Repararea prejudiciului - efect al raspunderii civile delictuale

REPARAREA  PREJUDICIULUI - EFECT  AL RASPUNDERII  CIVILE  DELICTUALE

           Raportul juridic de raspundere civila delictuala Cauzarea unui prejudiciu unei persoane da nastere unui raport juridic de constrangere in care, victima este creditor al obligatiei de reparare iar autorul este debitor al aceleasi obligatii. Momentul nasterii acestui raport este cel al indeplinirii conditiilor raspunderii delictuale, asa cum au fost inf 727f55h atisate. Din acest moment, debitorul este de drept in intarziere, iar daca  plateste despagubirea victimei, el va face o plata valabila. Atat dreptul de creanta al victimei, cat si obligatia de reparare a autorului, pot constitui obiectul transmisiunii universale sau cu titlu universal ori al transmisiunii cu titlu particular, de mortis causa sau prin acte intre vii, iar creditorii chirografari ai victimei pot exercita mijloacele juridice de conservare, pot exercita actiunea pauliana impotriva actelor juridice facute in frauda intereselor lor.

           Repararea prejudiciului. Finalitatea fundamentala a raspunderii civile delictuale este repararea prejudiciului, repunerea patrimoniului persoanei vatamate in starea lui anterioara. Ea poate fi realizata prin invoiala partilor sau prin hotarare judecatoreasca. Daca partile au convenit ca repararea sa se realizeze prin conventie, persoana vatamata nu mai poate actiona pe autor in justitie, decat in acele situatii in care, datorita agravarii starii de sanatate, au aparut pagube noi, neavute in vedere la momentul incheierii conventiei. Restabilirea situatiei anterioare presupune respectarea a doua principii: principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii in natura a prejudiciului.

           Principiul repararii integrale a prejudiciului este o exigenta logica pentru ca repunerea patrimoniului lezat in situatia anterioara nu poate fi inchipuita decat prin acoperirea integrala a pagubei suferite de persoana vatamata in bunurile ei. Repararea trebuie sa fie justa si integrala, dar nu trebuie sa depaseasca prejudiciul suferit pentru ca altfel, ar insemna sa se accepte o imbogatire fara justa cauza a victimei.

Reparatia trebuie sa cuprinda paguba efectiv suferita, damnum emergens, cat si beneficiul nerealizat, lucrum cessans. fapt ce rezulta din dispozitia de la art. 1084 C. civ. care prevede ca daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit .Beneficiul nerealizat priveste de cele mai multe ori lipsa de folosinta intre momentul producerii prejudiciului si momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. Ea se apreciaza in fiecare caz in parte.

Este meritul incontestabil al jurisprudentei de a fi interpretat corect acest principiu, insituind cateva reguli in aceasta materie: ( L. Pop, op cit. p. 328 329)

            - la determinarea reparatiei nu trebuie sa se tina seama de forma si gradul culpei autorului ( TS. Col civ. dec. civ. 782/1961 in CD 1961, p. 179, dec. nr. 1522/78 in CD 1978 p. 447)

- intinderea reparatiei nu este influentata de situatia patrimoniala a autorului, pentru ca prestatiile periodice la care acesta este obligat catre victima au alt temei juridic decat sumele lunare acordate ca pensie de intretinere ( TS Plenul TS, dec. de indrumare nr. 9/1957 in CD 1957 . 34 si urm. De aceea, sotia victimei are drept la despagubiri civile chiar daca este apta de munca. (TS col. Pen. dec. 662/1962 in JN nr. 4/1964, dec. 280/1987 in RRD 11/1987

            - in cazul deteriorarii unor bunuri, reparatia va cuprinde cheltuielile necesare aducerii lui in starea anterioara nu pe cele ce corespund valorii unui bun nou.

           Reparatia cuprinde prejudiciul direct. Desi se aplica textul de la art. 1086 C. civ, spre deosebire insa de raspunderea contractuala unde sunt supuse reparatiei doar prejudiciile previzibile, in cazul raspunderii delictuale sunt avute in vedere si prejudiciile neprevizibile, fapt care ilustreaza, inca o data, inutilitatea culpei. Se afirma uneori ca la determinarea reparatiei trebuie avuta in vedere culpa victimei (v. dec. 617/90 Rep. Vol I p. 92) In realitate, nu culpa se are in vedere ci contributia cauzala a victimei la producerea prejudiciului. (v expresia codului prin neglijenta)

           Principiul repararii in natura. Desi acest principiu este indeobste proclamat la ambele forme ale raspunderii, practic el este realizabil doar la raspunderea contractuala, unde debitorul poate fi obligat la indeplinirea intocmai a obligatiei asumate. La raspunderea delictuala, repararea in natura se realizeaza doar in ipotezele cand persoanei vatamate i se restituie bunurile sustrase, pentru ca altfel, repararea in natura se infaptuieste prin indemnizarea victimei, prin obligarea autorului prejudiciului la plata unei sume de bani care ar trebui sa reprezinte contravaloarea pierderii suferite, altfel spus, prin echivalent De aceea, rareori se intampla ca bunul distrus sau deteriorat sa fie reparat . In realitate, reparatia vizeaza patrimoniul si se realizeaza prin inlocuirea pagubei suferite cu o suma de bani care este fie convenita de parti fie este stabilita de instanta in urma judecatii

Intinderea despagubirilor in cazul vatamarii sanatatii sau integritatii corporale. In cazul unor vatamari cu efecte  de scurta durata, despagubirile vor cuprinde toate cheltuielile necesare insanatosirii, preum si diferenta dintre veniturile realizate anterior si cele realizate in perioada tratamentului medical, fiind avute in vedere sumele primite pentru concediul medical acordat.

Daca vatamarea a determinat pierderea sau diminuarea capacitatii de munca, victima este indreptatita sa primeasca o prestatie lunara cu titlu de despagubiri civile reprezentand diferenta dintre veniturile anterioare si cele primite cu titlu de ajutor social sau asigurari sociale. ( TS sect pen. dec. nr. 642/81 in RRD nr. 9/82, 209/84 in RRD 2/85 p. 75, 1581/87 in RRD 3/88 p. 67, CSJ sect. Civ. dec. 2545/91 in Dreptul nr. 8/92, sect pen. dec. 841/93 in Dreptul nr. 4/1993.p. 89) Daca victima nu este incadrata in munca, se va avea in vedere veniturile pe care le realiza in gospodarie sau ca zilier, precum si sumele de bani eventual platite unor persoane care s-au ocupat de treburile gospodaresti in lipsa victimei (Pl TS dec. indr. Nr. 13/1968 in CD 1968 p.31, dec. nr. 765/88 in RRD 2/88 p. 73) Cuantumul despagubirilor este supus modificarii in raport de schimbarile intervenite in starea sanatatii victimei. Ele pot fi atat majorate, cand starea sanatatii s-a agravat, incadrandu-se intr-un alt grad de invaliditate, fie micsorate, cand invaliditatea, desi parea permanenta, a disparut sau se incadreaza intr-un grad inferior. Prin urmare, in asemenea cazuri nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat in privinta cuantumului despagubirilor.

La decesul victimei ca urmare a delictului civil, despagubirile vor include atat cheltuielile ocazionate de ingrijirea sa, cat si sumele pe care persoanele indreptatite la intretinere le primeau de la victima. (TS dec. TS in complet de 7 jud. Nr. 81/86 in RRD 6/87 p. 74, 25/87 in RRD 1/88, CSJ dec. pen. nr. 224/94 in Dreptul nr. 12/94 p. 73) Au dreptul la despagubiri pentru pierederea sustionatorului si persoanele care, desi nu erau indreptatite la intretinere, se aflau totusi in intretinerea de fapt a victimei, cum este cazul batranilor, incapabili de munca. Pe langa acestea, autorul va fi obligat la cheltuieli de inmormantare, al carui cuantum trebuie apreciat in limite rezonabile, evitandu-se suportarea de catre autor a unor cheltuieli voluptorii, exagerate, peste limita normala, cum ar fi, de exemplu, contravaloarea unui cavou costisitor.

In privinta cheltuielilor facute ulterior cu pomenile crestinesti, daca inainte exista o anumita retinere a instantelor motivata de coercitii ideologice, astazi exista o alta disponibilitate a acestora in a le acorda, in limitele rezonabile carmuite de oranduielile bisericesti. Dreptul de a pretinde despagubiri civile de la autorul prejudiciului, il au si unitatile spitalicesti care au asigurat asistenta medicala victimei. Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei prevede in art. 188: Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheluielile necesitate de asistenta medicala acordata acesteia

In practica s-a discutat daca persoana desemnata sa raspunda, in cazul raspunderii indirecte, va suporta aceste cheltuieli. Asa cum se remarca LP> p. 334, la inceput s-a apreciat ca datoreaza asemenea cheltuieli doar autorul nu si comitentul, parintii etc. ( TS sect pen. dec. 807/81 in RRD 11/81 p. 53), solutie pentru care a militat si o parte a doctrinei noastre ( CSCB )Instanta Suprema a rezolvat de principiu aceasta discutie prin care a statuat ca la raspunderea pentru altii se aplica dreptul comun in materie (Plenul TS dec. indr. 1/86 in RRD 4/87 p. 56)

Prescriptia dreptului la actiune. Potrivit art. 3 din Decr. 167/1958, dreptul la actiune pentru repararea prejudiciului se prescrie in termenul general de 3 ani. Momentul de cand incepe sa curga acest termen este acela la care persoana vatamata a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat prejudiciul cat si autorul sau.

In cazul pagubelor succesive, trebuie distins intre pagubele viitoare si cele eventuale.

Se considera ca sunt cunoscute pagubele viitoare atunci cand persoana vatamata cunoaste situatia de fapt care le-a generat (pentru detalii, ME. P. 441 si urm. S. Beligradeanu, Determinarea momentului inceperii curgerii termenului de prescriptie exctinctiva in cadrul raspunderii civile delictuale si al obligatiei de restituire, RRD nr. 4/1983, p. 38- 42) Cele mai frecvente prejudicii viitoare sunt cele care se produc datorita incapacitatii de munca a personelor care au suferit vatamari corporale. Ele pot fi certe pentru ca se poate determina ex ante sumele de bani pe care victima le pierde, scazandu-se cele primite cu titu de pensie sau ajutor social. Momentul de la care curge termenul de prescriptie, deci cel la care se naste dreptul la actiune, este data la care victima a cunoscut efectiv paguba. Ori de cate ori intervin modificari in starea sanatatii, concretizate intr-un alt grad de invaliditate sau in cheltuieli care n-au fost avute in vedere la data platii sau a hotararii judecatoresti, curge un nou termen de prescriptie in care poate fi ceruta repararea noului prejudiciu suferit.

Prejudiciul eventual nu este supus reparatiei pentru ca existenta lui nu este certa.