Alte contracte civile

Alte contracte civile

Contractul de antrepriza

Notiune

Contractul de antrepriza este contractul prin care o persoana, numita antreprenor (constructor, arhitect, meserias etc), se obliga sa execute pe riscul sau o lucrare determinata, pentru al 212h72c ta persoana, numita client, in schimbul unui pret.

Natura lucrarii, volumul si calitatea ei sunt precizate prin clauze contractuale. Antreprenorul pastreaza o pozitie independenta fata de client.

Calitatea de antreprenor o pot avea atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice. Antreprenorul poate fi si comerciant.

Deosebirea fata de alte contracte

Lucrarea de antrepriza se poate executa cu materialul antreprenorului sau cu al clientului. Daca procurarea materialului de catre antreprenor este un simplu mijloc de realizare a lucrarii, atunci ne gasim in fata unui contract de antrepriza. Daca materialul procurat de antreprenor este un element esential al contractului, operatia are caracterul unei vanzari a unui bun viitor.

Antrepriza se deosebeste de locatiune prin aceea ca pretul locatiunii este determinat in raport cu durata folosintei, iar pretul antreprizei se stabileste in functie de importanta lucrarii si rezultatul final al prestatiei efectuate.

Obiectul contractului

Antrepriza are un obiect variat: constructia si repararea de cladiri, lucrari de instalatii, proiecte de executie, prestari de servicii (confectionarea sau repararea obiectelor de uz gospodaresc si confort personal) etc.

Executarea si desfiintarea constructiilor se poate face numai in temeiul si cu respectarea autorizatiilor eliberate de prefecturi sau primarii.

In conditiile economice actuale, antrepriza este considerata de o importanta practica deosebita, mai ales in domeniul constructiilor.

Caractere juridice

Antrepriza este un contract consensual, bilateral, oneros, comutativ, cu executare succesiva. Legea nu cere nici-o forma speciala pentru validarea lui. in antrepriza de constructie se cere forma scrisa pentru incheierea contractului, ca element de probatiune.

Obligatiile antreprenorului

Antreprenorul are urmatoarele obligatii: executarea, conservarea si predarea lucrarii la termen; garantarea lucrarii contra viciilor ascunse.

In caz de neindeplinire la termen a obligatiei de executare a lucrarii, antreprenorul raspunde pentru intarziere, in conditiile dreptului civil.

In materie de antrepriza de constructii, legislatia romana contine cateve reglementari speciale. Astfel, Legea nr. 10/1995 privind calitatea constructiei, prevede ca antreprenorul raspunde pentru viciile ascunse timp de 10 ani de la data receptiei, iar pentru viciile structurii de rezistenta, rezultand din nerespectarea normelor de proiectare si executie, la data realizarii constructiei, raspunde pentru toata durata de existenta a constructiei.

In cazul in care conditiile raspunderii pentru viciile ascunse ale constructiei sunt intrunite, se pune problema delimitarii raspunderii arhitectului (proiectantului) de aceea a executantului (constructorului). In aceasta privinta arhitectul va raspunde pentru daunele care provin din viciile proiectului, iar antreprenorul pentru viciile de executie ale constructiei. Daca viciile provin atat din culpa arhitectului cat si din cea a constructorului, fiecare dintre acestia va fi tinut fata de client la repararea intregului prejudiciu.

Obligatiile clientului

Clientul are obligatia de a lua in primire lucrarea la termenul fixat in contract; receptionarea lucrarii la finalizarea ei sau, dupa caz, si pe parti; plata pretului.

Plata pretului lucrarii este unul din elementele esentiale ale contractului. in contractul de antrepriza pretul poate fi fixat in doua feluri: forfetar si de deviz.

Pretul forfetar sau global consta in fixarea, prin conventie, de catre parti a unei sume determinate drept echivalent al lucrarii ce urmeaza a fi executata de antreprenor, dupa un plan stabilit cu clientul. Suma nu poate fi ulterior modificata unilateral, sub pretextul ca s-au scumpit materialele sau manopera. Schimbarea pretului se poate face de comun acord intre cele doua parti.

Pretul de deviz este stabilit provizoriu (estimativ) la incheierea conventiei, pe articole . in final, pe baza cheltuielilor efective pentru materiale, manopera dar mai ales pentru lucrari suplimentare, se stabileste pretul datorat de client.

Pretul este exigibil la data sau datale stabilite de parti prin contract, iar neplata lui la termen atrage raspunderea clientului, in conditiile dreptului civil.

Problema riscurilor

Riscul contractului este suportat de antreprenor deoarece si-l asuma prin contract. Prin urmare, daca executarea contractului (predarea lucrarii executate) devine imposibila datorita cazului fortuit sau fortei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata pretului, deoarece nu preda clientului rezultatul muncii sale. Clientul va fi obligat sa plateasca pretul numai daca a fost pus in intarziere in ceea ce priveste obligatia de a verifica (receptiona) si de a lua in primire lucrarea executata.

Daca lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialului procurat de client, antreprenorul are dreptul sa pretinda plata pretului.

In situatia in care lucrarea executata, in parte sau total, a pierit fortuit, dar executarea ulterioara (de exemplu, reconstructia) a devenit posibila, antreprenorul suporta riscul contractului. Cu toate ca antreprenorul va executa lucrarea de doua ori, clientul va fi obligat sa plateasca pretul numai o singura data.

Incetarea contractului

In principiu, contractul de antrepriza inceteaza in cazurile si conditiile dreptului civil in materie de contracte. La aceste reguli generale se adauga incetarea contractului prin decesul antreprenorului. Aceasta situatie este rezultatul faptului ca acest contract se bazeaza pe calitatile antreprenorului. Clientul este obligat insa sa plateasca mostenitorilor antreprenorului valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite, in proportie cu pretul stabilit in contract, daca aceste lucrari si materialele ii sunt folositoare.

Subantrepriza

Antreprenorul poate incredinta executarea unor parti din lucrare unor subantreprenori. Antreprenorul raspunde fata de client de lucrarile executate de subantreprenor.

Contractul de tranzactie (de conciliere)

Notiune

Termenul de tranzactie are doua sensuri. intr-un prim sens reprezinta intelegerea intervenita intre doua sau mai multe parti prin care se stabileste modalitatea transmiterii anumitor drepturi sau a efectuarii unor schimburi comerciale.

Tranzactia este si un contract prin care partile curma un proces declansat sau preintampina pornirea unui proces, prin concesii reciproce sau promisiunea unei noi prestatii in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la proces.

Litigiile care se rezolva astfel pot avea ca obiect atat obligatia de a transmite proprietatea unui bun cat si obligatia de a face ceva.

Partile isi fac una alteia sacrificii, renuntand la anumite drepturi (caracter declarativ) sau stipuland prestatii noi (caracter constitutiv de drepturi), in schimbul unor renuntari facute de cealalta parte.

Fiecare parte urmareste un avantaj patrimonial, inclusiv evitarea suportarii unor cheltuieli de judecata.

Reciprocitatea concesiilor reprezinta trasatura specifica si esentiala a contractului analizat. Partile pot renunta la toate pretentiile si actiunile pentru a pune capat oricarui diferend sau pot renunta numai la anumite pretentii si actiuni strict precizate.

Caractere juridice

Tranzactia este un contract bilateral, cu titlu oneros, comutativ si consensual.

Cerinta formei scrise, prevazuta de Codul civil, indiferent de valoare, constituie numai dovada contractului. Cand este vorba de o tranzactie de terenuri sau orice alt bun imobil, el trebuie sa fie incheiat in forma autentica.

Conditii de validare

Partile contractante trebuie sa aiba capacitatea de a dispune cu titlu oneros de dreptul care formeaza obiectul concesiei sau a prestatiei promise.

Tranzactia incheiata in orice forma, are caracterul unei adevarate hotarari judecatoresti definitive. Pe de alta parte, este nula tranzactia asupra unui proces solutionat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Tranzactia nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale si nici bunuri scoase din circuitul civil.