Dreptul comercial. notiune, obiect, evolutie, izvoare

DREPTUL COMERCIAL.  NOTIUNE, OBIECT, EVOLUTIE IZVOARE

Notiunea, obiectul si evolutia dreptului comercial

Notiune. In doctrina dreptul comercial a fost diferit in diferite moduri. In esenta, dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat, alcatuita din normele juridice aplicabile faptelor de comert, precum si celorlalte raporturi juridice la care iau parte persoanele care au calitatea de comerciant.

Notiunea de comert isi are originea in latinescul commercium, alcatuit la randul lui din "cum" si "merx", care inseamna "cu marfa".

Activitatea comerciala, asa cum se va arata la partea privind faptele de comert, cuprinde intreaga activitate economica, incepand cu producerea bunurilor pana la ajungerea lor la consumator inclusiv executarea de servicii si prestarea de lucrari.

Stabilirea obiectului dreptului comercial inseamna delimitarea sferei sale de aplicare. A fost facuta in functie fie de elementul subiectiv (sistemul subiectiv), fie de elementul obiectiv (sistemul obiectiv).

In sistemul subiectiv  obiectul dreptului are in vedere persoana, el urmand sa se aplice numai operatiunilor efectuate de profesionisti, de comercianti. In continuarea a ceea ce exista in aceasta conceptie, care este de influenta germanica, orice operatiune efectuata de un comerciant este considerata o operatiune comerciala.

In sistemul obiectiv  obiectul dreptului se stabileste avand in vedere natura operatiunii (comercialitatea). In acest 838b18i sistem, care este de influenta franceza, normele juridice de drept comercial se aplica actelor juridice, faptelor si operatiunilor calificate de lege ca fapte de comert, fara sa fie conditionate de calitatea de comerciant a persoanei care le savarseste.

Codul comercial roman are la baza sistemul obiectiv care este insa completat cu un element subiectiv prin prevederile art. 4 din Codul comercial care prevede ca sunt fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.

Evolutia dreptului comercial in Romania. In Romania, activitatea comerciala, la inceputurile sale, s-a desfasurat pa baza regulilor cutumiare locale (norme obisnuielnice) dar si a unor reguli ale negustorilor straini cu care s-au stabilit relatii comerciale. Reguli scrise in domeniul comertului se gasesc pentru prima data in Codul lui Andronache Donici din 1814, unde se facea vorbire despre "daravelile comerciale" si "iconomicosul faliment". Reguli sumare se intalnesc si in Codul lui Caragea din 1817 (Muntenia) si Codul Calimach din 1928 (Moldova).

Regulamentele Organice (1831) au cuprins anumite reguli referitoare la comert si la tribunalele de comert. In privinta judecarii pricinilor comerciale Regulamentele Organice prevedeau ca acestea se vor judeca dupa "condica de comerciu a Frantei care se va traduce in limba romaneasca". Incepand cu 1840, in Muntenia s-a aplicat o traducere a Codului comercial al Frantei, adoptat in 1807, in cadrul vastei opere de legiferare infaptuita de Napoleon.

Dupa Unirea Principatelor (1859) in timpul lui Cuza reglementarea de origine franceza a fost pusa in aplicare sub denumirea de "Condica de comerciu a Principatelor Unite Romane".

In 1887 a fost adoptat Codul comercial care este in vigoare si astazi. A avut ca model Codul comercial Italian din 1882, fiind insa influentat si de legislatia germana.

In 1938 a fost elaborat un nou Cod comercial numit si Codul comercial Carol al II-lea, care a si fost adoptat de Parlamentul tarii si care trebuia sa intre in vigoare la 1 mai 1939. Datorita evenimentelor politice ale vremii, interne si externe, Codul comercial Carol al II-lea nu a mai intrat in vigoare, aplicandu-se in continuare Codul comercial din 1887.

In perioada socialista, Codul comercial nu s-a mai aplicat in plan intern, relatiile economice desfasurandu-se pe baza planurilor economice si centralizarii. In raporturile juridice comerciale externe la care participau intreprinderile economice romanesti a continuat sa se aplice Codul comercial roman.

In ce priveste alcatuirea Codului comercial roman, acesta este impartit pe patru carti:

Cartea I - Despre comert in general. Este impartita pe 14 titluri: I - Dispozitii generale; II - Despre faptele de comert; III - despre comercianti; IV - Despre registrele comerciantilor; V - Despre obligatiile comerciale in general; VI - Despre vanzare; VII - Despre raport; VIII - Despre societati si despre asociatiuni comerciale; IX - Despre cambie si despre CEC; X - Despre contul curent; XI - Despre mandatul comercial si despre comision; XII - Despre contractul de transport; XIII - Despre contractul de asigurare; XIV - Despre gaj.

Cartea II - Despre comertul maritim si despre navigatie. Este impartita in 9 subtitluri: I - Despre vase si proprietarii lor; II - Despre capitan; III - Despre inrolarea si salariile persoanelor echipajului; IV - Despre contractul de inchiriere, V - Despre imprumutul maritim; VI - Despre asigurare in contra riscurilor navigatiei; VII - Despre avarii si despre contributie; VIII - Despre pagubele cauzate prin lovirea vaselor (abordaj); IX - Despre  creantele privilegiate.

Cartea III - Despre faliment, impartita in 8 subtitluri: I - Despre declaratia de faliment si despre efectele sale; II - Despre administrarea falimentului; III - Despre lichidarea pasivului; IV - Despre lichidarea activului; V - Despre repartitia intre creditori si despre inchiderea falimentului; VI - Despre incetarea si suspendarea falimentului; VII - Dispozitii privitoare la falimentul societatilor comerciale; VIII - Despre infractiuni penale in materie de faliment.

Cartea IV - Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor cu 3 titluri: I - Despre exercitiul actiunilor comerciale; II - Despre prescriptie; III - Dispozitii tranzitorii.

Unele dispozitii ale Codului comercial sunt inca in vigoare, altele au fost abrogate prin intrarea in vigoare a unor acte normative noi adoptate dupa anul 1989. Au fost adoptate legi noi prin care fostele intreprinderi socialiste au fost transformate in societati comerciale si regii autonome - Legea nr. 15/1990. A fost infiintat Registrul comertului prin Legea nr. 26/1990 si s-a adoptat o reglementare noua privind societatile comerciale - Legea nr. 31/1990, iar falimentul a fost reglementat prin Legea nr. 64/1995.

Corelarea cu alte ramuri de drept

a) Cu dreptul civil

Dreptul civil reprezinta dreptul comun. Art. 1 din Codul comercial dispune astfel: "(1) In comert se aplica legea de fata. (2) Unde ea nu dispune se aplica Codul civil."

b) Cu dreptul procesual civil

La fel ca si in cazul dreptului civil, in afara dispozitiilor exprese din Codul comercial, exercitiului actiunilor comerciale ii sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila (conform art. 889 Cod comercial).

c) Cu dreptul comertului international

Raporturilor comerciale cu element de extraneitate le sunt aplicabile conventiile sau uzantele internationale. In spatiul Uniunii Europene se manifesta tendinta de armonizare si unificare.

d) Cu dreptul penal

In legile comerciale sunt numeroase dispozitii care incrimineaza incalcari a regulilor comerciale. In acelasi timp, unele dispozitii din dreptul comercial fac trimitere la dispozitiile Codului penal.

e) Cu dreptul financiar public

Activitatii comerciale ii sunt aplicabile numeroase dispozitii ce tin de dreptul financiar public, in special in ce priveste veniturile cuvenite bugetului public national: impozitul pe profit, impozitul pe dividende, TVA, accize, taxe vamale, impozite pe cladiri, terenuri, firme, inregistrarea fiscala etc.

f) Cu dreptul administrativ

Legaturile dreptului comercial cu dreptul administrativ privesc in primul rand constituirea si inregistrarea comerciantilor, dar si alte elemente privind activitatea lor tinand de avizarea desfasurarii activitatii - avize de la pompieri, politia sanitar-veterinara, protectia consumatorului, sanctionarea contraventiilor s.a.

Izvoarele dreptului comercial

a) Izvoarele normative

Izvoarele formale  ale dreptului comercial pot fi:

- specifice dreptului comercial;

- comune cu alte ramuri de drept.

Constitutia Romaniei ca lege fundamentala este izvor de drept si pentru dreptul comercial. Art. 135 din Constitutie contine urmatoarele prevederi: "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de productie; b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara; (.)) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national; e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic; f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii; aplicarea politicilor de dezvoltare  regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.

Principalul izvor specific de drept comercial il constituie Codul comercial, adoptat prin Decretul-lege nr. 1233/1887, publicat in "Monitorul Oficial" nr. 31/10 mai 1887. Acesta defineste principalele institutii de drept comercial.

Legile comerciale speciale Codul comercial cuprinde numai principalele reglementari comerciale, acesta fiind completat de legi comerciale speciale. Notiunea de lege poate fi inteleasa stricto sensu, adica numai legile adoptate de Parlament si actele normative egale ca forta juridica (ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului), sau lato sensu incluzand si celelalte reglementari emise de autoritatile statului (hotarari ale Guvernului, ordine, instructiuni ale ministrilor, norme metodologice s.a.). Sunt astfel de legi: Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (completata si modificata); Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului (completata si modificata); Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciara si falimentul; Legea nr. 58/1934 asupra CEC-ului; Legea nr. 11/1991privind combaterea concurentei neloiale; Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor; Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori; Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania; Legea concurentei nr. 21/1996; Ordonanta Guvernului nr. 69/1997 privind bursele de marfuri s.a.

Codul civil si legile civile speciale. Codul civil reprezinta principalul izvor de drept comun si se aplica acolo unde Codul comercial nu dispune. Dintre legile civile care intereseaza dreptul comercial amintim Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice si Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

b) Izvoarele interpretative (mediate)

Uzurile comerciale (obiceiul sau cutuma) sunt reguli rezultand din practica comerciala, folosite vreme indelungata si percepute ca obligatorii.

Uzurile pot fi:

- locale - aplicabile la o anumita piata comerciala, localitate, port sau regiune;

- speciale - tin de obiectul contractelor (ex.: comertul cu cereale) sau al profesiunii (agentii de bursa);

- generale - aplicabile intregului ansamblu de relatii comerciale (ex.: daca intr-un contract  nu s-au stipulat precizari cu privire la calitatea marfii, aceasta va fi cea locala si comerciala, potrivit uzantelor de concurenta loiala).

Uzurile, in unele cazuri, pot sa capete si consacrare legislativa si in acest caz ele nu mai sunt conventionale sau de fapt, ele devenind uzuri normative.

Uzurile conventionale sau de fapt isi trag forta din vointa partilor, care, in virtutea autonomiei de vointa, alcatuiesc contractele asa cum se inteleg. La inceput, au un caracter spontan, apoi, prin spirit de imitatie sunt acceptate si de alti profesionisti, dobandind un caracter colectiv, implicand o practica de masa. Adeseori uzurile sunt consacrate sub forma clauzelor tip la care partile pot adauga elemente de individualizare.

Doctrina este un izvor mediat de drept. La fel si in dreptul comercial unde este un instrument important de interpretare si aplicare a legilor.

Practica judiciara jurisprudenta) este tot un izvor mediat, solutiile instantelor contribuind la interpretarea legilor de catre destinatarii lor.

Principiile dreptului comercial Unii autori le mai numesc si principii generale ale dreptului comercial. Principiile fundamentale ale dreptului sunt acele idei calauzitoare ale continutului tuturor normelor juridice. Cele care actioneaza la nivelul unei ramuri de drept sunt principii ale respectivei ramuri de drept (civil, penal, comercial s.a.). Se face distinctie intre principii juridice structurale si principii juridice ideologice.  Principiile structurale provin sau, cel putin, pretind a proveni din drept. ele sunt "axiome" ascunse de catre structura logica a sistemului de drept  sau unele ramuri ale sale. Principiile ideologice nu se bucura de un sprijin institutional. Ele se aplica cu scopul de a limita aplicarea anumitor reguli de drept.

Doctrina si jurisprudenta au identificat si afirmat ca principii ale dreptului comercial urmatoarele:

1. in comert actele juridice sunt cu titlu oneros, fiecare parte urmarind obtinerea de profit;

2. in comert, intotdeauna banii sunt fructiferi (frugiferi). Orice suma de bani ajunsa la scadenta, in cazul obligatiilor comerciale, produce dobanda fara a mai fi necesara punerea in intarziere a debitorului; art. 43 Cod comercial prevede: "Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua in care devin exigibile".

Jurisprudenta

- Speta -

Dividende. Data scadentei. Dobanzi

Prin actiunea formulata, F.P.S. Bucuresti a chemat in judecata pe parata S.C. S. S.A. pentru a fi obligata la plata sumei de 4.612.968 lei, reprezentand daune-interese moratorii pentru plata cu intarziere a dividendelor datorate pe anul 1996, calculata la nivelul dobanzilor B.R.D.

Judecatoria Pitesti, prin sentinta nr. 142/2001, a admis actiunea pentru 1.687.072 lei, retinand ca daunele-interese moratorii se datoreaza de la 31 decembrie 1997 la o dobanda echivalenta cu taxa de scont a B.N.R. de 40% pe an.

Apelul a fost respins de Tribunalul Arges, prin decizia nr. 298/C/2001, in considerentele careia s-a aratat ca, nefiind stabilit un termen de plata pentru dividende si cum impozitul aferent se varsa la sfarsitul anului, numai de la aceasta data pot curge dobanzile care trebuie stabilite la nivelul taxei oficiale a scontului B.N.R.

Recursul reclamantei a fost admis, iar Curtea a casat decizia si a trimis pricina spre rejudecare aceluiasi tribunal.

Astfel, instanta de recurs a retinut ca, sub aspectul nivelului dobanzii comerciale acordate, concluzia instantelor este corecta, deoarece singurul criteriu obiectiv si in acelasi timp flexibil este reprezentat de dobanda pietei cu raportare la taxa de scont a B.N.R., solutie practica insusita si de O.G. nr. 9/2000 care a intrat in vigoare ulterior.

Sub aspectul datei de la care se datoreaza insa dobanzile, instanta de recurs a facut trimitere la dispozitiile art. 43 C. com. si art. 111 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 43 C. com., dobanzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenta chiar daca ele nu au fost stabilite prin contract intre parti, fara a fi necesara punerea in intarziere.

Ca urmare a aprobarii bilantului si a contului de profit si pierderi aferente  exercitiului financiar incheiat, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicata, cuantumul si distribuirea dividendelor s-au stabilit de adunarea generala a actionarilor pentru fiecare actionar si din acel moment devine un drept de creanta individual al acestora. Daca actionarul accepta plata la o data ulterioara, data respectiva va fi considerata scadenta.

Plata cu intarziere a dividendelor angajeaza raspunderea societatii care este obligata la plata dobanzii in conditiile art. 43 C. com.

Printr-o expertiza contabila s-a stabilit cuantumul daunelor-interese moratorii  incepand cu 1 octombrie 1997, data pana la care partile au convenit

sa fie achitate dividendele stabilite.

C.A. Pitesti, decizia nr. 154/R-C/13.03.2002

Jurisprudenta

- Speta -

Momentul inceperii curgerii daunelor-interese

moratorii in raporturile comerciale. Plata dobanzilor

pentru neexecutarea obligatiei in valuta

Prin actiunea sa formulata, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumelor de 2.765.722.199 lei, cu titlu de pret, si 199.835.951 lei reprezentand dobanzi.

Tribunalul Valcea, prin sentinta nr. 1033/C/2001, a admis in parte actiunea, obligand-o pe parata numai la plata cheltuielilor de judecata, retinand ca pe parcursul solutionarii cauzei pretul a fost achitat, iar dobanzile nu se pot acorda intrucat partile stabilind valoarea marfii livrate in dolari, variatiile monedei nationale nu afecteaza valoarea reala a creantei.

Solutionand recursul reclamantei, Curtea de Apel Pitesti, prin decizia nr. 29/R-C/2002, admitand aceasta cale de atac, a modificat in partea sentinta, obligand-o pe parata si la plata dobanzilor solicitate si a cheltuielilor de judecata aferente aceste sume.

La pronuntarea acestei hotarari s-a retinut ca pretul convenit de parti pentru marfurile livrate de reclamanta a fost stabilit in dolari SUA/tona, platibil in lei la cursul de referinta al B.N.R. din ziua platii. In conditiile in care dobanda reprezinta pretul folosirii bailor altuia si in acelasi timp o despagubire pentru prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a obligatiei, nu se poate sustine ca astfel s-ar acorda o dubla despagubire.

Curgerea de drept a dobanzilor de la data scadentei, conform art. 43 C. com., nu este conditionata de stabilirea pretului in lei, fiind suficient ca obiectul obligatiei sa fie o suma de bani, indiferent in ce moneda este stabilita.

Stabilirea pretului in dolari SUA asigura realizarea exacta a prevederilor contractului, in timp ce dobanda acopera prejudiciul incercat de creditoare prin neexecutarea la scadenta a obligatiei in bani, prejudiciu care este prezumat de lege.

C.A. Pitesti, decizia nr. 29/R-C/2002

Jurisprudenta

- Speta -

Obligatia comerciala

Chiar daca aportul la capitalul social nu este purtator de dobanda si dividendele isi au izvorul in capitalul social, obligatia de plata a dividendelor este comerciala, astfel incat, potrivit art. 43 C. com., dobanzile curg de drept de la data cand creanta actionarului asupra dividendelor a devenit certa, lichida si exigibila.

C.S.J. s. com. dec. nr. 2172/2003

3. in contractele comerciale, in caz de dubiu, se aplica regulile care favorizeaza circulatia.  Este o problema de interpretare, de cunoastere a sensului si continutului vointei partilor care, in mod indubitabil, au dorit ca acordul lor de vointa sa produca efecte juridice.

4. contractarea in favoarea celui de-al treilea (tert) este obisnuita. Mandatul, reprezentarea sunt institutii juridice frecvent folosite in dreptul comercial.

Sunt autori care mentioneaza ca principii ale dreptului comercial si urmatoarele:

- in dreptul comercial autonomia de vointa este mai larga decat in dreptul civil. Spre deosebire de dreptul civil unde se cauta a se afla vointa interna a contractantilor, in dreptul comercial conteaza vointa declarata. Reglementarea comerciala are in vedere regularitatea obiectiva a unei operatiuni si nu aspectele subiective, resorturile interne care au determinat incheierea contractului.;

- aparenta are o mai larga aplicabilitate in dreptul comercial decat in dreptul civil. Dreptul comercial nu este preocupat intotdeauna de cunoasterea realitatii drepturilor, limitandu-se la aparenta, cercetand doar regularitatea, cum este cazul titlurilor comerciale de valoare, unde conditiile de forma sunt foarte riguroase, iar indeplinirea lor confera validitatea fara a mai cerceta cauza juridica a actului, asa cum se intampla in dreptul civil.

Termeni cheie dreptul comercial; obiectul dreptului comercial; elementul subiectiv; elementul obiectiv; sistemul obiectiv; principii ale dreptului comercial; izvoarele formale ale dreptului comercial; Codul comercial; legile comerciale speciale; uzurile comerciale (locale, speciale, generale, conventionale); doctrina; practica judiciara.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE

Ce este dreptul comercial?

Ce inseamna obiectul dreptului comercial?

Care sunt principiile dreptului comercial?

Care sunt corelatiile dreptului comercial cu alte ramuri de drept?

De cate feluri sunt izvoarele formale ale dreptului comercial?

Ce sunt uzurile comerciale?

Ce fel de izvoare de drept sunt doctrina si practica judiciara?