Calitatea de comerciant a societatii comerciale

CALITATEA DE COMERCIANT A SOCIETATII COMERCIALE

Aspecte generale

Potrivit art.7 Cod Com., pe langa persoanele fizice, au calitatea de comerciant si societatile comerciale.

Persoana fizica devine comerciant, in intelesul Codului comercial, cand aceasta exercita "fapte de comert" si are "comertul ca profesiune". Daca aceleasi fapte sunt exercitate tot ca profesie, dar de o colectivitate de persoane in care elementul "individ" dispare si este inlocuit cu un subiect de drept diferit de membrii sai componenti, ne aflam in fata unei "societati comerciale". Acest organism se infatiseaza sub forma unei "persoane juridice" care are aceleasi drepturi si obligatii ca ale comerciantului persoana fizica, constituind totodata un important instrument de progres economic.[1]

Societatile comerciale sunt o creatie a comertului. Ele s-au putut dezvolta numai dupa ce comertul insusi a iesit din primele inceputuri ale dezvoltarii sale.[2] De aceea , societatile comerciale, asa cum sunt cunoscute astazi trebuie considerate ca si creatii originale ale comertului. El le-a dezvoltat in conformitate cu cerintele sale si le-a imprimat si timbrul sau caracteristic, castigul speculativ.

Notiunea de societate comerciala

Nici Legea nr.31/1990 si nici Codul comercial nu cuprind o definitie a societatii comerciale. Pentru a da definitia acesteia s-a apelat la Codul civil, care se aplica in temeiul art. 1 Cod comercial.

Astfel, conform art.1491 Cod civil: "Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva". Sensul acestei dispozitii apare si mai clar daca avem in vedere si art. 1492 Cod civ.: "Orice societate trebuie sa aiba de obiect un ce licit si sa fie" .

Pe baza elementelor mentionate, societatea comerciala a fost definita ca fiind o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert, pentru realizarea si impartirea beneficiilor rezultate.[3]

Pentru a contura mai bine societatea comerciala de societatea civila, in literatura de specialitate au fost mentionate anumite deosebiri care au o mare importanta practica:

a)      societatea comerciala este aproape intotdeauna persoana juridica, spre deosebire de societatea civila reglementata de Codul civil care poate exista si fara dobandirea personalitatii juridice;

b)      societatea comerciala e supusa unor forme de constituire stabilite de legea de organizare in timp ce societate civila scapa de sub un control rigid de constituire;

c)      societatea comerciala e supusa unor reguli stricte de publicitate care lipsesc unei societati civile;

d)      in cazul asociatilor societarilor in nume colectiv si al asociatilor comanditati ai societatilor in comandita, acestia au o raspundere nelimitata si solidara, raspundere care nu intervine in cadrul societarilor civile;

e)      in cazul societarilor civile, moartea unui asociat este intotdeauna 626e45g o cauza de dizolvare, situatie care este deosebita in cazul societatii comerciale;

f)        societatile comerciale pot fi declarate in stare de faliment, procedura inaplicabila societatilor civile;

g)      litigiile referitoare la societatile comerciale sunt supuse unei competente speciale, spre deosebire de litigiile societatii civile, supuse competentei de drept civil.[4]

Dobandirea calitatii de comerciant important

Trebuie observat ca, spre deosebire de cazul persoanelor fizice, pentru care sunt prevazute conditiile dobandirii calitatii de comerciant, art.7 Cod comercial se multumeste cu precizarea ca ele au calitatea de comerciant, fara sa arate in ce conditii dobandesc aceasta calitate.

Conditia efectuarii actelor de comert in nume propriu si cu titlu profesional este subintelesa pentru societatile comerciale deoarece acestea au fost constituite pentru a efectua acte de comert, fiindu-le, prin definitie recunoscuta aceasta activitate[5]. In acest sens societatile comerciale au o unica finalitate: de a se constitui in scopul desfasurari unei activitati comerciale , aceasta fiind ratiunea de a fi a acestora.

Particularitatile societatii comerciale care o fac superioara persoanei fizice sunt evidentiate de calitatea acesteia de organism distinct si autonom fata de membrii componenti (desi e nascuta prin actul de vointa a membrilor sai, ea este inzestrata cu o vointa proprie, este capabila de a avea drepturi si obligatii, poseda un patrimoniu propriu si poate la un moment dat sa concentreze capitaluri mari in vederea realizarii unui scop determinat, existenta sa nefiind legata de aceea a membrilor sai fondatori ori componenti, intrecand limita lor de viata). Vointa proprie cu care este inzestrata societatea comerciala este o consecinta directa a recunoasterii calitatii sale de "persoana juridica".

Reglementarea generala  a societatilor comerciale o gasim in Legea nr.31/1990. Aceasta lege a abrogat articolele din Codul comercial care se refereau la acestea, in prezent acesta reglementand doar asociatia de asigurare mutuala (art.257­-263). In afara acestor dispozitii unele societati comerciale sunt guvernate de reglementari speciale cu specificarea ca forma pe care acestea le imbraca e una din cele cinci stabilite de art.2 din Legea nr.31/1990.

De regula societatile comerciale subiecte ale raporturilor de drept comercial sunt subiecte colective de drept, dar Legea nr.31/1990 prevede si posibilitatea constituirii de societati comerciale cu asociat unic (art.5, alin.2 si art.l3).

Art. 1, alin.2 din Legea nr.31/1990 prevede ca:, "Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane". Nu toate societatile comerciale au personalitate juridica, existand si societati comerciale lipsite de subiectivitate proprie.[8] In aceasta categorie intra asociatia in participatiune, reglementata de art.251­-256 Cod comercial si asociatiile familiale infiintate conform Decretului-lege nr.54/1990.

Infiintarea oricarei societatea comerciale este dominata de principiul libertatii de asociere. Acest principiu este consacrat de art. 1, alin.1 din Legea nr.31/1990 care dispune: "In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi". Totodata el a fost reconfirmat si de jurisprudenta: "Constituirea societatii comerciale in conditiile Legii nr.31/1990 este dominata de principiul libertatii de asociere a persoanelor fizice si juridice. Limitele aduse libertatii de asociere, prin dispozitiile imperative ale legii sunt de stricta interpretare".[9]

Reglementarea din  Legea 31/1990

Pentru constituirea unei societati comerciale trebuie indeplinite urmatoarele formalitati cerute de lege: intocmirea actelor constitutive, inmatricularea si publicarea si inscrierea fiscala a societatii.

Obligatiile pe care Legea nr.31/1990 le impune asociatilor societatilor comerciale sunt: de autentificare a actelor de constituire, de publicare in Monitorul Oficial si de inmatriculare in Registrul Comertului, demonstreaza intentia legiuitorului de a asigura desfasura activitatii comerciale in mod public, pentru existenta certitudinii si a sigurantei in relatiile comerciale dintre agentii economici.[10]

Hotararile de Guvern sau actele normative ale organelor administratiei publice centrale nu pot modifica procedura infiintarii societatilor comerciale in sensul introducerii unor etape suplimentare la aceasta procedura, deoarece s-ar adauga la lege, ceea ce nu este posibil. Fazele pe care trebuie sa le parcurga procesul constituirii societatilor comerciale sunt reglementate prin lege si acolo unde s-a dorit introducerea unor etape in plus in acest proces s-a facut tot prin lege. Din aceasta cauza, in situatia in care prin Hotarari de Guvern sau Ordine ministeriale se instituie avize, autorizatii, licente, certificate care sunt necesare in activitatea societatilor comerciale, acestea vor fi obtinute numai dupa incheierea procedurii legale de infiintare a societatilor, respectiv, dupa inmatricularea acestora in Registrul Comertului, deci dupa dobandirea personalitatii juridice.[11]

Intocmirea actelor constitutive

Punctul de plecare in constituirea unei societati comerciale este intocmirea actului sau actelor constitutive ale viitoarei societati.

Indiferent de forma juridica adoptata de societatea comerciala, aceasta dobandeste o existenta de fapt si de drept, printr-un inscris denumit act constitutiv. In intelesul Legii nr.31/l990, actul constitutiv desemneaza atat un inscris unic cat si contractul de societate si statutul ori numai statutul. Aceasta precizare a devenit necesara fata de faptul ca unele societati se pot constitui numai prin contract de societate, in timp ce altele se constituie prin contract de societate si statut sau numai prin actul de vointa al unei singure persoane,[12] conform art.5 din Legea nr.31/1990.

Contractul de societate

Pentru a fi valabil incheiat, contractul de societate trebuie sa indeplineasca anumite conditii. In primul rand, contractul de societate trebuie sa aiba elementele care il particularizeaza fata de celelalte contracte (aporturile asociatilor, affectio societatis si impartirea beneficiilor). In al doilea rand, contractul de societate ca orice contract, trebuie sa indeplineasca anumite conditii esentiale pentru validitatea unei conventii (art.948 Cod civil). La toate aceste conditii de fond, se adauga si conditia formei contractului impusa de lege.[13]

a.       aporturile asociatilor - termenul de aport are mai multe intelesuri. Sub aspect etimologic notiunea de aport desemneaza chiar bunul adus in societate de catre asociat. Sub un alt aspect, aportul desemneaza operatia juridica care consta in a pune, efectiv, anumite sume de bani sau bunuri la dispozitia societatii. In fine aportul implica o obligatie individuala a fiecarui asociat.[14] Conform art. 15 din Legea 31/1990, aporturile pot fi:

in numerar, atunci cand au ca obiect sume de bani pe care asociatul se obliga sa le transmita societatii. Aceste sume pot fi in moneda nationala sau valuta si sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate;

in natura, avand ca obiect anumite bunuri ce pot fi bunuri imobile (cladiri, instalatii) si bunuri mobile (materii prime, materiale, marfuri). Aceste aporturi sunt admise la toate formele de societate si se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor;

in creante, care sunt admise la societatea in nume colectiv, in comandita simpla si pe actiuni cu exceptia celei constituite prin subscriptie publica;

in prestatii in munca, admise pentru societatile in nume colectiv, in comandita simpla si pe actiuni. Ele nu pot forma sau majora capitalul social.

Toate aporturile asociatilor, care nu trebuie neaparat sa fie egale sau sa aiba acelasi obiect, vor fi inscrise in contractul de societate. Ele vor forma capitalul social al societatii comerciale.

Capitalul social este expresia valorica a totalitatii aporturilor in numerar si in natura cu care participantii la o societate comerciala contribuie la constituirea societatii spre a-si asigura mijloacele materiale necesare desfasurarii activitatii si realizarii scopurilor acesteia. Capitalul social reprezinta un element important al patrimoniului societatii, in special la data constituirii acesteia si, de altfel, se identifica cu acest patrimoniu. Economic, capitalul social indeplineste in primul rand rolul de a asigura societatii comerciale mijloacele materiale spre a-si desfasura, in conditii de piata libera, activitatea prevazuta in statut si contract.[15]

b.      affectio societatis - aceasta reprezinta elementul psihologic, adica intentia asociatilor de a colabora voluntar in desfasurarea activitatii comerciale pentru a imparti dividendele, dar suportand toate riscurile acestei activitati. Participarea la activitatea societatii trebuie sa fie activa si interesata. Acest element constituie un criteriu de distinctie intre societatea comerciala si anumite grupari economice sau contracte, cum ar fi indiviziunea succesorala sau simpla participare a salariatilor la beneficii;

c.       impartirea beneficiilor - scopul societatii este acela e a realiza beneficii din activitatea comerciala si de a le imparti intre asociati. Cota-parte din beneficii ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de dividend. Deoarece ar fi posibil ca activitatea comerciala sa inregistreze pierderi in loc de beneficii, asociatii trebuie sa participe si la pierderi. Acest element constituie o distinctie de o asociatie care urmareste un scop ideal, moral, cultural, sportiv;

d.      consimtamantul partilor - acest element constitutiv implica, in orice societate, vointa specifica de asociere a doua sau mai multe persoane, pentru a indeplini in comun activitatea comerciala. Pentru a angaja juridic pe cel care il exprima, consimtamantul trebuie sa fie liber si constient, sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie facut cu intentia producerii unor efecte juridice si sa nu fie viciat[16] (eroare, dol, violenta). Astfel doua sau mai multe persoane fizice sau juridice nu pot fi obligate prin hotarare judecatoreasca sa devina asociati, iar hotararea nu se poate substitui contractului de societate;

e.       capacitatea partilor - pentru incheierea contractului de societate, persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru incheierea actelor juridice, in conditiile dreptului comun, adica sa aiba capacitate deplina de exercitiu. De altfel, art.6 alin.2 din Legea 31/1990 prevede ca nu pot fi fondatori persoanele incapabile;

f.        obiectul contractului - trebuie privit sub doua aspecte:

in sensul dreptului comun, obiectul conventiilor este acela la care partile se obliga (art.962 Cod civ.). Deci obiectul contractului de societate il constituie prestatiile la care se obliga asociatii. Obiectul contractului trebuie sa fie determinat, licit si moral. In cazul in care aportul are ca obiect anumite prestatii ale asociatului, se cere ca obiectul sa fie posibil si personal;[17]

in sensul limbajului curent al societatilor comerciale, obiectul de activitate a fost definit ca ansamblul operatiunilor pe care societatea urmeaza sa le indeplineasca in vederea realizarii de beneficii de catre asociatii in cauza.[18] Obiectul societatii este convenit de catre asociati si trebuie aratat in contractul de societate. El trebuie sa fie comercial, adica sa priveasca savarsirea faptelor de comert, deoarece, in caz contrar, societatea va fi civila. De asemenea, el trebuie sa fie posibil, determinat sau determinabil, licit si moral;

g.       cauza contractului - in general, cauza, ca o conditie a contractului, este scopul concret in vederea caruia se incheie actul juridic. Ea constituie elementul psihologic care determina consimtamantul si explica motivul incheierii actului. Scopul trebuie inscris in contract. El nu trebuie sa contravina legii, ordinii publice si regulilor de convietuire sociala (art.968 Cod Civ). Scopul societatii se aduce la indeplinire prin intermediul obiectului de activitate al acestuia.[20] In cazul clauzei leonine, contractul va fi lipsit de cauza;

h.       forma contractului - conform art.5 alln.5 din Legea nr.31/1990, contractul de societate trebuie intocmit in forma scrisa si autentica. Conditia actuala a solemnitatii contractului de societate, instituita de Legea nr.31/1990, exclude orice posibilitate de existenta a unor societati comerciale de fapt.[21]

Atunci cand actul constitutiv nu cuprinde mentiunile prevazute de lege ori cuprinde clauze prin care se incalca o dispozitie imperativa a legii sau cand nu a fost indeplinita o cerinta legala pentru constituirea societatii, judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea oricarui asociat, ori a altor persoane interesate, va respinge prin incheiere, motivat, cererea de inmatriculare, in afara de cazul in care asociatii inlatura asemenea neregularitati. Judecatorul delegat va lua act in incheiere de regularizarile efectuate (art. 46 din Legea nr.31/1990). In acest fel a fost instituita ideea de salvgardare a actului constitutiv, idee care corespunde cel mai bine particularitatilor si cerintelor comertului.

Modificarea statutului sau a contractului, prin eliminarea clauzelor nule nu poate fi efectuata de instanta, aceasta operatiune fiind de atributul asociatilor.[22]

Ca act constitutiv al societatii, contractul de societate trebuie sa cuprinda anumite clauze care sa stabileasca relatiile dintre asociati. Acestea sunt prevazute in art. 7 si 8 din Legea nr.31/1990, diferentiat in functie de forma juridica a societatii.

Statutul societatii

Este un act juridic de natura contractuala, dar distinct de contractul de societate. El apare ca un act constitutiv suplimentar, impus de specificul societatilor in cauza. Intrucat statutul societatii este o conventie, inseamna ca pentru validitatea sa trebuie sa fie indeplinite conditiile cerute de art. 948 Cod civ. (consimtamant, capacitate, obiect, cauza). Potrivit legii, statutul societatii trebuie sa se incheie ca si contractul de societate in forma autentica (art.5, alin. 5 ,din Legea nr.31/l990).

Mentiunile pe care statutul, distinct de contractul de societate, trebuie sa le prevada sunt aceleasi, prevazute de contractul de societate al respectivei societati, dar pe care nu le repeta. El, fiind mai complex dezvolta elementele contractului privind organizarea, conducerea si functionarea societatii, pastrand in acelasi timp concordanta cu acesta .

Intelegerea asociatilor privind constituirea societatii se concretizeaza in inscrisurile actelor respective a caror redactare trebuie facuta de un specialist, pentru ca ele reclama cunostinte juridice. In acest sens art.41 alin.1 din Legea nr. 36/1995 prevede ca: "Inscrisurile pentru care legea prevede forma autentica vor fi redactate numai de notarii publici, avocatul partilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice". Totusi legea permite insa persoanelor care au o pregatire juridica superioara sa redacteze inscrisurile in care figureaza ca parte, ele, sotii, ascendentii sau descendentii lor.

Dupa cum am aratat, actele constituite trebuie sa fie autentice. De altfel, autentificarea lor ca si redactarea lor reprezinta o activitate din componenta intocmirii actelor constitutive.

Inscrisurile actelor constitutive sunt prezentate notarului public pentru autentificare de catre persoana desemnata in calitate de administrator al societatii, de catre un asociat anume imputernicit[23] sau de catre o alta persoana desemnata cu procura autentica. Legea nr. 31/1990 prin art5 alin.5 impune prezenta tuturor asociatilor, personal sau prin mandatar cu procura speciala in formula autentica. La autentificarea actelor constitutive trebuie prezentata dovada eliberata de Oficiul Registrului Comertului privind disponibilitatea firmei si a emblemei (art.16 din Legea nr.31/1990). Verificarea disponibilitatii firmei si a emblemei se face de catre Oficiul Registrului Comertului inainte de intocmirea actelor constitutive (art.39 alin.2 din Legea nr.26/1990). Aceasta cerinta atesta ca firma sau emblema este disponibila, evitandu-se astfel riscul respingerii cererii de inmatriculare a societatii pe motiv ca firma sau emblema este inregistrata in Registrul Comertului. De altfel nici notarul public nu autentifica actul constitutiv daca nu se face dovada disponibilitatii firmei sau emblemei.

Procedura de autentificare a inscrisurilor actelor constitutive este prevazuta de art.58-67 din Legea nr.36/1995. Conform art.6 alin.1-2 din aceeasi lege, notarii publici sunt obligati a verifica legalitatea actelor constitutive, iar atunci cand sunt contrare legii si bunelor moravuri, vor refuza intocmirea lor.

Actele notariale care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite pot fi indreptate sau completate prin incheiere de catre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul partilor, cu conditia ca lucrarile sa cuprinda date care sa poata face posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor (art.53 din Legea nr.36/1995). In conformitate cu aceasta prevedere actele constitutive vor putea fi modificate si completate corespunzator.

In sfarsit, pentru autentificarea actului constitutiv se vor plati taxele de timbru si onorariile notariale legale (art. 282 din Legea,nr.31/1990).

Odata cu autentificarea inscrisurilor actelor constitutive societatea comerciala in curs de constituire dobandeste capacitate de folosinta, care priveste numai drepturile si obligatiile de care dispune numai valabila constituire a societatii comerciale (actele care se refera la aporturile asociatilor si formalitatile ulterioare ce privesc constituirea societatii). Existenta anticipata a capacitatii de folosinta presupune, implicit, recunoasterea si a unei capacitati de exercitiu corespunzatoare. Actele incheiate in contul societatii trebuie sa fie aprobate de catre asociati (art35 alin.1 lit. d din legea nr.31/1990). Dobandirea anticipata a capacitatii de folosinta are loc potrivit art.33 alin.3 din Decretul 31/1954.

De la intocmirea actelor de constituire pana la inmatriculare societatea comerciala are o personalitate juridica, in sensul prevederilor art.33 alin.3 din Decretul 31/1954, adica la drepturile constituite in favoarea ei, la indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.[24]

Inmatricularea Societatii Comerciale

Inmatricularea societatii in registrul comertului se face in conditiile stabilite de Legea nr.31/1990, Legea nr.26/1990 si Normele metodologice nr. P/608­773/1998.

Potrivit art.35 alin. 1 din Legea nr.31/1990, competenta privind inmatricularea societatilor comerciale apartine Oficiului Registrului Comertului in a carui raza isi va avea sediul societatea.

Cererea de inmatriculare

Inmatricularea societatilor in registrul comertului se face in temeiul cererii de inmatriculare.

Inmatricularea societatii se cere de catre fondatorii sau persoanele desemnate ca administratori ori un imputernicit al acestora.

Cererea de inmatriculare trebuie sa cuprinda datele necesare inmatricularii, iar conform art.7 alin. 2 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998 aceasta se va completa la toate rubricile, prin dactilografiere sau de mana, fara stersaturi sau adaugiri, in numarul de exemplare prevazut in aceste formulare. Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr.26/1990 ea va fi semnata de cel putin un administrator sau, dupa caz, de reprezentantul acestuia ori, in conditiile legii de oricare asociat. Intocmirea cererii de inmatriculare va fi facuta tot de aceste persoane. Pentru dovedirea specimenului de semnatura acestia vor semna la Oficiul Registrului Comertului, in prezenta judecatorului delegat sau a conducatorului oficiului ori a inlocuitorului acestuia, care va certifica semnatura. In absenta lor poate fi inlocuita prin prezentarea unui specimen legalizat de notarul public (art. 18 alin. 2-3 din Legea nr. 26/1990).

Cererea va fi insotita de:

a.       actul constitutiv, in forma autentica;

b.      dovada depunerii aporturilor in numerar (foaie de varsamant, chitanta C.E.C. etc.) si/sau dovada proprietatii aporturilor in natura (facturi, titluri de proprietate asupra bunurilor imobile, inclusiv certificatul de sarcini al acestora etc.); dovada aporturilor in natura din import se face potrivit normelor referitoare la investitiile directe; pentru aporturile in creante la societatile in nume colectiv, in comandita simpla si la societatile pe actiuni cu constituire simultana se va prezenta titlul de creanta (cambii, contract de imprumut bancar sau civil etc.);

c.       raportul de expertiza privind evaluarea in natura, in cazul societatilor pe actiuni, in comandita pe actiuni si al societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic;

d.      actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii, aprobate de fondatori, daca nu au fost prevazute in actul constitutiv;

e.       contractul de administrare prin care s-a desemnat reprezentantul permanent, persoana fizica, al administratorului, persoana juridica, daca administratorul a fost numit prin actul constitutiv;

f.        copia de pe actul de inregistrare a fondatorilor, persoane juridice, si hotararea organului statutar al acestora privind participarea la constituirea societatii, ca si mandatul persoanei care a semnat actul constitutiv in numele si pe seama fondatorului, persoanele juridice nerezidente, aceste acte vor fi depuse in copii traduse si legalizate;

g.       certificatul de bonitate al persoanelor juridice nerezidente, care participa la constituirea unei societati comerciale, emis de o banca sau de Camera de Comert din tara de origine;

h.       dovada achitarii taxei pentru publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, a incheieri de inmatriculare si/sau a prospectului de emisiune de actiuni (art.34 alin.1 din Normele metodologice nr. P/608 -773/1998).

Conform art.32 alin.2-3 Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998 mai trebuie depuse si alte documente si respectate alte reguli pentru inmatricularea societatilor comerciale:

a.       pentru sediul social se depune dovada detinerii cu titlu legal al spatiului aferent (contract de vanzare-cumparare, certificat de mostenitor, contract de inchiriere, contract de subinchiriere, contract de leasing imobiliar, comodat, uz, uzufruct, extras din cartea funciara etc.) sau in cazul in care imobilul este detinut in coproprietate, acordul coproprietarilor ori, daca sediul social s-a stabilit intr-un imobil care intra sub incidenta Legii nr.114/1996 - Legea locuintei, republicata, avizul favorabil al proprietarilor si, dupa caz, al titularilor contractelor de inchiriere din locuintele cu care se invecineaza spatiul, pe plan orizontal si vertical;

b.      pentru fondatori, administratori, reprezentati, cenzori, numiti prin actul constitutiv, se depune declaratia pe proprie raspundere, din care sa rezulte ca indeplinesc conditiile legale pentru detinerea acestor calitati. Declaratia poate fi facuta in forma autentificata de notarul public sau in fata judecatorului delegat ori a directorului Oficiului Registrului Comertului. De asemenea, declaratia va putea fi prezentata in forma atestata de avocat in conditiile Legii nr.51/1995 ori va putea fi inclusa in actul constitutiv sau modificator autentic;

c.       pentru deponentii si/sau semnatarii cererilor depuse se depune imputernicirea speciala sau imputernicirea avocatiala;

d.      pentru firma si emblema se depune dovada verificarii disponibilitatii lor;

e.       pentru obiectul de activitate, domeniul si activitatea principala se utilizeaza 'Clasificarea activitatilor din economia nationala' - CAEN, aprobata prin Hotararea de Guvern nr.656/1997. Obiectul de activitate se va exprima prin grupe CAEN de trei cifre pentru domenii si prin clase CAEN de patru cifre pentru activitati.

Indicarea domeniului si activitatii principale se va face printr-o grupa de trei cifre si printr-o clasa de patru cifre apartinand grupei respective. Se va recomanda comerciantilor ca obiectul de activitate sa fie omogen, in sensul de a nu cuprinde mai multe grupe CAEN diferite.                                          ­

Dovada achitarii taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar precum si a taxei pentru operatiunile efectuate in Registrul Comertului se face, dupa caz, cu chitanta C.E.C., ordin de plata, timbre mobile.

In privinta termenului in care persoanele prevazute de lege pot cere inmatricularea societatii, art. 35, alin. 1 din Legea nr.31/1990 si art. 17, lit. b din Legea nr.26/1990 prevad - 15 zile de la autentificarea actului constitutiv.

Cererile care se depun la Oficiul Registrului Comertului se inregistreaza in registrul unic de intrare-iesire, in ordinea cronologica a prezentarii, si vor purta numarul si data din acest registru pe toata durata efectuarii fiecarei operatiuni de inregistrare. Referentul Oficiului Registrului Comertului identifica deponentul si, in prezenta acestuia verifica daca cererea si actele ce o insotesc sunt complete si intocmite conform legii; daca este necesar, va putea solicita date sau acte in completare. Daca cererea si actele doveditoare sunt completate, se elibereaza deponentului dovada depunerii cererii continand denumirea Oficiului Registrului Comertului, numarul si data inregistrarii in registrul unic de intrare-iesire, pre cum si data limita de eliberare a documentelor care atesta inregistrarea. In cazul in care, la verificare, se constata lipsa unor cerinte legale, iar deponentul insista ca cererea sa fie inregistrata in forma prezentata, referentul Oficiului Registrului Comertului va inregistra cererea, va intocmi referatul cu obiectiunile sale si va prezenta dosarul judecatorului delegat si/sau directorului Oficiului Registrului Comertului. In aceasta situatie, comerciantului i se inmaneaza dovada prevazuta la alin. 1, in care se va mentiona si termenul de citare. In cazul constatarii unor erori materiale sau omisiuni care nu afecteaza cerintele de fond ale cererii si ale actelor doveditoare, ele se vor indeparta pe loc de catre deponent pe propria raspundere sau , dupa caz, de catre referentul Oficiului Registrului Comertului (art. 10-11 din Normele metodologice nr. P/608 -773/1998).

Avizele si actele de autorizare

In anumite cazuri prevazute de lege, pentru constituirea societatii comerciale sunt necesare unele avize sau acte de autorizare din partea autoritarilor publice competente.

In actuala reglementare s-a renuntat la avizul consultativ al Camerei de Comert si Industrie Teritoriala, privind utilitatea societatii, marimea capitalului social fata de scopul urmarit si onorabilitatea fondatorilor si asociatilor.[25]

Potrivit art.35, alin.3 din Legea nr.31/1990 toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de catre autoritatile publice in functie de obiectul de activitate al unei societati, vor fi solicitate de catre Oficiul Registrului Comertului in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii, iar autoritatile competente vor trebui sa emita avizele sau actele de autorizare in termen de 15 zile. Nu este necesara depunerea avizelor sau autorizatiilor tehnice si nici cele ale caror eliberare este legal conditionata de inmatricularea societatii.

Controlul legalitatii inmatricularii societatii

In temeiul art.36, alin. 1 din Legea nr.31/1990, controlul legalitatii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se inregistreaza in registrul comertului se exercita de catre justitie prin judecatorul delegat de la Oficiul Registrului Comertului.

Obiectul controlului de legalitate il reprezinta respectarea normelor imperative privind constituirea societatilor comerciale. Astfel, judecatorul delegat examineaza actul sau actele constitutive, in privinta conditiilor de fond si forma prevazute de lege. Apoi se verifica respectare cerintelor legale privind cuprinsul actului constitutiv (numarul asociatilor, capitalul social subscris si varsat, aporturile asociatilor, obiectul societatii, etc. )[26], de asemenea, se verifica existenta sediului societatii care este esential pentru existenta si functionarea societatii ca persoana juridica. Acesta trebuie sa fie dovedit cu inscrisuri care atesta existenta unei suprafete locative destinate pentru a functiona societatea comerciala. In sfarsit, judecatorul delegat verifica existenta actelor anexate cererii de inmatriculare.

In actiunea de verificare a legalitatii inmatricularii societatii, judecatorul delegat are dreptul sa dispuna administrarea de dovezi si efectuarea unei expertize (art.36, alin.3 din Legea nr.31/1990).      

Judecatorul delegat are competenta de a analiza toate actele prezentate de agentul economic care solicita efectuarea inregistrarilor in Registrul Comertului si de a decide daca cererea este fondata sau nu, aceasta pentru a garanta realitatea informatiilor continute in registrul comertului ca principal instrument de publicitate.[29]

Legea nr. 31/1990 in art. 37 prevede ca in cazul unei societati pe actiuni daca exista aporturi in natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni incheiate de fondatori in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa Ie ia asupra sa ,judecatorul delegat numeste in termen de 15 zile de la inregistrarea cererii unul sau mai multi experti din lista expertilor autorizati. Acestia vor intocmi un raport cuprinzand descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun aportat si vor evidentia daca valoarea acestuia corespunde numarului si valorii actiunilor acordate in schimb, precum si alte elemente indicate de judecatorul delegat. Pentru bunurile mobile noi va fi luata in considerare factura de achizitionare.

Raportul va fi depus in termen de 15 zile la Oficiul Registrului Comertului si va putea fi examinat de creditorii personali ai asociatilor sau de alte persoane. La cererea si pe cheltuiala acestora, li se pot elibera copii integrale sau partiale de pe raport.

In acest caz art.38 din Legea 31/1990 stabileste persoanele care nu pot fi experti:

rudele sau afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori sotii acelora care au constituit aporturi in natura sau ai fondatorilor;

persoanele care primesc sub orice forma, pentru functiile care Ie indeplinesc altele decat aceea de expert, un salariu sau o remuneratie de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi in natura.

Incheierea de inmatriculare

Daca cerintele legale sunt indeplinite, judecatorul delegat, prin incheiere, pronuntata in termen de 5 zile de la indeplinirea acestei cerinte va autoriza constituirea societatii si va dispune inmatricularea ei in Registrul Comertului, in conditiile legii. Incheierea de inmatriculare va reda, dupa caz, mentiunile actului constitutiv prevazute la art.7-8 (art.39 din Legea nr.31/1990).

Daca cerintele legale privind constituirea societatii nu sunt indeplinite, judecatorul delegat va respinge, prin incheiere, motivat, cererea de inmatriculare, afara de cazul cand neregularitatile sunt inlaturate in conditiile art.46 din Legea nr.31/1990.

Conform art.60 din Legea nr.31/1990, incheierea judecatorului delegat privind inmatricularea este supusa numai recursului. Termenul de recurs este de 15 zile de la data pronuntarii incheierii. Recursul se depune si se mentioneaza in registrul comertului unde s-a facut inregistrarea. In termen de 3 zile de la data depunerii, Oficiul Registrului Comertului inainteaza recursul tribunalului sediului societatii. Motivele recursului se pot depune cu cel putin 2 zile inaintea termenului de judecata.

De asemenea trebuie respectate dispozitiile referitoare la taxa de timbru si la timbrul judiciar.

Efectuarea inmatricularii societatii in registrul comertului

Inmatricularea dispusa prin incheierea judecatorului delegat se efectueaza in termen de 24 ore de la data la care incheierea a devenit irevocabila (art. 40 alin.2 din Legea nr.31/1990).

Incheierea judecatorului delegat devine irevocabila la data expirarii termenului pentru exercitarea recursului sau de la data respingerii recursului de catre tribunal.

Pe data inmatricularii in registrul comertului, societatea se considera constituita. Ca efect al inmatricularii, societatea devine persoana juridica.[30] In absenta personalitatii juridice societatea comerciala nu poate supravietui constituirii sale.

In acest sens art. 40 alin. 1 din Legea nr.31/1990 dispune: 'Societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in Registrul Comertului'. De la aceasta data ea devine autonom de drept. Tot cu aceasta ocazie ea dobandeste calitatea de comerciant. Ea isi va pastra aceasta calitate chiar daca nu va efectua nici un act de comert, pana in momentul dizolvarii.

In termen de 15 zile de la inmatriculare, reprezentantii societatii, daca au fost numiti prin act constitutiv, sunt obligati sa depuna la Oficiul Registrului Comertului semnaturile lor (art. 45 alin. 1 din Legea nr.31/1990) ori sa Ie depuna la notar care Ie va autentifica.

Solutiile in cazul nerespectarii cerintei inmatricularii

a.       neregularitati constante inainte de inmatricularea societatii:

cazul neinmatricularii. Aceasta va putea fi ceruta de orice asociat in conditiile art. 47 din Legea nr.31/1990;

cazul neregularitatilor constatate de judecatorul delegat cu ocazia verificarii legalitatii inmatricularii. Judecatorul delegat va solicita asociatiilor inlaturarea neregularitatilor in conditiile art.46 din Legea nr.31/1990. Daca acestia nu se          conformeaza va respinge prin incheiere, motivat, cererea de inmatriculare.

b.      neregularitati constatate dupa inmatricularea societatii:

actiunea in regularizare, in conditiile art. 48-49 din Legea nr.31/1990;

actiunea in anularea societatii, in conditiile art.56-59 din Legea nr. 31/1990.

Cererea de anulare a societatii poate fi facuta de orice persoana interesata. Solutia se intemeiaza pe caracterul interesului ocrotit. Fiind menita sa protejeze un interes general, actiunea este imprescriptibila, legea neprevazand un termen de prescriptie.

Publicarea in monitorul oficial

Constituirea societatii comerciale se aduce la cunostinta celor interesati. Potrivit legii, odata cu efectuarea inmatricularii, incheierea judecatorului delegat se comunica, din oficiu, Monitorului Oficial al Romaniei, spre publicare, pe cheltuiala partilor. La cererea si pe cheltuiala partilor, se poate publica si actul constitutiv al societatii, integral sau in extras. In acest caz, actul constitutiv, vizat de judecatorul delegat, se publica in acelasi Monitor Oficial al Romaniei, partea a IV-a. In cazul societatilor in nume colectiv sau in comandita simpla. In Monitorul Oficial al Romaniei se poate publica numai un extras al incheierii, vizat de judecatorul delegat, care va cuprinde: data incheierii, datele de identificare a asociatilor, denumirea si daca exista, emblema societatii, sediul, forma, obiectul de activitate pe scurt, capitalul social, durata societatii, numarul de inmatriculare in registrul comertului (art. 41 din Legea nr.31/1990)

Neindeplinirea cerintei publicitatii constituirii societatii comerciale are drept consecinta inopozabilitatea fata de terti a inmatricularii societatii, afara de cazul in care societatea face dovada ca acestia o cunosteau. In acelasi fel, operatiunile efectuate de societate inainte de a 16-a zi de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii judecatorului delegat nu sunt opozabile tertilor care dovedesc ca nu au fost in imposibilitatea de a lua cunostinta de ele (art.50 din Legea nr.31/1990).    

Totusi,conform art.51 din Legea nr.31/1990 tertii pot invoca insa actele sau faptele cu privire la care nu s-a indeplinit publicitatea, in afara de cazul in care omisiunea publicitatii Ie lipseste de efecte.

Art.52 din Legea nr.31/1990 instituie pentru societate obligatia de a verifica identitatea dintre textul depus la Oficiul Registrului Comertului si cel publicat in Monitorul Oficial al Romaniei sau in presa, deoarece, in caz de neconcordanta, tertii pot opune societatii oricare dintre texte, in afara de cazul in care societatea ar face dovada ca ei cunosteau textul depus la Oficiul Registrului Comertului.

Inscrierea fiscala a societatii

Art. 41 alin. 1 din Legea nr.31/1990 prevede ca odata cu efectuarea inmatricularii incheierea judecatorului delegat se comunica din oficiu administratiei financiare in raza careia se afla sediul societatii pentru evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de inmatriculare in registrul comertului.

La randul sau, art. 17 din Normele metodologice nr. P/608 -773/1998 dispune: in vederea inregistrarii fiscale a societatilor comerciale, odata cu efectuarea inmatricularii. Oficiul Registrului Comertului va transmite la Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat teritoriala o copie de pe incheierea de inmatriculare a societatii, certificata de Oficiul Registrului Comertului, in care se vor mentiona numarul si data inmatricularii in Registrul Comertului'.

In temeiul art.9 alin.2 din Legea nr.133/1999, care face referire la stimularea aplicarea noii proceduri acestia completeaza si depun la Oficiul Registrului Comertului formularul unic de inregistrare care contine in afara datelor care privesc inmatricularea si inscrierea de mentiuni ulterioare si datele necesare inregistrarii fiscale.

De altfel, comerciantul este obligat a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi, tarife, prospecte si orice alte documente intrebuintate in comert numarul de inregistrare in registrul comertului si anul inregistrarii (art.29 din Legea nr.26/1990).

Conform art. 23 lit. a si art. 24 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998, comerciantul ori imputernicitului sau i se elibereaza incheierea de inmatriculare a judecatorului delegat si certificatul de inmatriculare, semnat de directorul Oficiului Registrului Comertului si stampilat cu stampila oficiului.

Certificatul de inmatriculare atesta inmatricularea in registrul comertului. Data si numarul de inmatriculare care se inscriu in certificat sunt cele operate in registrele pentru inregistrarea comerciantilor (art.22 alin. 1 si alin.3 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998).

Pe langa formalitatile prevazute de lege, pentru societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, Legea nr. 31/1990 mai prevede si anumite reguli privind formarea capitalului social, reguli speciale, fata de care societatea nu se poate constitui. In acest caz, se poate trece la indeplinirea formalitatilor mentionate dupa realizarea formarii capitalului social prin una din cele doua modalitati:

constituirea simultana, cum este cea folosita in cazul constituirii societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata;

constituirea continua sau prin subscriptie publica, reglementata de art. 17-34 din Legea nr. 31/1990.

In aceasta privinta, Legea nr.26/1990 din Normele metodologice nr. P/608 ­773/1998 au in continutul lor anumite dispozitii care fac referire la inmatricularea acestor societati, in completarea celor cu caracter general.

Reglementarea din legi speciale

Legea nr.15/1990

Legea nr.15/1990 nu a dat posibilitatea capitalului de stat sa opteze intre formele societatilor reglementate de Legea nr.31/1990, ci a stabilit cu valoare de norma imperativa numai doua forme a societatii comerciale: societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, in care statul este unic detinator de actiuni sau parti sociale (art. 16).[32]

Actul constitutiv il reprezinta statutul societatii, supus aprobarii prin actul de infiintare, de natura administrativa. Statutul societatii aprobat prin hotarare de Guvern pentru societati comerciale de interes republican sau decizia organului administratiei locale de stat pentru societatile de interes local va cuprinde:

forma juridica, obiectul de activitate, denumirea si sediul principal al societatii;

capitalul social subscris, structura si modalitatea de constituire a acestuia;

modalitatea de preluare a activului si pasivului unitatilor economice de stat care se constituie in societati comerciale (art.17 si art. 18 alin. 1 din Legea nr.15/1990).

In baza actului de infiintare, societatea comerciala se inscrie in Registrul Camerelor de Comert si Industrie. Actul de infiintare se publica in Monitorul Oficial al Romaniei (art. 18 alin. 2 din Legea nr.15/1990).

Potrivit art.21 , societatile comerciale infiintate conform legii au un actionar, respectiv detinator de parti sociale, unic la transferul total sau partial al actiunilor sau partilor sociale catre terte parti din sectorul public sau privat din tara sau strainatate.

Legea nr.15/1990 prezinta o deosebita importanta pentru studiul societatilor comerciale fata de modul originar prin care au fost constituite. In primul articol se prevede: 'Unitatile economice de stat, indiferent de organul in subordinea caruia isi desfasoara activitatea, se organizeaza si functioneaza, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, sub forma de regii autonome ori societati comerciale'. Se instituie astfel un mod original de constituire a unor societati comerciale, cu personalitate juridica si cu un patrimoniu care a apartinut, cu titlu de unic proprietar, statului roman. In capitolul III se prevede ca unitatile economice de stat se vor organiza sub forma unor societati pe actiuni ori societati cu raspundere limitata. Aceasta ultima forma de societate, cu raspundere limitata nu a fost cunoscuta la data adoptarii legii, ea fiind organizata ulterior, la 17 .XI. 1990 prin Legea 31/1990.[33]

Majoritatea unitatilor economice de stat au fost transformate in unitati comerciale, scopul fiind privatizarea.[34]

Legea nr. 58/1998

Activitatea bancara in Romania se desfasoara prin Banca Nationala si prin banci (art. 1 alin. 1).

Bancile pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Nationala a Romaniei. Ele se constituie sub forma juridica de societate comerciala pe actiuni, in baza aprobarii BNR, cu respectarea prevederilor legale in vigoare aplicabile societatilor comerciale (Lege a nr.31/1990).[35]

Legea nr. 47/1991

Art.3 precizeaza ca societatile comerciale din domeniul asigurarilor se constituie si functioneaza cu respectarea legii societatilor comerciale. Ele se pot constitui sub forma de societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata.

Initiatorii societatii, inainte de a indeplini formalitatile prevazute de Legea 31/1990, trebuie, sa aiba avizul Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare, infiintat pe langa Ministerul Finantelor. Pentru obtinerea acestui aviz, asociatii depun o cerere insotita de urmatoarele documente: memoriul de fundamentare destinat sa prezinte obiectul de activitate si bazele financiare ale noii societati, proiectul contractului si statutului, declaratia referitoare la totalul capitalului subscris si efectiv varsat, inclusiv structura acestuia.

Societatile de investitii

Acestea se pot constituii sub forma unor societati pe actiuni, cu minimum 50 de asociati, in conformitate cu dispozitiile specifice ale acestei ordonante si cu dispozitiile generale ale Legii nr.31/1990, art. 14.

Infiintarea lor este supusa unei autorizari prealabile din partea Agentiei Valorilor Mobiliare. Autorizarea acestor societati depinde de examinarea urmatoarelor acte:

contractul de societate si statutul intocmite in ceea ce priveste forma si continutul in conformitate cu dispozitiile emise de A.V.M.;

alegerea unei societati de depozitare;          

alegerea membrilor consiliului de administratie si conducerii societatii, din punct de vedere al calitatilor personale si calificarilor profesionale;

contractul de administrare, daca este cazul (art. 17).

Pentru constituire este necesara si autorizarea prealabila a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Societatile de administratie a investitiilor

Aceste societati se infiinteaza ca societati pe actiuni conform legii romane, fiind necesara autorizatia prealabila din partea A.V.M. si din partea C.N.V.M..

Societatile de depozitare

Se constituie tot sub forma societatilor pe actiuni cu autorizarea prealabila din partea C.N.V.M.. Pentru obtinerea autorizatiei, ele vor trebui sa prezinte documente si evidente satisfacatoare, care sa arate ca au suficiente resurse financiare si o structura de conducere adecvata, ca si de capacitatile profesionale necesare pentru desfasurarea eficienta a activitatii lor (art. 41 alin. 2)

Ordonanta de guvern nr.18/1993

Forma juridica comerciala pe care o pot adopta societatile comerciale de intermediere de valori mobiliare este aceea a societatii pe actiuni. Pentru a se putea constitui este nevoie de autorizarea prealabila a C.N.V.M. In momentul infiintarii lor, Ii se va cere sa faca dovada unui capital subscris minim si integral varsat.

ORDONANT A DE GUVERN NR.51/1997

Societatile de leasing, persoanele juridice romane, se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990. Societatile de leasing sunt societati comerciale care au in obiectul de activitate desfasurarea operatiunilor de leasing si un capital social minim subscris si varsat integral la infiintare, de 500 milioane lei (art.19 alin. 1-2).

Art.3 din legea nr.36/1991

Conform art.5 Cod Com., actele juridice si operatiunile cultivatorului pamantului sunt acte civile. Insa prin reglementarea posibilitatilor constituirii unei societati comerciale pentru exploatarea terenurilor agricole, legea a consacrat o solutie diferita de cea a art. 5 Cod Com., in sensul ca recunoaste caracter comercial actelor si operatiunilor de exploatare a terenurilor agricole de catre o societate comerciala organizata in conditiile Legii nr.31/1990. Se poate spune ca, in realitate, Legea nr.36/1991 consacra o derogare de la regula generala, potrivit careia caracterul comercial al societatii este dat de obiectul ei, in sensul recunoasterii ca societatea poate fi comerciala datorita formei sale comerciale, chiar daca obiectul ei este civil.[36]

Cand se constituie o societate comerciala agricola, se respecta procedura instituita de Legea nr.31/1990 (la care art.3 din Legea nr.36/1991 face trimitere in mod expres) - se va incheia contract si se va intocmi statut cu continutul stabilit prin lege pentru forma de societate pe care asociatii vor sa o infiinteze.[37]

In ceea ce priveste regulile de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului sunt incidente si dispozitiile Legii nr.26/1990.

Art.30 din Legea nr. 18/1991

Asociatiile intercooperatiste sau de stat si cooperatiste de orice profil se pot reorganiza in societati comerciale pe actiuni ci nu ,societati civile (de exemplu fostele AGROCOOP-uri).      

Terenurile si celelalte bunuri aduse de cooperativa agricola de productie in asociatie, precum si bunurile dobandite de aceasta, devin proprietatea societatii comerciale, iar cooperatorii si celelalte persoane indreptatite a-si reconstrui proprietatea asupra terenurilor ce apartin societatii, precum si salariatii acesteia,pot deveni actionari in conditiile legii. In cazul in care unii cooperatori sau alte persoane indreptatite, prevazute mai sus, nu vor opta pentru a deveni actionari ai societatii comerciale, Ii se va stabili dreptul de proprietate.

Procedura de constituire a acestor societati comerciale este cea reglementata de Legea nr. 31/1990.

Alte persoane juridice

Societatile comerciale sunt cele mai importante persoane juridice, dar nu sunt singurele. Mai exista si alte categorii de persoane juridice care participa la raporturile juridice comerciale, si dintre care unele chiar au calitatea de comerciant.

Regiile autonome

Existenta regiilor autonome este statuata chiar de Constitutia Romaniei, care in art.135 alin.5 prevede: 'Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.'

Totusi din aceasta reglementare nu putem trage concluzia ca au calitatea de comerciant. Pentru rezolvarea problemei trebuie analizata Legea nr.51/1990, in baza careia s-au infiintat.

Potrivit art.2, regiile autonome se organizeaza si functioneaza in ramurile si domeniile prevazute de Hotararea de Guvern nr. 266/1993. Ele sunt persoane juridice care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara (art. 3 alin. 1), adica pe baza de principii comerciale.

Art. 1 alin. 2 din Legea nr.26/1990 include regiile autonome printre comercianti.

Avand in vedere aceste mentiuni, concluzia care se impune este aceea ca regiile autonome au calitatea de comerciant, iar negare acesteia nu poate fi primita.

In privinta infiintarii lor, art. 3 alin. 2 prevede ca regiile autonome se pot infiinta prin hotarare de Guvern, pentru cele de interes national ori prin hotarare a organelor judetene si municipale ale administratiei de stat pentru cele de interes local. Prin actul de infiintare se vor stabili obiectul lor de activitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal (art. 4). Aceasta prevedere are rolul de a asigura controlul asupra unor activitati strategice pentru Romania.

Avand calitatea de comerciant, regiile autonome se supun unor reglementari aplicabile si societatilor comerciale: legea impozitului pe profit, legea privind organizarea controlului financiar, legea contabilitatii etc.[38]

In privinta obligatiei de inmatriculare in Registrul Comertului, aceasta se va indeplini in conditiile art. 17-19 din Legea nr. 26/1990 si ale art.37 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998.

Ulterior, aceste regii autonome au fost reorganizate. 0 prima reorganizare s-a efectuat prin Ordonanta de Guvern nr.15/1993 privind unele masuri pentru restructurarea activitatii regiilor autonome. Conform art. 2, activitatea regiilor autonome care functioneaza in domeniile stabilite potrivit Legii nr.15/1990 trebuie sa indeplineasca unul din urmatoarele criterii:

sa constituie monopol natural, in sensul unei activitati de productie sau de prestare servicii, care datorita necesitatii unor tehnologii specifice sau a unor investitii de capital cu costuri ridicate, nu se poate realiza in conditiile de eficienta normala in unitati concurentiale sau care ar deveni concurentiale pe termen scurt sau mediu;

sa fie de interes public;

sa produca bunuri si sa presteze servicii esentiale pentru apararea tarii si sigurantei nationale.

Regiile autonome a caror activitate nu se incadreaza in prevederile art. 2 vor fi reorganizate, in functie de obiectul lor de activitate, partial sau total, in societati comerciale, de catre Guvern sau dupa caz, de catre consiliile locale si consiliile judetene.

Companiile si societatile nationale

Acestea au luat fiinta conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, aprobata si modificata prin Legea nr.207/1997, modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, Legea nr. 103/1998 si Ordonanta Guvernului nr. 70/1998.

Astfel, ministerele de resort si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale sau locale, sub autoritatea carora sunt organizate si functioneaza regiile autonome, au definitivat programele de reorganizate, in care au indus cu prioritate regiile autonome care prestau servicii de utilitate publica si pe cele din alte domenii de activitate care inregistrau pierderi (art. 1 alin. 2 si alin. 4 din O.U.G. nr. 30/1997).

Dupa elaborarea programelor de reorganizare, regiile autonome au fost reorganizate ca societati comerciale in formele legate de la data reorganizarii (art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 30/1997 modificata prin Legea nr.207/1997).

Societatile comerciale pe actiuni rezultate in urma procesului reorganizarii regiilor autonome avand ca obiect activitatea de interes public, national, au putut fi denumite companii nationale sau societati nationale, dupa caz, si au fost supuse procesului de privatizare, in conditiile legii (art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/1997 modificata prin Legea nr. 207/1997).                                         

Pe baza programelor de reorganizare, autoritatile administratiei publice centrale sau locale sub autoritatea carora isi desfasurau activitatea regiile autonome au dispus, pentru fiecare dintre acestea, masuri de reorganizare prin acte administrative individuale (art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr.30/1997 modificata prin Legea nr.103/1998).

Astfel ele au dobandit calitatea de la data actului administrativ individual de reorganizare.

Conform art.38 din O.U.G. nr. 88/1997 (care a abrogat art. 12 din O.U.G. nr. 30/1997), regiile autonome, companiile sau societatile nationale care au rezultat din reorganizarea regiilor autonome au ramas in continuare in coordonarea ministerelor de resort pana la data fixata in programul anual de privatizare (alin. 1).

Urmatoarele regii autonome au ramas in coordonarea ministerelor de resort si s-au restructurat, dupa caz: RA. 'Monitorul Oficial', RA. 'Multiproduct', RA. 'Imprimeria Nationala', R.A. 'Monetaria Statului', RA. 'Loteria Nationala', R.A. 'Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat', RA. 'Arsenalul Armatei', RA. 'Rami-Dacia', RA. 'Inspectoratul General al Comunicatiilor' si Regia Autonoma a Padurilor. Regiile autonome 'Apele Romane', 'Administratia Nationala a Drumurilor din Romania' si 'Romtehnica' se restructureaza si se transforma, dupa caz, in agentii nationale, organizate ca autoritati de reglementare sau societati nationale, prin actul administrativ emis la propunerea ministerului de resort (alin. 2).

Prin Hotararea de Guvern nr. 981/1998 privind infiintarea Companiei Nationale 'Apele Romane' - S.A. s-a reorganizat si desfiintat Regia Autonoma 'Apele Romane' prin infiintarea respectivei companii nationale.

Prin Hotararea de Guvern nr. 982/1998 Regia Nationala a Padurilor a fost restructurata.

Prin Ordonanta de Guvern nr. 159/1999 privind infiintarea Companiei Nationale 'Loteria Romana' - S.A. a fost reorganizata Regia Autonoma 'Loteria Nationala' prin infiintarea respectivei companii nationale si desfiintarea precedentei de la data inmatricularii acesteia la Oficiul Registrului Comertului.

Regiile autonome prevazute la alin. 2 pot fi restructurate prin desprinderea unor activitati conexe, care vor fi cuprinse in obiectul de activitate al unor societati comerciale (alin. 3).

Astfel, prin reorganizarea Regiei Autonome, 'Administratia Nationala a Drumurilor din Romania' s-au infiintat:   

Societatea comerciala 'Antrepriza Reparatii si Lucrari - A.R.L. Cluj' - S.A.(Hotararea de Guvern nr. 109/1997);

Societatea comerciala 'Antrepriza Drumuri si Poduri - A.D.P. Constanta ­S.A. (Hotararea de Guvern nr.188/1997);

Societatea comerciala 'Conas' - S.A. (Hotararea de Guvern nr. 189/1997);

Societatea comerciala 'Antrepriza Drumuri si Poduri - A.D.P. Timisoara' ­SA. (Hotararea de Guvern nr. 312/1997);

Societatea Comerciala 'Antrepriza Reparatii si Lucrari - A.R.L. Craiova' ­S.A. (Hotararea de Guvern nr. 313/1997);

Societatea comerciala 'Antrepriza de Lucrari Drumuri si Poduri Bacau' ­S.A. (Hotararea de Guvern nr. 853/1997);

Societatea comerciala 'Antrepriza de Lucrari Drumuri si Poduri Iasi' - S.A. (Hotararea de Guvern nr.854/1997);

Societatea comerciala 'Constructii Muntenia' - S.A. (Hotararea de Guvern nr. 85 5/1997).

Totusi, Regia Autonoma 'Administratia Nationala a Drumurilor din Romania' nu a fost desfiintata, ea continuand sa existe pana la reorganizarea totala a ei.

Organizatiile cooperatiste

Legea nr. 109/1996

Activitatea de baza a cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit se desfasoara prin cooperative de consum si cooperative de credit - banci populare.

Obiectul de activitate al cooperativei de consum se realizeaza in principal prin:

a)      comert cu amanuntul si cu ridicata;

b)      alimentatie publica, activitate hoteliera, turism intern si extern;

c)      productie industriala si prestari servicii;

d)      cumparare de produse de la populatie si de la agenti economici si valorificarea acestora prin prelucrare sau prin comercializare ca atare;

e)      vanzare de materiale de constructie, masini si unelte agricole, produse petroliere si articole de uz casnic, ingrasaminte, animale de reproductie, furaje, seminte, rasaduri, puieti si alte produse specifice activitatii agricole;

f)        organizarea, pentru proprietarii de terenuri agricole si agenti economici, a unor servicii agrozootehnice, inclusiv inchirierea de masini si unelte agricole;

g)      organizarea si desfasurarea de activitati vegetale, zootehnice, piscicole, apicole, sericicole;

h)      export si import de marfuri, produse, servicii si schimburi de marfuri cu organizatii cooperatiste, intreprinderi si firme din alte tari;

i)        cooperari si asocieri cu alte unitati cooperatiste, cu persoane fizice sau persoane juridice din tara si din strainatate, precum si participari la capitalul social al unor societati comerciale;

j)        executarea de lucrari de investitii pentru nevoile proprii si pentru terti;

k)      reclama si publicitate;

l)        actiuni cultural-educative si sportive, precum si sponsorizari ale unor manifestari culturale, stiintifice, tehnice, sportive;

m)    formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului (art.15).

Cooperativele de credit - banci populare desfasoara activitati in beneficiul membrilor cooperatori privind:

a.       acordarea de imprumuturi si efectuarea de prestari de servicii bancare;

b.      acordarea, cu prioritate, de imprumuturi in conditii avantajoase membrilor cooperatori, producatori agricoli, pentru cumpararea de animale, furaje, masini, utilaje, unelte agricole, ingrasaminte si alte bunuri pentru dezvoltarea productiei agricole in gospodariile individuale, in functie de resursele de finantare;

c.       fructificarea economiilor banesti ale membrilor cooperatori si ale altor persoane;

d.      contractarea de imprumuturi de la banci;

e.       pastrarea disponibilitatilor banesti ale membrilor cooperatori, ale altor persoane fizice sau juridice, in conturi deschise, la cererea acestora, si efectuarea de operatiuni in cont;

f.        operatiuni de schimb valutar;

g.       operatiuni cu caracter financiar-bancar in mandat (art.60).

Din prezentarea obiectului de activitate rezulta fara nici o indoialo ca cele doua forme asociative efectueaza acte de comert, urmarind obtinerea de profit. De altfel, mijloacele lor financiare provin si din profitul realizat din activitatea proprie (art.163 lit. c). In consecinta ele au calitatea de comerciant.

Conform art. 10 alin. 1 si art. 61 alin. 1 cooperativele de consum si de credit ­banci populare dobandesc personalitate juridica in temeiul hotararii judecatoresti definitive, pronuntata pe baza actului de constituire si a statutului propriu.

Ele vor putea functiona dupa inmatricularea in Registrul Comertului in conditiile Legii nr. 26/1990 si ale Normelor metodologice nr. P/608 - 773/1998 si dupa obtinerea codului fiscal de la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor.

Decretul-lege nr. 66/1990

Activitatea cooperatiei mestesugaresti are ca obiect:

a.       lucrari la comanda si prestari servicii pentru populatie;

b.      productia de bunuri de consum;

c.       achizitii, reconditionari si valorificari de bunuri de la populatie si alte unitati;

d.      productia de obiecte de arta populara si artizanat;

e.       activitatea productiva specifica invalizilor;

f.        realizarea de produse prin cooperare cu intreprinderi si alte organizatii si executarea de lucrari solicitate de acestea;

g.       desfacerea de marfuri;

h.       activitati de comert exterior, import-export, schimb de marfa, cooperare si alte operatiuni de comert extern, prin unitati proprii si alte unitati specializate;

i.         relatii economice, tehnice, schimburi de specialisti si schimburi cultural-sportive cu organizatii din alte tari.

Si obiectul de activitate al cooperatilor mestesugaresti este exact pe efectuarea de fapte de comert obiective, ceea ce ii confera calitatea de comerciant. Desfasurarea acestor activitati are ca scop obtinerea de profit.

Potrivit art. 40 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998, organizatiile cooperatiei mestesugaresti dobandesc personalitate juridica in baza recunoasterii lor de catre asociatiile teritoriale (ATCOM) sau, dupa caz, de catre asociatia nationala (ANCOM - UCECOM), urmata apoi de inmatricularea in Registrul Comertului si de inregistrare fiscala. Recunoasterea se face prin decizie de recunoastere emisa de consiliul organizatiei mestesugaresti la care este asociata respectiva organizatie. Tot acum dobandesc si calitatea de comerciant.

La depunerea cererii de inmatriculare, referentul Oficiului Registrului Comertului va verifica, dupa caz, existenta documentelor prevazute la art. 32 alin. 2, precum si a urmatoarelor acte:

statutul organizatiei cu viza originala a ANCOM - UCECOM, cu exceptia OMN la care viza se acorda de ATCOM;

decizia de recunoastere a infiintarii, in original, emisa de ATCOM sau de ANCON - UCECOM;

contractul de administrare si gestionare a patrimoniului organizatiei, incheiat cu persoanele cu functii de conducere executiva, cu avizul original de ANCOM - UCECOM sau, dupa caz, al ATCOM, la care este asociata cooperativa (art. 41 din Normele metodologice nr. P/608 -773/1998).

In sprijinul calitatii de comerciant a organizatiilor cooperatiste din cele doua reglementari vine si art. 1 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 care Ie prevede printre categoriile de comercianti.

Statul si unitatile administrativ teritoriale

Art.8 Cod Com. prevede: 'Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comerciant". Aceasta conceptie a Codului Comercial era pe deplin justificata la data adoptarii sale, cand activitatea statului si a unitatilor sale administrativ-teritoriale privea numai serviciile publice.[39]

Insa statul modern intervine acolo unde initiativa, particulara este insuficienta ori in domenii importante ale economiei: cai ferate, posta, gaze naturale, industrie de armament, energetica, exploatarea minereurilor si in alte domenii stabilite de Guvern prin societati comerciale cu capital de stat si regii autonome, fara a dobandi el insusi calitatea de comerciant.[40] Mai mult, statul a monopolizat exploatarea unor bogatii sau industrii.

Pentru functiile sale de natura publica si serviciu public, nu-i este aplicabil dreptul privat. In alte cazuri, pentru economia privata, statul si celelalte persoane juridice de drept public pot deveni intreprinzatori, situatie in care sunt aplicabile dispozitiile Codului Comercial.[41] De remarcat ca savarsirea de fapte de comert priveste numai serviciile publice de gestiune privata, adica serviciile publice industriale si comerciale.

Deci, desi nu are calitatea de comerciant, statul poate savarsi anumite fapte de comert si, ca urmare, raporturile juridice ce iau nastere sunt supuse legilor comerciale. Concluzia este valabila si pentru unitatile administrativ-teritoriale.

Asociatiile si fundatiile

Asociatiile si fundatiile care sunt infiintate si functioneaza in baza Ordonantei de Guvern nr. 26/2000 nu au calitatea de comerciant deoarece scopul infiintarii lor este desfasurarea unor activitatea in interes general sau in interesul unor colectivitati locale ori, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial (art. 1 alin. 1), nu obtinerea de profit. In categoria unor astfel de activitati intra cele culturale, sportive, caritabile, destinate binelui general etc.

Asociatiile si fundatiile constituite potrivit prezentei ordonante sunt persoanele juridice de drept privat fara scop patrimonial (art. 1 alin. 2). Partidele politice, sindicatele si cultele religioase nu intra sub incidenta prezentei ordonante (art. 1alin. 3).

De altfel actele juridice de constituire a asociatiilor si fundatiilor, incheiate in conditiile prezentei ordonante, sunt guvernate de legea civila (art. 3).

Asociatia dobandeste personalitate juridica prin inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul (art. 5 alin. 1). In vederea dobandirii personalitatii juridice, asociatii incheie actul constitutiv si statutul societatii in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute (art.6 alin. 1).

Fundatia dobandeste personalitate juridica prin inscrierea sa in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul (art. 1 7 alin. 1). Referitor la dobandirea personalitatii juridice, fondatorul sau, dupa caz, fondatorii incheie actul constitutiv si statutul fundatiei in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 16 alin. 1).

Asociatiile si fundatiile pot infiinta societati comerciale. Dividendele obtinute de ele din activitatile acestor societati comerciale, daca nu se reinvestesc in aceleasi societati comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului asociatiei sau fundatiei (art. 47). De asemenea ele pot desfasura orice alte activitati economice directe, daca acestea au un caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice (art. 48). In astfel de situatii, cand sunt savarsite fapte de comert, raporturile juridice rezultate din savarsirea acestor fapte sunt supuse legilor comerciale.

In acest mod, si celelalte categorii de necomercianti persoane juridice de drept privat pot savarsi fapte de comert fara sa dobandeasca calitatea de comerciant.

Potrivit art. 1, 22, 23 si 25 lit. d din Legea nr. 54/1991 ce reglementeaza activitatea sindicatelor, acestea promoveaza interesele profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale salariatilor si, in acest scop, pot sa dobandeasca, cu titlu oneros sau gratuit, orice fel de bunuri mobile sau imobile si, in concluzie, pot sa infiinteze si sa administreze, in interesul membrilor lor, si societati comerciale.[43]

Dovada calitatii de comerciant

De cele mai multe ori, necesitatea dovedirii de catre comerciant a unei persoane juridice apare in cazul nasterii unor litigii. Regula generala este ca cel care afirma trebuie sa produca probe pentru sustinerea afirmatiilor pe care Ie face.

Sarcina este usurata pentru ca asa cum a statuat jurisprudenta: "Calitatea de comerciant poate fi dovedita potrivit Codului Comercial cu orice mijloc de proba, inclusiv martori si prezumtii".[44]

In cazul societatilor comerciale, calitatea de comerciant se dobandeste prin insasi constituirea societatii. Deci, calitatea de comerciant a societatii comerciale se poate proba prin dovedirea constituirii societatii in conditiile prevazute de lege. Un mijloc de dovada care ar fi putut fi folosit este copia certificata de pe inmatricularea in Registrul Comertului a societatii comerciale (art. 4 alin.2 din Legea nr. 26/1990).[45] In cazul regiei autonome, organizatiei cooperatiste, companiilor nationale si societatilor nationale, calitatea de comerciant se poate proba, in mod asemanator, prin dovedirea infiintarii lor in conditiile stabilite de lege, putandu-se folosi copia certificata de pe inmatricularea in Registrul Comertului.

Incetarea calitatii de comerciant

0 societate comerciala, inzestrata cu personalitate juridica, are, la fel ca si persoana fizica, o existenta proprie. Ea se naste, traieste si dispare din punct de vedere juridic.

Persoana fizica devine comerciant, pe cand societatea comerciala se naste comerciant. Drept consecinta la persoana fizica incetarea activitatii duce la pierderea calitatii de comerciant, pe cand sistarea activitatii la o societate comerciala nu duce la pierderea calitatii de comerciant, atata timp cat societatea fiinteaza ca forma.[46]

Inseamna ca aceasta calitate se pierde in momentul cand societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridica.

Societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare.

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale sunt faze distincte ale procesului de incetare a existentei societatii comerciale, declansarea lui avand loc prin dizolvare, care asigura premisele lichidarii patrimoniului societatii.[47]

Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii care declanseaza si pregatesc incetarea existentei societatii. Ea este reglementata in Titlul VI, Capitolul I din Legea nr. 31/1990.

Privitor la realizarea dizolvarii, aceasta se poate produce pe trei cai: de drept, prin vointa asociatilor si pe cale judecatoreasca (art. 74-77 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998).

Dizolvarea nu poate fi obtinuta pe calea ocolita a unei actiuni de evacuare din spatiul comercial.[48]

Pana la implinirea actului final al lichidarii, pe durata dintre dizolvare si acest act final, societatea are o fiinta distincta de cea a asociatilor, pastrandu-si personalitatea juridica. Dizolvarea nu trebuie inteleasa ca o desfiintare in totalitate a persoanei juridice. Persoana juridica va continua sa existe, dar cu un alt scop decat cel propus la infiintarea ei. Ea va trebui sa indeplineasca operatiile de lichidare a patrimoniului dobandit in timpul existentei sale.

Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.

Mai inainte de lichidare, societatea trebuie dizolvata, lichidarea fiind, asadar,

o faza subsecventa dizolvarii.[49]

Faza lichidarii societatii cuprinde acele operatii de lichidare a patrimoniului societatii, plata creditorilor si impartirea soldului intre asociati. Ea este reglementata in Titlul VII din Legea nr. 31/1990.

Operatiunea propriu-zisa de lichidare si repartizare a patrimoniului societatii nu este de atributul instantelor.[50] Aceasta decizie trebuie inteleasa in sensul ca, daca asociatii nu cad de cord privind numirea lichidatorilor operatiunea se efectueaza de instanta la cererea oricarui asociat sau administrator.

Momentul intrarii in stare de lichidare a unei societati comerciale este in

functie de data la care a avut loc dizolvarea. Daca dizolvarea a avut loc "de drept", societatea intra in stare de lichidare la data la care s-a produs evenimentul care atrage dizolvarea de drept. Daca dizolvarea a fost dispusa prin hotarare judecatoreasca sau prin fapte legate de persoana asociatilor, dupa ramanerea definitiva a acesteia si dupa publicitatea de rigoare.

Lichidarea societatii este guvernata de anumite principii:

personalitatea juridica a societatii subzista pentru nevoile lichidarii;

lichidarea societatii se face in interesul asociatilor;

lichidarea societatii este obligatorie, si numai in mod exceptional facultativa.

Dupa finalizarea operatiunilor efective de lichidare raman de indeplinit ultimele formalitati pentru inchiderea fazei lichidarii si anume radierea societatii din Registrul Comertului in conditiile art. 254 din Legea nr. 31/1990 care este obligatorie conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 26/1990. Aceasta formalitate se realizeaza in conformitate cu art. 22 din Legea nr. 26/1990 si art. 78-82 din Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998, in baza unei cereri de radiere.

De la data radierii inceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale, cu toate consecintele care decurg din acest fapt.