Izvoarele interpretative in dreptul comercial, constituirea prin subscritie publica a s.a, caracterele procedurii insolventii

1.Izvoarele interpretative in dreptul comercial

Un alt izvor al dreptului comercial, de data aceasta neformal, il constituie uzanta (obiceiul sau cutuma) care reprezinta o regula de conduita nascuta din prac­tica sociala. Se aplica si este respectata intocmai ca o norma juridica obligatorie. Dobandeste un caracter formalizat atunci cand sunt consacrate legislativ. In dreptul nostru comercial, uzantele nu sunt consacrate legislativ, prin art. l din Codul comercial fiind reglementate, ca izvoare ale dreptului comercial, doar Codul comercial si Codul civil. Dar in doctrina sunt recunoscute uzantele interpreta­tive (conventionale) care isi au originea in vointa prezumata a partilor.

Daca uzurile normative, avand forta juridica a unei legi, se pot aplica chiar daca partile contractante nu le-au cunoscut, uzurile conventionale au rolul de a stabili intinderea drepturilor si obligatiilor partilor. Uzurile conventionale sunt clauze contractuale admise in mod ta 131h78b cit de cei care incheie un contract. Forta lor juridica reiese din vointa prezumata a participantilor la raportul juridic respectiv; ca atare, fiind un element de fapt (si nu de drept, ca uzurile normative), pot fi dovedite cu orice mijloc de proba, judecatorul nemaiputandu-le invoca din oficiu.

Codul civil contine enumerarea unor uzuri conventionale in articolele:

• conform caruia conventiile trebuie executate cu buna-credinta, obligand nu numai la ceea ce este expres stipulat, ci si la toate urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le confera obligatiunii dupa natura sa;

• conform caruia dispozitiile indoielnice dintr-un contract se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul;

• conform caruia stipulatiile obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt expres prevazute in cuprinsul sau.

2.Constituirea prin subscritie publica a S.A

Procedura de constituire a societatilor pe actiuni prin subscriptie publica debuteaza cu intocmirea unui inscris, numit prospect de emisiune, care trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate de fond, de forma si de procedura prevazute de lege. Scopul acestei faze procedurale este de a atrage economiile publicului pentru a subscrie actiuni necesare formarii capitalului social al societatii.

a) conditii de fond privind prospectul de emisiune

Fondatorii societatii care au decis subscriptia publica intocmesc un prospect de emisiune, care cuprinde in continutul sau, in principal, elementele care trebuie sa le cuprinda insusi actul constitutiv al societatii pe actiuni, mai putin datele referitoare la administrarea si controlul societatii. Totodata, in cuprinsul prospectului de emisiune trebuie stabilita, in mod expres, data incheierii subscriptiei.

b) conditii de forma privind prospectul de emisiune

Prospectul de emisiune se intocmeste in forma scrisa si autentificata, fiind semnat de catre toti membrii fondatori. Conditia de forma impusa de lege prospectului de misiune reprezinta o conditie de validitate pentru insusi actul prealabil necesar la constituirea unei societati pe actiuni prin aceasta modalitate.

c) conditii de procedura privind prospectul de emisiune

Fondatorii vor depune prospectul de emisiune la oficiul registrului comertului din judetul in care urmeaza a se stabili sediul societatii, actul astfel intocmit fiind supus unui control jurisdictional, asigurat de judecatorul delegat de la oficiul registrului comertului. Judecatorul delegat va controla indeplinirea conditiilor de fond si de forma ale prospectului de emisiune. Concret, judecatorul delegat va controla:

- cuprinderea in continutul prospectului de emisiune a tuturor elementelor care trebuie sa se regaseasca si in continutul actului constitutiv;

- mentionarea expresa a datei inchiderii subscriptiei;

- forma autentica a actului si semnarea acestuia de catre toti actionarii fondatori.

In situatia in care din continutul unui prospect de emisiune lipseste unul din elementele stabilite de lege pentru actul constitutiv al unei societati pe actiuni (mai putin aspectele legate de administrator si cenzor), acesta va fi lovit de nulitate. In masura in care judecatorul delegat constata ca prospectul cuprinde in continutul sau toate aspectele impuse de lege, este semnat de catre toti membrii fondatori si imbraca forma autentica, va autoriza publicarea prospectului. In masura in care prospectul de emisiune nu cuprinde toate mentiunile impuse de lege este lovit de nulitate absoluta.

o      Subscrierea actiunilor

Prin intermediul subscrierii, o persoana, denumita subscriitor, accepta oferta fondatorilor de a face parte dintr-o societate pe actiuni, aducand ca aport o suma de bani cel putin egala cu nivelul nominal al unei actiuni al carei proprietar va deveni astfel. Din punct de vedere al subscriitorului, actul sau are valoarea unui act unilateral de vointa, o declaratie proprie prin care se angajeaza sa faca parte ca actionar din viitoarea societate ce urmeaza a fi constituita. Ca operatiunea in sine insa, subscrierea apare ca act bilateral, fiind rezultatul realizarii acordului intre oferta fondatorilor si acceptarea subscriitorilor. Problema care s-a pus insa in doctrina a fost aceea de a califica daca actul subscriitorului este un act civil sau de comert, marea majoritate a doctrinei opinand in sensul ca subscrierea de actiuni este un act de comert, el fiind premergator constituirii unei societati comerciale. Persoanele care accepta prospectul de emisiune isi subscriu actiunile cu care intervin in societate pe exemplarele prospectelor de emisiune vizate de judecatorul delegat.

o      Subscrierea propriu-zisa a actiunilor presupune

- atributele de identificare ale subscriitorului (nume, prenume/denumire, domiciliu/sediu);

- numarul actiunilor subscrise;

- data in care s-a realizat subscrierea;

- declaratia expresa ca subscriitorul cunoaste si accepta prospectul de emisiune, astfel cum acesta a fost formulat.

Subscrierea reprezinta o forma expresa de acceptare a interventiei subscriitorilor in cadrul societatii comerciale in formare si aderarea la elementele de baza ale actului constitutiv. Cu toate acestea, conform art.18 alin.3 din Legea nr.31/1990, republicata, participarile la beneficiile societatii, rezervate de fondatori in folosul lor, chiar daca au fost acceptate de subscriitori, prin semnarea prospectului de emisiune, nu au ca efect decat in masura in care sunt aparte aprobate in cadrul adunarii constitutive.

3. Caracterele procedurii insolventii

Procedura generala prevazuta de prezenta lege se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta: - societatile comerciale; - societatile cooperative; - organizatiile cooperatiste; - societatile agricole; - grupurile de interes economic; - orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.

Toate cheltuielile aferente procedurii, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

Termeni utilizati in continutul Legii privind procedura insolventei:

- insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile;

- prin creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instantei sa ii fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului. Au calitatea de creditor, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului;

- creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale;

- creantele salariate sunt creantele ce izvorasc din raporturi de munca intre debitor si angajatii acestuia;

-creantele bugetare reprezinta creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora;

-activitatile curente reprezinta acele fapte de comert si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor in perioada de observatie, in cursul normal al comertului sau;

-reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare;

- Buletinul procedurilor de insolventa reprezinta publicatia editata de Oficiul National al Registrului Comertului, care are drept scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si comunicarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, administratorul judiciar/lichidator dupa deschiderea procedurii.