Termenele generale de prescriptie extinctiva

Termenele generale de prescriptie extinctiva

263. Notiune. Termenul general de prescriptie extinctiva este acela care se aplica ori de cate ori pentru dreptul prescriptibil la actiune legea nu a prevazut un termen special. Vocatia generala a acestui termen nu este stabilita expres de lege, ci este dedusa de doctrina si jurisprudenta din modul de consacrare, din redac­tarea textului legal care il instituie.

Pornind de la distinctia dintre actiunile personale si actiunile reale, din materia domeniului prescriptiei, se admite ca in sistemul nostru exista:

1) un termen general de 3 ani aplicabil actiunilor personale care insotesc drepturile de creanta;

2) un termen general de 30 de ani aplicabil actiunilor reale care insotesc drepturile reale principale.

264. Termenul general de prescriptie de 3 ani aplicabil actiunilor perso­nale. Termenul de prescriptie cu vocatie generala in materia drepturilor de creanta si obligatiilor corelative este instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: "Termenul prescriptiei este de 3 ani."

Caracteristica acestui termen de a fi general este unanim admisa si este intemeiata pe interpretarea sistematica si logica a dispozitiilor legale, pornind de la ideea ca Decretul nr. 167/1958 este legea de baza in domeniul prescriptiei extinctive:

a) este primul termen prevazut de Decretul nr. 167/1958 [art. 3 alin. (1)] dupa ce dispune imperativ ca dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul legal [art. 1 alin. (1)];

b) in dispozitiile urmatoare decretul stabileste termene derogatorii de la ter­me­nul de 3 ani, adica termene speciale de prescriptie, tot pentru actiuni "personale".

Continutul generalitatii termenului de prescriptie de 3 ani este dat de impreju­rarea ca acesta se aplica tuturor actiunilor intemeiate pe drepturi de creanta, indiferent de izvorul lor concret (act juridic sau fapt juridic stricto sensu) cu exceptia cazurilor pentru care exista termene speciale.

Generalitatea acestui termen priveste insa numai actiunile personale, pentru ca, potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, actiunile reale cad sub incidenta Codului civil. De asemenea, nu se aplica acest termen in situatia in care printr‑un alt act normativ se prevede un termen de prescriptie care are tot o durata de 3 ani, dar care are, prin ipoteza, un caracter special; mentiunea este importanta pentru situatia in care legiuitorul ar modifica termenul general de prescriptie, avand in vedere corelatia care exista intre normele generale si normele speciale.

In doctrina si jurisprudenta se considera ca sunt aplicatii ale termenului general de prescriptie de 3 ani: actiunea oblica (art. 974 C.civ.); cererea de despagubiri pentru contravaloarea constructiilor facute pe terenul altuia (art. 494 C.civ.); actiunea deponentului, comodantului de restituire a bunului nascuta ex contractu; actiunea in anularea actului juridic civil pentru lipsa discernamantului; actiunea in rezolutiunea contractului de vanzare cu clauza de intretinere; actiunea pauliana (revocatorie, art. 975 C.civ.); actiunea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare‑cumparare in forma autentica.

265. Termenul general de prescriptie de 30 de ani aplicabil actiunilor reale. Termenul de prescriptie cu vocatie generala in materia drepturilor reale este instituit de art. 1890 C.civ.: "Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le‑a declarat neprescriptibile si pentru care n‑a definit un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel care invoca aceasta prescrip­tie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua‑credinta".

Caracterul general al acestui termen rezulta si din dispozitiile art. 1894 C.civ.: "Regulile prescriptiei relative la alte obiecte decat cele cuprinse in acest titlu si care sunt expuse la locurile respective din acest codice exclud aplicarea dispo­zi­tiilor acestui titlu in toate cazurile cand sunt contrarii lor". Norma civila cuprinde o aplicatie a relatiei care exista intre normele generale si normele speciale: specialia generalibus derogant si generalia specialibus non derogant.

Termenul de prescriptie de 30 de ani este aplicabil actiunilor reale, ca termen general, ori de cate ori nu exista vreun termen special. Practic, nu sunt supuse acestui termen actiunile reale imprescriptibile extinctiv si actiunile reale supuse unor termene speciale.

Se considera ca termenul de 30 de ani se aplica:

1) actiunii negatorii prin care se contesta un drept de uzufruct sau de uz avand ca obiect un bun mobil;

2) actiunii confesorii, cu exceptia cazului in care prin intermediul acesteia se apara dreptul de superficie (cand este imprescriptibila). In masura in care se adopta conceptia potrivit careia actiunea in revendicare mobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata este prescriptibila extinctiv, termenul se aplica si acestei actiuni.

S‑a observat ca pentru actiunea confesorie termenul de 30 de ani este pre­vazut de dispozitii speciale: art. 557 C.civ. pentru actiunea confesorie de uzufruct; art. 565 C.civ. pentru actiunea confesorie de uz ori abitatie; art. 639 pentru actiunea confesorie de servitute. In consecinta, se vor aplica termenele speciale, iar nu termenul general (chiar daca durata este aceeasi).