Prezumtiile legale

Prezumtiile legale

212. Notiune. Potrivit art. 1200 C.civ. sunt prezumtii legale acelea "care sunt determinate special de lege". Ele sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi inter­pretate extensiv (nulla praesumptio sine lege). Codul civil foloseste termeni specifici precum "se prezuma" (art. 492, art. 786, art. 1181, art. 1432), "se presupune" (art. 469, rt. 591), "lasa a se presupune" [art. 1138 alin. (2)], "se soco­teste" (art. 590, art. 602).

213. Clasificare. Dupa forta lor doveditoare prezumtiile legale se impart in doua categorii: prezumtii legale absolute si prezumtii legale relative.

Prezumtii legale relative, care constituie regula, confera credibilitate faptului pretins, de principiu, pana la proba contrara, avand deci putere doveditoare iuris tantum. Legea prezuma astfel: ca termenul este stipulat in favoarea debitorului (art. 1024 C.civ.), ca bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei sunt bunuri comune [art. 30 alin. (3) C.fam.], ca exista o cauza juridica in orice conventie (art. 967 C.civ.).

Prezumtiile legale absolute nu pot fi rasturnate prin contraproba, fiind crezute iuris et

a) prezumtii legale absolute care corespund unui interes general, numite si irefragabile, si nu pot fi rasturnate prin niciun mijloc de proba, cum este puterea lucrului judecat (art. 1201 C.civ.);

b) prezumtii legale absolute care corespund unui interes particular si pot fi rasturnate, dar numai prin marturisire judiciara (art. 1138 C.civ.).

In fine, s‑a observat ca, intre cele doua categorii de prezumtii legale, exista o categorie intermediara - prezumtiile legale mixte, care pot fi combatute, dar numai prin anumite mijloace de probe ori in anumite conditii sau numai de anumite persoane, potrivit legii, precum prezumtia de proprietate comuna a zidului despartitor (art. 590 C.civ.).

Indiferent de categoria din care face parte, efectul prezumtiei legale pe plan probator consta, potrivit art. 1202 C.civ., in a "dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este facuta".