Norme comune privind constituirea societatilor comerciale

Norme comune privind constituirea societatilor comerciale

Actul constitutiv al societatii comerciale

Notiune

Constituirea societatilor comerciale prezinta o serie de caracteristici comune, precum si particularitati dependente de forma juridica a societatii.

Indiferent de forma juridica adoptata de societatea comerciala, aceasta dobandeste o existenta de fapt si de drept printr-un inscris denumit act constitutiv. Potrivit Legii nr. 31/1990, actul constitutiv desemneaza atat un inscris unic, cat si contractul de societate sau/si statutul. Precizarea este necesara pentru ca unele societati se pot constitui numai printr-un contract (societatea in nume colectiv si in comandita simpla), in timp ce altele se constituie printr-un contract si statut (societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni), iar societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat se constituie numai prin statut.

Persoana care participa, ca parte intr-o societate, se numeste asociat. La societatea pe actiuni persoana asociata se mai numeste si actionar.

Dobandirea calitatii de asociat este conditionata de semnarea contractului de societate si de depunerea in patrimoniul societatii a aporturilor la care s-a angajat.

Procesul constituirii societatilor comerciale

Din dispozitiile Legii nr. 31/1990, rezulta ca procesul constituirii societatilor comerciale implica indeplinirea a doua formalitati: intocmirea actului sau actelor constitutive in forma ceruta de lege si inregistrarea si autorizarea functionarii s 929e48j ocietatii.

Intocmirea actului constitutiv. Aceasta formalitate se realizeaza de catre partile care urmeaza sa se asocieze. Viitorii asociati analizeaza si intreprind urmatoarele activitati: utilitatea sociala si obiectul de activitate al viitoarei societati; vadul si marimea societatii care urmeaza sa se infiinteze; capitalul social necesar; sediul si spatiul necesar realizarii obiectului de activitate; stabilirea numelui si a emblemei, in care scop, se verifica la registrul comertului daca acestea nu apartin deja altei societati.

In cazul in care legea impune forma autentica, inscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public, pentru autentificare.

In vederea autentificarii inscrisului, legea impune prezenta tuturor asociatilor, personal sau prin mandatar cu procura speciala in forma autentica.

Inregistrarea si autorizarea functionarii s 929e48j ocietatii comerciale. In scopul simplificarii formalitatilor de constituire a societatilor comerciale prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 s-a instituit o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii lor.

Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 procedura inregistrarii si autorizarii este realizata de Biroul unic din cadrul Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunalul din raza judetului unde-si va avea sediul societatea comerciala.

Biroul unic realizeaza toate operatiunile necesare pentru inregistrarea si autorizarea functionarii societatii comerciale. In plus, el are obligatia sa presteze anumite servicii, care privesc inregistrarea si autorizarea functionarii s 929e48j ocietatii, la cererea si pe cheltuiala solicitantului.

Pentru inregistrarea, ca si pentru autorizarea functionarii s 929e48j ocietatii comerciale, legea impune anumite avize, autorizatii si/sau acorduri emise de organele competente. Obtinerea acestor avize poate fi solicitata Oficiului Registrului Comertului.

Certificatul de inregistrare. Dupa procedura obtinerii avizelor necesare, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001, societatii comerciale i se elibereaza certificatul de inregistrare. Acesta da dreptul comerciantului sa isi inceapa activitatea, avand personalitate juridica.

Publicitatea. Constituirea societatii comerciale trebuie adusa la cunostinta celor interesati.

O data cu efectuarea inregistrarii societatii, un extras in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se publica, din oficiu, in Monitorul Oficial al Romaniei.

Inscrierea fiscala. Potrivit legii, o data cu inregistrarea societatii, extrasul in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se comunica, din oficiu, directiei generale a finantelor publice teritoriale. Aceasta comunicare se face in scopul cuprinderii societatii in randul platitorilor de impozite si taxe, in conditiile legii.

Legea prevede ca orice contract de societate, care sta la baza constituirii unei societati, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, generale si specifice si conditii de forma.

Conditiile de fond generale, comune actelor constitutive

Actul constitutiv trebuie sa indeplineasca anumite conditii generale. Ele se refera la conditiile esentiale de existenta si valabilitate a contractelor: capacitatea de a contracta, consimtamantul, un obiect determinat si o cauza licita.

a) Capacitatea asociatilor. Din dispozitiile art. 1 din Legea nr. 31/1990 rezulta ca pot avea calitate de asociati atat persoanele fizice cat si persoanele juridice, romane si straine. In materie de societate, capacitatea juridica trebuie sa fie de natura speciala. Asocierea implica un act de dispozitie asupra patrimoniului propriu, ceea ce impune capacitatea de exercitiu deplina a persoanei fizice sau juridice contractante.

Calitatea de asociat intr-o societate in nume colectiv sau in comandita simpla poate constitui un obstacol la asocierea aceleiasi persoane intr-o alta societate comerciala concurenta sau avand acelasi obiect.

In ceea ce priveste societatile comerciale, ca persoana juridica, ele pot dobandi, in principiu, calitatea de asociat in alte societati comerciale, cu unele restrictii. Astfel, una si aceeasi persoana juridica nu poate dobandi calitatea de asociat in doua sau mai multe societati cu raspundere limitata unipersonala.

b) Consimtamantul. Consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat. Este necesar ca vointa juridica a partilor sa fie o vointa specifica de cooperare pentru constituirea si functionarea societatii. Astfel, consimtamantul nu trebuie denaturat de simulatie.

Simulatia poate fi utilizata pentru a masca o alta operatiune juridica sub paravanul unei societati comerciale, in scopul de a eluda drepturile tertilor sau obligatiile fiscale. Simulatia se poate manifesta in mai multe feluri: disimularea unui contract de munca sub forma unui contract de societate pentru a eluda obligatia de plata a cotizatiilor pentru asigurari sociale; disimularea unui contract de imprumut de fonduri sub forma unei societati in comandita simpla, atunci cand comanditarul isi stipuleaza un dividend minim, indiferent de beneficiile sau pierderile societatii etc.

c) Obiectul actului constitutiv. Este un ansamblu de acte de comert pe care societatea urmeaza sa le indeplineasca in vederea realizarii de beneficii. Prin urmare, comercialitatea obiectului este data de operatiunile pentru care este constituita societatea, cu scopul ce si-l propune a-l realiza prin acele operatiuni.

Obiectul activitatii unei societati comerciale se raporteaza la unul sau mai multe domenii: comert (interpunere), productie si servicii.

In obiectul activitatii unei societati comerciale pot fi incluse numai acte de comert. Nu constituie obiect de activitate "bunuri imobile" intrucat acestea constituie obiectul activitatii civile. De asemenea, nu sunt acte de comert: "asistenta juridica", "educatia si invatamantul", "activitatile medicale", "intrajutorarea materiala" etc.

Anumite activitati comerciale pot fi efectuate numai de unele forme de societati comerciale (de exemplu, activitatea bancara nu poate fi efectuata de societatea in nume colectiv).

Obiectul activitatii societatii trebuie sa fie determinat, adica in contract sa se prevada clar actele de comert pe care asociatii inteleg sa le realizeze. Legea nr. 31/1990 prevede clar ca obiectul de activitate trebuie aratat prin precizarea domeniului si a activitatii principale.

Stabilirea domeniului exclude formulari vagi cum ar fi "alte activitati", "import-export de produse din lemn".

Obiectul activitatii trebuie sa fie licit, adica sa nu fie contrar ordinii publice si legalitatii, cum ar fi contrabanda, vanzarea de droguri etc., sa fie posibil, iar in societatile de persoane, care se constituie in consideratia persoanei, sa fie personal al celor care se asociaza.

Prezinta interes dispozitiile art. 1513 C. civ., aplicabile si in materie comerciala, potrivit carora este ilicit contractul prin care un asociat fie isi atribuie totalitatea castigurilor, fie ca se declara dispensat de obligatia de a participa la pierderi.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 35/1991, privind investitiile straine, este ilicit obiectul unei societati comerciale, daca se incalca normele de protectie a mediului inconjurator sau se aduc atingeri intereselor de securitate si aparare nationala.

Sanctiunea incalcarii reglementarilor legale privind obiectul societatilor comerciale poate fi nulitatea constituirii lor, daca obiectul este ilicit sau imposibil de realizat. De altfel, daca obiectul societatii nu este determinat sau contine prevederi contrare legii, judecatorul delegat nu va autoriza functionarea societatii.

Uneori, executarea unei activitati ilicite de catre societate poate constitui infractiune pentru persoana care reprezinta societatea.

d) Cauza. Cauza contractului este scopul urmarit de asociati prin acel contract. Este un element de natura psihologica, spre deosebire de obiectul contractului care este un element de natura materiala.

Cauza, ca si obiectul contractului, trebuie sa fie licita, adica sa nu fie prohibita de lege si sa contravina ordinii publice (de exemplu, scopul sa fie contrabanda).

Conditiile de fond specifice actelor constitutive

Conditiile de fond specifice sunt impuse de ratiunea constituirii societatii comerciale si sunt urmatoarele:

a) obligatia asociatilor de a contribui la constituirea unui fond special din aporturile lor;

b) participarea tuturor asociatilor la beneficii si pierderi ce ar rezulta din activitatea ce face obiectul societatii comerciale;

c) vointa de a colabora cu ceilalti asociati pentru obtinerea de beneficii si impartirea acestora.

a) Constituirea unui fond social prin aporturile asociatilor

Societatea comerciala trebuie sa aiba un patrimoniu initial, adica un fond social care sa stea la baza activitatii comerciale. De marimea fondului comun depinde puterea economica cu care demareaza societatea comerciala.

Fondul social sau miza sociala se constituie din aporturile individuale ale asociatilor. El va apartine exclusiv societatii.

Prin aport se intelege valoarea patrimoniala cu care fiecare asociat convine sa contribuie la infiintarea societatii sau prin subscriptie ulterioara, la majorarea fondului social, in conditiile si termenele stipulate.

Aportul individual poate fi orice bun al asociatului, cu valoare economica, care prezinta interes pentru activitatea lucrativa a societatii comerciale.

Aportul poate fi in bani, in natura sau in munca.

Aportul in bani. Acest fel de aport este obligatoriu la constituirea oricarei forme de societate. La unele societati, cum sunt societatile bancare sau de investitii, aportul poate fi numai in bani.

In caz de neexecutare a obligatiei promise sau daca asociatul intarzie sa verse partea sa de aport, el va putea fi obligat, pe langa dobanzile legale, si la plata de daune-interese.

Aportul in numerar nu se confunda cu suma depusa de fondatori in cont, in vederea acoperirii cheltuielilor de infiintare a societatii si nici cu un imprumut acordat societatii.

Aportul in natura. Are ca obiect bunuri imobile, bunuri mobile corporale sau incorporale (fond de comert, creante etc.). Aportul in natura se refera la aducerea in societate a oricarui bun in afara de bani.

Aportul in natura este admis la toate formele de societate. De regula, asociatii prevad in contractul de societate, daca inteleg sa aduca numai folosinta bunului sau chiar proprietatea lui. In lipsa unei asemenea clauze, prezumtia este ca bunurile au fost varsate in deplina proprietate a societatii si devin proprietatea ei (art. 65 din lege).

Aportul in munca. Aportul in munca sau activitate, de natura speciala (cunostinte) este permis in cazul societatii in nume colectiv si in comandita simpla, de catre asociatii comanditati.

Executarea aportului. Legea nr. 31/1990 face distinctie intre aportul promis ca obligatie si executarea aportului.

Aportul promis se numeste aport subscris iar aportul executat efectiv se numeste aport varsat (predat).

Obligatia de a aduce un anumit aport se naste la incheierea contractului de societate, pe cand executarea poate fi facuta la constituirea societatii sau chiar la o data ulterioara, prevazuta in actul constitutiv.

Capitalul social. Totalitatea valorilor aporturilor individuale subscrise de asociati formeaza capitalul social.

Capitaiul social sau nominal este, la constituirea societatii, suma aporturilor facute de asociati, cu excluderea aporturilor in munca.

Capitalul social este fix, intangibil, el nu va putea fi modificat decat prin hotararea adunarii generale a asociatilor, in sensul majorarii cu noi aporturi, ori reducerii ca urmare a pierderilor suferite de societate.

Capitalul social are o pondere diferita in functie de natura societatii. In societatile de capitaluri legea impune un minim de 25 milioane lei, la societatea pe actiuni si 50 milioane, la societatile bancare.

In societatile de persoane legea nu impune un minim de capital, dar cere si pentru aceste societati aporturi in numerar.

Deosebirea dintre capitalul social si patrimoniul social. Capitalul social nu poate fi confundat cu patrimoniul social.

Patrimoniul societatii se compune din aportul fiecarui asociat la constituirea capitalului social si din profiturile realizate de societate in activitatea sa comerciala.

Capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor. Patrimoniul este o universalitate juridica in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile societatii, inclusiv bunurile societatii care se constituie in timpul functionarii ei.

Patrimoniul societatii, ca si al persoanei fizice, are o latura activa, cuprinzand drepturile patrimoniale (reale sau de creanta) si o latura pasiva, cuprinzand obligatiile patrimoniale ale societatii.

Patrimoniul este gajul general al creditorilor societatii dar nu si al celor personali ai asociatilor.

Patrimoniul se mareste, cand societatea realizeaza profituri si se diminueaza, in cazul cresterii pasivului. Prin urmare, patrimoniul este fluctuant, variabil, el confundandu-se cu capitalul social, numai in momentul constituirii societatii.

Daca societatea isi diminueaza patrimoniul sub nivelul capitalului social fix, aceasta arata ca societatea functioneaza rau. Se poate ajunge la dizolvarea ei in situatia in care capitalul real se diminueaza sub jumatate din capitalul social.

Divizarea capitalului social. Capitalul social se divizeaza in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, in societatea in nume colectiv si in comandita simpla; parti sociale, in societatea cu raspundere limitata; actiuni, in societatea pe actiuni si in societatea in comandita pe actiuni.

Capitalul social este sursa repartitiei puterii intre asociati. Puterea in societatea de capitaluri apartine celor care controleaza capitalul, de unde rezulta suprematia asociatilor care detin capitalul cel mai mare (aproximativ jumatate) si implicit au cele mai multe voturi in adunarea generala. Ei hotarasc modul de conducere al societatii.

Drepturile asociatilor

Aportul de capital sub orice forma confera asociatilor drepturi in cadrul societatii comerciale si anume:

a) dreptul la egalitate de tratament, ceea ce constituie premisa tuturor celorlalte drepturi si obligatii ale asociatilor;

b) dreptul la dividende, adica de a obtine o cota-parte din beneficiul societatii. Manifestarea acestui drept este diferita dupa: forma societatii, rezultatele activitatii economice, vointa partilor si in raport cu cota de participare la capitalul social. Distribuirea de dividende este decisa de adunarea generala a asociatilor si, din momentul respectiv, dividendele devin drepturi de creanta exigibile ale asociatilor;

c) dreptul de a participa la elaborarea vointei sociale, adica la adoptarea deciziilor societatii;

d) dreptul de a se impotrivi hotararilor adunarii generale, cand acestea ar fi contrare actului constitutiv ori dispozitiilor imperative ale legii. Acest drept apartine numai asociatului care n-a fost prezent la adunarea generala sau a votat contra si a cerut inscrierea opiniei si a votului sau in procesul-verbal al sedintei;

e) dreptul de informare si control asupra gestiunii societatii. Actionarii isi pot exercita acest drept, intre sedintele adunarii generale, cel mult de doua ori in cursul unui exercitiu financiar;

f) dreptul la transmitere, cedare si donare a partilor sociale cand se executa in conditiile legii si fara sa aduca atingere celorlalti asociati;

g) dreptul de a participa la impartirea finala a patrimoniului, adica de a obtine o cota proportionala cu aportul fiecaruia, in caz de lichidare a societatii. Unele drepturi speciale sunt conferite membrilor fondatori.

Obligatiile asociatilor:

a) depunerea si completarea aportului la care s-au angajat;

b) obligatia de a participa la suportarea pierderilor;

c) obligatia de a nu se folosi de bunurile societatii in interes propriu;

d) obligatia de a nu comite fapte nedemne care sa compromita onorabilitatea firmei (la societatile de persoane);

e) obligatia de a nu face concurenta neloiala;

f) obligatia de a nu se amesteca, fara drept, in administrarea societatii.

b) Participarea la beneficii si pierderi

Un al doilea element specific al societatilor comerciale, pe langa aport, este participarea la beneficii si pierderi.

Prin beneficii se intelege o valoare evaluabila in bani. In notiunea de beneficii intra si serviciile sau bunurile procurate de asociati de la societate, in conditii avantajoase.

Asociatii participa nu numai la impartirea beneficiilor dar si la pierderi. Regula este ca toti asociatii trebuie sa participe, in functie de aportul lor, la beneficii si pierderi. Clauza contractuala prin care se stipuleaza ca un asociat va culege totalitatea beneficiilor iar pagubele sunt suportate numai de unii din asociati este nula.

Conditiile de repartizare a beneficiilor. Pentru ca plata dividendelor sa se poata realiza este necesara indeplinirea mai multor conditii:

a) sa existe beneficii reale, adica sa se fi inregistrat un excedent al activului asupra pasivului;

b) beneficiul net sa fie constatat prin bilantul intocmit de administrator si aprobat de adunarea generala. Prin beneficiu net, susceptibil de a fi impartit asociatilor, se intelege excedentul activului asupra pasivului, dupa scaderea cheltuielilor si a cotelor destinate fondului de rezerva si amortizare;

c) adunarea generala sa stabileasca modul folosirii si distribuirii dividendelor. Distribuirea de dividende, in absenta unui beneficiu real, constituie o fapta ilicita si atrage raspunderea juridica a celor vinovati.

c) Executarea in comun a unor activitati comerciale (affectio societatis)

Vointa de conlucrare, intentia de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale, suportand toate riscurile, poarta numele de affectio societatis. Ea este motorul societatii comerciale. Este firesc ca in societatile comerciale sa existe o convergenta de interese pentru asigurarea prosperitatii societatii, fara de care societatea nu ar putea asigura dividende. La alte contracte partile nu se calauzesc dupa acest principiu.

Affectio societatis explica de ce toti asociatii accepta deciziile adoptate de adunarea societatii, prin votul majoritatii.

Grade diferite de manifestare. Affectio societatis are o intensitate diferita in functie de forma de societate adoptata. In cazul societatilor de persoane participarea colectiva la activitatea comerciala capata o importanta deosebita. La societatile de capitaluri participarea este de o intensitate redusa sau foarte redusa, la masa de actionari, si de o intensitate puternica, la organele de conducere.

Conditiile de forma obligatorii ale actului constitutiv

Pentru ca actul constitutiv sa produca efectele, in vederea carora a fost incheiat, este necesar sa indeplineasca mai multe conditii de forma.

Legea nr. 31/1990 a prevazut ca actul constitutiv al societatii comerciale sa se incheie in forma autentica. Legea a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 care dispune: "actul constitutiv nu este supus obligativitatii incheierii in forma autentica, putand avea forma unui inscris sub semnatura privata, cu exceptia urmatoarelor situatii:

a) cand printre bunurile subscrise ca aport in natura la capital se afla un teren;

b) cand forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a asociatilor sau a unora dintre ei, pentru obligatiile sociale;

c) cand societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica."

Din dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 rezulta ca forma inscrisului sub semnatura privata a actului constitutiv poate fi folosita numai in cazul societatilor pe actiuni, constituite simultan, si societatilor cu raspundere limitata, dar cu conditia sa nu fie adus, ca aport in natura, un teren.

Indiferent de forma ceruta de lege, actul constitutiv se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori.

Dupa incheierea actului constitutiv, fondatorii sau administratorii, ori imputernicitii acestora, vor cere inmatricularea societatii in registrul comertului. Societatea comerciala este persoana juridica din ziua inmatricularii.

Statutul societatii

Statutul societatii este un document menit sa intregeasca prevederile contractului de societate la societatile complexe cum sunt societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. La societatea cu raspundere limitata cu unic asociat si la societatea pe actiuni al carui capital este detinut in intregime de stat, statutul este singurul act constitutiv posibil.

Statutul, cu exceptia celui al societatii cu raspundere limitata cu unic asociat, este o intelegere a asociatilor, deci are o natura contractuala. De altfel, contractul si statutul pot fi incheiate si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale nu precizeaza ce clauze vor fi cuprinse in contractul de societate si ce clauze in statut.

Obiectul statutului, atunci cand este elaborat separat, il constituie stabilirea regulilor de organizare, functionare si conducere a societatii.

Statutul, ca act constitutiv trebuie prezentat notarului public pentru a fi autentificat.

Constituirea structurilor societare

Notiune

Societatea comerciala simpla dispune de posibilitati limitate in ceea ce priveste expansiunea propriilor afaceri. Practica a impus constituirea unor entitati economice, ce pot fi infiintate de o societate comerciala si distribuite in zone noi. Aceste entitati pot avea sau nu personalitate juridica. In felul acesta se formeaza ansambluri economice, sisteme alcatuite din societatile comerciale primare si entitatile care le compun.

O societate care isi extinde activitatea poate avea doua posibilitati:

a) Asigurarea unitatii juridice si patrimoniale a sistemului. In acest scop, va infiinta entitati lipsite de personalitate juridica, pe care le va subordona total (sucursale, agentii, reprezentante);

b) incredintarea afacerilor sale intr-o zona noua, unei entitati dotate cu personalitate juridica pe care o infiinteaza (filiala). In acest caz, entitatea este subordonata in anumite limite, indirect.

Entitatea utilizata ca instrument de expansiune este numita structura societara. Ea poate fi definita ca fiind unitatea economica-juridica mai mult sau mai putin autonorna, reglementata de lege si utilizata de un comerciant in vederea expansiunii activitatii sale.

Filiala

Este o societate componenta a unei structuri societare asupra careia se exercita influenta si controlul societatii primare sau "societatea-mama".

Filiala are personalitate juridica, distincta de societatea primara, prin aceea ca poseda un patrimoniu propriu si incheie contracte cu tertii, in nume si pe cont propriu.

Capitalul social al filialei se constituie sau se completeaza cu aportul semnificativ al societatii-mama. Nu este necesar ca acest aport sa fie majoritar, este suficient ca el sa asigure detinerea de fractiuni de drepturi de vot necesare exercitarii unei anumite dominatii.

Filiala este constituita din initiativa societatii-mama in scopul dezvoltarii afacerilor sale. Ea se bucura de autonomie gestionara, dispune de un sediu propriu si de un nume propriu.

Infiintarea, modificarea si incetarea filialei reprezinta un drept al asociatilor ce o compun, asupra carora se exercita influenta si controlul din partea societatii-mama.

Filialele se infiinteaza intr-una din formele de societate prevazute de Legea nr. 31/1990.

Sucursala

Este o structura societara institutionalizata lipsita de personalitate juridica, care functioneaza relativ independent, intr-un sediu propriu.

Sucursalei i se incredinteaza, de catre societatea-mama, printr-un mandat general, putere de reprezentare, negociere si executare de operatiuni comerciale in raza ei de activitate.

Sucursala are denumirea si forma societatii-mama, cu mentiunea: sucursala.

Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care-l infiinteaza ii atribuie statutul de sucursala (art. 43 alin. 3 din lege).

Reprezentanta (agentia)

Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie, ea apartine exclusiv societatii comerciale primare care a organizat-o si i-a acordat atribute de mandatar si comisionar.

Cuprinsul actului constitutiv

Necesitatea clauzelor contractuale

Actul constitutiv cuprinde anumite clauze care reglementeaza relatia dintre asociati, drepturile si obligatiile lor.

Clauzele contractuale materializeaza vointa asociatilor privind constituirea societatii. Partile nu pot insa deroga de la dispozitiile legale prin care se reglementeaza cuprinsul actului constitutiv decat atunci cand legea permite acest lucru. Astfel, art. 15 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 arata ca aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate. Prin urmare, nu se permite nici o derogare. In schimb, art. 15 alin. 2 arata ca aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate. Aceasta inseamna ca partile pot stabili ele insele in contract daca se admit sau nu aporturile in natura.

Varietatea clauzelor

Clauzele pot fi comune tuturor societatilor comerciale sau numai pentru o anumita forma de societate.

Clauzele pot fi obligatorii sau facultative.

Clauzele comune, obligatorii se refera la urmatoarele aspecte: identificarea partilor; individualizarea viitoarei societati; caracteristicile societatii; conducerea si gestiunea; drepturile si obligatiile asociatilor.

Clauze privind identificarea partilor contractante. In cazul persoanelor fizice in contract se mentioneaza: numele, prenumele si domiciliul; locul si data nasterii; cetatenia asociatilor. Pentru persoanele juridice in contract se mentioneaza denumirea societatii, sediul si nationalitatea.

Societatea va avea cel putin doi asociati, afara de cazul in care legea prevede altfel (societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat sau societatea cu capital integral de stat).

Clauze privind individualizarea viitoarei societati comerciale. Ele se refera la: denumirea sau firma societatii si, daca este cazul, la emblema societatii; forma juridica a societatii; sediul societatii, adica locul in spatiu unde se va afla conducerea societatii.

Clauze privind caracteristicile societatii. Se refera la obiectul de activitate, durata societatii si capitalul social.

a) In ceea ce priveste obiectul de activitate se precizeaza faptele de comert pe care le va savarsi societatea. Obiectul nu trebuie formulat generic, ci stabilit concret, prin fixarea activitatii ce urmeaza a fi desfasurata de catre societate.

b) Referitor la durata societatii, prin contract asociatii urmeaza sa hotarasca asupra acestui eveniment. Ei se pot intelege asupra unui termen in cadrul caruia sa existe societatea sau pot conveni ca durata sa fie nelimitata.

Precizarea duratei societatii prezinta interes practic deoarece la expirarea termenului societatea se dizolva de drept.

c) In ceea ce priveste capitalul social, in contract se arata care este capitalul social subscris si varsat. Desigur, asociatii trebuie sa respecte plafoanele minime prevazute de lege pentru societatea respectiva. Se va arata contributia fiecarui asociat, ca aport, in numerar sau in natura. Daca este in natura se precizeaza valoarea bunului si modul de evaluare. Se va arata data fixata pentru efectuarea integrala a varsamintelor capitalului subscris. La societatea pe actiuni se va arata modul cum a fost divizat capitalul social, numarul si valoarea actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator si numarul pentru fiecare categorie. Se arata, daca este vorba de societatea cu raspundere limitata, valoarea partilor sociale.

Clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare. In societatile de persoane si societatile cu raspundere limitata se va indica in actul constitutiv: numarul, numele si prenumele administratorului sau administratorilor societatii si limita puterilor lor. La societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni se va mentiona si cetatenia administratorilor, garantia pe care sunt obligati s-o depuna, puterile si drepturile lor.

In continuare se va mentiona numarul, numele si cetatenia cenzorilor sau felul cum se va face controlul activitatii societatii in interiorul ei.

La societatile pe actiuni se vor mentiona documentele la care actionarii vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul.

Clauze privind drepturile si obligatiile asociatilor. La societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere limitata se prevede modul de repartizare a partilor sociale si cota fiecaruia la beneficii si pierderi.

La societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni se arata numarul de actiuni acordate fiecarui actionar in schimbul aportului subscris. Asociatii isi asuma obligatia de a efectua varsamintele in termene precise.

Clauze privind dizolvarea si lichidarea societatii comerciale. Cel mai adesea asociatii reproduc dispozitiile legale ori fac trimitere la ele.

Clauze facultative. Continutul actelor constitutive poate fi intregit cu clauze facultative, cum ar fi cele privind infiintarea de filiale sau sucursale, daca se are in vedere o atare infiintare. Alte prevederi facultative se pot referi la: modificarea contractului prin acordul scris al tuturor partilor; mentiunea ca respectivul contract, impreuna cu anexele, inlatura orice alta intelegere anterioara; prevederea privind confidentialitatea contractului etc. De asemenea, partile pot stipula situatiile in care contractul inceteaza de plin drept (fara interventia instantei de judecata). Societatile pe actiuni pot oferi avantaje fondatorilor.

Actele constitutive pot, in unele cazuri, sa faca trimitere la textele de lege sau sa mentioneze textul de lege in contract.

Clauze specifice unei anumite forme de societate. Unele clauze difera de la o forma de societate la alta. De exemplu, la societatile pe actiuni se mentioneaza valoarea actiunilor iar la societatile cu raspundere limitata valoarea partilor sociale.