Repunerea in termenul de prescriptie

Repunerea in termenul de prescriptie

Definitie. Reglementare

Repunerea in termenul de prescriptie este acel beneficiu acordat de lege titularului dreptului la actiune, care din motive temeinice nu a putut formula actiunea in justitie inauntrul termenului de prescriptie, astfel ca organul jurisdictional 636c25g este indreptatit sa solutioneze, in fond, cererea de chemare in judecata, desi a fost introdusa dupa implinirea termenului de prescriptie.

Repunerea in termenul de prescriptie este o institutie juridica consacrata cu caracter general in art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa incuviinteze executarea silita.

Reglementari cu caracter special intalnim in dispozitiile art. 13 din Legea nr.   18 / 1991, potrivit carora "Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin probe din care rezulta acceptarea mostenirii.

- Art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinta trecute in proprietatea statului, prevede : "Mostenitorii, in sensul prezentei legi sunt socotiti de drept acceptantii succesiuni de la data depunerii cererii prevazute la art. 14 pentru restituirea in natura a apartamentelor, sau, dupa caz, pentru acordarea de despagubiri."

- Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213 / 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia stabileste ca "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului pot fi revendicate de fosti proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie".

- Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, privind regimul juridical unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie1989, se stabileste ca: "Succesibilii care dupa data de 6 martie 1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi .".

Domeniul repunerii in termenul de prescriptie extinctiva

Cauzele de repunere in termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdictie putand considera "cauza de repunere in termen", orice cauza temeinic justificata".

In teoria si practica judiciara s-a ajuns si s-a relevat intr-un consens unanim ca prin cauze temeinic justificate trebuie sa se inteleaga numai acele imprejurari de fapt care fara a avea gravitatea fortei majore si fara a implica culpa proprie, l-au impiedicat pe titularul dreptului sa sesizeze instantei cu pretentia sa in termenul prevazut de lege.

In practica judiciara au fost considerate cauze care justificata repunerea in termen:

- existenta unor imprejurari speciale in care s-a gasit mostenitorul, care l-au impiedicat sa afle despre deschiderea unei mosteniri la care era chemat;

- executarea unei pedepse privative de libertate, care nu a permis darea unui mandat pentru intreruperea prescriptiei (in prezent, solutia e greu de admis fata de garantiile procesual - penale);

- cunoasterea unor fapte, stabilite de organele de urmarire penala, numai dupa implinirea termenului de prescriptie;

- spitalizarea indelungata ori repetata;

- parasirea minorului.

Au fost apreciate drept cauze care nu justifica repunerea in termen:

- eroarea de drept, invocata de titularul dreptului la actiune;

- absenta ori aglomerarea cu probleme a conducatorului persoanei juridice sau juristului acesteia[1]

;

- depasirea culpabila a termenului de acceptare a mostenirii.[2]

Termenul de repunere in termenul de prescriptie extinctiva

Potrivit art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958, "Cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie".

Textul acestui articol stabileste doua aspecte ale termenului in care poate fi ceruta repunerea in termenul de prescriptie:

1) durata lui, care este de o luna;

2) inceputul acestui termen, care este marcat de data incetarii cauzei care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Se pune intrebarea: care este semnificatia termenului de o luna in care se face vorbire in alin. 2 al art. 19. Termenul de o luna are o dubla semnificatie si anume: priveste pe de o parte introducerea cererii de repunere in termen, iar pe de alta parte, introducerea cererii de chemare in judecata care priveste fondul litigiului.

Efectul repunerii in termenul de prescriptie extinctiva

Datorita repunerii in termen, prescriptia extinctiva este considerata ca fiind neimplinita, desi termenul de prescriptie a expirat.

Prin repunerea in termenul de prescriptie extinctiva, efectul extinctiv al prescriptiei este anihilat, organul de jurisdictie avand astfel posibilitatea sa treaca la solutionarea pricinii pe fond.

In conditiile prevazute de art. 13 alin. 2 di Legea nr. 18 / 1991, art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 si art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, efectul repunerii in termen a constat in indrituirea mostenitorului de a solicita "reconstituirea" dreptului de proprietate asupra pamantului sau restituirea in natura a imobilului ori acordarea de despagubiri, dupa caz, in conditiile legilor mentionate.

In ceea ce priveste modul de operare, repunerea in termen reglementata de art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958 presupune darea unei hotarari, de catre organul de jurisdictie competent, hotarare ce trebuie sa fie motivata, pentru a putea fi verificata temeinicia sa.

Repunerea in termen reglementata de prevederile Legilor nr. 18 / 1991, nr.     112 / 1995 si nr. 10 / 2002 opereaza de drept (ope legis).