Principiul libertatii de vointa

Principiul libertatii de vointa

Libertatea de a contracta

Potrivit Codului civil, persoanele fizice sau juridice au dreptul sa incheie contracte in mod liber. Se consacra astfel principiul libertatii contract 444e49e uale.

Libertatea contractuala este o componenta a libertatii individului. Conceptul de libertate contractuala a fost dedus din teoria filosofica a autonomiei de vointe. Aceasta teorie a fost enuntata si dezvoltata in climatul individualist occidental din sec. al XVIII-lea.

Teoria autonomiei de vointe a stat la baza liberalismului politic si economic, iar pe plan juridic a determinat principiul libertatii contractuale. In acele conditii, societatile occidentale erau putin dezvoltate iar statul, conceput minimal, nu intervenea in problemele economico-sociale.

Sintetic, principiul libertatii contract 444e49e uale poate fi concentrat in cateva idei: fundamentul fortei obligatorii a contractelor este vointa partilor; partile sunt libere sa stabileasca continutul si forma contractului; contractul este obligatoriu pentru parti si considerat "legea partilor"; efectele acordului de vointa nu se extind asupra tertilor deoarece acestia nu au participat la constituirea raportului juridic.

Forta obligatorie a contractului

Principiul libertatii contractuale se completeaza cu principiul fortei obligatorii a contractului (art. 969 C. civ.). Puterea contractului in raporturile dintre parti, odata incheiat, este asimilata cu forta juridica a legii. Libertatea contractuala se prelungeste astfel dincolo de momentul incheierii contractului, in domeniul executarii contractului si, in general, in domeniul existentei contractului.

Acordul de vointa contractual trebuie sa vizeze cel putin natura juridica a contractului si obiectul acestuia.