Conditiile de exercitare a activitatii comerciale

CONDITIILE DE EXERCITARE A ACTIVITATII COMERCIALE

Principiul libertatii comertului

Constitutia stabileste ca economia Romaniei este o economie de piata. In aceste conditii este obligat sa asigure libertatea comertului. De asemenea Constitutia Romaniei statorniceste ca alegerea profesiei este libera (art. 48), iar exercitiul acestei libertati poate fi restrans doar in conditiile art. 49. Daca alegerea profesiei este libera, inseamna ca orice pers 434g66e oana are libertatea sa exercite o profesie comerciala.

Astfel exercitiul comertului este in principiu liber pe teritoriul Romaniei. Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaste unele limitari stabilite de lege. Legea prevede anumite conditii speciale In legatura cu capacitatea persoanelor fizice de a desfasura acte de comert, anumite restrangeri ale exercitiului acestei libertati, incapacitati, decaderi si interdictii din dreptul de a face comert, ca si necesitatea unor autorizatii pentru a desfasura o activitate comerciala. Aceste conditii si restrangeri au drept scop sa protejeze anumite persoane de consecintele grave ale unor greseli in activitatea comerciala si interesul general, prin respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.[1]

Capacitatea persoanei fizice

Dispozitiile Codului comercial referitoare la capacitatea persoanei fizice de a face comert au fost abrogate, in acest caz devenind aplicabile dispozitiile Codului civil si ale legii civile.

Codul civil nu face vorbire decat despre "incapacitatile minorilor" fara a stabili care sunt persoanele care fac parte din categoria minorilor. Pentru rezolvarea problemei se face apel la art. 8 din Decretul 31/1954 care prevede: "Capacitatea deplina de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Minorul care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitatea de exercitiu."

In coroborare cu dispozitiile Codului comercial, o persoana fizica are capacitatea de a fi comerciant daca are capacitatea deplina de exercitiu. Varsta stabilita de decretul nr.31/1954 se inscrie in conceptia Codului comercial, care stabilea tot varsta minima de 18 ani.

In privinta minorului care se casatoreste, capacitatea deplina de exercitiu dobandita nu-i permite sa devina comerciant, deoarece aceasta situatie are in vedere respectarea principiului egalitatii intre soti in timpul casatoriei.

Cerinta majoratului persoanei fizice pentru a deveni comerciant se explica prin grija legiuitorului de a o feri, pe ea si patrimoniul ei, de efectul propriei necugetari, avand in vedere insuficienta maturizare si lipsa de experienta. Masura e motivata ca actele comerciale, spre deosebire de actele civile, sunt mai complexe, aleatorii, cer multa prudenta si mare promptitudine in decizie. Nimeni nu neaga gradul de inteligenta al tinerilor si cel de instructie, numai ca acestea nu vor suplini niciodata lipsa de experienta obligatorie in comert.

In conceptia Codului comercial incapacitatea minorului priveste inceperea unui comert.

Dar se pot ivi situatii juridice cand minorul poate fi titularul unui fond de comert dobandit pa cale succesorala. Continuarea comertului in numele minorului constituie un mijloc de ocrotire a sa, in sensul ca-i sporeste patrimoniul. Conform art. 13 Cod comercial, acesta va fi continuat prin intermediul parintilor sau al tutorelui.

Continuarea comertului se face cu autorizarea instantei, care trebuie publicata in Monitorul Oficial si inregistrata in registrul comertului (art. 21 lit. h din Legea nr. 26/1990). Creditorii defunctului nu au nici un mijloc direct de a Impiedica aplicarea art.13 Cod comercial. In aceasta situatie minorul dobandeste calitatea de comerciant ci nu parintele sau tutorele. Este greu de crezut, dar calitatea de comerciant o poate avea si un nou nascut care nu stie sa vorbeasca si sa mearga pentru ca legea nu distinge in privinta varstei cand el poate mosteni un comert. Totusi, el va fi cel care va fi supus procedurii reorganizarii judiciare si falimentului.

In afara de minor, conform art.14 Cod comercial nici persoana pusa sub interdictie nu poate fi comerciant si continua comertul. Conditiile de fond pentru punerea sub interdictie judecatoreasca rezulta din prevederile art. 142 Codul familiei: "Cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie". In consecinta el nu poate incheia acte juridice, inclusiv pe cele care Ie reclama activitatea comerciala. Enumerarea din art. 142 Codul familiei este limitativa.

In cazul dobandirii unui fond de comert acesta va trebui sa fie supus lichidarii, fiind interzisa chiar si continuarea comertului de catre parinte sau tutore.

Institutia consiliului judiciar din art. 14 Cod comercial a fost abrogata, fiind inlocuita cu institutia curatelei. Din analiza art.152 Codul familiei, persoanei careia i s-a instituit curatela, legal nu i se aduce atingerea capacitatii depline de exercitiu si, deci, aceasta are capacitatea de comerciant. Totusi, practic, exercitarea comertului este dificil de realizat, deoarece implica asistenta permanenta a curatorului, ceea ce nu este de natura sa satisfaca exigentele profesiunii de comerciant.[2] De aceea curatela apare ca o incapacitate de a fi comerciant.

In privinta participarii la infiintarea societatii comerciale nu au aceasta calitate minorul de 14 ani si interzisul, deoarece art. 948 Cod civil prevede ca nu pot contracta incapabilii.

In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa pentru a lua parte la semnarea unui contract de societate comerciala e nevoie de aprobarea parintilor si incuviintarea autoritarii tutelare, deoarece bunurile lui sunt angajate in cadrul aportului la capitalul social. Minorul intre 14 - 18 ani poate fi actionar intr-o societate pe actiuni sau in comandita pe actiuni ori asociat intr-o societate cu raspundere limitata, dar nu poate fi administrator.

Incompatibilitatile, decaderile, interdictiile si autorizatiile

Activitatea comerciala poate fi supusa unor restrictii obiective sau unor restrictii subiective:

A.     Restrictii obiective - sunt limitari prin care anumite ramuri de comert nu pot face obiectul activitatii comerciale a persoanei fizice, fie in mod absolut fie cu anumite limitari (decaderile, interdictiile si autorizatiile).

B.     Restrictii subiective - prin care unele persoane capabile sunt excluse de la exercitiul comertului in general, fie de la unele activitati de comert (incompatibilitatile ).[3]

Decaderile

In scopul protejarii interesului general, dar si pentru a se asigura nestirbita onorabilitatea profesiei de comerciant, exista anumite situatii cand unele persoane pot fi decazute din dreptul de a mai exercita aceasta profesie.

Prin Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva activitatilor comerciale ilicite s-au prevazut faptele ce constituie activitati comerciale ilicite, pre cum si sanctiunile contraventionale sau penale care se aplica pentru savarsirea acestor fapte. Totusi legea nu reglementeaza expres sanctiunea decaderii. Art. 5 din Legea nr.12/1990 dispune doar ca hotararile de condamnare penale privind pe comerciant se comunica Oficiului Registrului Comertului. Conform art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 in registrul comertului trebuie sa se inregistreze mentiuni referitoare la "hotararea de condamnare a comerciantului pentru faptele penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie".

Nedemnitatea de a exercita profesiunea de comerciant nu poate rezulta din simplul fapt al aplicarii unei sanctiuni penale (pentru savarsirea de catre comerciant a uneia dintre faptele prevazute de art. 1 lit. l-p din Legea nr. 12/1990), fiind necesar ca hotararea penala sa prevada expres sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant. Asa incat s-a propus ca, in absenta unor prevederi in acest sens in Legea nr. 12/1990, instanta de judecata sa dispuna decaderea din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant ca o pedeapsa complementara in conditiile art. 64­66 Cod penal.[4]

Un lucru trebuie subliniat si, anume ca, intrucat sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesiunea constituie o decadere din dreptul ce apartine unei persoane, ea nu poate interveni decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege (art.49 din Constitutia Romaniei).

Interdictiile

Unele activitati sunt prohibite initiativei private. Ca motiv se pot invoca ordinea publica si bunele moravuri.

Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat a fost abrogata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.23/1999 pentru abrogarea respectivei legi. Activitatile care faceau obiectul monopolului de stat urmeaza sa fie concesionate In conditiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.

Interdictiile prevazute de Anexa 1 din Hotararea de Guvern nr. 201/1990 au fost abrogate initial prin Legea 507/12 iulie 2002, si ulterior abrogata la randul sau de Legea 300/28.06.2004.

Prin Hotararea de Guvern nr.1323/1990 in legatura cu unele masuri pentru aplicarea Legii privind societatile comerciale, conform art. 281 din Legea nr.31/1990:

activitatile care potrivit legii penale constituie infractiuni sau sunt contrare unor alte dispozitii legale cu caracter imperativ;

activitatile care constituie, in conditiile stabilite de lege, monopol de stat (abrogata implicit);

fabricarea ori comercializarea de droguri ori narcotice in alt scop decat ca medicament;

remediile secrete (vrajitorie, ghicitorie);

imprimarea hartilor cu caracter militar;

fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri telefonice ori de codificare, fara avizul Ministerului de Interne ori cu incalcarea acestui aviz;

activitatile de pilotaj pe sectorul maritim al Dunarii de Jos.

Incalcarea acestor dispozitii atrage nulitatea contractului de societate, nulitate absoluta, fiind vorba de dispozitii imperative ale legii.

Obiectul de activitate posibil al unei societati comerciale este cuprins In Clasificarea activitatilor din economia nationala - CAEN aprobata prin Hotararea de Guvern nr. 656/1997. CAEN se aplica in toate domeniile de activitate economica si sociala si este obligatorie pentru toate organele administratiei publice centrale si locale, unitatile bugetare, agentii economici, indiferent de forma de proprietate, organizatii patronale, sindicatele, profesionale si politice, fundatii, asociatii si alte persoane fizice sau juridice (art.3).

Mai trebuie adaugate si alte acte normative cu caracter specific, cum sunt: Legea nr. 61/1998 - Legea minelor, Decretul nr. 221/1990 privind functionarea si atributiile Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor nucleare etc., care vin si completeaza regimul juridic al unor anumite activitati, cu indicarea modalitatilor concrete de exercitare a acestora (autorizatie, licenta).

Autorizatiile

Dupa sistemul Codului comercial, calitatea de comerciant nu se poate dobandi decat prin exercitarea cu titlu de profesiune a faptelor de comert obiective. Codul comercial nu conditioneaza dobandirea calitatii de comerciant de obtinerea unor autorizatii prealabile si nici chiar exercitiul comertului. Au intervenit insa, ulterior, o serie de legi care au conditionat exercitiul profesiunii de comerciant de obtinerea unei autorizatii prealabile. Aceste legi nu au modificat conditiile referitoare la dobandirea calitatii de comerciant, ci au modificat principiul libertatii comertului.

In acest sens Legea 300/2004 stabileste existenta unei autorizatii administrative pentru desfasurarea unor activitati comerciale de persoane fizice in mod independent ori in cadrul unei asociatii familiale.

In privinta societatilor comerciale, Hotararea de Guvern nr. 1323/1990 stabileste anumite activitati care pot face obiectul activitatii unei societati comerciale numai cu avizul organelor competente. Totusi exista anumite avize si autorizatii ce se cer pentru constituirea unor societati comerciale reglementate de legi speciale si care au fost prezentate in Capitolul IV, §3.

Incompatibilitatile

Activitatea comerciala are, prin definitie un caracter speculativ, in sensul ca ea urmareste obtinerea unui profit. Acest caracter face ca activitatea comerciala sa nu poata fi exercitata de persoanele care au anumite functii sau profesii legate de interesele generale ale societatii. Existand o incompatibilitate de interese, legea interzice persoanelor care au asemenea functii sau profesii sa exercite comertul cu caracter profesional. Scopul urmarit prin instituirea acestor incompatibilitati este sa asigure demnitatea si prestigiul functiei sau profesiei in cauza.[5]

Asemenea incompatibilitati gasim in Constitutia Romaniei (art. 123, art.131 si art. 142), in Hotararea de Guvern nr. 667/1991 privind unele masuri pentru asigurarea prestigiului functionarilor publici art. 3), in Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (art. 30 b), in Legea nr. 51/1995 (art. 12), in Legea nr. 36/1995 (art.35), in Legea nr. 74/1995 (art. 7), in Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi (art. 106), Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori (art. 10) etc.

Tratamentul juridic in cazul incompatibilitatilor este mai putin ferm decat in cazul incapacitatii. Astfel, spre deosebire de incapacitate, incompatibilitatea nu impiedica pe cel care exercita comertul sa devina comerciant, cel in cauza avand toate obligatiile profesionale care revin comerciantului si de asemenea, putand fi declarat in stare de faliment in cazul incetarii platilor. Singura sanctiune aplicabila celui care a incalcat legea, prin care este instituita incompatibilitatea, nu este decat profesionala si disciplinara, persoana in cauza urmand a fi destituita din functia ce o detine ori, dupa caz, sa fie exclusa din organizatia profesionala din care face parte.[6]