Fondul de comert

FONDUL DE COMERT

Notiune

Nu este definit legal, ci doar in doctrina. In Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului se face vorbire despre fondul de comert, mai precis la art. 21, care prevede inregistrarea mentiunilor privind donatia, vanzarea, locatiunea sau gajul fondului de comert.

In doctrina, fondul de comert este definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si necorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii uneia activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si implicit obtinerii de profit.

Fondul de comert, din punct de vedere juridic, este un bun mobil necorporal.

Fondul de comert nu se confunda cu patrimoniul deoarece fondul de comert este un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si necorporale, pe cand patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor si obligatiilor.

Elementele corporale ale fondului de comert

Din aceasta categorie fac parte bunurile imobile si bunurile mobile corporale.

Bunurile imobile

Bunurile imobile care sunt afectate fondului de comert pot fi imobile prin natura lor (ex. cladirea in care se desf 646i88g asoara activitatea) sau imobile prin destinatie, care, asa cum au fost exemplificate in dreptul civil, pot fi masini, utilaje, echipamente.

Cu privire la natura juridica a actelor de vanzare-cumparare a bunurilor imobile, au fost exprimate doua puncte de vedere:

1. acestea sunt acte civile. Interpretarea decurge din prevederile Codului comercial care definesc actele si faptele de comert unde ele nu sunt prevazute ca acte obiective de comert.

2. cel de-al doilea puncte de vedere a fost formulat in jurisprudenta, dar si in doctrina. Potrivit acestei orientari, daca bunurile imobile sunt elemente ale fondului de comert, actele de vanzare-cumparare sunt acte de comert.

Bunurile mobile corporale

Bunurile mobile corporale ce fac parte din fondul de comert sunt: materiile prime si materialele destinate prelucrarii, precum si produsele rezultate din prelucrare. Se apreciaza ca si marfurile cumparate spre revanzare fac parte din fondul de comert. Opinia se justifica in cazul faptelor de comert de interpunere.

Elementele necorporale ale fondului de comert

Sunt drepturile care privesc firma, emblema, clientela si vadul comercial, brevetele de inventii, drepturile de autor, marcile de fabrica si de comert.

Firma

Firma consta in numele sau denumirea sub care un comerciant este inregistrat la Registrul comertului.

Legea distinge intre situatiile in care comerciantul este persoana fizica si comerciantul este societate comerciala.

In cazul comerciantului - persoana fizica, firma se compune din numele in intregime al acestuia, adica nume si prenume sau numai nume si initiala prenumelui.

Firma societatii comerciale este reglementata diferit in functie de felul acestora.

La societatea in nume colectiv firma se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati, urmata de mentiunea de "societate in nume colectiv" scrisa in intregime. Numele poate fi scris fie intreg, adica nume si prenume, fine numai numele si initiala prenumelui (art. 31 din Legea nr. 26/1990).

La societatea in comandita simpla, firma se compune din numele a cel putin unul din asociatii comanditati, cu mentiunea "societate in comandita" scrisa in intregime.

La societatea pe actiuni sau societatea in comandita pe actiuni, firma se compune dintr-o denumire proprie de natura sa o deosebeasca de firma altei societati, insotita de mentiunea "societate pe actiuni" scrisa in intregime sau prescurtat S.A., ori mentiunea "societate in comandita pe actiuni". Daca o firma este asemanatoare cu alta firma deja inmatriculata trebuie sa se adauge o mentiune care s-o deosebeasca de cealalta firma. Nici o firma nu trebuie sa foloseasca o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

Art. 42 din Legea nr. 26/1990 prevede ca firma nu poate fi instrainata decat o data cu fondul de comert.

La societatea cu raspundere limitata firma este alcatuita dintr-o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea "societate cu raspundere limitata" sau prescurtarea SRL.

Emblema

Emblema este tot un atribut de identificare. Art. 30 alin. 3 din Legea nr. 26/1990 prevede ca emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen. Nu se confunda cu firma chiar daca o inglobeaza in cea priveste denumirea. Este facultativa. Continutul ei poate fi un semn sau o denumire. Denumirea poate fi instrainata si fara instrainarea fondului de comert.

Clientela si vadul comercial

Aceste elemente nu beneficiaza de o reglementare legala. Clientela desemneaza persoanele care recurg in mod obisnuit la serviciile comerciantului. Vadul comercial este un element care exprima gradul de atragere a clientilor, determinati de factori cum sunt: locul de amplasare, calitatea, segmentul de clientela la care se adreseaza, selectarea clientelei prin pret, ambient, calitatea personalului, publicitate, notorietate.

Drepturile de proprietate industriala

Sunt alcatuite din: brevetele de inventii, know-how, desene si modele industriale, marci de fabrica si de comert, denumiri de origine si indicatii de provenienta. Sunt supuse inscrierilor la Registrul comertului.

Regimul juridic al marcilor si indicatiilor geografice este reglementat in dreptul national prin Legea nr. 84/1998 (M. Of. nr. 161/23.04.1998).

Marca este definita legal ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor si a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane. Marca poate fi alcatuita din nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne. Dreptul la marca apartine persoanei fizice sau juridice care a depus prima, in conditiile legii, cererea de inregistrare a marcii la Oficiul de Stat pentru Inventii si  Marci (OSIM).

Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului national reglementar la OSIM pentru o perioada de 10 ani. Inregistrarea marcii poate fi reinnoita, dar numai la cererea titularului, pentru o perioada de inca 10 ani.

Drepturile asupra marcii pot fi transmise, prin cesiune sau licenta, la orice moment din durata de protectie a marcii.

Cu privire la marci, legea distinge:

a) marca anterioara, care este marca inregistrata precum si cea depusa pentru a fi inregistrata la Registrul National al Marcilor, cu conditia ca ulterior sa fie inregistrata;

b) marca notorie - este marca larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare a marcii sau la data prioritatii revendicate in cerere;

c) marca colectiva este marca destinata sa serveasca la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociatii de produsele si serviciile apartinand altor persoane;

d) marca de certificare, care este marca care indica faptul ca produsele si serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii cu privire la calitatea, materialul, modul de fabricatie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia sau alte caracteristici.

Marcile beneficiaza si de protectie internationala, conform Aranjamentului de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iunie 1967.

Indicatia geografica este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esential atribuite acestei origini geografice. Acestea sunt protejate in Romania prin inregistrarea la Oficiul de Stat pentru Inventii si  Marci (OSIM).

Este interzisa folosirea unei indicatii geografice sau imitarea ei de catre persoane neautorizate, chiar daca se indica originea reala a produselor ori daca se adauga mentiuni ca: gen, imitatie si altele asemenea.

Know-how-ul ("a sti cum", "a sti in ce fel") desemneaza acele cunostinte, nebrevetabile sau brevetabile dar nebrevetate despre cum se fabrica, functioneaza sau comercializeaza anumite produse sau despre elaborarea si functionarea unor tehnologii ori procedee. Termenul este folosit in limba engleza si provine din prescurtarea expresiei americane "the know-how to do it".

Desenele si modelele industriale fac obiectul protectiei convenite prin Aranjamentul privind depozitul international al desenelor si modelelor industriale incheiat la Haga la 06.11.1929, care da posibilitatea efectuarii unui depozit international unic la Biroul International al Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (OMPI). Inregistrarea confera protectie 15 ani de la modelul constituirii depozitului.

Desenul este un ansamblu de linii si/sau de culori care realizeaza un efect decorativ nou, dand produsului individualitate, inedit si specificitate.

Modelul este forma plastica tridimensionala care da produsului o forma distincta, o fizionomie originala.

In dreptul romanesc, sediul materiei il reprezinta Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale.

Inventia. Regimul lor juridic este reglementat de Legea nr. 64/1991. Se constata prin brevetul de inventie.

O inventie este brevetabila cand are ca obiect un produs sau un procedeu in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta sa fie noua, sa implice o activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare industriala.

Drepturile de autor

Acestea pot sa rezulte din activitatea stiintifica, culturala, literara, artistica. Titularul dreptului are dreptul la reproducere si difuzare si orice alt mod de folosire. Dreptul poate fi cedat, pentru acesta titularul fiind indreptatit la remuneratie.

Actele juridice privind fondul de comert

Fondul de comert, ca orice bun mobil necorporal, este transmisibil atat pe cale succesorala, cat si prin acte intre vii. Potrivit Legii nr. 26/1990 privind Registrul comertului, fondul de comert poate sa fie vandut, transmis ca aport intr-o societate comerciala, poate sa faca obiectul unui contract de locatiune sau sa fie gajat.

Fondul de comert poate fi vandut cu totul, in integralitatea lui sau pot fi vandute numai elemente ale acestuia. Asa cum am aratat, firma nu poate fi instrainata separat ci numai impreuna cu intregul fond de comert.

In ce priveste gajarea fondului de comert, acestei garantii reale mobiliare ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 99/1999. Distinct de inscrierea la Registrul comertului a operatiunilor privind fondul de comert, gajarea trebuie inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Termeni cheie: fond de comert; firma; emblema; bunuri imobile; bunuri mobile; vadul; clientela; dreptul de proprietate industriala; dreptul de autor.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt elementele fondului de comert?

2. Ce diferente sunt intre fondul de comert si patrimoniu?

3. Care este natura juridica a actelor de vanzare-cumparare a bunurilor imobile ce fac parte din fondul de comert?

4. In ce situatie este intemeiata opinia, potrivit careia marfurile cumparate in scop de revanzare fac parte din fondul de comert?

5. In ce constau elementele necorporale ale fondului de comert?

6. Ce deosebire este intre firma si emblema?

7. Din ce este alcatuita firma, la fiecare categorie de comercianti?

8. Care este continutul emblemei?

9. Ce factori determina vadul comercial?

10. Dreptul de autor poate fi cedat singur sau numai impreuna cu fondul de comert?

11. Ce acte juridice pot fi facute cu privire la fondul de comert?