Teoria generala a
sanctiunilor
308. Scopul general al sanctiunilor. Eficacitatea ordinii
juridice. Pentru ca dreptul pozitiv sa
creeze o adevarata ordine juridica, el trebuie sa fie eficient. Eficacitatea
este absolut necesara transformarii 525i86f unei ordini morale in ordine juridica.
Aceasta eficacitate a dreptului trebuie sa rezulte in primul rand dintr-o
anumita «seductie» a regulii, dar, desi marea majoritate a indivizilor se lasa
dominati de un anumit spirit al dreptatii, al justului, executand prescriptiile
normative pentru ca aceasta orientare benevola catre drept pare sa le
implineasca natura, exista intotdeauna spirite recalcitrante, care in lipsa
sanctiunilor juridice ar nesocoti regulile de drept. Desi sistemul sanctiunilor
este aproximativ si incomplet, el asigura totusi o anumita eficacitate de
ansamblu a sistemului juridic global. Luand in considerare ansamblul
sanctiunilor, putem astfel discerne, dincolo de scopurile particulare ale
fiecareia in parte, un scop general: asigurarea eficacitatii ordinii juridice.
"Orice sanctiune juridica tinde,
in ultima analiza, sa asigure eficacitatea ordinii juridice. Chiar atunci cand
este aplicata intr-un caz particular, sanctiunea vizeaza, inainte de toate,
interesul general. Violarea particulara a dreptului nu este altceva decat
ocazia de a aplica o sanctiune; bineinteles, natura violarii determina natura
si gravitatea sanctiunii, dar, aplicand-o, autoritatea urmareste scopuri care
depasesc cu mult consideratiile cazului individual. Este vorba, inainte de
toate, de a asigura, prin sanctiune, o anumita disciplina sociala care
garanteaza, intr-o maniera generala, respectul ordinii juridice. Astfel, in
spatele sistemului juridic exista un al doilea sistem puternic dezvoltat, un
sistem de garantii pe care le numim sanctiuni. Toata lumea stie ca el este acolo,
gata sa fie pus in miscare impotriva celui care indrazneste sa infranga ordinea
juridica. Desigur, sistemul de sanctiuni comporta slabiciuni si lacune, dar in
ansamblu el este suficient pentru a asigura o anumita disciplina sociala.
Sanctiunile sunt cele care fac ca dreptul sa fie nu doar o ordine moral
obligatorie, ci o ordine efectiva din
punct de vedere social. Aceasta functie a sanctiunilor este in mod particular
clara in cazul tuturor sanctiunilor care nu pot sa aiba drept scop repararea
pagubei cauzate, si mai ales a sanctiunilor penale. Aceasta nu profita cu nimic
persoanei lezate. Functia lor este pur sociala; ea consta in garantarea ordinii
si a pacii prin faptul ca ele forteaza pe toti membri societatii sa aiba o
atitudine de respect si de deferenta fata de prescriptiile legii. Dar
sanctiunile sunt departe de a avea toate aceeasi vigoare si de a conferi
tuturor regulilor juridice acelasi grad de eficacitate" . Desigur, sanctiunile nu sunt un element definitoriu al
juridicitatii, dar este cert ca ele sunt un complement al acestuia, unul care
asigura eficienta ordinii, atata vreme cat acceptarea regulii nu este unanima.
Ele nu sunt dreptul, dar sunt un mijloc de aparare a dreptului.
Un al doilea scop al
sanctiunilor este repararea pagubei cauzate prin violarea dreptului. Marea
majoritate a sanctiunilor au scopul de a se restabili ordinea afectata si de a
repune partile in status quo-ul
anterior. Totusi, unele violari ale dreptului sunt ireparabile: leziunile
corporale, de exemplu, ceea ce arata ca scopul reparatoriu nu poate explica
intregul sistem sanctionator, ideea de eficacitate a ordinii juridice ca scop
al sistemului sanctiunilor ramanand primordiala.
309. Caracterul aproximativ al sanctiunilor. Sistemul sanctiunilor juridice este departe de a fi
perfect sau complet. Exista multe zone ale dreptului lipsite de sanctiune, voit
sau nu, exista, pe de alta parte, multe sanctiuni ineficiente, datorita
caracterului lor vag sau circumstantelor in care actioneaza.
a) Sanctiuni perfecte si sanctiuni imperfecte. Adesea, o sanctiune
directa care sa asigure eficienta unei reguli juridice este de neconceput. Se
cauta atunci stabilirea unor sanctiuni indirecte sau oblice. Astfel, regulile
privind controlul financiar al cheltuielilor publice formeaza in acelasi timp o
sanctiune oblica a unui mare numar de reguli administrative. Alteori, anumite
reguli sunt lipsite de sanctiune: regulile de drept international, ca si un
mare numar de reguli privitoare la functionarea organelor supreme ale statului.
Alteori, legiuitorul omite sa prevada anumite sanctiuni, desi regulile sunt
imperative. In aceste cazuri este vorba, poate, de o ineficienta relativa a
sistemului, dar nu de o lipsa a juridicitatii normelor.
b) Sanctiuni juridice si sanctiuni politice. Sanctiunea politica
reprezinta o reactie a institutiilor politice, in primul rand a Parlamentului,
dar si a opiniei publice, a mass-media, a corpului electoral fata de o violare
a dreptului. Aceasta reactie este de multe ori ineficienta, imprevizibila,
tardiva, chiar injusta. Dar nu trebuie inteles ca lucrurile se intampla
intotdeauna astfel. Uneori, aceste sanctiuni politice se dovedesc mai eficiente
chiar decat cele juridice. Este si motivul pentru care uneori legiuitorul
prefera sanctiunile politice, de multe ori mai flexibile si mai rapide,
sanctiunilor juridice, cum se intampla in cazul regulilor dispozitive.
