Contracte prin care se realizeaza administrarea sl conservarea bunurilor

Contracte prin care se realizeaza administrarea sl conservarea bunurilor

Este o grupa de contracte in care sunt incluse: contractul de locatiune; contractul de imprumut, cu variantele sale; contractul de depozit, civil si comercial.

Contractul de locatiune (inchiriere)

Locatiunea lucrurilor

Notiune

Locatiunea este un contract prin care o persoana, numita locator, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui lucru individual determinat, pe o perioada limitata de timp, in schimbul unei sume de bani, numita chirie. Daca este vorba de inchirierea unui teren, contractul este de arendare. Locatorul asigura numai folosinta temporara a lucrului, nu insa si proprietatea. Riscul pieirii fortuite este suportat de locator.

Obiectul contractului

Contractul de locatiune are ca obiect numai lucrul individual determinat si neconsumabil, intrucat locatarul va trebui sa-l restituie la expirarea contractului in aceeasi stare in care l-a primit. Locatiunea nu poate avea ca obiect o persoana. Daca se inchiriaza un lucru cu personal de deservire (de exemplu, un autovehicul cu sofer) contractul este mixt: locatiune, in privinta lucrului si prestare de servicii, in privinta personalului de deservire.

Pretul locatiunii Chiria constituie pretul locatiunii si se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitate de timp. Ea se determina in momentul incheierii contractului si se plateste la termenele stipulate, de regula in mod succesiv. Stabilirea chiriei poate fi lasata la aprecierea unui tert sau a unei persoane desemnata de parti.

Sub sanctiunea nulitatii, chiria trebuie sa fie sincera si serioasa. Daca chiria este derizorie, contractul nu mai este locatiune, ci imprumut de folosinta.

Obligatiile locatorului

Locatorul are urmatoarele obligatii: sa predea lucrul in stare de a fi folosit, predarea facandu-se la locul si termenul stabilit in contract; sa asigure locatarului folosinta normala a lucrului inchiria 232d39c t in toata perioada locatiunii; sa efectueze reparatiile care ii revin prin contract; sa garanteze locatarului linistita folosinta a lucrului pe toata durata locatiunii, abtinandu-se de la orice fapt personal de natura a tulbura folosinta lucrului de catre locatar; sa raspunda pentru viciile ascunse ale lucrului, care l-ar face impropriu de a fi folosit.in cazul descoperirii viciilor ascunse, locatarul poate cere o reducere proportionala din pret sau rezilierea contractului.

Obligatiile locatarului

Locatarul are urmatoarele obligatii: sa foloseasca lucrul ca un bun gospodar si potrivit destinatiei aratate prin contract; sa achite chiria la termenul convenit; sa efectueze reparatiile de intretinere si sa pastreze lucrul in buna stare, pe toata perioada contractului; sa restituie lucrul la expirarea termenului locatiunii, in aceeasi stare in care l-a primit.

Varietati de contracte de locatiune

Contractul de inchiriere a suprafetei locative este varietatea cea mai frecventa a contractului de locatiune. Legea locuintei nr. 114/1996 cuprinde reglementari referitoare atat la inchirierea locuintelor in general, cat si la inchirierea unor categorii speciale de locuinte, cum sunt cele sociale, de serviciu, de interventie, de necesitate, de protocol.

Darea in locatiune a unui bun mobil sau imobil cu destinatie comerciala reprezinta o operatie supusa dreptului si jurisdictiei comerciale. Astfel bunurile din proprietatea statului sunt inchiriate cu aprobarea prealabila a guvernului sau a organului administratiei de stat, dupa caz, pe criterii comerciale, de regula pe baza de licitatie publica.

Incetarea locatiunii

Se realizeaza in mai multe modalitati: expirarea termenului locatiunii, prin rezilierea contractului, daca nu se respecta obligatiile de catre una din parti; prin pieirea lucrului (daca e totala, rezilierea are loc de drept, daca pieirea este partiala, locatarul poate rezilia contractul sau poate cere o reducere de pret); in situatia in care partile n-au fixat durata contractului, fiecare din ele poate denunta oricand, acordand un preaviz, cu o durata stabilita prin conventia partilor, natura lucrului sau obiceiul locului.

Preavizul reprezinta incunostiintarea prealabila facuta de una din parti cu privire la intentia de a desface contractul.

Daca la expirarea termenului, locatarul (chiriasul) nu pleaca si continua sa foloseasca bunul, platind in continuare chiria, iar locatorul o primeste, contractul se prelungeste in aceleasi conditii, prin ceea ce se numeste tacita relocatiune.

Atunci cand locatorul instraineaza bunul inchiriat sau arendat, cumparatorul bunului va respecta contractul de locatiune, cu conditia sa fi fost facut prin act scris, cu durata determinata.

in situatia in care in timpul locatiunii izbucneste un incendiu, chiriasul poate cere rezilierea contractului. Proprietarul va dovedi ca a predat imobilul in buna stare si a primit o ruina. Chiriasul va dovedi ca incendiul s-a produs din caz de forta majora.

Sublocatiunea

Legea prevede posibilitatea, pentru locatar, de a transmite dreptul de folosinta asupra unui tert, in intregime sau in parte, in baza unui contract de sublocatiune. Conditia este ca sublocatiunea sa nu fie interzisa prin contractul principal. Proprietarul, pentru orice problema legata de obiectul inchiriat, va trata numai cu chiriasul.

Contractul de locatie de gestiune

Definitie

Contractul de locatie a gestiunii este acordul de vointa prin care o parte, numita locator, pune la dispozitia celeilalte parti, numita locatar, un fond de comert sau o entitate comerciala lipsita de autonomie economica, in scopul exploatarii rentabile de catre locatar in schimbul unui pret, numit redeventa.

Contractul este reglementat de Legea nr. 15 din 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat, ca regii autonome si societati comerciale.

Obiectul contractului

Obiectul contractului il constituie activitatea comerciala intr-un spatiu dat si nu de locatiune a spatiului respectiv (predarea unui restaurant, cofetarie, atelier, magazin etc).

Prin incheierea contractului proprietarul transfera temporar, locatarului posesia si folosinta fondului de comert sau a entitatii comerciale respective.

Locatia de gestiune este un contract real ceea ce presupune predarea efectiva a fondului de comert.

Obligatiile locatorului

Locatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa puna la dispozitia locatarului gestiunea care face obiectul contractului, in stare de functionare, cu tot inventarul si spatiu;

b) sa efectueze, contra cost, inainte sau dupa predare, lucrari de amenajare si de natura tehnico-materiala: comercializarea produselor, transportul, recrutarea si formarea personalului, etc.

Obligatiile locatarului Locatarul se obliga:

a)  sa procedeze la preluarea gestiunii pe baza de proces-verbal de predare-primire;

b) sa pastreze integritatea tuturor bunurilor pe care le va prelua de la locatorul de gestiune;

c)  sa desfasoare o activitate eficienta;

d) sa tina o gestiune corecta;

e) sa gospodareasca eficient mijloacele materiale si financiare etc.

Incetarea contractului

Contractul poate inceta de plin drept daca o parte nu-si executa o obligatie sau dupa un numar de zile de la data primirii notificarii prin care i s-a adus la cunostinta ca nu si-a executat in mod corespunzator, oricare dintre obligatiile ce-i revin.

Imprumutul de folosinta sau comodatul

Definitie

Comodatul este contractul prin care o persoana, numita comodant (imprumutator), preda altei persoane, numita comodatar (imprumutat), in folosinta temporara si gratuita un bun pe care cel imprumutat se obliga sa-l restituie in individualitatea sa.

Caractere juridice

Este un contract real intrucat presupune, alaturi de consimtamantul partilor, predarea efectiva a obiectului. Imprumutul de folosinta este un contract unilateral si cu titlu gratuit. Daca ar fi oneros, comodatul s-ar transforma in locatiune. Gratuitatea contractului nu se opune insa stipularii in contract a unei sume de bani care sa reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza folosintei. imprumutatorul ramane proprietarul lucrului imprumutat, cel ce imprumuta are numai dreptul de folosinta a bunului.

Obiectul contractului

Obiectul contractului de comodat poate fi constituit numai din lucruri individual determinate, mobile sau imobile, intrucat urmeaza sa fie restituite in natura.

Obligatiile si raspunderea comodatarului

Comodatarul are obligatia: sa asigure securitatea si ingrijirea bunului, ca un bun gospodar; sa se foloseasca de bunul dat numai pentru destinatia determinata prin natura lui sau prin contract; sa faca toate cheltuielile necesare pentru pastrarea si folosirea lucrului, sa restituie lucrul la termenul fixat sau potrivit intelegerii. El raspunde pentru deteriorarea sau pierderea bunului - in total sau in parte - cu exceptia cazului de forta majora, cand riscul este de partea proprietarului bunului. In cazul in care lucrul imprumutat a fost deteriorat din culpa comodatarului, el este obligat sa-l repare. Se poate recurge la plata echivalentului bunului numai in ipoteza imposibilitatii de executare a repararii in natura sau daca ambele parti opteaza in acest sens ori comodantul dovedeste ca executarea in natura nu-i mai foloseste.

Dreptul de retentie

Comodatarul are dreptul de retentie asupra lucrului pana la plata debitelor, cauzate de intretinerea bunului.

Obligatiile imprumutatorului (proprietarului)

Imprumutatorul este obligat: sa restituie imprumutatului cheltuielile cu caracter de urgenta, necesare si extraordinare facute de el pentru pastrarea lucrului si sa-l despagubeasca pentru prejudiciul cauzat de viciul lucrului, cunoscut dar nedeclarat, imprumutatorul nu poate sa ia inapoi lucrul imprumutat inainte de trecerea termenului convenit sau, in lipsa de conventie, inainte de a fi servit la trebuinta pentru care s-a dat cu imprumut. Exceptia este situatia in care el dovedeste ca bunul ii este absolut necesar, datorita ivirii unor imprejurari neprevazute.

Contractul de consumatie

Notiune

Imprumutul de consumatie este un contract prin care o persoana, numita imprumutator, da cu imprumut altei persoane, numita imprumutat, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, cu obligatia, pentru imprumutat, sa le restituie in aceeasi cantitate si calitate la termenul scadent. Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinate numai in genere si nu in specie: bani, cereale etc. Ele au o determinare concretizata prin cantarire, masurare, numarare.

Contractul este translativ de proprietate. imprumutatul devine proprietarul bunului primit care, pierind in orice mod, piere in contul imprumutatului.

Contractul este unilateral, in principiu, cu obligatii doar in sarcina imprumutatului.

Obligatiile imprumutatorului

El este supus raspunderii pentru daunele cauzate de viciile lucrului, cunoscute de el si necunoscute de imprumutat. Imprumutatorul nu poate cere restituirea bunului imprumutat inainte de termen.

Obligatiile imprumutatului

El trebuie sa restituie imprumutul la scadenta, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate, la locul unde s-a contractat imprumutul, daca nu s-a prevazut alt loc. Daca imprumutatul nu restituie la termenul stipulat imprumutul sau valoarea lui, atunci acesta este obligat sa plateasca si dobanzi de la data cererii de chemare in judecata pentru restituirea imprumutului.

Imprumutul cu dobanda

Imprumutul poate fi gratuit sau oneros. in cazul imprumutului de bani, cu caracter oneros, trebuie restituita suma imprumutata, insotita de plata dobanzilor. in esenta dobanda este o contraprestatie in bani pe care imprumutatorul o datoreaza imprumutatului pentru realizarea imprumutului. Pentru ca imprumutul sa fie prestator de dobanzi este nevoie sa existe o clauza in acest sens.

Imprumutatorul poate cere o garantie: gaj, ipoteca sau garantie personala. Daca nu i se restituie imprumutul el va putea lua masuri de recuperare.

Continutul contractului de imprumut cu dobanzi

Acest contract trebuie sa cuprinda:

partile intre care se incheie contractul;

suma imprumutata (daca se restituie in rate, data la care fiecare rata trebuie platita) si dobanda;

descrierea bunului care garanteaza imprumutul;

drepturile si raspunderile in cazul in care partile isi incalca obligatiile asumate.

Contractul de depozit

Depozitul civil

Definitie

Depozitul este contractul prin care o persoana, numita deponent (depunator), incredinteaza un lucru mobil unei alte persoane, numita depozitar, care se obliga, cu sau fara plata, sa-l pastreze si sa-l restituie la cerere.

Caractere juridice

Depozitul este un contract real, bunul urmand sa fie predat efectiv; este supus formei scrise; netranzitiv de proprietate.

Obiectul contractului

Contractul are ca obiect bunuri mobile, corporale si, prin exceptie, cele necorporale (de exemplu, titlurile de credit).

Daca este cu plata pretul se numeste dobanda, la depunerile de bani si comision, la depozitul de bunuri.

Obligatiile depozitarului

Depozitarul trebuie: sa ingrijeasca lucrul primit in depozit, ca un bun gospodar, el raspunzand pentru pieirea sau degradarea lucrului primit in depozit, cauzate din culpa sa; sa nu se foloseasca de lucru pentru nevoile sale personale; sa pastreze secretul depozitului; sa restituie lucrul deponentului, in aceeasi stare in care a fost primit. Termenul de restituire este cel prevazut in contract. Restituirea se poate realiza chiar inainte de termen, la cererea deponentului, pentru ca termenul este stipulat in favoarea acestuia.

Daca depozitarul foloseste bunul aflat in depozit, fara autorizarea expresa a deponentului fapta are aspect penal, constituind abuz de incredere.

Pentru garantarea obligatiilor deponentului, depozitarul are un drept de retentie asupra lucrului aflat in depozit.

Obligatiile deponentului

Cu toate ca depozitul este, de regula, un contract unilateral, din el nascandu-se obligatii numai in sarcina depozitarului, totusi deponentului ii revin unele obligatii si anume: sa restituie sumele de bani cheltuite de depozitar pentru conservarea lucrului si sa-l despagubeasca de toate pierderile pe care acest lucru i Ie-a cauzat; sa-l plateasca pe depozitar, daca depozitul este retribuit. Riscul pieirii fortuite a obiectului ii revine deponenetului, care este proprietarul bunului, afara de cazul cand depozitarul a fost pus in intarziere pentru restituirea lucrului.

Felurile depozitului

Depozitul poate fi: depozit obisnuit sau voluntar, depozit necesar si depozit neregulat.

Depozitul obisnuit se formeaza prin consimtamantul ambelor parti, iar deponentul are posibilitatea sa-l aleaga pe depozitar.

Depozitul necesar ia nastere datorita unor imprejurari neprevazute si de neinvins ( de exemplu, un incendiu), in scopul de a se salva bunurile de la o pieire iminenta. Acest depozit se poate dovedi cu orice mijloc de proba, indiferent de valoarea lucrurilor depozitate, pe cand depozitul normal, trebuie dovedit printr-un inscris. Depozitul bunurilor aduse de calator in unitatile hoteliere este asimilat depozitului necesar.

Depozitul neregulat este o forma a depozitului voluntar si are ca obiect bunuri fungibile si consumabile (de exemplu, un sac de faina) care trebuie restituite la termen prin alte bunuri de aceeasi natura. Depozitarul poate folosi aceste bunuri, deci poate dispune de ele, fiind considerat proprietarul lor. El suporta riscul pieirii sau degradarii.

Daca se cere restituirea bunurilor din depozit si depozitarul nu le da la termenul cuvenit, el este raspunzator de daune interese fata de deponent.

Depozitul neregulat are aplicatii frecvente sub forma depunerilor banesti la CEC sau la banca.

Depunerile se pot efectua pe numele persoanei deponente sau pe numele altei persoane. in toate cazurile, raportul juridic de depozitare este numai intre titularul depunerii si unitatea depozitara. Depozitarul are obligatia de a restitui sumele de bani la cererea deponentului, chiar daca este un depozit cu termen, integral sau partial, precum si de a-i plati deponentului dobanzi.

Conform legii, se asigura pastrarea secretului depunerilor, cu exceptia cauzelor penale, la cererea scrisa a procurorilor sau a instantei judecatoresti.

Depozitul comercial

Contractul este o varianta a contractului civil de depozit, fiind intotdeauna cu titlu oneros.

Contractul apare frecvent sub forma speciala a contractului de depozit bancar, in conformitate cu care banca depozitara obtine proprietatea banilor depusi, dispunand de ei si achitand deponentului o anumita dobanda. De regula, acestui contract i se suprapune un contract de cont bazat pe reciprocitate de credite. Va rezulta un contract de cont de depozit bancar.

Depozitarul mai poate fi o intreprindere specializata in primirea de marfuri (magazii, antrepozite, docuri etc), practicand diferite tarife. in acest caz, deponentul primeste in schimbul marfii depuse un certificat de depozit, talonul si un buletin de gaj (warant). Certificatul de depozit si buletinul de gaj sunt titluri de credit la ordin sau la purtator, negociabile impreuna sau separat. Astfel, deponentul poate vinde marfa depozitata girand (transmitand), atat certificatul de depozit, cat si buletinul de gaj. El poate doar gaja marfa depozitata, girand numai buletinul de gaj, ramanand proprietarul marfii.

Durata depozitului este obligatorie pentru depozitar si facultativa pentru deponent, care-si poate retrage bunurile, la cerere, in urma unui preaviz.