Dizolvarea si lichidarea societatii comerciale

Dizolvarea si lichidarea societatii comerciale

Fazele incetarii existentei societatii comerciale

Societatea comerciala se constituie pentru a desfasura o activitate comerciala pe o durata stabilita in actele constitutive. Uneori durata se prelungeste. Totusi, societatile comerciale pot sa dispara fie dorit, fie silit, prin faliment.

Incetarea existentei societatii comerciale reclama realizarea unor operatiuni juridice care sa aiba drept rezultat incetarea societatii ca persoana juridica si lichidarea patrimoniului ei. In consecinta, societatea comerciala parcurge, pentru realizarea acestui scop, doua faze: dizolvarea si lichidarea.

Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatiuni juridice care declanseaza si pregatesc incetarea existentei societatii.

Faza lichidarii societatii cuprinde operatiunile de: lichidare a patrimoniului; plata creditorilor; impartirea soldului intre asociati.

Semnalam ca pentru societatile cu capital majoritar de stat (sau apartinand comunitatilor locale), Sectiunea a II-a din Capitolul V² al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, capitol introdus prin Legea nr. 99/1999, cuprinde norme derogatorii de la dispozitiile Legii nr. 31/1990, referitor la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale.

Dizolvarea societatii comerciale

Notiune

Dizolvarea societatii se refera la acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii patrimoniului social.

Aceste operatiuni implica hotararea de dizolvare si aducerea ei la cunostinta celor interesati.

Potrivit legii, hotararea privind dizolvarea este luata, dupa caz, de adunarea asociatilor (voluntara) sau de instanta de judecata. Operatiunea de dizolvare are numai rolul de a declansa procesul de incetare a existentei societatii prin lichidare.

Cauze generale de dizolvare

Cauzele care duc la dizolvare sunt prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 si anume:

a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;

b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;

c) declararea nulitatii societatii;

d) hotararea adunarii generale;

e) hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, cum ar fi neintelegerile grave dintre asociati, care ar impiedica functionarea societatii;

f) falimentul societatii;

g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

Dizolvarea societatii comerciale trebuie sa fie inscrisa in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial, afara de cazul trecerii timpului stabilit pentru durata societatii (art. 227 din lege).

Din momentul dizolvarii, societatea nu poate decat sa continue realizarea operatiunilor comerciale aflate in curs, fara sa mai poata incepe alte operatiuni. Activitatea societatii nu mai este normala pentru ca nu se mai urmareste realizarea de beneficii, ci desfasurarea unei activitati orientata spre lichidare.

Administratorii au obligatia sa inceapa procedura de lichidare daca legea, actul constitutiv sau autoritatea judecatoreasca nu hotaraste altfel.

Dizolvarea are loc fara lichidare, in cazul fuziunii ori divizarii totale a societatii, dar numai daca nu a inceput repartitia intre asociati a partilor ce li s-ar cuveni prin lichidare. De asemenea, dizolvarea nu va merge spre lichidare in cazul dizolvarii societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

In societatile in nume colectiv, in comandita simpla si in cele cu raspundere limitata cu un numar redus de asociati, se poate manifesta o contopire intre dizolvare si lichidare, in anumite conditii.

Daca se merge spre lichidare, administratorii au obligatia sa raspunda pentru noile operatiuni pe care le-au intreprins din ziua expirarii termenului fixat pentru durata societatii ori de la data la care dizolvarea a fost hotarata de adunarea generala sau instanta de judecata.

Lichidarea societatii comerciale

Notiune

Incetarea existentei societatii reclama indeplinirea unor operatiuni care sa puna capat activitatii ei. In final, lichidarea trebuie sa duca la incetarea statutului de persoana juridica al societatii.

Ca rezultat al dizolvarii, societatea nu mai poate angaja noi operatiuni comerciale. Prin urmare, lichidarea societatii comerciale este un ansamblu de operatiuni care au ca scop:

a) finalizarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii;

b) incasarea creantelor societatii;

c) transformarea bunurilor societatii in bani;

d) plata datoriilor societatii;

e) impartirea activului net intre asociati, daca exista.

Schimbarile produse in cadrul societatii

Modificarile produse de trecerea la faza de lichidare a societatii sunt urmatoarele:

a) modificarea obiectului si scopului societatii. Activitatea societatii va fi subordonata exigentelor lichidarii;

b) inlocuirea administratorilor cu lichidatorii societatii;

c) predarea gestiunii societatii de la administratori catre lichidatori.

Lichidatorii societatii comerciale

Activitatea de lichidare este de competenta lichidatorilor si nu a instantei judecatoresti. Competenta tribunalului in aceasta faza se limiteaza la: numirea lichidatorilor, daca nu o face adunarea generala; solutionarea opozitiilor creditorilor sau asociatilor, in cazurile prevazute de lege.

Lichidatorii societatii vor putea fi persoane fizice sau juridice, care au calitatea de practicieni in reorganizare si lichidare, in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 79/1999.

Actul de numire a lichidatorilor sau sentinta judecatoreasca care-i tine locul se va inscrie, prin grija lichidatorilor, in registrul comertului marcand momentul intrarii lor in functiune. Din acest moment, orice actiune pentru societate sau in favoarea ei se poate exercita numai in numele sau impotriva lichidatorilor.

Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii si isi indeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Continutul mandatului lichidatorilor este legal si conventional. Cu aceeasi majoritate din adunarea generala ceruta pentru numirea lor, asociatii pot determina puterile lichidatorilor. Lichidatorii au si puteri fixate prin lege.

Preluarea gestiunii de catre lichidatori de la administratori, se face pe baza de inventar si bilant.

Impotriva deciziilor lichidatorilor, creditorii societatii pot face opozitie conform art. 62 din Legea nr. 31/1990.

O data cu primirea inventarului si a bilantului, lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, impreuna cu registrele si actele acesteia. Ei trebuie sa tina un registru cu toate operatiunile lichidarii, inscrise cronologic.

Lichidatorii mai au urmatoarele obligatii: reprezinta societatea in litigiile aflate pe rolul instantelor; urmaresc silit pe debitorii societatii si incaseaza creantele de la acestia; vand prin licitatie publica bunurile mobile si imobile apartinand societatii.

Operatiunile de lichidare

Lichidarea societatii comerciale impune efectuarea unor operatiuni care au drept rezultat lichidarea activului si pasivului patrimonial.

Operatiunile de lichidare a activului societatii cuprind transformarea bunurilor societatii in bani si incasarea creantelor pe care societatea le are de primit.

Lichidarea pasivului se realizeaza prin plata datoriilor societatii fata de creditorii sai. Plata datoriilor se face cu sumele rezultate din activ. Creditorii societatii, care nu au fost satisfacuti in drepturile lor, pot actiona societatea in judecata, prin lichidatori, pentru a urmari bunurile existente in patrimoniul social.

Drepturile cuvenite asociatilor

La incetarea existentei societatii, asociatii sunt indreptatiti sa li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii sau cu ocazia majorarii capitalului social. De asemenea, au dreptul sa primeasca partea ce li se cuvine din eventualele beneficii ramase nedistribuite. Dar, asemenea drepturi pot fi valorificate numai dupa ce au fost lichidate toate datoriile fata de creditorii societatii si a ramas un sold activ. In acest scop lichidatorii incheie un bilant final.

Terminarea lichidarii

Lichidarea societatii trebuie sa se faca in cel mult 3 ani de la data dizolvarii (art. 254 din lege).

Registrele si actele societatii se depun la unul dintre asociati ori la registrul comertului.

Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului. Radierea se poate face si din oficiu. Din acest moment societatea comerciala nu mai exista.

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Aspecte introductive

Operatiunile comerciale comporta numeroase riscuri. O administrare necorespunzatoare a afacerilor poate provoca dificultati in activitatea comerciala. Astfel, comerciantul poate ajunge in situatia in care datoriile sa-l copleseasca.

Lipsa de lichiditati (insolventa) are efecte negative asupra intreprinderii comerciale respective, pentru ca ea nu mai poate continua sa functioneze normal. Dificultatile se transmit la cei cu care comerciantul respectiv se afla in relatie: creditorii, adica furnizorii si imprumutatorii de fonduri banesti; clientii, cu care debitorul a incheiat contracte; auxiliarii, folositi de comerciant si pe care nu-i mai poate plati.

Datorita efectelor economice negative ale unei asemenea situatii, se impune ca, din punct de vedere juridic, sa se instituie o modalitate speciala de iesire din aceasta faza critica.

Prin Legea nr. 64/1995 si prin Legea nr. 99/1999, privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, titlul IV s-a instituit "procedura pentru plata pasivului debitorului, in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acesteia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment" (art. 2 din modificarile aduse de Legea nr. 99/1999, titlul IV).

Din continutul articolului mentionat rezulta ca procedura pentru plata pasivului debitorului, in incetare de plati, are doua etape: o procedura de reorganizare judiciara si o procedura de faliment.

Procedura de reorganizare cuprinde normele juridice care urmaresc organizarea debitorului pe baze noi, in vederea redresarii economico-fmanciare si plata datoriilor fata de creditor.

Procedura falimentului cuprinde reguli care privesc executarea silita a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii creantelor debitorului.

Conditiile aplicarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului

Potrivit legii, pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt necesare doua conditii:

a) sa fie aplicata numai comerciantilor, indiferent daca sunt persoane fizice sau societati comerciale. Debitorii necomercianti vor fi executati dupa dreptul civil;

b) sa fie aplicata acelor comercianti care au incetat plata datoriilor lor comerciale. Prin urmare, inceperea procedurii este conditionata de incetarea platilor, adica de existenta unei situatii de fapt potrivit careia debitorii nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale.

Incetarea platilor pentru datoriile exigibile, numita si insolventa comerciala, este starea patrimoniului unui comerciant ce se manifesta in exterior prin faptul ca se gaseste in imposibilitatea de a plati pe creditorii comercianti din cauza lipsei de lichiditati. Insolventa comerciala nu presupune neaparat o stare de insolvabilitate, situatie in care activul intrece pasivul. Insolventa, practic, de regula, este consecinta insolvabilitatii, dar ea apare si cand o asemenea situatie nu exista.

Refuzul de plata, cu buna-credinta, in baza unor elemente intemeiate, nu constituie incetare de plati. Astfel, este intemeiat refuzul in cazul in care obligatiile au fost executate de debitori si se pretinde o noua plata; creantele s-au prescris prin trecerea termenului inauntrul caruia puteau fi valorificate; in caz de compensatie. Buna-credinta trebuie apreciata la data refuzului de plata.

Refuzul de plata este neintemeiat in situatia in care debitorul dispune de lichiditati dar, cu rea-credinta, nu-si achita datoriile. In acest caz, nu este intrunita conditia incapacitatii de plata. Ca urmare, creditorii se pot indestula prin mijlocul executarii silite de drept comercial.

Organele care aplica procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Procedura este aplicata de: instanta de judecata, judecatorul-sindic, administrator, lichidator, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

Instanta si judecatorul-sindic. Toata procedura prevazuta de lege, cu exceptia recursului, este de competenta exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului si sunt exercitate de un judecator sindic desemnat de catre presedintele tribunalului.

Judecatorul-sindic indeplineste o functie publica de interes general. El organizeaza, administreaza si conduce intreaga procedura de reorganizare judiciara si a falimentului, in calitate de magistrat, sub autoritatea tribunalului. Actele indeplinite de judecatorul-sindic sunt obligatorii pentru debitori si creditori.

Adunarea creditorilor. Este un organ deliberativ cu caracter nepermanent, fiind format din creditorii debitorului ale caror creante fata de acestia pot fi satisfacute pe calea procedurii analizate. Adunarea creditorilor este convocata de judecatorul-sindic ori de cate ori se considera necesar pentru problemele importante, cum ar fi: verificarea creantelor, decizia privind angajarea unui administrator.

Comitetul creditorilor este un organ alcatuit din trei pana la sapte membri dintre creditorii cu creantele garantate cele mai mari. Initial, in mod provizoriu comitetul este desemnat de judecatorul-sindic. Ulterior, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia aleg comitetul.

Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii: acordarea de asistenta judecatorului-sindic; solicitarea ridicarii dreptului de administrare al debitorului; exercitarea actiunilor privind anularea unor acte juridice facute de debitor in frauda creditorilor.

Administratorul face parte din persoanele desemnate sa-l ajute pe judecatorul-sindic. Prezenta unui specialist in activitatea de gestiune este indispensabila pentru initierea si realizarea unor masuri privind redresarea activitatii debitorului.

Calitatea de administrator o poate avea o persoana fizica sau o societate comerciala, specializata in activitatea de management.

Necesitatea investirii de urgenta a administratorului si nevoia de a proteja interesele creditorilor impun numirea administratorului de catre judecatorul-sindic. Ulterior, in cadrul primei sedinte a adunarii generale a creditorilor, se poate decide desemnarea unui administrator.

Administratorul va elabora planul de reorganizare a activitatii debitorului.

In cazul trecerii la procedura falimentului, atributiile administratorului inceteaza in momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.

Lichidatorul. In cazul cand se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui lichidator care sa realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.

Ca si in cazul administratorului, lichidatorul trebuie sa fie un specialist. Statutul sau juridic este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare.

Potrivit legii, lichidatorul este desemnat de judecatorul-sindic dupa aceleasi reguli ca si in cazul desemnarii administratorului. Poate fi desemnat ca lichidator si administratorul desemnat anterior.

Principalele atributii ale lichidatorului sunt stabilite de art. 23 din Legea nr. 64/1995.

A. Procedura de reorganizare

Procedura este axata in jurul unui plan de reorganizare care face parte dintr-un proces cu urmatoarele componente: declansarea procedurii; elaborarea si punerea in aplicare a planului; incetarea procedurii.

a) inceperea procedurii de reorganizare si a falimentului. Procedura de reorganizare a unui comerciant sau societate comerciala se declanseaza printr-o cerere adresata tribunalului competent. Cererea poate fi facuta de debitorul insusi sau de creditorii sai.

b) Deschiderea procedurii

Tribunalul sesizat cu cererea introductiva, constatand ca nu a fost formulata o contestatie din partea debitorului ori aceasta a fost respinsa, procedeaza in felul urmator: desemneaza un judecator-sindic si un administrator, notifica (instiinteaza) creditorii, debitorul si Oficiul Registrului Comertului unde debitorul este inmatriculat, despre admiterea cererii inceperii procedurii de catre instanta.

c) Planul de reorganizare sau lichidare

Reorganizarea si continuarea activitatii debitorului sau lichidarea averii acestuia, pentru a fi satisfacute creantele creditorilor, se face in baza unui plan intocmit, aprobat si aplicat in conformitate cu legea.

Planul care se propune poate fi un plan de reorganizare sau un plan de lichidare.

Odata planul confirmat de judecatorul-sindic, debitorul va fi obligat sa indeplineasca schimbarile de structura prevazute in plan.

B. Falimentul

Falimentul este procedura lichidarii patrimoniului debitorului in cazul in care prin cererea introductiva se solicita lichidarea sau planul de reorganizare nu a avut ca efect redresarea debitorului si plata creantelor. Procedura consta dintr-un ansamblu de acte juridice care privesc stabilirea masei active si a celei pasive, efectuarea lichidarii bunurilor debitorului, distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii bunurilor debitorului, inchiderea lichidarii.

a) Stabilirea masei active

Debitorul, un creditor, comitetul creditorilor poate adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si conduce activitatea.

Dupa deschiderea procedurii, daca debitorul isi declara intentia de a lichida, judecatorul-sindic va dispune stabilirea averii debitorului, intocmirea listei bunurilor, sigilarea si conservarea bunurilor care fac parte din averea debitorului.

b) Stabilirea masei pasive

Lichidatorul va trimite fiecarui creditor o notificare in care va preciza termenul limita pentru inregistrarea creantelor impotriva debitorului.

Dupa expirarea termenului pentru inregistrarea creantelor lichidatorul va examina, cat mai curand posibil, toate creantele si actele inregistrate. Apoi, lichidatorul va intocmi si va inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate obligatiile debitorului.

c) Efectuarea lichidarii

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului-sindic.

Lichidarea incepe odata cu afisarea tabelului cuprinzand obligatiile debitorului. Bunurile vor putea fi vandute in bloc sau individual.

Lichidatorul va incheia contract de vanzare-cumparare, iar sumele realizate din vanzari vor fi depuse in contul deschis la o societate bancara pe baza dispozitiei judecatorului-sindic.

Creantele vor fi platite intr-o anumita ordine stabilita prin lege.

Dupa ce bunurile din averea debitorului vor fi lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final impreuna cu un bilant general.

d) Inchiderea lichidarii

Procedura se termina atunci cand judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidarii, cand toate bunurile din averea debitorului sunt distribuite si cand fondurile nereclamate sunt depuse la banca.

In urma cererii lichidatorului, judecatorul-sindic va da o incheiere, inchizand procedura. Incheierea va fi comunicata in scris debitorului, tuturor creditorilor si Oficiului Registrului Comertului.