Reorganizarea persoanei juridice

REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE

PROBLEME GENERALE

Reorganizarea persoanei juridice constituie o operatiune juridica care include cel putin doua persoane juridice si care da nastere la efecte creatoare, modificatoare sau de incetare a persoanelor juridice implicate.

Reglementarea generala privind reorganizarea persoanei juridice este continuta de art. 40-44 si 46-50 din Decretul nr. 31/1954, precum si de alte acte normative.

Competenta de a dispune reorganizarea persoanei juridice in baza principiului simetriei actelor juridice apartine organelor care sunt abilitate sa reglementeze infiintarea persoanelor juridice.

Comasarea se face prin absorbirea persoanei juridice de alta sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a forma o noua persoana juridica.

Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice care exista sau care iau nastere la acel moment.

Comasarea cunoaste doua forme: absorbtia si fuziunea.

Absorbtia este o forma a comasarii si consta in absorbirea unei persoane juridice, care isi inceteaza existenta de o alta persoana juridica, aceasta din urma care isi mareste activitatea.

Fuziunea constituie si ea o forma a comasarii si consta in reunirea a doua sau mai multe persoane juridice care isi inceteaza existenta si infiintarea pe aceasta cale a unei persoane juridice.

Divizarea poate fi totala, atunci cand isi inceteaza existenta intre doua sau mai multe persoane juridice existente sau care iau nastere sau partiala atunci cand consta in desprinderea unei parti din patrimoniul persoanei juridice care continua sa existe si transmiterea acesteia catre una sau mai multe persoane juridice care exista sau care iau fiinta in acest fel.

INCETAREA PERSOANEI JURIDICE

Prin incetarea persoanei juridice ia sfarsit calitatea de subiect de drept civil a acesteia.

Ca reglementare generala, art. 40 din Decretul nr. 31/1954 face precizarea ca persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare, divizare sau dizolvare.

Exista si reglementari speciale cu privire la incetarea persoanei juridice.

Conform textului mentionat, modurile de incetare a persoanei juridice sunt:

1. comasarea - prin absorbtie sau fuziune; 2. divizarea totala si 3. dizolvarea.

Dizolvarea este un mod de incetare a persoanei juridice care se aplica in situatiile prevazute de lege si care implica lichidarea acesteia.

Conform reglementarilor art. 45 din Decretul nr. 31/1954, cazurile de dizolvare sunt: 1. atunci cand termenul a fost indeplinit; 2. cand scopul a fost realizat sau nu mai poate fi indeplinit; 3. cand scopul sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acesteia au devenit contrare legi sau regulilor de convietuire sociala sau urmaresc un alt scop decat cel declarat si 4. cand numarul membrilor, a scazut sub limita stabilita de lege de actul de infiintare sau de statut.

Exista cazuri de dizolvare reglementate si in legi speciale, altele decat Decretul nr. 31/1954.

Ca urmare a dizolvarii, persoana juridica intra in lichidare. Sunt incidente reglementarile art. 51-53 din Decretul nr. 31/1954, existand reglementari speciale cu privire la efectele dizolvarii si in cuprinsul altor acte normative.

Incetarea persoanei juridice prin dizolvare presupune, parcurgerea etapei de lichidare. In cadrul lichidarii practic se definitiveaza incetarea persoanei juridice. Lichidarea reprezinta efectul direct si obligatoriu al dizolvarii si consta intr-o succesiune de operatiuni juridice prin care se realizeaza activul si se plateste pasivul persoanelor juridice.

Lichidarea constituie mijlocul juridic de incetare a persoanei juridice care a intrat in procedura dizolvarii. Aceasta include operatiunile care urmaresc realizarea activului si plata pasivului, adica se ocupa de patrimoniul persoanei juridice.

In urma lichidarii, bunurile urmeaza soarta determinata in actul de infiintare ori statut. In lipsa unor prevederi in actul de infiintare sau statut, repartizarea bunurilor este dispusa de adunarea generala care a decis dizolvarea. Daca nici acest lucru nu se intampla, bunurile ramase dupa lichidare se atribuie unor persoane juridice care au un scop asemanator.

Atunci cand cauza de dizolvare consta in caracterul ilicit sau imoral al scopului sau al mijloacelor de realizare a acestuia, bunurile trec in proprietatea statului, cu titlu de sanctiune civila.

In cazul societatilor comerciale si societatilor agricole dizolvate, activul acestora se cuvine asociatilor.

Capacitatea civila, incluzand capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu a persoanei juridice intrate in dizolvare, difera in aceasta perioada de capacitatea civila dinainte de declansarea proceduri in discutie.

Capacitatea de folosinta si, in cadrul acesteia, principiul specialitatii sale in perioada lichidarii sufera o diminuare, intrucat se urmareste numai realizarea activului si plata pasivului. Deci, persoana juridica ramane titulara aptitudinii de a avea drepturi si obligatii civile numai pentru scopul mentionat.

Capacitatea de exercitiu pe perioada lichidarii se realizeaza de lichidatori.

Persoana juridica dizolvata inceteaza la data ultimului act de lichidare.

Transformarea persoanei juridice reprezinta o operatiune juridica ce intervine in cazurile si in conditiile reglementate expres de lege, prin care o persoana juridica isi inceteaza complet fiinta, concomitent cu infiintarea altei persoane juridice. Ca urmare a transformarii inceteaza o persoana juridica si se infiinteaza in locul acesteia o noua persoana juridica. Aceasta din urma este succesoarea universala a persoanei juridice initiale.

IDENTIFICAREA PERSOANEI JURIDICE

"Identificarea persoanei juridice" desemneaza individualizarea subiectului colectiv de drept civil in raporturile juridice la care participa ca subiect distinct.

Identificarea constituie o institutie juridica cu aceasta denumire si care inglobeaza toate normele juridice care reglementeaza mijloacele de individualizare si, tot astfel prin notiunea de "identificare a persoanei juridice" intelegem mijloacele sau atributele de identificare, adica denumire, sediu, nationalitate, cod, marca, emblema, cont bancar etc.

Atributele de identificare a persoanei juridice constituie o instituire complexa, fiind formata din norme juridice in materia dreptului civil, dar si in materia dreptului administrativ, comercial, constitutional. Atributele de identificare sunt drepturi subiective civile nepatrimoniale. In acest sens, ocrotirea lor se face conform prevederilor art. 54-55 din Decretul nr. 31/1954.

Atributele de identificare pot fi: 1. generale - denumirea, sediul, nationalitatea si contul bancar si 2. specifice - care includ celelalte atribute la care ne-am referit.