Fondul de comert

FONDUL DE COMERT

Notiunea fondului de comert

Aspecte generale

Desfasurarea unei activitati comerciale impune existenta si folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot fi, in functie de obiectul comertului, bunuri precum: local, mobilier, marfuri, instalatii, brevete de inventii etc. Toate aceste bunuri destinate realizarii activitatii comerciale formeaza fondul de comert.[1]

Desi fondul de comert joaca un rol important in desfasurarea activitatii comerciale, in legislatia romaneasca gasim o singura referire la fondul de comert si anume in art. 21 636h75g lit. a din Legea nr. 26/1990: "In registrul comertului se vor inregistra mentiuni referitoare la donatia, vanzarea, locatiunea sau gajul fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inmatricularilor sau mentiunilor sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert".

Lipsa unei reglementari juridice a lasat in sarcina doctrinei necesitatea de a defini fondul de comert, a-i stabili elementele constitutive si natura juridica.

Configurarea regimului juridic al fondului de comert prezinta interes sub doua aspecte:

comerciantul este interesat sa-si asigure protectia bunurilor care Ie afecteaza activitatii comerciale. Aceste bunuri trebuie sa beneficieze de un statut special care sa permita transmiterea lor prin acte juridice ori pe calea mostenirii.

recunoasterea fondului de comert este reclamata si de necesitatea protejarii intereselor creditorilor comerciantului. Bunurile destinate activitatii comerciale sunt principalele elemente active ale patrimoniului comerciantului. Din aceasta cauza, circulatia acestor bunuri este supusa unor formalitati speciale care sa asigure respectarea drepturilor creditorilor.[2]

Detinerea fondului de comert

Deci, fondul de comert poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant Ie afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit.[3]

Delimitarea notiunii de fond de comert

Fondul de comert si patrimoniul

Patrimoniul este definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, ce apartin unui subiect de drept.[4] Aceasta inseamna ca fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului, cu toate ca ele fac parte din patrimoniul acestuia.

Chiar si denumirea de patrimoniu comercial trebuie inteleasa in sensul strict economic, adica de bunuri destinate desfasurarii activitatii comerciale. Daca ar fi fost acceptata in sens juridic, ar fi rezultat ca o persoana poate avea doua patrimonii, unul comercial si unul civil, ceea ce este imposibil pentru ca o persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu.

Fondul de comert si intreprinderea

Intreprinderea este o organizare sistematica de catre comerciant a factorilor de productie, intre care exista si bunurile afectate desfasurarii activitatii comerciale. Dar organizarea priveste nu doar aceste bunuri, ci si capitalul si munca. Deci, intreprinderea inglobeaza si elemente care nu fac parte din fondul de comert.

Caracteristici ale fondului de comert

a.       fondul de comert e bun unitar, distinct de elementele ce-l compun. Deci, el poate fi vandut, dat in locatiune sau gaj. Totusi, elementele isi pastreaza individualitatea si regimul juridic.

b.      fondul de comert este un bun mobil, supus regimului juridic al bunurilor mobile.

c.       fondul de comert este un bun incorporabil. Deci, nu ii este aplicabila prescriptia instantanee reglementata de art. 1909 Cod civ. EI poate face totusi obiectul unui drept de uzufruct si i se aplica teoria accesiunii.

d.      fondul de comert este un bun mobil, supus regimului juridic al bunurilor

Elementele fondului de comert

Cauze obiective ori subiective fac, in permanenta, ca fondul de comert sa aiba o trasatura specifica si anume ca el este variabil si variat. Oricare ar fi marimea unui fond de comert, el se va compune totdeauna din doua mari categorii de bunuri: corporale si necorporale.

Elementele caporale ale fondului de comert

Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunuri imobile si bunuri mobile corporale.

Bunuri imobile

Acestea pot fi:

imobile prin natura lor (art. 463 Cod civ.): terenurile si cladirile (magazine, birouri, depozite, hale etc.);

imobile prin destinatie (art. 468 Cod civ): instalatii industriale, utilaje, masini, vitrine etc.).

Referitor la natura juridica a actelor privind bunurile imobile cuprinse in fondul de comert se impune o precizare.

Ca stare de fapt, organismul economic denumit "fond de comert", este o creatie a titularului, iar intre bunurile care il compun nu este instalata o coeziune fizica, titularul putand in orice moment desprinde si dispune de unul din aceste elemente. Numai sub acest aspect se poate vorbi de o universalitate. Aceasta universalitate nu poate fi decat o stare de fapt (universitas facti) nu insa universalitate juridica (universitas juris ).[6]

In aceste conditii se ridica problema daca actele de vanzare-cumparare privind bunurile imobile sunt de natura civila sau comerciala.

In enumerarea din art. 3 Cod com. aceste contracte nu sunt enumerate, rezultand caracterul civil.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in compunerea de 7 judecatori a exprimat in acest sens punctul sau de vedere, conform caruia operatiunile comerciale facute asupra unor imobile care fac parte din fondul de comert sunt operatiuni supuse regimului juridic al dreptului comercial.[7]

Bunuri mobile corporale

Un comerciant, in scopul unei bune desfasurari a comertului sau se serveste alaturi de bunuri imobile si de bunuri mobile corporale (materiale si marfuri). Sunt considerate ca facand parte din categoria marfurilor, ca elemente principale de exercitare a comertului (activitatea de interpunere), materiile prime destinate a fi transformate, produsele si bunurile destinate vanzarii. Totalitatea marfurilor unui comerciant formeaza stocul de marfa. Ceea ce este caracteristic stocului de marfa este cel este variabil si fungibil. Existenta stocului trebuie sa permita comerciantului sa realizeze un ciclu permanent bani-marfa-bani. Cu cat acest ciclu este mai rapid, cu atat profitul obtinut va fi mai mare, cu conditia insa ca fiecare ciclu sa fie producatorul unui excedent.

Elementele incorporabile ale fondului de comert

In aceasta categorie a elementelor incorporabile ale fondului de comert sunt cuprinse drepturile care privesc: firma, emblema, clientela si vadul comercial, brevetele de investitii, marcile de fabricatie, de comert si de serviciu, dreptul de autor etc. Aceste drepturi privative sunt cele care confer comerciantului prerogativa de a Ie exploata in folosul sau, in conditiile stabilite de lege. Din cauza ca ele servesc comerciantului in scopul realizarii activitatii comerciale, acestea au valoare patrimoniala si prin urmare legea instituie protectia asupra lor.

Firma

Este un element de individualizare a comerciantului in campul activitatii comerciale. Conform art. 30 alin. 1 din Legea nr.26/1990, firma este numele sau, dup caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza . Firma constituie, astfel, o conditie esential , sinegua non, a exercitiului legal al comertului.

Cuvantului firmei se atribuie, uzual, trei intelesuri, si anume:

a.       de  intreprindere, societate;

b.      de nume ori denumire sub care se exercita comertul;

c.       de suport material (placa , panou).

Legea nr.26/1990 instituie reglementari riguroase cu privire la modul in care urmeaza a se compune o firma , distingand dupa cum comerciantul e persoana fizica (art. 31) sau persoana juridica (art. 32 - art. 36), pentru persoana stabilind reguli de compunere a firmei pentru fiecare forma de societate comerciala .

Dupa cum in viata civila o persoana fizica nu poate avea, legalmente, decat un singur nume, acela inscris in actele de stare civila, un comerciant persoana fizica sau juridica, nu poate avea decat o singura firma ,aceea inscris in autorizatia de functionare sau dup caz, in actul constitutiv si inregistrat in registrul comertului.

Fiind un atribut de individualizare a unui comerciant in activitatea comerciala, firma trebuie sa se caracterizeze prin noutate. In acest sens, art. 38 din Legea 26/1990 prevede ca orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente. De aceea, cand 0 firma este asemanatoare cu alta firma deja inmatriculata , trebuie s se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precis a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod.

Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire folosita de comerciantii din sectorul public (art.40 din Legea nr.26/1990).

Legea prevede ca oficiul registrului comertului are obligatia sa refuze inscrierea unei firme care, fara a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme inregistrate (art.39 din Legea nr.26/1990).

De aceea Normele Metodologice nr. P/608 - 773/1998 in art. 25 alin. 2 stabilesc trei conditii, ce trebuie indeplinite pentru ca firma sa fie inregistrata in registrul comertului:

a.       sa fie disponibila , adica susceptibil de a fi apropriat de un comerciant atunci cand nu apartine unui alt comerciant, prin inregistrarea ei anterioara in registrul comertului, pentru acelasi obiect social si pentru aceeasi arie teritoriala de activitate;

b.      sa fie distinctiv , adica sa nu constea dintr-o denumire necesara , generic sau uzual ori identic sau similar cu alte firme inregistrate anterior in registrul comertului, ­pentru acelasi obiect social si pentru aceeasi arie teritoriala de activitate;

c.       sa fie licit, adica , in virtute a principiilor generale, sa nu incalce o dispozitie imperativ a legii privind ordinea publica sau bunele moravuri si, in general, limitele concurentei loiale.

Dupa cum vom arata aceste conditii sunt valabile si pentru emblema.

In aceasta gandire, nu pot fi inregistrate firme sau embleme, denumirile si reprezentarile figurative care:

nu se deosebesc suficient de alte firme/embleme anterioare inregistrate in registrul comertului cu acelasi obiect de activitate;

cuprind denumiri care sunt sau au devenit uzuale, necesare sau generice pentru comertul care formeaza obiectul de activitate al societatii;

constituie reproducerea, imitarea sau traducerea unor firme din alt stat, notoriu cunoscute in Romania, pentru branse de comert identice, similare sau chiar diferite;

cuprind, fara autorizarea organelor in drept: numele conducatorilor unui stat, denumiri de . autoritati publice sau de organizatii internationale interguvernamentale, iar cat priveste emblemele cuprind reproduceri sau imitatii de steme, drapele, ordine, medalii, embleme si insigne straine, semne oficiale de marcare, verificare calitate, control sau garantie;

cuprind indicatii false sau inselatoare, sau care sunt contrare ordinii publice si bunelor moravuri.

Pentru a putea fi inscris in registrul comertului trebuie urmat o procedura prevazuta de Normele Metodologice nr. P/608 - 773/1998. Astfel se verifica disponibilitatea si distinctivitatea firmei, stabilind daca ea indeplineste conditiile de mai sus. Verificarea se face de catre oficiul registrului comertului verificare la nivel de judet sau de mai multe judete sau la nivel national), inainte de intocmirea actelor constitutive, sau, dup caz, de modificarea firmei. Aceasta operatie este efectuata in baza cererii de verificare/rezervare disponibilitate firma (anexa 6) in raport cu firmele anterioare inregistrate. In cazul in care, dupa verificare firma indeplineste conditiile legii, atunci se va elibera o dovada a inregistrarii ei, valabil timp de 3 luni de la data inregistrarii cererii. Toate aceste operatiuni au caracter administrativ si pregatitor, pentru ca asupra legalitatii firmei se va pronunta judecatorul delegat, prin incheiere, sau, dupa caz, directorul oficiului registrului comertului, prin rezolutie.

Dupa inscrierea acesteia in registrul comertului, comerciantul dobandeste dreptul exclusiv de folosinta asupra ei. Astfel, in exercitarea comertului firma devine un element de atragere a clientelei. De aceea e recomandabil ca, in acelasi timp, firma sa fie expresiva , sugestiva , semnificativa (in sensul de a comunica mesajul ce si I-a propus), sa evoce idei agreabile.[8] Trebuie mentionat ca notarul public nu va autentifica actele constitutive daca nu i se prezinta dovada rezervarii firmei, emis de oficiul registrului comertului.

Din cele de mai sus se desprind si functiile firmei:

functia de identificare a comerciantului;

functia de semnare a angajamentelor;

functia de reluare a clientelei;

functia de credit.[9]

Ca element incorporabil al fondului de comert firma poate fi instrainata , dar numai odata cu fondul de comert (art. 42 din Legea nr. 26/1990).

Dreptul asupra firmei este aparat si prin Legea nr.11/1991 care in art. 5 interzice folosirea unei firme de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alti comercianti.

Emblema

Este un atribut de identificare in activitatea comerciala. Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen.

In conceptia reglementarii actuale, firma individualizeaza persoana fizica ori persoana juridica in calitate de comerciant, pe cand emblema serveste la individualizarea unui comerciant fata de alt comerciant care desfasoara o activitate comerciala de acelasi gen. Astfel, ea isi justifica recunoasterea ca element de identificare in masura in care asigura un suplimentar de individualizare, printr-un semn sau o denumire, intre comerciantii care exercita activitatea comerciala in acelasi domeniu.[10]

Continutul emblemei poate fi, asa cum prevede legea, un semn sau o denumire. Semnul poate fi o figura grafica avand orice obiect: un utilaj, o figura geometrica, un animal etc. Denumirea poate fi fantezista sau un nume propriu.

Datorita finalitatii sale, emblema trebuie sa fie un semn distinctiv mai sugestiv decat firma, deoarece numai astfel va fi apta sa atraga clientela.

Alegerea unei firme este de fapt un act laborios si de specialitate pentru acele societati comerciale care se doresc serioase, deoarece exista pericolul confuziei in expansiunea activitatii pe alte piete de desfacere. In cazul unei alegeri nefericite a acestui semn distinctiv, corectura este foarte costisitoare mai tarziu, cand clientela si partenerii de afaceri sunt deja o obisnuiti ai unei embleme.[11]

Pentru a fi recunoscut si ocrotit ca atare, emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, in sensul ca trebuie sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea (art. 43 alin. 1 din Legea Pentru firme nu exista o asemenea dispozitie explicita, insa ea este aplicabila si firmei pentru identitate de ratiune.

Trebuie aratat ca legea nu prevede obligatia Oficiului Registrului Comertului de a refuza inscrierea unei embleme care nu are caracter de noutate, pentru ca emblema are caracter facultativ.              

In ceea ce priveste conditiile ce trebuie indeplinite si procedura ce trebuie urmata pentru a inscrie o emblema in registrul comertului, acestea sunt similare cu cele de la firma. Singura deosebire este ca verificarea se face in baza unei cereri de verificare/rezervare disponibilitate emblema. In acest caz nu se elibereaza dovada .

La fel ca si firma, dupa inscrierea emblemei in registrul comertului, comerciantul dobandeste dreptul de folosinta exclusiv asupra ei (art. 30 alin. 4 din Legea nr.26/1990). Emblema va putea fi folosita pe panoul de reclama, pe facturi, scrisori, note de comanda , tarife, prospecte, afise, publicatii si in orice alt mod, numai dac vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului (art. 43 alin. 2 din Legea nr.26/1990). Ca si firma, emblema va fi scrisa in primul rand in limba romana. In cazul in care emblema va cuprinde o denumire, firma va fi scrisa cu litere avand marimea de cel putin jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema (art. 43 alin. 3 din Legea nr.26/1990).

Atunci cand firma este insotita de emblema functiile lor se diferentiaza , fara a deveni exclusive, cele ale emblemei intregind pe cele ale firmei, potentandu-i valentele.[13]

Nereglementand solutia consacrata in cadrul firmei, privind instrainarea, in consecinta emblema poate fi instrainata nu numai in cadrul fondului de comert ci si separat.

In ceea ce priveste incalcarea dreptului asupra emblemei si la comiterea infractiunii de concurenta neloiala se aplica aspectele aratate la firma.

In consecinta putem face o comparatie intre firma si emblema:

firma este obligatorie, emblema este facultativa ;

firma este supusa unor reguli mai riguroase de continut decat emblema;

firma consta intr-un nume sau intr-o denumire ori o combinatie intre ele in timp ce emblema consta in reprezentare figurativa , singura sau in combinatie cu un nume ori o denumire;

un comerciant poate avea o singura firma , dar mai multe embleme;

firma nu poate fi instrainata decat impreuna cu fondul de comert;

emblema poate fi instrainata si separat;

pseudonimul sau diminutivul nu pot fi introduse intr-o firma , dar pot constitui emblema.[14]

emblema nefiind legata de numele comerciantului poate dura mai mult decat firma.[15]

Clientela si vadul comercial

Scopul firesc al activitatii comerciale constand in obtinerea de profit poate fi atinsa numai de agentii economici care izbutesc sa atraga in jurul lor o clientela statornica. De acest factor uman atarna intr-o masura decisiva rentabilitatea intreprinderii.

Clientela este definita ca totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant, adica la fondul de comert al acestuia, pentru procurarea unor marfuri si servicii.[17]

Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant ea determina prin numar, calitate si frecventa situatia economica a comerciantului, succesul si insuccesul acestuia. De aceea, clientela apare ca un element indispensabil al fondului de comert cu toata importanta pe care o are, legea nu cuprinde o reglementare referitoare la aceasta.

Desi este o masa de persoane neorganizat si variabil , clientela constituie o valoare economica, datorita relatiilor ce se stabilesc intre titularul fondului de comert si aceste persoane care isi procura marfurile si serviciile de la comerciantul respectiv.

Aceste persoane se impart in mai multe categorii:

clientela atrasa ce se compune din consumatorii care se adreseaza aceluiasi comerciant in virtutea obisnuintei si pentru increderea ce le-o inspira;

clientela angajata ce insumeaza totalitatea persoanelor care au incheiat cu comerciantul un contract de aprovizionare, stabilind asadar intre ei legaturi constante, de durata;

clientela derivata ce priveste situatiile complexe ivite indeosebi in magazinele universale;

clientela ocazionala lipsita de constanta, de continut si stabilitate in relatiile cu agentul economic.[18]

Clientela se afla intr-o stransa legatura cu vadul comercial care este definita ca o aptitudine a fondului de comert de a atrage publicul.

Aceasta potentialitate, aptitudine a fondului de comert de a polariza publicul, este rezultatul unor factori multipli diferiti de la comerciant la comerciant: locul unde se afla amplasat localul, calitatea marfurilor si serviciilor etc.

Prin natura sa, vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comert ci numai impreuna cu clientela. Cat priveste relatia dintre clientela si vadul comercial se accepta ca clientela este o consecinta a vadului comercial.[20]

Cu toate ca clientela atasata unui fond de comert reprezinta o valoare cu caracter economic, deoarece concurenta este libera pe piata, titularul fondului de comert nu-i este recunoscut un "drept de clientela " exclusiv asupra ei, ci un anumit drept incorporal asupra clientelei, care este un element al fondului sau de comert. Acest drept poate fi aparat impotriva concurentei neloiale, cu un scop de sustragere a clientelei, in conditiile Legii nr.11/1991.

Intrucat clientela este strans legat de fondul de comert dreptul la clientela nu poate fi transmisa separat, ci numai in cadrul fondului ,de comert.

Drepturile de proprietate industriala

Fondul de comert poate cuprinde si anumite drepturi de proprietate industriala.

Obiectele acestuia se pot imparti in:

creatii noi: inventiile, know-how-ul, desenele si modelele industriale;

semne noi: marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine si indicatiile de provenienta.

Asupra acestora, titularul fondului de comert are un drept exclusiv de exploatare, drept care este recunoscut si ocrotit in conditiile stabilite de lege. In acest scop, comerciantii au obligatia sa ceara inscrierea in registrul comertului a mentiunilor privind brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta.

Drepturile de autor

Fondul de comert poate sa cuprinda si anumite drepturi de autor rezultate din creatia stiintifica , literara si artistica. Titularul fondului de comert in calitate de dobanditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul de reproducere si difuzare, de reprezentare sau folosire, si folosire, in alt mod, a operei si, in consecinta, dreptul la foloasele patrimoniale corespunzatoare. Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor are loc in conditiile prevazute de legea privind dreptul de autor (Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe).

Regimul creantelor si datoriilor

Creantele si datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comert pentru ca el nu este un patrimoniu in sens juridic. Astfel, ele nu se transmit dobanditorului in cazul instrainarii fondului de comert cu anumite exceptii, In conditiile art.1393 Cod civ.­ (obligatii izvorate din contracte de munca , de furnituri - apa , gaz, electricitate, telefon ­daca nu au fost reziliate). Transmiterea datoriilor se poate face numai prin novatie, in conditiile art. 1128 Cod civ., cu acordul creditorului.

Apararea fondului de comert

In cazul in care dreptul asupra fondului de comert este incalcat, el trebuie aparat in conditiile legii. Fiind un bun mobil incorporal, el nu poate fi aparat prin actiunea in revendicare, deoarece aceasta actiune este specifica apararii dreptului de proprietate asupra bunurilor corporale.

In aceasta situatie litigiile create de atingerile aduse fondului de comert sau unora dintre elementele sale componente, care sunt considerate fapte de concurenta neloiala, vor fi rezolvate conform dispozitiilor Legii nr. 11/1991.

Actele juridice privind fondul de comert

Aspecte generale

Fondul de comert ca bun unitar, precum si elementele sale componente pot face obiectul unor acte juridice: vanzare - cumparare, locatiune, gaj, donatie, testament, aport intr-o societate comerciala etc.

In absenta unei reglementari legale speciale in Codul comercial, actele juridice privind fondul de comert sunt Guvernate de principiile generale ale dreptului civil, cu luarea in considerare a specificului obiectului acestor acte juridice.

Insa, datorita obiectului lor, actele juridice sunt fapte obiective conexe si deci supuse regimului faptelor de comert;

Vanzarea - cumpararea

Acest contract poate avea ca obiect fondul de comert ca bun unitar sau elementele componente ale acestuia. Trebuie aratata insa ca, desi el este un bun mobil si urmeaza regulile vanzarii bunurilor mobile, totusi, in privinta bunurilor imobile cuprinse in fondul de comert sunt aplicabile regulile dreptului comun. Creantele si datoriile titularului fondului de comert in lipsa unei stipulatii contractuale, nu se transmit ca urmare a instrainarii fondului de comert.

Vanzarea fondului de comert da nastere unei obligatii speciale in sarcina vanzatorului. Este vorba de obligatia de a nu face concurenta cumparatorului.

Vanzarea fondului de comert constituie un act care trebuie inregistrat in registrul comertului (art. 21Iit. a din Legea nr. 26/1990).

In privinta vanzarii elementelor constitutive, modul in care acestea pot fi instrainate a fost aratat la tratarea fiecaruia dintre ele. Drepturile de proprietate industriala si drepturile de autor pot fi instrainate separat, cu obligatia pentru comerciant de a face mentiune despre acest act in registrul comertului.

Transmiterea ca aport intr-o societate comerciala

Potrivit legii, titularul poate transmite dreptul de proprietate ori numai dreptul de folosinta asupra fondului de comert. Acest act nu comporta primirea unui pret in schimbul fondului de comert asociatul va primi parti interes ori actiuni, in functie de forma juridic a societatii comerciale. Aceasta transmitere este carmuita de forma juridica a societatii comerciale.

Locatiunea

In temeiul contractului de locatiune, in schimbul unui pret proprietarul fondului, in calitate de locator, transmite locatorului folosinta asupra fondului de comert sau asupra unor elemente ale sale.

Locatorul are obligatia sa respecte destinatia economica si functionala a fondului de comert dat de locator. In cazul consumarii, in cadrul folosintei normale, a unor bunuri cuprinse in fondul de comert locatorul este obligat sa restituie contravaloarea lor, daca in contract nu s-a prevazut altfel , la incetarea locatiunii ori sa aduca altele in locul lor.

Ca si vanzatorul, locatorul are obligatia sa nu faca locatorului concurent, prin desfasurarea unui comert de acelasi gen, la mic distanta de locator.

Locatiunea fondului de comert constituie un act despre care comerciantul are obligatia sa faca mentiunile in registrul comertului (art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990).

Gajul

In dreptul civil, o conditie a gajului o reprezinta remiterea lucrului catre creditor. Dar pentru a stimula desfasurarea activitatii comerciale cu ajutorul creditului, prin legi speciale, a fost consacrata si gajul fara deposedare. In acest sens o dispozitie asemanatoare cuprinde art. 480 alin. 4 Cod com.

Intrucat interesul economic pledeaza pentru continuarea comertului de catre comerciantul debitor, iar gajul fara deposedare privitor la fondul de comert nu a fost consacrata nici de Codul comercial, nici de legi speciale, doctrina si jurisprudenta au imaginat procedeul tehnic al remiterii simbolice a detentiunii fondului de comert. Acest lucru se realizeaza prin predarea catre creditor a titlurilor si documentelor privind fondul de comert (contractul de vanzare - cumparare, brevetul de inventie etc.).

Si in acest caz comerciantul are obligatia de a inscrie in registrul comertului o atentiune privind gajul fondului de comert cu toate ca Legea nr. 26/1990 nu consacra gajul fara deposedare (art. 21 lit. a). Aceasta mentiune este opozabila tertilor de la data efectuarii ei in registrul comertului.