Obligatiile profesionale ale comerciantilor

OBLIGATIILE PROFESIONALE ALE COMERCIANTILOR

Aspecte generale

Exercitarea unei activitati comerciale impune existenta unor conditii care sa asigure cadrul corespunzator. In acest scop, legea instituie anumite obligatii in sarcina acelora care desfasoara activitatea comerciala ca profesiune, adica a comerciantilor. Prin instituirea obligatiilor profesionale ale comerciantilor se urmareste apararea intereselor publice, in special creditul comercial, dar si protejarea intereselor tertilor si ale comerciantilor insisi.[1]

Alaturi de aceste obligatii mai sunt si obligatiile cu caracter administrativ, care au acelasi scop, si anume ocrotirea consumatorilor, prevenirea speculei cu anumite produse, plata impozitelor si taxelor datorate statul 323f51d ui, protectia mediului etc.[2]

Astfel, comerciantii au urmatoarele obligatii profesionale:

obligatia publicitatii in registrul comertului;

obligatia tinerii anumitor registre comerciale sau de contabilitate. Din aceasta obligatie deriva o alta si anume deschiderea unui cont bancar. In actele pe care Ie emite, facturi si alte documente privind o plata, comerciantul e obligat sa inscrie numarul de cont bancar la banca la care este deschis acel cont. Declaratia la registrul comertului va cuprinde si numarul contului bancar.[3]

obligatia exercitarii comertului in limitele concurentei loiale.

Publicitatea prin registrul comertului

Publicitatea prin registrul comertului este reglementata prin Legea 26/1990 si prin Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998.

Inregistrarile impuse de lege au drept scop sa asigure, prin intermediul registrului comertului, o evidenta are un caracter strict profesional si este organizata pentru ocrotirea intereselor generale ale societatii, ale tertilor persoane si interesele comerciantilor insisi.[4]

Prin inmatricularea si inscrierea in registrul comertului a mentiunilor prevazute de lege se asigura opozabilitatea acestora fata de terti. De asemenea, se asigura protectia firmei comerciale, a emblemei si a altor drepturi ale comerciantului.

Potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 26/1990, comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege. De asemenea, ei au obligatia sa depuna la oficiul registrului comertului bilantul anual si alte acte prevazute de lege.

Aceste dispozitii se aplica tuturor comerciantilor, persoane fizice sau persoane juridice, cu exceptia meseriasilor si a taranilor care isi desfac produsele din gospodaria proprie.

Inmatricularea

Inmatricularea se efectueaza in temeiul unei cereri care se adreseaza Oficiului Registrului Comertului din judetul sau municipiul Bucuresti in care comerciantul va avea sediul ori domiciliul (art.3 din Legea nr.26/1990).

Cererea de inmatriculare trebuie sa cuprinda anumite elemente diferentiate pe categorii de comercianti, care sunt stabilite de Legea nr.26/1990 (art. 13 - pentru persoana fizica, art.14 si art.39 alin.2 din Legea nr.31/1990 - pentru societatile comerciale, art. 15 - pentru regiile autonome, companiile nationale si societatile nationale, legi speciale - pentru organizatiile cooperatiste).

Cererea va fi semnata in conditiile art. 19 si art. 18 din Legea nr. 26/1990.

In toate cazurile, cererea de inmatriculare ,in registrul comertului trebuie insotita de actele doveditoare ale mentiunilor pe care Ie cuprinde. Aceste acte sunt reglementate separat, pe categorii de comercianti in Normele metodologice nr. P/608 - 773/1998 (art. 34 - pentru persoanele fizice si asociatiile familiale, art. 37 - pentru regiile autonome, companiile nationale si societatile nationale, art. 41 si art. 48 - pentru organizatiile cooperatiste ).

Termenul de depunere este de 15 zile, daca legea nu prevede altfel, si curge astfel:

de la data autorizarii pentru comerciantii persoane fizice;

de la data autentificarii actului constitutiv pentru societatile comerciale;

de la data actului de infiintare pentru regiile autonome, companiile si societatile nationale si organizatiile cooperatiste.

Nici o inmatriculare in registrul comertului nu se va face daca nu exista dovada disponibilitatii firmei si/sau a emblemei. Cerinta este pe deplin explicabila pentru ca, prin elementele de identificare a comerciantului, se va evita confuzia, cu intreaga cohorta de consecinte negative ce ar putea rezulta.

Inregistrarea mentiunilor

Dupa inmatricularea comerciantului, in cursul exercitarii comertului, pot interveni unele acte sau fapte privitoare la comerciant, care modifica elementele consemnate in registrul comertului. Toate aceste modificari trebuie aduse la cunostinta celor interesati, in acest scop legea prevazand obligatia comerciantului de a cere inscrierea in registrul comertului a acestor mentiuni. Aceste mentiuni sunt prevazute in art. 21 din Legea nr. 26/1990.

Persoanele care pot solicita inscrierea mentiunilor si termenelor in care aceasta solicitare trebuie facuta sunt prevazute in art. 8 si in conditiile art. 7 din Normele metodologice nr. P/608 -773/1998.

Pentru efectuarea inmatricularii si inregistrarilor in registrul comertului se va respecta procedura instituita de cele doua acte normative. Dupa efectuarea inregistrarilor, comerciantului i se va elibera un certificat de inscriere a mentiunii (anexa 5).

In sistemul Legii nr.26/1990, inmatricularea si inregistrarea mentiunilor au un rol de publicitate, cu efecte opozabile tertilor. Daca ele sunt facute cu respectarea legii, sunt prezumate a fi cunoscute de terti, fara ca acestia sa poata opune necunoasterea lor. In schimb, persoana care are aceasta obligatie nu poate opune tertilor actele sau faptele neinregistrate decat daca dovedeste ca erau cunoscute de catre acestia.

Oricine se considera prejudiciat prin inmatriculare sau printr-o mentiune din registrul comertului are dreptul sa ceara radierea ei printr-o cerere, care se va rezolva conform art.25 din Legea nr. 26/1990.

Nerespectarea termenului pentru inmatriculare, inregistrarea unor mentiuni ori pentru depunerea semnaturii sau unor acte de lege atrage sanctiuni civile (amenzi ci nicidecum nulitatea actului[5]).

Facerea unei declaratii inexacte, in baza careia s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in registrul comertului atrage sanctiuni penale.

Organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale

Obligatia de a tine contabilitatea este specifica comerciantilor. Potrivit legii, fiecare comerciant este obligat sa tina anumite registre de contabilitate, in care sa consemneze operatiunile cu caracter patrimonial efectuate in cursul exercitarii comertului si sa faca recapitularea lor periodica prin intocmirea inventarului si bilantului.[6]

Registrele de contabilitate reprezinta principalul instrument de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului comerciantului si al rezultatelor obtinute in activitatea comerciala. Acesta isi va putea conduce in mod corect afacerile, cunoscandu-si din registrele contabile, in orice moment, situatia financiara in care se afla. Comerciantul va putea folosi la nevoie, ca probe, chiar registrele sale contabile regulat tinute.

Obligatia raspunde si unui interes de ordin general: in caz de incetare a platilor datorate, permite o evaluare corecta a activului si pasivului.

Contabilitatea serveste si intereselor statului care percepe de la acesta impozitele pe veniturile realizate din activitatea comerciala.

Reglementarea acestei obligatii o gasim in art. 22-34 Cod Comercial si Legea nr. 82/ 1991 - Legea contabilitatii.

Conform art. 1 din Legea nr.82/1991, obligatia de a organiza si tine contabilitatea proprie revine regiilor autonome, societatilor comerciale, institutiilor publice, unitatilor cooperatiste, asociatiilor si celorlalte persoane juridice, precum si persoanelor fizice care au calitatea de comerciant.

In ceea ce priveste situatia micilor comercianti, acestia, conform art. 34 Cod comercial, sunt scutiti de aceasta obligatie, datorita volumului redus de activitate si insuficientei lor pregatiri pentru indeplinirea acestei obligatii. Insa Legea nr. 82/1991 prevede aceasta obligatie pentru toate persoanele fizice, comercianti, fara nici o exceptie. Conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 82/1991, numai Ministerul Finantelor poate scuti unele persoane din art. 1 de aceasta obligatie.

Legea nr.82/1991 contine un numar de reguli ce trebuie respectate de cel ce conduce contabilitatea (comerciant sau persoana fizica ori juridica abilitata de lege in acest sens):

contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta;

planul de conturi general, se intocmeste potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor. Atunci cand comerciantul este o societate bancara, normele se emit de catre B.N.R. si se aproba de Ministerul Finantelor;

comerciantii au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca bilantul contabil. Ministerul Finantelor stabileste categoriile de persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla, precum si cele care intocmesc bilantul contabil;

inregistrarile in contabilitate se fac cronologic si sistematic, potrivit planurilor de conturi si normele emise de Ministerul Finantelor. Orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ;

inregistrarea in contabilitate a bunurilor mobile si imobile se face la valoarea de achizitie, de productie sau la pretul pietei, dupa caz, in timp ce creantele si datoriile se inregistreaza la valoarea lor nominala;

inventarierea generala a patrimoniului e obligatorie: la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale, in cazul fuziunii ori incetarii activitatii, precum si alte situatii prevazute de lege;

evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii si reflectarea acestora in bilantul contabil se fac in baza normelor stabilite de Ministerul Finantelor;

documentul oficial de gestiune il constituie bilantul contabil, care trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute. EI se compune din: bilant, contul de profit si pierderi, anexe si raportul de gestiune. Forma scurta se depune spre publicare in Monitorul Oficial al Romaniei.

Art. 22 Cod comercial prevede registrele obligatorii pentru comercianti: registrul jurnal, registrul inventar, registrul copier.

Art.20 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 stabileste ca principalele registre folosite in contabilitate sunt: registrul jurnal, registrul inventar si registrul cartea mare. Legea nr. 82/1991 a inlocuit registrul copier cu registrul cartea mare, locul primului fiind luat de documentele justificative. Fata de obligativitatea din Codul comercial, Legea nr. 82/1991 creeaza posibilitatea scutirii de aceasta obligatie de catre Ministerul Finantelor.

Registrul jurnal este acel registru in care se scriu in ordine cronologica toate operatiunile economico-financiare efectuate de catre comerciant, referitoare la comertul sau.

Registrul cartea mare este un registru de conturi personificate, iar contabilitatea se face in partida dubla, in sensul ca fiecare operatiune este supusa dublei inregistrari.

Toate registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si completate; astfel incat sa permita, in orice moment, identificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate (art. 21 din Legea nr. 82/1991).

Nerespectarea obligatiei se sanctioneaza, in functie de gravitatea faptei, cu amenzi contraventionale ori sanctiuni penale conform Legii nr. 82/1991. Totodata, comerciantul e lipsit de mijlocul de dovada pe care l-ar fi putut constitui registrele regulat tinute. Apoi, comerciantul poate fi pedepsit pentru bancruta frauduloasa, in conditiile art. 276 din Legea nr. 31/1990.                                        

Exercitarea comertului in limitele concurentei loiale

Intre agentii economici care produc aceleasi marfuri ori servicii exista o lupta permanenta pentru atragerea clientelei pentru marfurile si serviciile oferite pe piata. In acest sens concurenta, ca o componenta intrinseca a economiei de piata, este definita ca o confruntare intre agentii economici pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei activitati.

Exercitarea concurentei constituie un drept al oricarui agent economic si ca orice drept trebuie exercitat cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti agenti economici si cu respectarea legilor si a bunelor moravuri. In aceste limite concurenta este licita sau loiala. In cazul exercitarii abuzive a dreptului la concurenta, a folosirii de mijloace nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurenta este ilicita si, in consecinta, interzisa.

Statul, conform art.134 din Constitutia Romaniei, trebuie sa asigure protectia concurentei loiale. In acest sens el a pus concurenta sub protectia unei duble reglementari.

Legea nr.21/1996 - Legea concurentei

Aceasta interzice intelegerile anticoncurentiale si abuzul de pozitie dominanta.

Conform art.5 alin. 1 sunt interzise orice intelegeri, exprese sau tacite, intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concentrate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:

a.       fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile;

b.      limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii teologice sau investitiilor;    

c.       impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii sau pa alte criterii;

d.      aplicarea in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

e.       conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare, care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

f.        participarea in mod concertat, cu oferte trucate, la licitatii sau orice alte forme de concurs de oferte;

g.       eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

In acelasi scop, conform art. 6 este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, in special in:

a.       impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti fumizari sau beneficiari;

b.      limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;

c.       aplicarea in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

d.      conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare, care, prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

e.       realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;

f.        practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub costuri, in scopul inlaturarii concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni;

g.       exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor fata de un agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.

Tot in acest sens, potrivit art. 13 sunt interzise concentrarile economice care, avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.

Nerespectarea acestor dispozitii atrage raspunderea civila, contraventionala si penala conform legii.

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale

Concurenta intre diversii subiecti de drept constituie o componenta a comertului liber care face parte din legile obiective ale pietei. Ea incurajeaza initiativa particulara, fixarea pretului, stimularea modului de prezentare a produsului spre vanzare ori imbunatatirea calitatii lui. Concurenta este un element al progresului economic.[7]

Concurenta neloiala este o forma de concurenta ilicita, ea consta in savarsirea de catre comerciant, in scopul atragerii clientelei, a unor fapte si acte care contravin legii, bunelor moravuri in activitatea comerciala si loialitatii profesionale.[8]

In sensul legii constituie concurenta neloiala "orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau industriala" (art.2 ). Legea nu arata ce se intelege prin "uzante cinstite" in mod direct, ci indirect prin precizarea actelor si faptelor considerate manifestari ale concurentei neloiale:

confuzia. Prin confuzie se intelege orice cat prin care un comerciant foloseste o firma, emblema sau o desemnare speciala ori a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. Intra in aceeasi categorie si producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului, in copul de a induce in eroare: pe ceilalti comercianti si beneficiari. Prin mentiuni false asupra originii marfurilor se inteleg orice indicatii de natura a face sa creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu ori intr-un anumit stat (art. 5)

intr-o speta, S.C. COMAT S.A. - Suceava a cerut eliminarea cuvantului "Comat" din denumirea S.C. COMAT BUCOVINA S.A. ­Suceava intrucat este de natura sa produca confuzie. Instantele de fond si de recurs au respins cererea cu motivarea ca adaugarea cuvantului "Bucovina" in denumirea celei de-a doua societati confera firmei acesteia caracter distinctiv, astfel ca nu exista pericol de confuzie. De altfel , firma a fost inregistrata la registrul comertului, inregistrare care nu a fost contestata in termen.[9]

denigrarea. Acest act de concurenta neloiala consta in comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra unui concurent ori marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii ori activitatii lui, menite sa induca in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in dauna unor comercianti. Comunicarea facuta confidentiala este socotita un cat de concurenta neloiala numai atunci cand autorul comunicarii stia ca faptele nu corespund adevarului.

dezorganizarea. Acest act de concurenta neloiala consta in destabilizarea activitatii comerciantului rival. El poate consta in oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte, ori in dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un concurent, sau in oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtarea neloiala sa poata afla procesele industriale, pentru a cunoaste sau folosi clientela sa ori pentru a obtine orice alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui comerciant. Intra in aceasta categorie si angajarea salariatilor unui comerciant in acest scop.

acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje, acest act de

concurenta neloiala consta in incheierea unor contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare. Intra in aceasta categorie si incheierea de contracte prin care comparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care depinde exclusiv de tragerea la sorti sau de hazard.

deturnarea clientelei. Acest act se efectueaza prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant. Intra in aceasta categorie si concedierea unor salariati ai unui comerciant, in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant.    

Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea civila, contraventionala ori penala, in conditiile legii.