Notiuni introductive privind dreptul comercial

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

1. Notiunea, obiectul si definitia dreptului comercial

Denumirea drept comercial sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice care reglementeaza comertul.

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri: etimologic, economic si juridic.

In sens etimologic, expresia de comert provine din cuvantul latinesc commercium, care la randu-i reprezinta o juxtapunere a cuvintelor "cum" si "merx", ceea ce inseamna "cu marfa". Deci, comertul ar consta in operatiuni cu marfuri.

In sens economic, comertul este definit ca o activitate al 515i81f carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.

In sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg decat cel al notiunii definite in sens economic. Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor, pe care le realizeaza negustorii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, pe care le efectueaza fabricantii, precum si executarea de lucrari si prestarea de servicii, pe care le realizeaza antreprenorii, respectiv prestatorii de servicii sau, in general, intreprinzatorii.

Avand in vedere acceptiunea juridica a notiunii de comert, care trebuie retinuta, dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare; el reglementeaza activitatile de producere si circulatie (distributie) a marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Dreptul comercial cuprinde normele juridice care reglementeaza activitatea comerciala, adica producerea si circulatia (distributia)marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Determinarea obiectului dreptului comercial, a sferei sale de aplicare, este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem.

Codul comercial roman are la baza, ca principiu, sistemul obiectiv. Art.3 C.com. stabileste actele juridice, faptele si operatiunile considerate fapte de comert, carora li se aplica Codul comercial, indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea  actelor juridice, faptelor si operatiunilor, considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoane care au calitatea de comerciant.

2. Izvoarele dreptului comercial

Constitutia Ca lege fundamentala a tarii, Constitutia reglementeaza principiile de organizare a activitatii economice.

Potrivit art.135 din Constitutie, economia Romaniei este o economie de piata. Statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Avand in vedere ca raporturile juridice, in general, si raporturile comerciale, in special, se bazeaza pe raporturile de proprietate, Constitutia prevede ca statul ocroteste proprietatea in cele doua forme ale sale, proprietatea publica si proprietatea privata (art.136). Totodata, dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate, in conditiile legii [art.4 alin.(1)].

Codul comercial Normele dreptului comercial se afla, in principal, in codul comercial, adoptat in 1887. Acest act normativ constituie reglementarea de baza a activitatii comerciale. El cuprinde norme juridice care reglementeaza institutiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comert, comerciantii, obligatiile comerciale etc.

In legatura cu normele cuprinse in Codul comercial se impun anumite precizari.

Normele juridice din Codul comercial sunt norme specifice reglementarii activitatii comerciale. Specificitatea acestor norme se asigura prin procedee diferite.

Unele norme juridice reglementeaza institutiile proprii ale dreptului comercial; de exemplu, faptele de comert (art. 3, art. 4, art. 56 C.com.), calitatea de comerciant (art. 7 si art. 8 C.com.), contractul de comision (art. 405 - 412 C. com.) etc.

Anumite norme ale Codului comercial consacra derogari de la regulile Codului civil; de exemplu, solidaritatea codebitorilor (art. 42 C.com.), termenul de gratie (art. 44 C.com.), retractul litigios (art. 45 C. com.) etc.

Alte norme ale Codului comercial dezvolta reglementarea  unor institutii din Codul civil, adaptandu-le nevoilor activitatii comerciale; de exemplu, contractul de vanzare-cumparare (art.60-73 C. com.), contractul de mandat (art.374-391 C. com.).

In Codul comercial sunt cuprinse si anumite norme privind incheierea contractelor intre absenti (art.35-39 C. com.).

Codul civil si legile civile speciale Potrivit art.1 C. com., in absenta unor norme in Codul comercial, se aplica dispozitiile Codului civil. Deci, Codul civil constituie un izvor subsidiar al dreptului comercial.

Anumite aspecte ale activitatii comerciale fac obiectul reglementarii unor legi comerciale speciale.

Aceasta inseamna ca numai in absenta unor norme in Codul comercial si in legile comerciale speciale se aplica dispozitiile Codului civil. Intrucat Codul civil cuprinde normele generale aplicabile dreptului privat, dispozitiile sale servesc in mare masura la fundamentarea institutiilor dreptului comercial. Ca izvor subsidiar al dreptului comercial, o importanta deosebita o au dispozitiile Codului civil privind materia obligatiilor, precum si cele privind contractele speciale (contractul de vanzare-cumparare, contractul de mandat etc.).