (actio in rem verso), nemaiputandu-se vorbi despre marirea unui patrimoniu si micsorarea altui patrimoniu; mai degraba, este vorba, de o plata nedatorata intrucat obligatia fiecareia dintre partile contractului sinalagmatic (desfiintat retroactiv) apare ca si cand nu ar fi existat vreodata.

In doctrina, s-a exprimat si opinia conform careia actiunea in restituire are fundamentul in actul juridic nul. Daca principiul fundamental care guverneaza efectele nulitatii este retroactivitatea, iar daca principiul restabilirii situatiei anterioare este o consecinta a retroactivitatii, ni se pare firesc ca actiunea care da viata acestui principiu sa fie intemeiata pe actul juridic nul.

Credem ca, imbratisand aceasta opinie, putem adauga si urmatorul argument; efectele nulitatii se materializeaza, obiectivizeaza si prin restituirea prestatiilor facute in temeiul actului nul. Prin restitutio in integrum se simt, in concret, urmarile incalcarii legii referitoare la conditiile de validitate ale actului juridic, se percep consecintele sanctiunii civile a nulitatii. Asa stand lucrurile, nulitatea depaseste stadiul de teorie, pentru ca efectul ei imediat este restitutio in integrum. A accepta alte fundamente ale actiunii in restituire, inseamna a goli de continut practic institutia nulitatii din moment ce efectele ei se justifica prin alte institutii ale dreptului civil.

Exceptiile de la principiul restitutio in integrum sunt acele situatii in care, prestatiile executate de parti nu se restituie, ci se mentin, urmare a aplicarii altor principii de drept:

- minorul intre 14-18 ani al carui act este anulat prin actiune in resciziune pentru leziune va restitui prestatia numai daca se probeaza ca a profitat de ceea ce i s-a dat. Exceptia este prevazuta in textul art.1164 Cod civil: "Cand minorii, interzisii sunt admisi, in aceasta calitate, a exercita actiunea in resciziune in contra angajamentelor lor, ei nu intorc ceea ce au primit, in urma acestor angajamente, in timpul minoritatii sau interdictiei, decat daca se probeaza ca au profitat de aceea ce li s-a dat." Se da prioritate principiului ocrotirii minorilor si persoanelor puse sub interdictie.

- posesorul de buna credinta a unui bun frugifer, pastreaza pentru sine fructele culese, desi urmare a anularii actului juridic va restitui bunul care le-a produs (art.485 Cod civil: "Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta; in cazul contrariu, el este dator a inapoia productele impreuna cu lucrul, proprietarului care-l revendica.").

- principiul nemo auditur propriam turpitudem allegans (nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze de propria sa imortalitate pentru a obtine in justitie ocrotirea unui drept). Exceptia exista numai in ipoteza actelor juridice nule pentru obiect sau cauza ilicita. De exemplu, se incheie un contract de imprumut pentru mentinerea unor relatii extraconjugale. Contractul se constata ca este lovit de nulitate, pentru cauza imorala (mentinerea relatiei de concubinaj). Daca imprumutatorul, invocand propria sa imoralitate cere restituirea imprumutului acordat, instanta va trebui sa-i respinga cererea ca inadmisibila. Aceasta exceptie este o garantie a prevenirii incalcarii bunelor moravuri. Este ceea ce a statuat instanta noastra suprema: "Actiunea in restituirea prestatiei este inadmisibila in cazul in care reclamantul a urmarit un scop antisocial si vadit imoral prin incheierea contractului potrivnic legii si regulilor de convietuire sociala."

- dobandirea prin uzucapiune a unui drept real principal transmis printr-un act juridic nul.

- in cazul intervenirii prescriptiei extinctive, actiunea in restituire a prestatiilor executate in baza actului lovit de nulitate nu mai poate introdusa si drept urmare, prestatiile restituite.

- in practica judiciara, prin interpretarea extensiva a prevederilor art.1167 alin. Cod civil, ("Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre erezi sau reprezentantii donatorului, dupa moartea sa, tine loc de renuntare atat in privinta viciilor de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii.") s-a decis ca mostenitorul care executa voluntar dispozitii dintr-un testament nul absolut pentru nerespectarea conditiilor legale de solemnitate, nu poate pretinde restituirea prestatiei.

d) Principiul desfiintarii (anularii) actelor juridice subsecvente (rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipiens) -"in masura in care s-a anulat dreptul celui ce da, se anuleaza si dreptul celui ce le dobandeste."

Consecinta a primelor doua principii desfiintarea actelor juridice subsecvente consta in regula potrivit careia anularea actului juridic initial (primar) prin care s-a dobandit un bun, are drept consecinta si anularea actelor juridice ulterioare prin care dobanditorul dispune de acel bun.

Prin anularea actului juridic, dobanditorul pierde aceasta calitate si drept urmare, toate actele incheiate in calitate de dobanditor, sunt lovite de nulitate (nimeni nu poate da mai mult decat are el insusi).De exemplu, cineva cumpara de la vecinul sau o combina muzicala pe care apoi o revinde. Ulterior constatandu-se ca actul de vanzare-cumparare incheiat cu vecinul este nul, cumparatorul combinei muzicale (vecinul) a pierdut calitatea de proprietar. Drept consecinta, si vanzarea acesteia este lovita de nulitate.

Exceptiile de la principiul desfiintarii actelor juridice subsecvente sunt situatiile in care desi actul primar, initial este nul si actul subsecvent este strans legat de acesta, actul subsecvent ramane valabil. Astfel:

- posesorul cu buna-credinta al unui bun mobil, devine proprietarul bunului si nu poate fi de regula, obligat sa-l restituie. Apreciem ca se disting doua ipoteze: 

a) actul juridic subsecvent a fost incheiat de un nuproprietar. De exemplu, prietenul meu incheie un contract de comodat (imprumut de folosinta) cu un coleg, predandu-i spre folosinta gratuita un televizor timp de 3 luni. Colegul (detentor precar) vinde televizorul unui tert de buna credinta. Ulterior, contractul de comodat se constata ca este nul, fapt ce nu desfiinteaza contractul de vanzare-cumparare a TV. Tertul de buna credinta, dobanditor cu titlu oneros nu poate fi obligat la restituire.

In aceasta ipoteza, fundamentul nedesfintarii actului juridic subsecvent il constituie o exceptie de la principiul potrivit caruia nimeni nu poate da mai mult decat are (nemo dat quod non habet).

b) actul juridic subsecvent a fost incheiat de un proprietar

De exemplu, colegul meu vinde televizorul unui prieten, care apoi il instraineaza cu titlu oneros unui tert. Dupa un timp se constata nulitatea contractului de vanzare incheiat de colegul meu cu prietenul lui. Nulitatea contractului nu produce nici un efect asupra actului juridic subsecvent incheiat de prieten cu tertul, care se pastreaza.  In aceasta ipoteza, apreciem ca suntem in prezenta unei exceptii de la principiul rezolutio iure dantis rezolvitur jus accipientis (in masura in care s-a anulat dreptul celui ce da, se anuleaza si dreptul celui ce le dobandeste.)

- persoana declarata moarta prin hotarare judecatoreasca nu poate cere inapoierea bunurilor sale de la dobanditorul cu titlu oneros.

Exista doua acte juridice: primul, prin care se dobandeste bunului persoanei declarate moarta prin hotarare judecatoreasca si al doilea intre dobanditorul acestuia si terta persoana. Primul act juridic este nul, cand persoana declarata moarta prin hotarare judecatoreasca moarta este in viata. Al doilea act juridic, cel subsecvent nu se desfiinteaza, tertul dobandind cu titlu oneros. Dobanditorul cu titlu oneros va restitui bunul, daca se va face dovada ca la data dobandirii stia ca persoana declarata moarta este in viata. Exceptia este prevazuta in art.20 alin. din Decretul nr.31/1954.

- actele juridice subsecvente de conservare si de adminis­trare a bunului se mentin, pe considerente de ocrotire a bunei credinte sau a interesului. De exemplu, dobanditorul unui bun incheie un contract de reparatii (act juridic de conservare) sau unul de inchiriere (act juridic de administrare).Desi potrivit nulitatii actului de dobandire, bunul se restituie, contractele subsecvente de reparatii sau de inchiriere raman valabil incheiate.

- in literatura si practica judiciara s-au purtat discutii cu privire la urmatoarele situatii daca sau nu constituie exceptii de la principiul desfiintarii actelor juridice subsecvente: cazul subdoban­dito­rului de buna credinta si cu titlu oneros al unui imobil; cazul subdobanditorului care a dobandit proprietatea bunului prin uzucapiune, in conditiile legii.

e) Principii de drept potrivit carora actul juridic nul produce efecte

Uneori actul juridic nul produce efectele unui act juridic valabil incheiat, urmare a aplicarii unor anumite principii de drept. Este o aplicatie a conceptiei salvarii actului juridic si a limitarii regulii quod nullum est, nullum producit effectum. Efectul distructiv al nulitatii se inlatura prin aplicarea urmatoarelor principii: principiul conversiunii actului juridic nul, principiul validitatii aparentei in drept (error communis facit ius) si principiul raspunderii civile delictuale.

In cazul principiului conversiunii actului juridic nul, suntem intr-adevar in ipoteza in care actul juridic nul nu produce efecte.

In cazul principiilor validitatii aparentei in drept si al raspunderii civile delictuale, actul juridic nu este lovit de nulitate, el produce efectele unui act juridic valabil incheiat.

Principiul conversiunii actului juridic nul

Potrivit regulii de drept instituita de acest principiu, actul juridic nul se inlocuieste cu un alt act juridic care indeplineste conditiile esentiale de validitate. Manifestarea valabila de vointa a partilor la incheierea actului juridic nul este un element de sine statator, ce poate sa se desprinda de aceasta si sa dea nastere unui nou act juridic valabil incheiat. De exemplu, contractul de vanzare-cumparare a unui imobil este nul pentru lipsa formei autentice. Manifestarea de vointa a partilor la contract a fost valabil exprimata. Ea poate sa reprezinte acordul de vointa al partilor la incheierea antecontractului de vanzare-cumparare al aceluiasi imobil, prin care partile se obliga ca, in viitor, sa incheie contractul cu respectarea conditiilor legii.

Legea civila nu consacra in textele sale principiul conversiunii actului juridic nul, dar reglementeaza unele aplicatii practice ale acestuia.

Intr-o opinie, s-a sustinut ca principiul poate fi dedus din prevederile art.1172 Cod civil care arata ca: "actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau necapacitatii functionarului sau din lipsa de forma este valabil ca scriptura sub semnatura privata daca s-a iscalit de partile contractante."259

Intr-o opinie contrara, pentru argumentele de mai jos: "cand un act juridic, nul pentru vicii de forma, ca act autentic, ramane valabil ca act juridic sub semnatura privata (forma autentica nefiind necesara, ci aleasa doar de parti, fara a fi facut din ea o conditie esentiala de validitate),nu poate fi vorba despre o conversiune, fiind vorba de unul si acelasi act juridic, privit ca negotium."

Fundamentul conversiunii actului juridic nul este controversat.

Intr-o opinie, conversiunea se fundamenteaza pe conceptia privind nulitatea, caracterizata prin marginirea efectului distructiv al nulitatii (.), nulitatea este indreptata numai impotriva efectelor ce ar contrazice scopul dispozitiei legale incalcate (.) efectele ce nu ar contrazice scopul nici unei dispozitii legale (.) sa li se recunoasca, pe deplin, validitatea.

Conversiunea actului juridic (a unui act juridic nul intr-un act juridic valabil) trebuie, prin urmare, sa fie, in principiu, admisa in dreptul civil."261

Intr-o alta opinie, temeiul conversiunii actului juridic este regula specifica de interpretare a normei juridice civile prevazuta in art.978 Cod civil:" Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ca poate avea un efect, iar nu in acela ca n-ar putea produce nici unul." (actus interpretandus est potius ut valeat quam pereant).

Manifestarea de vointa a partilor in actul juridic nul, fiind susceptibila de doua intelesuri (al doilea inteles este acela ce naste un alt act juridic valabil), trebuie interpretata in cel de-al doilea sene, sens in care se produc efecte juridice. De altfel, partile cand au dorit si s-au legat din punct de vedere juridic si-au propus ca scop,  producerea de efecte juridice.

In ce ne priveste, apreciem ca fundamentul conversiunii actului juridic nul este atat conceptia privind nulitatea actului cat si regula speciala de interpretare a normei juridice civile dedusa din prevederile art.978 Cod civil. Este greu de ignorat caracterul nedistructiv al nulitatii actului juridic, faptul ca sanctiunea nulitatii priveste numai acele efecte ale actului ce incalca scopul normei juridice referitoare la conditiile de validitate ale actului. Admitand nulitatea ca masura de distrugere a actului juridic admitem implicit desfiintarea manifestarii de vointa valabil exprimata de parti. Astfel in lipsa manifestarii de vointa, interpretul nu ar mai avea ce sa interpreteze, in sensul producerii de efecte juridice. De asemenea, in masura in care manifestarea de vointa a partilor valabil exprimata conduce spre un alt act juridic, ar fi lipsit de sens inlaturarea acordului dat de parti, in scopul producerii efectelor juridice.

Conditiile conversiunii actului juridic nul intr-un act juridic valabil trebuie sa se indeplineasca comulativ si ele sunt:

- actul juridic nul si actul in care se converteste, trebuie sa aiba aceleasi parti.

Intr-o alta opinie, se admite ca cel putin o parte a actului juridic nul trebuie sa se regaseasca in noul act juridic.264

Intr-o alta opinie, conditia referitoare la parti nu este mentionata. Cu toate acestea aplicatiile practice la care trimite autorul indeplinesc conditia sus mentionata. Astfel, in cazul art.689 Cod civil, cand mostenitorul instraineaza un bun din masa succesorala - act lovit de nulitate deoarece nu se pot instraina bunuri dintr-o succesiune viitoare - manifestarea de vointa exprimata in el valoreaza ca acceptare a succesiunii. Asadar, mostenitorul este parte in actul de instrainare nul si in actul de acceptare al mostenirii.

Intr-o alta aplicatie practica a conversiunii amintita de autor, una si aceeasi persoana este subiect atat in actul juridic nul, cat si in noul act juridic: testatorul ce instraineaza un bun lasat prin testament, este parte in actul de instrainare (act ce poate fi nul), dar este parte si in noul act de revocare a legatului (art.923 Cod civil).

Apreciem ca, de regula, actul juridic nul si actul juridic in care se converteste, trebuie sa aiba aceleasi parti. De altfel, in cazurile de aplicatie a principiului conversiunii acceptate in doctrina si in practica judiciara, mai jos enumerate, exista indeplinita conditia ca in ambele acte sa apara aceleasi parti. Legea prevede, in mod expres, situatiile cand cel putin o parte a actului juridic nul trebuie sa se regaseasca in noul act juridic (De exemplu, in cazul art.628si 923 Cod civil).

- actul juridic nul si noul act sa se diferentieze prin: natura diferita a actului juridic, continutul acestora, efectele pe care le produc sau conditiile de forma. De exemplu, actul este nul este un act de instrainare, noul act este un antecontract; actul nul este un act juridic bilateral, actul in care s-a convertit este un act unilateral etc.

- actul juridic initial sa fie anulat total;

- noul act juridic sa fie valabil incheiat;

- actul juridic nul sa nu prevada clauze prin care partile refuza convertirea acestuia in alt act juridic;

Cazuri practice de aplicare a principiului conversiunii actului juridic nul:

- manifestarea de vointa valabil exprimata nula, ca vanzare-cumparare dar valabila ca antecontract de vanzare-cumparare;

- art.689 Cod civil (in materie succesorala);

- art.923 Cod civil (in materie succesorala).

Un autor exemplifica ca fiind cazuri de aplicare a conversiunii situatia testamentului autentic sau mistic nul pentru vicii de forma, care poate fi valabil ca testament olograf in masura in care este scris in intregime, semnat si datat de testator si cazul inscrisului autentic nul ca atare, dar valabil ca inscris sub semnatura privata, sau al inscrisului sub semnatura privata, nul ca atare, dar valabil ca inceput de dovada scrisa.

Credem, ca se impune urmatoarea precizare. In cazul testamentului autentic sau mistic nul pentru vicii de forma se poate vorbi de conversiunea in testament olograf in conditiile sus aratate, deoarece conditia formei autentice a testamentului este ceruta ad validitatem. In cazul inscrisului autentic nul ca atare, dar valabil ca inscris sub semnatura privata nu suntem in prezenta conversiunii cand forma nu este ceruta ad validitatem ci numai ad probationem. Suntem in prezenta unuia si aceluiasi act juridic - negotium. Cele doua acte juridice nu indeplinesc conditia de diferentiere prin cel putin un element (natura, continutul, efectele, forma actului). Suntem in prezenta conversiunii numai atunci cand forma ceruta de lege este ad validitatem.

Principiul validitatii aparentei in drept ("error communis facit jus" - eroarea obsteasca si de neinvins este creatoare de drept -)

Uneori actul juridic nul produce efecte potrivit acestui principiu. Eroarea comuna, obsteasca in care se gasesc partile sau una din ele la incheierea actului juridic, face ca acesta desi nul, sa produca totusi efecte.

Consacrarea legislativa a principiului este art.7 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila: "Actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca aceea persoana nu avea aceasta calitate."

In doctrina si practica se admite aplicarea principiului error communis facit jus in cazul dobandirii unui imobil de la mostenitorul aparent printr-un act cu titlu oneros. Dobanditorul trebuie sa fie de buna credinta, in sensul ca poate dovedi existenta erorii comune privind calitatea de mostenitor a celui care I-a instrainat imobilul.

Principiul raspunderii civile delictuale

Principiul instituie regula juridica potrivit careia orice persoana care cauzeaza altuia din greseala un prejudiciu este obligata a-l repara (art.998 Cod civil).

In unele situatii, sanctiunea nulitatii actului juridic lasa loc principiului mai puternic al raspunderii civile delictuale: actul juridic nul se mentine cu titlu de reparare in natura a prejudiciului provocat cocontractantului prin nulitatea actului. De exemplu, un contract este nul. Partea vinovata se adreseaza instantei si solicita nulitatea contractului. Cealalta parte, prin anularea actului, poate suferi un prejudiciu. Se admite ca cea mai buna reparatie pentru cocontractant o constituie nu anularea actului si repararea prejudiciului, ci ramanerea in fiinta a actului juridic nul.

Inlaturarea nulitatii actului juridic ca urmare a principiului raspunderii civile delictuale priveste numai minorul intre 14-18 ani. Cand minorul incheie actul juridic prin savarsirea unui delict (de exemplu prin manevre dolosive lasa impresia ca este major) nu va putea cere nulitatea actului juridic. Acesta se mentine pentru a repara in natura prejudiciul provocat cocontractantului.

Potrivit regulii generale, aici neaplicabile, minorul ar cere anularea actului pentru incapacitate si apoi ar trebui sa-l despagu­beasca pe cocontractant pentru eventualul prejudiciu provocat in urma anularii actului. Mentiunea actului nul, da satisfactie principiului repararii in natura si integrale a prejudiciului, considerandu-se astfel ca se asigura o mai buna reparatie a prejudiciului provocat prin fapta ilicita a minorului. Este ceea ce dispune art.1162 Cod civil: "Minorul n-are actiune in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasidelictele sale."

6. Nulitatea actului juridic si alte sanctiuni civile

Sanctiunea nulitatii actului juridic, la fel ca si alte sanctiuni civile, lipseste de efecte actul juridic. Fiecare sanctiune civila are un domeniu propriu de aplicabilitate si un regim juridic distinct. Evitarea confuziilor impune delimitarea nulitatii de alte sanctiuni civile.