Categorii de comercianti

CATEGORII DE COMERCIANTI

Aspecte generale

Potrivit art. 7 C. com., comerciantii se impart In doua categorii: comerciantii persoane fizice (comerciantii individuali), care savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita, si societa 636j92g tile comerciale (comerciantii colectivi), care au ca obiect activitatea comerciala. Acestea sunt principalele categorii de comercianti, dar nu si singurele.

In temeiul art. 1 alin 2 din Legea nr. 26/ 1990 privind Registrul comertului, la acestea se adauga regiile autonome si organizatiile cooperatiste, iar conform normelor metodologice nr. P/608 - 773/ 1998 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, comercianti sunt atat companiile nationale cat si societatile nationale, acest act normativ reglementand modalitatea in care se face inmatricularea acestora.

Comerciantii persoane fizice

Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional.[1]

In conceptia Codului comercial, comerciantul persoana fizica este definit nu prin apartenenta sa la un grup profesional, ci prin actele si operatiunile, adica fapte de comert, pe care le savarseste in mod profesional.[2]

De remarcat ca persoana fizica are calitatea de comerciant atat in cazul cand savarseste fapte de comert cu caracter profesional in mod independent, cat si in cazul cand realizeaza aceasta activitate in cadrul unei asociatii familiale[3], in conditiile Decretului-lege nr. 54/ 1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, precum si al unei societati in participatiune, in conditiile art. 251 C. com.

In privinta Decretului-lege nr. 54/ 1990 acesta este abrogat de Legea nr. 300/28.06.2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, deoarece art.287 din Legea nr.31/1990 a abrogat dispozitiile privitoare la intreprinderile mici si la asociatiile cu scop lucrativ. Conform art.2, alin. l din Legea nr.300/2004, asociatiile familiale se constituie la initiativa unei persoane fizice si se constituie din membrii de familie gospodarie comuna. Persoanele fizice pot fi autorizate sa desfasoare activitati independente in domeniul serviciilor ori pentru realizarea unor anumite produse daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a.       au implinit varsta de 18 ani, in cazul persoanelor fizice ce solicita autorizarea pentru desfasurarea de activitati economice in mod independent si a persoanelor fizice care au initiativa constituirii asociatiei familiale, respectiv varsta de 16 ani, in cazul membrilor asociatiei familiale;

b.      starea sanatatii le permite desfasurarea activitatii pentru care se solicita autorizatia;

c.       au calificarea - pregatire profesionala sau, dupa caz, experienta profesionala - , necesara pentru a desfasura activitatea economica pentru care se solicita autorizatia;

d.      nu au fost condamnate penal prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva pentru savarsirea de fapte sanctionate de legile financiare, vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal;

e.       indeplinesc conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului, protectiei muncii si apararii impotriva incendiilor si cerintelor reglementarilor specifice protectiei consumatorului pentru activitatea desfasurata, precum si normele de calitate a produselor si serviciilor puse pe piata. (art. 5, L. 300/2004)

Autorizarea pentru prestarea de servicii se poate da pe baza atestarii capacitatii profesionale de catre organele centrale din domeniu, iar in cazul in care exista organizatii profesionale specifice activitatii pentru care se cere autorizarea, cu acordul acestora. Categoriile de activitati pentru care se pot constitui asociatii familiale sau pentru care pot fi autorizate persoanele fizice se stabilesc de Guvern. Activitatea desfasurata de acestea se desfasoara cu respectarea dispozitiilor Codului comercial, in masura in care, potrivit prezentei legi, nu se prevede altfel. Conform art.9 din Legea nr.300/2004, autorizatia pentru constituirea de asociatii familiale sau pentru desfasurarea de catre persoanele fizice a unor activitati independente se emite de catre primariile judetene sau primaria municipiului Bucuresti. Aceasta va cuprinde datele de identificare a emitentului autorizatiei, datele de identificare a persoanei fizice care va desfasura activitati economice in mod independent sau a persoanei din initiativa careia se infiinteaza asociatia familiala si a membrilor acesteia, activitatea principala si, dupa caz, activitatile secundare pentru care se elibereaza autorizatia, codificata conform Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 656/1997, actualizata prin Ordinul presedintelui Institutului National de Statistica nr. 601/2002, clasa de 4 cifre, locul de desfasurare a activitatii principale si dupa caz a activitatii secundare, data eliberarii autorizatiei si numarul de inregistrare al acesteia. (art. 10 din Legea 300/2004)

Asociatiile in participatiune, art.251-256 C. com., au calitatea de comerciant prin insusi faptul ca au de obiect 'o singura operatiune, mai multe operatiuni comerciale sau un comert intreg'. E o forma improprie de societate in care o persoana participa la afacerile comerciale ale alteia in scopul de a le mari rentabilitatea si pentru a imparti cu ea castigurile si pierderile.[5]

Deoarece legea o dispenseaza de orice publicitate, exista doua feluri de membri: unii ascunsi (oculti sau secreti), iar altii fatisi, care trateaza afacerile comerciale in numele lor, dar pe seama tuturor tovarasilor.

Conform art. 253 C. com., asociatia in participatiune nu are personalitate juridica. Neavand o fiinta juridica proprie, asociatia in participatiune, asociatia in participatiune nu are nici firma sociala, nici sediu social si nici un patrimoniu care sa formeze gajul creditorilor sociali.[6] Forma, intinderea si conditiile asociatiei se determina de catre parti, iar in lipsa vointei acestora se vor aplica normele Codului comercial si Codul civil referitoare la contractul de societate, care sunt compatibile cu natura contractului de asociatie in participatiune.

Cu toate ca e scutita de orice fel de formalitati de publicitate, art. 256 C. com. cere forma scrisa ad probationem. Insa tertii vor putea dovedi existenta contractului de asociatie cu toate mijloacele de proba din Codul comercial fara a li se putea opune lipsa actului scris.

Societatile comerciale

In privinta societatilor comerciale, Codul comercial se multumeste sa precizeze ca ele au calitatea de comerciant. Intr-adevar, prin insusi obiectul lor comercial, societatile comerciale sunt recunoscute in calitate de comerciant.[7]

Pornindu-se de la necesitatea perfectionarii reglementarii care face obiectul Codului comercial, dupa decembrie 1989 a fost adoptata o noua reglementare privind unele institutii de baza ale dreptului comercial . Astfel s-a intamplat cu societatile comerciale prin Legea nr. 31/ 1990. Prin adoptarea noilor reglementari, dispozitiile corespunzatoare din Codul comercial au fost abrogate.

Astfel, societatile comerciale din conceptia Codului comercial se prezinta in prezent sub doua categorii de reglementari:

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale - reglementeaza societatile comerciale pe actiuni sau cu raspundere limitata;

Legea nr. 58/1998 - Legea bancara - reglementeaza societatile bancare comerciale;

Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, - reglementeaza societatile comerciale din domeniul asigurarilor - reglementeaza societatile comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societatile de intermediere;

Ordonanta de Guvern nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii si functionarii fondurilor de investitii si a societatii de investitii ca institutii de intermediere financiara - reglementeaza societatile de investitii si societatile de depozite;

Ordonanta de Guvern nr. 18/1993 privind reglementarea tranzactiilor nebursiere cu valori mobiliare si organizarea unor institutii de intermediere - reglementeaza societatile comerciale pe actiuni de intermediere de valori mobiliare;

Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura - reglementeaza societatea comerciala agricola;

Ordonanta de Guvern nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing - reglementeaza societatile comerciale de leasing;

Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar - reglementeaza societatile pe actiuni (modificata prin legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor).

Toate aceste reglementari specifice fac trimitere la un sau la mai multe din formele de organizare ale societatilor comerciale prevazute de Legea nr. 31/1990:

societate comerciala in nume colectiv;

societate comerciala in comandita simpla;

societate comerciala pe actiuni;

societate comerciala in comandita pe actiuni;

societate comerciala cu raspundere limitata.

Regiile autonome

Aceste entitati au luat fiinta prin reorganizarea unitatilor economice de stat in temeiul Legii nr. 15/1990, in ramurile strategice ale economiei nationale.

Hotararea de Guvern nr. 266/1993 privind ramurile si domeniile in care functioneaza regiile autonome de interes national prevede in art. 1: " In aplicarea art. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, regiile autonome fu8nctioneaza in urmatoarele ramuri si domenii:

A.     Ramuri strategice ale economiei nationale:

productia si distributia de energie electrica si termica;

exploatarea substantelor miniere utile si livrarea acestora spre prelucrarea in forme specifice, cu exceptia exploatarii maselor de roci comune;

posta si telecomunicatii;

transporturi feroviare si metrou;

productia de armament, munitii, explozibili si tehnica de lupta;

B.     In ramuri ale economiei nationale:

administrarea porturilor, aeroporturilor, drumurilor si canalelor navigabile; controlul si dirijarea traficului in spatiul aerian;

registrul feroviar, naval, aerian;

administrarea fondului forestier si cinegetic;

gospodarirea resurselor de apa;

fabricarea produselor cu caracter strategic (zirconiu, uraniu, titan si alte asemenea);

prelucrarea metalelor pretioase in lingouri si bare;

prelucrarea si comercializarea stupefiantilor si a medicamentelor ce contin astfel de substante;

monetaria statului si imprimeriile nationale;

editarea Monitorului Oficial al Romaniei si a publicatiilor legislative oficiale;

producerea de timbre;

organizarea jocurilor de noroc;

administrarea zonelor libere in conditiile prevazute de legea speciala;

administrarea bunurilor proprietate publica."

In ceea ce priveste domeniile de activitate de interes local in care se pot organiza regii autonome, acestea au fost stabilite prin Hotararea de Guvern nr. 1330/1990 privind stabilirea unor domenii de activitate de interes local in care se pot organiza regii autonome.

Regiile autonome desfasoara o activitate comparabila cu cea a societatilor comerciale. Ele sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si financiara.

Companiile si societatile nationale

Aceasta categorie de persoane juridice nu este reglementata distinct printr-un act normativ. Dispozitiile care fac ca acestea sa fie incluse in randul subiectilor colectivi de drept comercial se gasesc in Legea nr. 26/1990 astfel:

art. 15, care prevede ce trebuie sa cuprinda inmatricularea acestora in registrul comertului;

art. 17, care prevede ca cererea de inmatriculare in registrul comertului se face, daca legea nu prevede altfel, in termen de 15 zile de la data actului lor de infiintare;

art. 19, care prevede ca cererea de inmatriculare in registrul comertului va fi semnata pentru ele de persoane imputernicite, potrivit legii, sa le reprezinte.

Organizatiile cooperatiste

Potrivit legilor organice, organizatiile cooperatiste desfasoara o activitate de producere si desfacere de marfuri si prestari servicii.

Cooperatiile sunt de doua feluri: cooperatii de productie si cooperatii de consum:

a)      cooperatiile de productie grupeaza pe producatorii unor marfuri anumite sau servicii, pentru a le permite acestora, gratie acestei grupari, sa le negocieze (marfurile si serviciile) in mai bune conditii;

b)      coooperatiile de consum grupeaza pe consumatorii unei anumite categorii de marfuri sau servicii, pentru a le permite, gratie acestei grupari, sa le dobandeasca in mai bune conditii.[8]

In prima categorie intra organizatiile cooperatiei mestesugaresti, ce functioneaza in conformitate cu Decretul-lege nr. 66-1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti.

In a doua categorie intra cooperatiile de consum si cooperatiile de credit organizate pe baza Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit.

Organizatiile cooperatiste isi desfasoara activitatea pe baza principiilor gestiunii economice si beneficiaza de personalitate juridica.[9]

Un aspect ce nu poate fi neglijat este acela ca organizatiile cooperatiste mestesugaresti, inclusiv societatile cooperatiste, nu se pot transforma in societati comerciale conform reglementarii Legii nr. 31/1990 (art. 40, alin. 3 din normele metodologice nr. P/608-773/1998).

Micii comercianti

Art. 37 C. com. prevede: "Dispozitiile cuprinse in prezentul titlu nu se aplica colportorilor, comerciantilor care fac micul trafic ambulant, carausilor sau acelor al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale".

Pornind de la aceste dispozitii legale, unii autori au considerat ca legea ar consacra o categorie a micilor comercianti distincta de cea a marilor comercianti. Pe buna dreptate s-a aratat ca in conceptia Codului comercial, volumul operatiunilor comerciale nu are relevanta asupra regimului juridic la comerciantilor. In realitate, dispozitiile art. 34 Cod com. nu fac altceva decat sa scuteasca pe comerciantii care desfasoara activitatile mentionate de indeplinirea unei obligatii profesionale, aceea de a tine registrele comerciale. Aceasta scutire este determinata de volumul redus al operatiunilor comerciale si este conceputa ca o masura de protectie a unor comercianti care, in general nu au o pregatire adecvata pentru a tine registrele comerciale cerute de lege.