Societatile comerciale

SOCIETATILE COMERCIALE

A. Reglementarea juridica a societatilor comerciale in Romania

Reglementarea generala, dreptul comun, in materia societatilor comerciale este cuprinsa in Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, in forma republicata in 2004, modificata prin Legea nr. 441/2006 si prin O. U. G. nr. 82/2007.

Legea nr.31/1990 cuprinde reguli generale aplicabile oricarei societati comerciale, precum si reguli speciale privind fiecare forma juridica de societate comerciala.

Unele societati comerciale sunt guvernate de reglementari speciale (societatile bancare, societatile de asigurari).

B. Regulile comune aplicabile oricarei societati comerciale

1. Notiunea, elementele specifice si clasificarea societatilor comerciale

1.1. Definitie

Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii profitului rezultat.

1.2. Elementele specifice ale contractului de societate care sta la baza societatii comerciale

Elementele specifice contractului de societate care sta la baza societatii comerciale: aporturile asociatilor, intentia de a exercita in comun o activitate comerciala, precum si impartirea profitului.

a) Aporturile asociatilor

Prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala.

Sub aspect etimologic, notiunea de aport desemneaza bunul adus in societate de catre asociat.

Aportul in numerar. Acest aport are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita societatii.

Intrucat sumele de bani sunt indispensabile inceperii activitatii comerciale, aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent de forma ei (art.16 din Legea 31/1990).

Aportul in natura. Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care pot fi: bunuri imobile (cladiri, instalatii, etc.) si bunuri mobile corporale (materiale, marfuri, etc.) sau incorporale (creante, fond de comert, etc.).

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si predarea efectiva a bunurilor catre societate (art.16 alin.2 din Legea 31/1990).

Aportul poate consta in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori a dreptului de folosinta. In lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin proprietatea societatii (art.65 din Legea 31/1990).

Bunul care face obiectul aportului in natura trebuie evaluat in bani, pentru a se putea stabili valoarea partilor de interes, partilor sociale sau a actiunilor cuvenite asociatului in schimbul aportului. Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, cand este necesar, de catre experti.

Aportul in industrie. In terminologia legii, aportul in industrie consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.

Aportul in prestatii in munca este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati din societatea in comandita.

In actul constitutiv, trebuie sa se arate aportul fiecarui asociat.

Legea nu cere ca aporturile asociatilor sa fie egale ca valoare sau ca ele sa aiba acelasi obiect si nici ca aportul unui asociat sa aiba un obiect unitar.

Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii. Ea se naste prin semnarea contractului de societate sau, dupa caz, prin participarea la subscriptia publica.

Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a capitalului (varsamant). Asociatii sunt obligati sa efectueze aporturile potrivit stipulatiilor din contractul de societate si cu respectarea dispozitiilor legii.

Daca asociatul nu a respectat termenele de efectuare a aportului si, prin aceasta, a cauzat societatii anumite prejudicii, el este obligat la plata de despagubiri, in conditiile dreptului comun.

Pentru cazul cand aportul a fost stipulat in numerar, legea prevede ca asociatul 'este obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul'.

Aporturile asociatilor trebuie privite nu numai in individualitatea lor, ci si in totalitatea acestora. Aceste aporturi reunite formeaza capitalul social al societatii si, totodata, ele constituie elemente ale patrimoniului societatii.

Capitalul social si patrimoniul societatii sunt doua concepte strans legate intre ele, dar nu trebuie confundate.

Capitalul social. Prin capitalul social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatii aporturilor in numerar si in natura ale asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este denumit si capital nominal.

Capitalul social are o semnificatie contabila; el nu are o existenta reala, concreta, ci reprezinta o cifra convenita de asociati.

In bilantul societatii, capitalul social apare evidentiat la pasiv, deoarece el reprezinta aporturile asociatilor, care, la dizolvarea societatii, trebuie restituite. In schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociatilor figureaza in activul bilantului, intrucat ele apartin societatii.

Capitalul social are insa si o semnificatie juridica; el constituie limita gajului general al creditorilor societatii, in sensul ca in patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri a caror valoare sa fie cel putin in limita capitalului social.

In scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social: 90.000. lei, in cazul societatii pe actiuni sau comandita pe actiuni; 200 lei, in cazul societatii cu raspundere limitata.

In privinta capitalului social, legea distinge intre capitalul subscris si capitalul varsat.

Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capi 525j96f talul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul societatii.

Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla; parti sociale, in cazul societatii cu raspundere limitata; actiuni, in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.

Asociatii dobandesc in schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale sau actiuni corespunzator valorii aportului fiecaruia.

Patrimoniul societatii. Patrimoniul societatii il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand societatii.

Patrimoniul social cuprinde: activul social si pasivul social, care se evidentiaza in bilantul societatii cu respectarea dispozitiilor legale contabile.

Intre capitalul social si patrimoniul societatii exista unele deosebiri.

Astfel, in timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii.

Apoi, spre deosebire de capitalul social care nu are o existenta reala, patrimoniul cuprinde elemente concrete, adica totalitatea bunurilor societatii.

In sfarsit, pe cand capitalul social este fix, patrimoniul societatii are o compozitie si o valoare care variaza, in functie de rezultatele activitatii societatii.

b) Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis)

Un alt element esential al contractului de societate il reprezinta elementul psihologic, adica intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis).

Affectio societatis presupune intentia de colaborare voluntara a asociatilor, de a lucra in comun, suportand toate riscurile activitatii comerciale.

Elementul psihologic affectio societatis constituie un criteriu de distinctie intre societatea comerciala si anumite grupari economice sau contracte.

c) Impartirea profitului

Scopul societatii este acela de a realiza profit din activitatea comerciala desfasurata si de a-l imparti intre asociati.

Cota-parte din profit ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de dividend.

Intrucat activitatea comerciala ar putea sa inregistreze pierderi in loc de profit, datorita legaturii sociale care ii uneste, asociatii trebuie sa participe si la pierderi.

Deci, desfasurand activitatea comerciala in comun, asociatii participa impreuna, atat la profit, cat si la pierderile societatii.

Prin profit se intelege un castig evaluabil in bani.

Realizarea ori nerealizarea de profit poate fi stabilita numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea situatiei financiare anuale.

Pentru a putea fi repartizat, profitul trebuie sa fie real. Aceasta inseamna ca trebuie sa se fi realizat un excedent, adica o suma care sa fie mai mare decat capitalul social.

Totodata, profitul trebuie sa fie util, adica sa reprezinte profitul ramas dupa intregirea capitalului social, cand acesta s-a micsorat in cursul exercitiului financiar si dupa constituirea rezervelor.

Daca potrivit situatiei financiare anuale, nu exista profit, nu pot fi distribuite dividende asociatilor. In caz contrar, dividendele sunt fictive; ele sunt luate din activul patrimoniului in limita capitalului social, cu prejudicierea drepturilor creditorilor.

Distribuirea de dividende, in absenta unor beneficii reale si utile, reprezinta o fapta ilicita, care are consecinte sub aspect civil si penal.

In privinta impartirii profitului intre asociati, legea consacra libertatea asociatilor de a decide prin actul constitutiv al societatii.

In cazul in care in actul constitutiv, asociatii nu au stabilit modul de impartire a profitului si de suportare a pierderilor, isi gasesc aplicarea dispozitiile legale: 'dividendele se vor plati asociatilor in proportie cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel' (art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990).

In cazul in care societatea a realizat profit, acesta va fi repartizat de catre adunarea asociatilor pe destinatiile legale: reintregirea capitalului social, formarea fondului de rezerva, reinvestire prin majorarea capitalului social, distribuire de dividende catre asociati etc.

Dividendele se platesc in termenul stabilit de adunarea generala, dar nu mai tarziu de 8 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar.

Daca societatea nu isi executa obligatia de plata a dividendelor, ea va plati o penalitate aferenta perioadei de intarziere la nivelul dobanzii legale.

1.3. Formele societatii comerciale

Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societatea comerciala imbraca una din urmatoarele forme juridice: societatea in nume colectiv; societatea in comandita simpla; societatea pe actiuni; societatea in comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societatii comerciale au drept criteriu intinderea raspunderii asociatilor fata de terti pentru obligatiile societatii (art.3 din Legea nr.31/1990)

a) Societatea in nume colectiv este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

b) Societatea in comandita simpla este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

c) Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai in limita aportului lor.

d) Societatea in comandita pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

e) Societatea cu raspundere limitata este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.

Enumerarea formelor juridice ale societatii comerciale are un caracter limitativ.

Persoanele care doresc sa constituie o societate comerciala sunt libere sa aleaga oricare forma de societate prevazuta de lege.

In mod exceptional, forma de societate este impusa de lege (societatile din domeniul bancar si al asigurarilor).

2. Constituirea societatilor comerciale

Societatea comerciala este, in esenta, un contract si, totodata, o persoana juridica. Fundamentul societatii comerciale il reprezinta actul constitutiv sau, in anumite cazuri, actele constitutive.

Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica prin indeplinirea unor formalitati cerute de lege. Aceste formalitati se intemeiaza pe actul constitutiv sau, dupa caz, pe actele constitutive.

2.1. Actele constitutive ale societatii comerciale

Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut.

In cazul societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata, legea permite ca cele doua acte - contractul de societate si statutul - sa se incheie sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane (societatea cu raspundere limitata cu asociat unic). In acest caz se intocmeste numai statutul.

Cand se incheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.

a) Contractul de societate

Conditiile pentru validitatea contractului de societate sunt urmatoarele: consimtamantul valabil al partilor care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si o cauza licita.

Consimtamantul partilor. Incheierea contractului de societate presupune manifestarea de vointa a partilor, in sensul incheierii contractului (art.984 C.civ.).

Potrivit legii, societatea comerciala va avea cel putin doi asociati, in afara de cazul cand legea prevede altfel (art.4 din Legea nr.31/1990).

Vointa fiecareia dintre partile contractante trebuie sa fie animata de intentia de a desfasura in comun o activitate comerciala (affectio societatis).

Persoanele care incheie contractul de societate si, deci, il semneaza, au calitatea de fondatori. Mai au aceasta calitate si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii.

Nu pot fi fondatori si, deci, nu pot incheia contractul de societate, persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege.

Capacitatea partilor. O persoana fizica poate fi parte in contractul de societate daca are capacitatea pentru a incheia acest act juridic.

Obiectul contractului. Notiunea de obiect al contractului de societate desemneaza activitatea societatii.

Obiectul societatii este convenit de catre asociati si trebuie aratat in contractul de societate.

Activitatile comerciale care formeaza obiectul societatii pot consta in producerea si comercializarea marfurilor, executarea de lucrari ori prestarea de servicii.

Cauza contractului. In contractul de societate, cauza este participarea fiecarui asociat la rezultatele activitatii comerciale desfasurate in comun, adica impartirea profitului.

In cazul nerespectarii conditiilor de fond, prevazute de art.948 C.civ., contractul de societate este lovit de nulitate.

Forma scrisa a contractului. Contractul de societate se incheie in forma scrisa.

Contractul poate fi incheiat sub forma inscrisului sub semnatura privata.

In mod exceptional, contractul trebuie incheiat sub forma autentica in urmatoarele cazuri: printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren; se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla; societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea societatii.

Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv. In privinta nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv trebuie facuta o distinctie.

In cazurile cand legea permite incheierea actului constitutiv in forma inscrisului sub semnatura privata, conditia de forma este ceruta ad probationem. In consecinta, dovada actului constitutiv se poate face numai prin inscris.

In cazurile cand legea impune forma autentica a actului constitutiv, conditia de forma este ceruta ad validitatem. Nerespectarea formei autentice a actului constitutiv atrage nulitatea societatii, in conditiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.

Cuprinsul contractului de societate. Contractul de societate trebuie sa cuprinda anumite clauze (elemente) care sa stabileasca relatiile dintre asociati. Aceste clauze sunt prevazute de Legea nr. 31/1990, diferentiat in functie de forma juridica a societatii; art. 7 stabileste cuprinsul actului constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, iar art.8 priveste actul constitutiv al societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni.

Majoritatea clauzelor sunt comune tuturor formelor juridice de societate comerciala. Ele privesc identificarea partilor, individualizarea viitoarei societati, caracteristicile societatii, conducerea si gestiunea societatii, drepturile si obligatiile asociatilor, dizolvarea si lichidarea societatii.

Pe langa clauzele comune, contractul de societate poate sa cuprinda si anumite clauze specifice unei anumite forme juridice de societate comerciala.

Clauzele expres prevazute de lege trebuie, in mod obligatoriu, sa fie cuprinse in contractul de societate.

Trebuie aratat ca partile nu pot deroga de la dispozitiile legale prin care se reglementeaza cuprinsul contractului de societate decat in cazurile expres prevazute de lege.

b) Statutul societatii

In cazul societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni si cu raspundere limitata, constituirea societatii are ca fundament, pe langa contractul de societate, statutul societatii.

Statutul, ca act constitutiv distinct, cuprinde datele de identificare a asociatilor si clauze care reglementeaza organizarea, functionarea si desfasurarea activitatii societatii

2.2. Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale

Procesul constituirii unei societati comerciale implica indeplinirea a doua formalitati: intocmirea actului sau actelor constitutive in forma ceruta de lege si inmatricularea societatii.

a) Intocmirea actelor constitutive

Prin intocmirea actelor constitutive intelegem redactarea si, dupa caz, autentificarea inscrisurilor actelor respective. Inscrisul este redactat de asociati, avocat, notar.

In cazurile in care legea impune forma autentica, inscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public, pentru autentificare.

b) Inmatricularea societatii comerciale

In scopul simplificarii formalitatilor de constituire a societatilor comerciale s-a instituit o procedura de inregistrare si autorizare a functionarii societatilor comerciale. Prin indeplinirea acestei proceduri, societatea comerciala devine persoana juridica si, totodata, este autorizata sa functioneze, adica sa desfasoare activitatea comerciala stabilita prin actul constitutiv.

Inmatricularea societatii se solicita Biroului Unic din cadrul oficiului registrului comertului in a carei raza teritoriala isi va avea sediul societatea comerciala.

Inmatricularea se realizeaza in baza unei cereri tip al carei continut este stabilit prin hotarare a guvernului. Cererea trebuie insotita de urmatoarele documente:

a)     actul sau actele constitutive, in forma ceruta de lege;

b)     dovada efectuarii varsamintelor, in conditiile stabilite prin actul constitutiv. Dovada atesta liberarea aporturilor de catre asociati si, implicit, existenta capitalului social varsat. O atare dovada se face prin inscrisuri emise de banca sau C.E.C.;

c)      actele care probeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul aportului in natura. Aceste acte pot fi contracte de vanzare - cumparare, contracte de concesiune, brevete de inventii etc. In cazul bunurilor imobile, trebuie anexat si certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

d)     actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati;

e)     declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, administratorilor si a cenzorilor, ca indeplinesc conditiile prevazute de Legea nr.31/1990. Declaratia atesta faptul ca aceste persoane nu cad sub interdictiile stabilite de art. 6 alin. 2, art. 153¹⁴ din Legea nr. 31/1990.

Impreuna cu cererea de inmatriculare se depune si declaratia-tip pe proprie raspundere, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile pentru functionarea societatii (protectia mediului, protectia muncii, conditiile sanitare, sanitar-veterinare etc.).

Cererea de inmatriculare se solutioneaza de judecatorul delegat, care dispune prin incheiere inmatricularea societatii in registrul comertului.

Pe data inmatricularii, societatea dobandeste personalitate juridica (art.41 din Legea nr.31/1990).

Dupa efectuarea inmatricularii se elibereaza certificatul de inregistrare, care cuprinde codul unic de inregistrare precum si certificatul constatator al inregistrarii declaratiei-tip pe proprie raspundere, privind indeplinirea conditiilor de functionare a societatii.

Dupa inmatriculare, un extras dupa incheierea judecatorului delegat privind inmatricularea societatii, se trimite Monitorului Oficial, spre publicare.

Legea prevede ca, in cazul unei societati pe actiuni, daca exista aporturi in natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni incheiate de fondatori in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, judecatorul delegat numeste, in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii, unul sau mai multi experti, cu respectarea dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 31/1990.

Expertii desemnati vor intocmi un raport care va cuprinde raspunsurile lor privind elementele indicate de judecatorul delegat. In privinta aporturilor in natura, raportul trebuie sa cuprinda descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun aportat si va preciza daca valoarea acestuia corespunde numarului si valorii acordate in schimb asociatului. Pentru bunurile mobile noi va fi luata in considerare factura.

Raportul intocmit de experti trebuie depus in 15 zile la oficiul registrului comertului (art. 38 din Legea nr. 31/1990).

In cazul cand, in urma examinarii cererii, constata ca sunt indeplinite conditiile privind inregistrarea societatii, judecatorul delegat va da o incheiere, prin care va autoriza constituirea societatii si va dispune inregistrarea ei in registrul comertului (art. 40 din Legea nr. 31/1990).

Judecatorul delegat trebuie sa pronunte incheierea in termen de 5 zile de la data indeplinirii cerintelor legale pentru inregistrarea societatii.

Incheierea de inregistrare va cuprinde mentiunile actului constitutiv prevazute, dupa caz, de art. 7 sau 8 din Legea nr. 31/1990.

In cazul cand cerintele legale privind constituirea societatii nu sunt indeplinite,  judecatorul delegat va respinge, prin incheiere, motivat, cererea de inregistrare, afara de cazul in care neregularitatile sunt inlaturate, in conditiile art. 46 din Legea nr. 31/1990.

Incheierea judecatorului delegat privind inregistrarea societatii este supusa numai recursului, care poate fi exercitat in termen de 15 zile de la data pronuntarii incheierii (art. 60 din Legea nr. 31/1990).

Recursul se depune si se mentioneaza in registrul comertului unde s-a facut inregistrarea cererii. Oficiul registrului comertului are obligatia ca, in termen de 3 zile de la depunerea recursului, sa il inainteze tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul societatii. Motivele recursului pot fi depuse cu cel putin 2 zile inaintea termenului de judecata (art. 60 alin.3 din Legea nr. 31/1990).

Inregistrarea dispusa prin incheierea judecatorului delegat se efectueaza in termen de 24 ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila (art. 41 alin.2 din Legea nr. 31/1990). Incheierea devine irevocabila la data expirarii termenului pentru exercitarea recursului sau de la data respingerii recursului de catre tribunal.

Odata inregistrata in registrul comertului, societatea se considera constituita. Pe data inregistrarii, societatea devine persoana juridica.

2.3. Regimul actelor juridice incheiate in cursul constituirii societatii comerciale

Fondatorii, reprezentantii si alte persoane, care au lucrat in numele unei societati in curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata de tert pentru actele juridice incheiate cu acestia in contul societatii, in afara de cazul in care societatea, dupa ce a dobandit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii inca de la data incheierii lor (art.53 din Legea nr.31/1990).

2.4. Consecintele incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii comerciale

Nerespectarea cerintelor legale privind constituirea societatii produce anumite consecinte.

Anumite incalcari ale legii pot fi constatate inainte de inmatricularea societatii in registrul comertului. In aceste cazuri, legea ofera mijloace pentru regularizarea societatii (art. 46 si 47 din Legea nr. 31/1990). Prin regularizare, societatea intra in normalitate si produce toate efectele.

Alte incalcari pot fi constatate dupa inmatricularea societatii in registrul comertului. In asemenea cazuri, societatea poate fi regularizata, dar prin intermediul instantei judecatoresti, printr-o actiune in regularizare (art. 48 din Legea nr. 31/1990).

In cazul unor neregularitati grave, legea prevede posibilitatea anularii societatii (art. 56  din Legea nr. 31/1990).

2.5. Infiintarea sucursalelor si filialelor societatilor comerciale

La constituirea societatii comerciale asociatii pot avea in vedere, inca din acest moment, perspectivele dezvoltarii activitatii societatii. Este vorba de posibilitatea extinderii activitatii societatii in alte localitati sau in chiar localitatea unde isi are sediul societatea. O atare extindere se poate realiza prin infiintarea unor sucursale si filiale.

Sucursala. Potrivit art.43 din Legea nr.31/1990, sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica al societatii comerciale. Aceasta subunitate este dotata de societate cu anumite fonduri, cu scopul de a desfasura o activitate economica, care intra in obiectul de activitate al societatii. Sucursala dispune de o anumita autonomie, in limitele stabilite de societate.

Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui (agentie, reprezentanta etc.), caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut de sucursala.

Filiala. Filiala este o societate comerciala cu personalitate juridica. Aceasta societate, filiala, este constituita de societatea primara (societatea mama), care detine majoritatea capitalului sau. Din aceasta cauza, desi este subiect de drept distinct, totusi, filiala este dependenta si se afla sub controlul societatii primare.

In privinta sucursalelor sau altor sedii secundare, Legea nr. 31/1990 prevede ca actul constitutiv trebuie sa cuprinda sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica - atunci cand se infiinteaza odata cu societatea sau conditiile pentru infiintarea lor ulterior, daca se are in vedere o atare infiintare.

Sucursala se inregistreaza inainte de inceperea activitatii ei in registrul comertului din judetul unde va functiona.

2.6. Personalitatea juridica a societatii comerciale

Societatea comerciala se constituie prin initiativa asociatilor prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. Din moment ce s-a constituit cu respectarea conditiilor stabilite de lege, societatea comerciala dobandeste personalitate juridica.

a) Atributele de identificare a societatii

Firma societatii. Pentru identificarea ei in activitatea comerciala, societatea trebuie sa aiba un nume. Acest nume poarta denumirea de firma.

Potrivit legii, firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care se semneaza (art. 30 din Legea nr. 26/1990).

Firma trebuie precizata in mod obligatoriu in contractul de societate.

Sediul societatii. Acest atribut este menit sa situeze societatea in spatiu, in cadrul raporturilor juridice la care participa. Pentru a-l distinge mai bine de domiciliul asociatilor, sediul societatilor este denumit sediu social.

Potrivit legii, asociatii sunt obligati sa arate sediul societatii in contractul de societate.

Nationalitatea societatii. Societatea comerciala se identifica si prin nationalitatea sa.

Notiunea de nationalitate nu este folosita in intelesul ei tehnic, de apartenenta a unui individ la un anumit stat, ci in sensul de statut juridic, adica de lege aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii. Deci, nationalitatea societatii determina legea aplicabila persoanei juridice.

Legea nr.31/1990 prevede: 'Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane' (art.1 alin.2).

Prin urmare, orice societate comerciala, daca si-a stabilit sediul pe teritoriul Romaniei, are nationalitate romana si, in consecinta, este supusa regimului Legii nr. 31/1990.

b) Vointa societatii comerciale

Ca persoana juridica, societatea comerciala are o vointa de sine statatoare, care nu se confunda cu vointele asociatilor.

Neavand o existenta organica, legea atribuie persoanei juridice vointa persoanelor fizice care o compun, in masura in care acestea actioneaza pentru realizarea scopului persoanei juridice. Vointele individuale ale asociatilor, prin manifestarea lor in adunarea generala, devin o vointa colectiva, care constituie vointa sociala, adica vointa societatii, ca o persoana juridica.

La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii in capital.

c) Capacitatea juridica a societatii

Capacitatea juridica a societatii cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta. Societatea comerciala are capacitate de folosinta, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosinta se dobandeste din ziua inmatricularii societatii in registrul comertului.

Capacitatea de folosinta a societatii comerciale este circumscrisa de scopul pentru care societatea a fost constituita. Ea este o capacitate de folosinta specializata. Asa cum prevede art. 34 din Decretul nr. 31/1954, 'persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut'.

Specialitatea capacitatii de folosinta a societatii este determinata prin precizarea obiectului de activitate al societatii in contractul de societate.

Capacitatea de exercitiu. Avand calitatea de persoana juridica, societatea comerciala beneficiaza si de capacitate de exercitiu; ea are aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice.

Actele juridice prin care societatea dobandeste drepturi si isi asuma obligatii se incheie de catre administratorii societatii carora li s-a conferit puterea de reprezentanti ai societatii.

d) Patrimoniul societatii

Patrimoniul societatii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial care apartin societatii.

Intrucat patrimoniul societatii are drept titular societatea, ca persoana juridica, inseamna ca acest patrimoniu are un caracter autonom; patrimoniul societatii este distinct de patrimoniile asociatilor care au constituit societatea. Pentru a evidentia caracterul sau autonom, patrimoniul societatii mai este denumit si patrimoniu social.

e) Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica a societatii comerciale

Dreptul societatii de a participa in nume propriu la raporturile juridice. Calitatea de persoana juridica da dreptul societatii comerciale de a participa in nume propriu la raporturile juridice.

Ca subiect de drept, societatea va putea sa dobandeasca drepturi si sa isi asume obligatii savarsind acte juridice prin organele sale.

Raspunderea societatii pentru obligatiile sociale. Avand dreptul sa participe la raporturile juridice, societatea comerciala isi poate asuma anumite obligatii. Fiind obligatii ale societatii (obligatii sociale), societatea va raspunde pentru nerespectarea lor.

Raspunderea societatii pentru obligatiile sale este asigurata gratie patrimoniului propriu, asupra caruia creditorii societatii (creditorii sociali) au un drept de gaj general.

Potrivit Legii nr.31/1990, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor, respectiv a asociatilor comanditati (art.3). Deci, in aceste cazuri, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor sociale revine nu numai societatii, ci si asociatilor in nume colectiv si comanditatilor.

Dreptul societatii de a sta in justitie ca reclamanta sau parata.

Ca un efect al personalitatii juridice, societatea are dreptul de a sta in justitie, fie in calitate de reclamanta, fie in calitate de parata.

Societatea comerciala poate actiona, ca reclamanta, sau poate fi actionata, ca parata, prin reprezentantii sai legali.

3. Functionarea societatilor comerciale

Societatea comerciala functioneaza gratie organelor sale: adunarea generala, administratorii si cenzorii societatii.

3.1. Adunarea generala

Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale. Ea este formata din totalitatea asociatilor societatii. Potrivit legii, adunarea generala exprima vointa sociala, care decide in toate problemele esentiale ale activitatii societatii, inclusiv numirea celorlalte organe ale societatii (administratorii si cenzorii societatii). Adunarea generala apare ca organul suprem de conducere a societatii.

Legea nr. 31/1990 reglementeaza adunarea generala, ca atare, numai in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni si societatii cu raspundere limitata.

a) Felurile adunarii generale

Adunarea ordinara. Aceasta adunare se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea exercitiului financiar. Ea se va tine la sediul societatii si in localul indicat in convocare.

Adunarea ordinara poate sa discute si sa decida asupra oricarei probleme inscrisa in ordinea de zi. Potrivit legii, adunarea generala este obligata sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatia financiara anuala, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrati, respectiv de directorat si de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar si sa fixeze dividendul cuvenit asociatilor (actionarilor); sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, si cenzori; sa se pronunte asupra gestiunii  consiliului de administratie, respectiv a directoratului; sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate pe exercitiul financiar urmator etc. (art.111 din Legea nr.31/1990).

In societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot; hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate, daca in actul constitutiv sau in lege nu se prevad cerinte mai ridicate de cvorum majoritate (art. 112 din Legea nr. 31/1990). Daca nu se realizeaza prezenta ceruta sau majoritatea necesara luarii hotararilor, adunarea ce se va intruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra acelorasi probleme indiferent de cvorumul intrunit, luand hotarari cu majoritatea voturilor exprimate.

In societatea cu raspundere limitata, asupra problemelor obisnuite, adunarea decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale (art. 192 din Legea nr. 31/1990).

In cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla, hotararile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Adunarea extraordinara. Aceasta adunare se intruneste ori de cate ori este nevoie a se lua o hotarare in probleme care reclama modificarea actelor constitutive ale societatii. Asemenea probleme sunt: prelungirea duratei societatii; marirea sau reducerea capitalului social; schimbarea obiectului ori a formei societatii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societati; dizolvarea anticipata a societatii etc. (art. 113 din Legea 31/1990).

Intrucat vizeaza probleme grave pentru viata societatii, conditiile de cvorum si majoritate sunt mai riguroase.

In societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, pentru validitatea deliberarilor adunarii extraordinare, cand actul constitutiv nu prevede altfel, este necesara prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar hotararile se iau cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati (art. 115 din Legea nr. 31/1990). Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, la convocarile urmatoare, pentru validitatea deliberarii este necesara prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot, hotararile fiind luate de majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.

Potrivit dispozitiilor legale adunarea generala extraordinara poate delega consiliului de administratie sau, dupa caz, administratorului unic, in conditiile stabilite de actul constitutiv sau de hotararea adunarii generale, exercitiul unora dintre atributiile sale (mutarea sediului societatii, schimbarea obiectului de activitate al societatii, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiunea de noi actiuni si conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta (art. 114 din Legea nr. 31/1990)).

Cu toate ca nu este consacrata de lege, solutia unanimitatii asociatilor se impune si in cazul modificarilor aduse actului constitutiv, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla.

b) Convocarea adunarii generale

Adunarea generala se convoaca de consiliul de administratie, respectiv de directorat in cazul societatilor pe actiuni, de administratori si de catre asociati.

Administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesara (art. 117 si 190 din Legea nr. 31/1990). Solutia este aplicabila oricarei societati comerciale, indiferent de forma sa.

Convocarea trebuie adusa la cunostinta asociatilor. Modalitatea de incunostintare a asociatilor este diferita tinand seama de forma societatii, in special de numarul asociatilor .

In cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, care au un numar mare de actionari, instiintarea se face prin publicarea convocarii in Monitorul Oficial, precum si intr-unul dintre ziarele raspandite din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate ( art. 117 alin.3 din Legea nr. 31/1990).

c) Sedinta adunarii generale

Calitatea de asociat confera dreptul asociatului de a participa la adunarea generala. Acest drept se exercita personal de catre fiecare asociat. Legea permite si reprezentarea asociatilor la adunarea generala, dar in conditii speciale.

Actionarii nu vor putea fi reprezentati in adunarea generala decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale, in afara de cazul cand prin actul constitutiv s-a prevazut altfel.

Sedinta adunarii generale se va tine in ziua, ora si locul aratate in convocare.

Dreptul de vot este strans legat de participarea la capitalul social.

Potrivit legii, orice actiune achitata da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel (art. 101 din Legea nr. 31/1990).

Exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu au achitat varsamintele ajunse la scadenta.

In cazul societatii cu raspundere limitata, dreptul de vot al asociatilor se bazeaza pe acelasi principiu, ca si in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni; fiecare parte sociala da dreptul la un vot (art. 193 din Legea nr. 31/1990).

Pentru a-si exercita dreptul de vot in adunarea generala, asociatii trebuie sa faca dovada calitatii lor, in conditiile legii.

In sfarsit, legea interzice actionarilor care au calitatea membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere sa voteze, chiar in baza actiunilor pe care le poseda, descarcarea gestiunilor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie. Ei pot vota insa situatia financiara anuala daca nu se poate forma majoritatea prevazuta de lege sau de actul constitutiv (art. 126 din Legea nr. 31/1990).

Hotararile adunarii generale se iau prin vot deschis. In mod exceptional, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie, respectiv membrii consiliului de supraveghere si a cenzorilor/auditorilor interni, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea  membrilor organelor de administrare, de conducere si de control ale societatii (art. 130 din Legea nr. 31/1990).

Lucrarile adunarii trebuie consemnate intr-un proces verbal semnat de presedinte si secretar.

d) Hotararile adunarii generale

Hotararile luate de adunarea generala cu respectarea legii si actului constitutiv sunt obligatorii pentru toti asociatii.

Cu privire la societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, legea prevede expres ca hotararile adunarii generale sunt obligatorii chiar si pentru actionarii care nu au luat parte la adunare ori au votat contra (art.132 din Legea nr. 31/1990).

Pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale trebuie publicate in conditiile legii.

Hotararile adunarii generale adoptate cu incalcarea legii ori a actelor constitutive pot fi anulate pe cale judecatoreasca.

In cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, legea prevede ca hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul verbal al sedintei (art. 132 alin.2 din Legea nr. 31/1990).

Dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, in ce priveste dreptul de a ataca hotararile adunarilor generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata (art. 196 din Legea nr. 31/1990).

Cererea de anulare a hotararii adunarii generale se poate face in termen de 15 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial.

Odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei suspendarea executarii hotararii atacate (art.133 din Legea nr.31/1990).

3.2. Administratorii societatii

Vointa sociala a oricarei societati comerciale exprimata de adunarea generala este adusa la indeplinire prin actele de executare ale persoanelor anume investite, care realizeaza administrarea societatii.

Societatea comerciala este administrata de unul sau mai multi administratori.

In cazul societatii pe actiuni administratorii, daca sunt mai multi, formeaza consiliul de administratie.

Prin actul constitutiv se poate stipula ca societatea pe actiuni este administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere(art. 137).

Consiliul de administratie poate delega o parte din atributii unuia sau mai multor directori, numind pe unul din ei director general.

In societatea in comandita pe actiuni, administrarea societatii este incredintata unuia sau mai multor asociati comanditati (art.188).

In societatea cu raspundere limitata, administrarea societatii este realizata de unul sau mai multi administratori (art.197).

Din dispozitiile citate rezulta ca o societate comerciala, indiferent de forma ei juridica, este administrata de un administrator ori de mai multi administratori.

In cazul unei pluralitati de administratori, legea face o distinctie; in cazul societatii in nume colectiv, societatii in comandita simpla si societatii cu raspundere limitata, pluralitatea de administratori nu este organizata; in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, pluralitatea de administratori este organizata sub forma unor organe colegiale de administrare (consiliul de administratie si directorii societatii). In cat priveste societatea pe actiuni, administrarea si conducerea societatii se poate realiza, la alegerea asociatilor, prin consiliul de administratie si directorii societatii (sistemul unitar) sau prin directorat si consiliul de supraveghere ( sistemul dualist).

In cele ce urmeaza, vom examina, mai intai, aspectele generale privitoare la administrarea societatii prin administratori indiferent ca este singur sau sunt mai multi si formeaza un consiliu de administratie, iar administrarea societatii pe actiuni in sistem unitar sau dualist va fi examinata in cadrul sectiunii consacrate acestei forme de societate.

a) Statutul administratorilor

In calitate de administrator este numita, in mod obisnuit, o persoana fizica. S-a admis posibilitatea ca functia de administrator sa fie indeplinita si de o persoana juridica.

Avand in vedere rolul care revine administratorului in gestiunea societatii, persoana care este desemnata in aceasta calitate trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege.

Intrucat administratorul incheie acte juridice pentru realizarea scopului societatii, persoana fizica desemnata ca administrator trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina.

Persoana desemnata ca administrator trebuie sa aiba o moralitate nestirbita. Calitatea de administrator nu poate fi indeplinita de o persoana care a fost condamnata pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni pedepsite de legea societatilor comerciale.

Administratorul poate avea calitatea de asociat ori poate fi neasociat.

Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau, ulterior, de catre adunarea generala.

In scopul cunoasterii de catre terti a persoanelor care administreaza si reprezinta societatea, legea instituie anumite formalitati de publicitate.

Activitatea administratorului este, in principiu, o activitate remunerata. Organul competent sa decida asupra remunerarii administratorilor este adunarea asociatilor.

Art.72 din Legea nr.31/1990 dispune: 'Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele special prevazute in aceasta lege'.

Reglementarea mandatului administratorului este contractuala si legala. Aceasta dubla natura - contractuala si legala - a obligatiilor si raspunderii defineste functia de administrator al societatii comerciale si, in acelasi timp, o deosebeste de alte functii juridice.

Administratorul societatii poate face toate operatiile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv (art.70). In conditiile prevazute de lege, administratorul este indreptatit sa reprezinte societatea in raporturile juridice ale societatii (art.7 si art.8).

Administratorul este in drept sa incheie actele de administrare si actele de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii.

In privinta actelor de dispozitie de o anumita gravitate, legea cuprinde dispozitii speciale (art.44¹).

Puterea de a reprezenta societatea este distincta de puterea de administrare a societatii. Puterea de reprezentare exista numai daca ea a fost conferita administratorului. Exceptional, in cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara in actul constitutiv.

Functia de administrator al societatii inceteaza prin: revocare, renuntarea administratorului, moartea, incapacitatea administratorului.

Revocarea este de competenta adunarii generale, in conditiile legii.

Intrucat calitatea de administrator are caracter intuitu personae, revocarea administratorilor este o revocare ad nutum, adica revocarea poate interveni oricand si independent de vreo culpa contractuala a administratorului.

Administratorul revocat se poate plange instantei judecatoresti, dar instanta nu poate sa il reintegreze in functie, chiar daca ar constata ca revocarea este fara o justa cauza. Actiunea administratorului nu poate fi decat o actiune in daune. Daca se constata ca revocarea este fara o justa cauza, ea da nastere unei raspunderi.

b) Raspunderea administratorilor

Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor izvorate din contractul de mandat. Aceasta raspundere este o raspundere civila contractuala.

Administratorii raspund si pentru nerespectarea obligatiilor prevazute in sarcina lor de legea privind societatile comerciale. Intrucat nerespectarea unei obligatii legale poate fi o fapta ilicita civila (delict civil) ori o infractiune, raspunderea administratorilor va fi, dupa caz, o raspundere civila delictuala sau o raspundere penala.

Raspunderea civila a administratorilor este supusa dispozitiilor Legii nr.31/1990 si principiilor generale ale raspunderii civile.

Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor care le-au revenit in baza mandatului incredintat.

In cazul pluralitatii de administratori, fara a distinge dupa forma juridica a societatii, legea prevede raspunderea solidara a administratorilor pentru nerespectarea unor obligatii (art.73).

In afara de raspunderea obisnuita pentru faptele proprii, administratorii raspund, in anumite cazuri, si pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane. Potrivit art.144² alin.2 din Legea nr.31/1990 administratorii raspund fata de societate pentru actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor.

Administratorii societatii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati, daca, avand cunostinta de neregularitatile savarsite de acestia, nu le denunta cenzorilor (art.144² alin.4 din Legea nr.31/1990).

Raspunderea administratorilor fata de societate pentru prejudiciile suferite de aceasta se angajeaza in conditiile dreptului comun al raspunderii civile.

Cu privire la exonerarea de raspundere a administratorului sunt aplicabile regulile generale ale dreptului comun (art.1083 C.civ.). Legea nr.31/1990 cuprinde insa anumite dispozitii specifice pluralitatii administratorilor.

Cu referire la consiliul de administratie, art.148 alin.5 din lege prevede ca raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu priveste si pe administratorii care au facut sa se constate, in registrul deciziilor consiliului, impotrivirea lor si au instiintat despre aceasta pe cenzori sau auditorii interni si auditorul  financiar.

Principiul avut in vedere in cazul analizat este deopotriva aplicabil si in cazul in care administratorul a absentat de la sedinta consiliului de administratie care a luat decizia pagubitoare.

In conceptia legii, actiunea in raspundere impotriva administratorilor este o actiune sociala; ea apartine societatii, iar nu asociatilor.

In mod exceptional, actiunea in raspundere poate fi introdusa si de actionarii soccietatii.

Potrivit Legii nr. 31/1990, unele fapte savarsite de administratorii societatii sunt incriminate si pedepsite ca infractiuni. In Titlul VIII al legii (art. 271-282) sunt prevazute infractiunile, precum si sanctiunile corespunzatoare.

3.3. Controlul gestiunii societatii comerciale

Buna functionare a unei societati comerciale implica necesitatea asigurarii unui control asupra actelor si operatiunilor administratorilor. Un atare control se exercita in mod diferit.

In societatile de persoane, care, in general, au un numar mic de asociati si se bazeaza pe incredere intre asociati, controlul se exercita de toti asociatii, cu exceptia celor care au calitatea de administrator.

In societatile de capitaluri si societatea cu raspundere limitata, datorita complexitatii lor, controlul privind gestiunea societatii este incredintat unor persoane anume investite, care sunt auditorii financiari si cenzorii societatii.

Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi auditate de catre auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice, in conditiile prevazute de lege.

Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.

In cazul societatilor comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contactarea auditului financiar sau numirea cenzorilor dupa caz.

Societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni va avea trei cenzori si tot atatia supleanti, daca in actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile insa, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar (art. 159 si art. 187 din Legea nr. 31/1990).

In privinta societatii cu raspundere limitata, ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse obligatiei legale de auditare poate avea unul sau mai multi cenzori. Daca numarul asociatilor trece de cincisprezece, numirea cenzorilor este obligatorie (art. 199 din Legea nr. 31/1990).

Regulile privind desemnarea cenzorilor, drepturile, obligatiile si raspunderile acestora sunt reglementate unitar prin lege.

Cenzorii societatii sunt desemnati in mod diferit. In societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, cenzorii sunt stabiliti prin actele constitutive, care trebuie sa prevada datele de identificare ale cenzorilor (art. 8 din Legea nr.31/1990). Ulterior, cenzorii sunt alesi de catre adunarea generala ordinara (art. 111 din Legea nr. 31/1990).

In societatea cu raspundere limitata, cenzorii se aleg de adunarea asociatilor (art. 199 din Legea nr. 31/1990).

In toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putand fi realesi.

Legea cere ca unul dintre cenzori sa fie contabil autorizat sau expert contabil.

Cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat, care poate fi un tert ce exercita profesia individual ori in forme asociative reglementate de lege.

Cenzorii isi pot indeplini mandatul lor privind controlul gestiunii societatii gratie drepturilor si obligatiilor prevazute de lege.

Drepturile cenzorilor sunt menite sa asigure informarea cenzorilor privind activitatea societatii.

Cenzorii au dreptul sa participe la adunarile administratorilor, fara sa aiba drept de vot. Ei au dreptul sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor comerciale.

Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice situatia financiara anuala daca este legal intocmita si in concordanta cu registrele. Ei trebuie sa verifice daca registrele sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului societatii s-a facut potrivit regulilor stabilite pentru intocmirea bilantului.

Cenzorii vor intocmi impreuna raportul privind situatia financiara anuala destinata adunarii generale. Tot impreuna vor delibera si asupra propunerilor asupra repartizarii beneficiilor.

Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.

Potrivit legii, cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute in timpul exercitarii mandatului lor (art. 165 din Legea nr. 31/1990).

Obligatiile si raspunderea cenzorilor sunt guvernate de regulile mandatului si de dispozitiile legii societatilor comerciale (art. 166 din Legea nr. 31/1990).

4. Modificarea societatilor comerciale

In anumite cazuri, conditiile economice pot determina necesitatea modificarii societatii comerciale constituita potrivit legii, pentru a fi adaptata noilor cerinte. Asociatii pot fi interesati in marirea sau reducerea capitalului social, schimbarea obiectului societatii sau formei juridice a societatii, prelungirea duratei societatii, etc.

Intrucat elementele care reclama schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societatii, modificarea societatii impune modificarea actului constitutiv.

4.1. Conditiile generale ale modificarii actului constitutiv

Actul constitutiv se poate modifica in conditiile stabilite de art. 204 din Legea nr. 31/1990.

a) Actul de modificare a actului constitutiv

Actul constitutiv poate fi modificat prin hotararea adunarii generale,adoptata in conditiile legii sau prin hotararea judecatoreasca.

Actul constitutiv se poate modifica prin hotararea adunarii generale extraordinare.

In cazul retragerii din societate ori a excluderii asociatului din societate, prin hotararea judecatoreasca privind retragerea ori excluderea asociatului, instanta va modifica actul constitutiv al societatii cu privire la participarea la capitalul social a celorlalti asociati.

b) Forma actului de modificare a actului constitutiv

Actul modificator trebuie sa imbrace forma scrisa. Este obligatorie forma autentica cand modificarea priveste: majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport in natura a unui teren; modificarea formei societatii intr-o societate in nume colectiv sau societate in comandita simpla; majorarea capitalului social prin subscriptie publica.

c) Inregistrarea si publicarea actului modificator

potrivit legii, administratorii, respectiv directoratul va depune la registrul comertului, in termen de 15 zile, actul modificator si textul complet al actului constitutiv actualizat cu toate modificarile.

Ca orice inregistrare in registrul comertului, modificarea actului constitutiv este supusa controlului de legalitate, care se exercita de judecatorul delegat.

Dupa efectuarea mentiunii in registrul comertului a modificarii actului constitutiv, actul modificator se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial al Romaniei spre publicare, pe cheltuiala societatii.

Prin modificarea actului constitutiv pot fi afectate interesele creditorilor societatii. De aceea, hotararea adunarii asociatilor sau a organelor statutare, dupa caz, privind modificarea actului constitutiv poate fi atacata cu opozitie de catre creditorii sociali si de catre orice persoana prejudiciata.

Modificarea actului constitutiv poate afecta interesele asociatiilor. De aceea, legea recunoaste asociatilor dreptul de a se retrage din societate.

4.2. Marirea capitalului social

Anumite nevoi ale societatii comerciale pot impune necesitatea maririi capitalului social al acesteia. Aceste nevoi pot consta in dorinta asociatilor de a dezvolta activitatea societatii sau de a inlatura unele dificultati financiare.

Marirea capitalului social se realizeaza in conditiile art.210 din Legea nr. 31/1990.

In mod obisnuit, marirea capitalului social se realizeaza prin noi aporturi. Potrivit art. 210 din Legea nr. 31/1990, capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente in schimbul unor noi aporturi in numerar si/sau in natura.

Actiunile emise de societate pentru marirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand actionarilor societatii, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda.

Daca a expirat termenul de exercitare a dreptului de preferinta, actiunile vor putea fi subscrise public.

Adunarea generala va putea, pentru motive temeinice, sa ridice actionarilor dreptul de subscriere a noilor actiuni, in total sau in parte.

Dreptul de preferinta inceteaza daca noile actiuni reprezinta aporturi in natura.

Daca majorarea capitalului social al societatii se face prin oferta publica de valori mobiliare, trebuie respectata Legea nr. 297/2004.

Trebuie aratat ca in cazul maririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor, hotararea adunarii generale trebuie luata cu votul tuturor actionarilor, afara de cand se realizeaza prin incorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune (art. 210 alin.4 din Legea nr. 31/1990).

In sfarsit, in toate cazurile, hotararea adunarii generale privind marirea capitalului social are efect numai in masura in care a fost adusa la indeplinire in termen de un an de la data ei ( art. 219 din Legea nr. 31/1990).

Capitalul social al unei societati comerciale poate fi marit si pe alte cai decat prin noi aporturi.

Actiunile noi pot fi liberate prin incorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale (art. 210 alin.2 din Legea nr. 31/1990).

Rezervele constau in anumite sume de bani prelevate din profitul societatii si au destinatiile prevazute de lege.

Actiunile noi ale societatii pot fi liberate si prin incorporarea profitului sau a primelor de emisiune (art. 210 alin.2 din Legea nr. 31/1990).

Actiunile noi pot fi liberate prin compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu actiuni ale acesteia.

4.3. Reducerea capitalului social

In anumite cazuri, datorita unei activitati deficitare a societatii sau a unei conjuncturi nefavorabile, se poate ajunge la pierderea unei parti din activul net al patrimoniului societatii sub limita capitalului social. Intr-un asemenea caz, capitalul social va trebui reintregit ori redus, deoarece altfel nu se poate face vreo repartizare sau distribuire de beneficii (art.69 din Legea nr. 31/1990).

In alte cazuri, capitalul social avut in vedere la constituirea societatii se poate dovedi prea mare fata de nevoile activitatii societatii. Intr-o asemenea situatie, pentru a asigura echilibrul intre activul si pasivul patrimoniului societatii, asociatii pot reduce capitalul social al societatii.

Daca reducerea activului net este determinata de pierderi ale capitalului social, reducerea capitalului social se poate realiza, potrivit art. 207 alin.1 din Legea nr. 31/1990, prin: micsorarea numarului de actiuni sau de parti sociale; reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale; dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.

Potrivit art. 207 alin.2 din Legea nr. 31/1990, daca reducerea capitalului social nu este determinata de pierderi, capitalul social se poate reduce prin: scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate; restituirea de catre asociati a unei cote parti din aportul, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala; alte procedee prevazute de lege.

Reducerea capitalului social se poate realiza in conditiile art. 204 din Legea nr.31/1990.

Hotararea privind reducerea capitalului social trebuie sa respecte plafonul minim al capitalului social, atunci cand legea fixeaza un asemenea plafon, sa arate motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.

Reducerea capitalului social va putea fi realizata numai dupa trecerea a doua luni de la data publicarii hotararii adunarii asociatilor in Monitorul Oficial al Romaniei (art.208 din Legea nr.31/1990).

4.4. Prelungirea duratei societatii

Societatea comerciala va avea durata de existenta stabilita de asociati prin actul constitutiv. La expirarea acestei durate, societatea comerciala se dizolva.

Constatand ca societatea desfasoara o activitate profitabila, asociatii pot fi interesati in prelungirea duratei prevazuta de actul constitutiv. Acest lucru este posibil prin modificarea actului constitutiv, in sensul stabilirii altei durate sau a unei durate nedeterminate.

Prelungirea duratei societatii trebuie realizata inainte de expirarea duratei prevazute in actul constitutiv.

Prelungirea duratei societatii se realizeaza prin modificarea actului constitutiv in conditiile art.204 din Legea nr.31/1990.

Prin prelungirea duratei societatii, in conditiile legii, se asigura continuarea existentei societatii si dupa expirarea duratei prevazute in actul constitutiv.

4.5. Fuziunea si divizarea societatilor comerciale

Fuziunea si divizarea sunt procedee tehnico-juridice prin care se realizeaza restructurarea societatilor comerciale.

Fuziunea este operatiunea prin care:

a)     una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii sau societatilor absorbite de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; sau

b)     mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii de actiuni la societatea nou constituita si, eventual al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.

Divizarea este o operatiune prin care:

a) O societate, dupa ce este dizolvata, fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate;

b) O societate, dupa ce este dizolvata, fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou constituite, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou constituite si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.

Divizarea poate avea loc si prin transferul simultan al patrimoniului societatii divizate catre una sau mai multe societati existente si una sau mai multe societati nou constituite (art.238 din Legea nr.31/1990).

In procesul fuziunii sau divizarii pot fi implicate numai societatile comerciale. Acestea pot avea aceeasi forma juridica sau forme diferite.

Potrivit art.239 din Legea nr.31/1990, fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate participanta, in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii. Aceasta inseamna ca fiecare societate in parte trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de art.204 din Legea nr.31/1990.

In cazul in care prin fuziune sau divizare se constituie o noua societate comerciala, trebuie indeplinite si cerintele prevazute de lege pentru forma de societate convenita (art.239 alin.3 din Legea nr.31/1990).

Realizarea fuziunii sau divizarii implica anumite operatiuni, care trebuie indeplinite in conditiile stabilite de lege.

In baza adunarii generale a asociatilor a fiecareia dintre societatile care participa la fuziune sau divizare, administratorii, respectiv membrii directoratului sunt imputerniciti sa intocmeasca un proiect de fuziune sau divizare.

Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa cuprinda: forma, denumirea si sediul social al societatilor participante la operatiune; conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile beneficiare; data la care actiunile sau partile sociale dau detinatorilor dreptul de a participa la beneficii si orice conditii speciale care afecteaza acest drept; rata de schimb a actiunilor sau partilor sociale si cuantumul eventualelor plati in numerar; cuantumul primei de fuziune sau divizare; drepturile conferite de catre societatea absorbanta sau beneficiara detinatorilor de actiuni care confera drepturi speciale; orice avantaj special acordat expertilor; data la care au fost aprobate situatiile financiare ale societatilor participante si data la care tranzactiile societatii absorbite sau dizolvate sunt considerate, din punct de vedere contabil, ca apartinand uneia dintre societatile participante.

In plus, in cazul divizarii, planul trebuie sa cuprinda descrierea si repartizarea exacta a activelor si pasivelor care urmeaza a fi transferate fiecareia dintre societatile beneficiare, precum si repartizarea catre actionarii sau asociatii societatii divizate de actiuni, respectiv parti sociale, la societatile beneficiare si criteriile pe baza carora se face repartizarea.

Proiectul de fuziune sau divizare, semnat de reprezentantii societatilor participante la operatiune, se depune la oficiul registrului comertului la care este inmatriculata fiecare societate.

Intrucat prin fuziune sau divizare pot fi afectate interesele creditorilor societatilor participante la operatiune, legea recunoaste dreptul acestora de a face opozitie. Beneficiaza de acest drept oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divide, avand o creanta anterioara publicarii proiectului de fuziune sau divizare.

Pentru a putea hotari in adunarea generala asupra fuziunii sau divizarii, asociatii trebuie sa fie informati asupra conditiilor si consecintelor operatiunii. In acest scop, administratorii societatilor care participa la fuziune sau divizare au obligatia sa puna la dispozitia asociatilor documentelor operatiunii.

Hotararea privind fuziunea sau divizarea este luata, pe baza proiectului de fuziune sau de divizare, de catre adunarea generala a fiecareia dintre societatile participante la operatiune.

Hotararea trebuie luata in termen de cel mult doua luni de la expirarea termenului stabilit de lege pentru exercitarea opozitiei sau, dupa caz, de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila.

Conditiile de cvorum si majoritate pentru adoptarea hotararii privind fuziunea sau divizarea sunt cele prevazute de lege pentru adunarea generala extraordinara.

In mod exceptional, hotararea se ia cu unanimitate de voturi, in cazul cand fuziunea sau divizarea are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile participante la operatiune.

Prin fuziunea sau divizarea societatilor comerciale se produc anumite efecte.

Fuziunea sau divizarea are ca principal efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea universala sau cu titlu universal a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare (existente sau care iau fiinta).

In schimbul patrimoniului primit, societatea sau societatile beneficiare vor primi actiuni sau parti sociale ale lor catre asociatii societatii care isi inceteaza existenta.

In cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbanta dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatii absorbite; in cazul fuziunii prin contopire, drepturile si obligatiile societatilor, care isi inceteaza existenta, vor trece asupra noii societati care a luat fiinta (art.250 din Legea nr.31/1990).

In cazul divizarii, societatile care dobandesc bunuri ca efect al divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobandite, afara de cazul cand prin actul de divizare s-au stabilit alte proportii. In cazul cand nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o anumita obligatie, societatile care au dobandit bunul prin divizare vor raspunde solidar.

Dispozitiile legale privind divizarea se aplica si in cazul desprinderii unei parti din patrimoniul unei societati si transmiterii ei catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.

4.6. Schimbarea formei societatii comerciale

In cursul existentei unei societati comerciale, anumite interese ale asociatilor pot determina necesitatea schimbarii formei juridice a societatii; de exemplu, din societatea cu raspundere limitata in societate pe actiuni.

Schimbarea formei juridice a societatii se realizeaza in conditiile stabilite de lege pentru modificarea actului constitutiv al societatii.

Pentru realizarea operatiunii trebuie indeplinite si conditiile prevazute de lege pentru forma de societate pe care o va lua societatea existenta (capital social, numar minim de asociati etc.).

Prin aceasta modificare a actului constitutiv se schimba forma juridica a societatii fara a-i afecta personalitatea juridica. Societatea initiala isi continua existenta, dar intr-un cadru juridic nou. In acest sens, art. 205 din Legea nr.31/1990 prevede ca schimbarea formei societatii nu atrage crearea unei persoane juridice noi.

5. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Incetarea existentei societatii comerciale impune parcurgerea a doua faze: dizolvarea societatii si lichidarea societatii.

Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii care declanseaza si pregatesc incetarea existentei societatii. In aceasta faza, personalitatea juridica nu este afectata, insa dizolvarea pune capat activitatii normale a societatii.

Faza lichidarii societatii cuprinde acele operatii de lichidare a patrimoniului societatii, plata creditorilor si impartirea soldului intre asociati. In aceasta faza, societatea continua sa isi pastreze personalitatea juridica, dar ea este subordonata cerintelor lichidarii.

Cele doua faze sunt distincte si in consecinta ele trebuie parcurse in mod succesiv, cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege pentru fiecare. Aceasta inseamna ca numai dupa parcurgerea fazei dizolvarii se poate trece la faza lichidarii. Exceptional, in societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, asociatii pot hotari, odata cu dizolvarea, si modul de lichidare a societatii.

O atare hotarare poate fi luata numai daca asociatii sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii, si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii.

5.1. Dizolvarea societatilor comerciale

Cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale sunt prevazute de art. 227 din Legea nr. 31/1990.

Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. De vreme ce insusi actul constitutiv stabileste durata existentei societatii, inseamna ca la expirarea termenului contractual, societatea se dizolva. In acest caz, dizolvarea societatii opereaza in temeiul legii, fara a fi necesara vreo formalitate.

Ca o masura preventiva, art. 227 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, dispune ca asociatii trebuie consultati cu cel putin 3 luni inainte de expirarea duratei societatii cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Daca administratorii societatii sau directoratul nu organizeaza consultarea, la cererea oricarui asociat, tribunalul va putea dispune prin incheiere efectuarea consultarii. Neefectuarea consultarii nu impiedica dizolvarea societatii la expirarea duratei prevazute in actul constitutiv.

Imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acestuia. Daca obiectul de activitate nu se poate realiza, societatea se dizolva. Daca obiectul societatii s-a realizat, si deci scopul asociatilor a fost atins, societatea se dizolva (de exemplu, obiectul societatii a fost construirea unei sosele, care s-a realizat).

Imposibilitatea realizarii obiectului societatii si realizarea obiectului sunt chestiuni de fapt, care trebuie dovedite, pentru a justifica dizolvarea societatii.

Declararea nulitatii societatii. Nerespectarea cerintelor legale privind constituirea societatii, atrage nulitatea societatii. Pe data la care hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea inceteaza fara efect retroactiv si intra in lichidare. O atare incetare a existentei societatii echivaleaza cu dizolvarea societatii.

Hotararea adunarii asociatilor. Intrucat constituirea societatii comerciale se bazeaza pe vointa asociatilor, manifestata prin actul constitutiv, asociatii pot decide si dizolvarea societatii. Vointa asociatilor privind dizolvarea societatii se manifesta in cadrul adunarii asociatilor.

Hotararea tribunalului. Dizolvarea societatii prin hotararea tribunalului are loc atunci cand dizolvarea nu se poate realiza prin hotararea adunarii generale.

Potrivit legii, tribunalul poate hotari dizolvarea societatii pentru 'motive temeinice'. Un asemenea motiv il reprezinta neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii.

Falimentul societatii. Daca societatea face obiectul procedurii insolventei, patrimoniul societatii este lichidat, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor, si, in consecinta, societatea se dizolva.

Art. 237 din Legea nr. 31/1990 prevede anumite cazuri de dizolvare-sanctiune:

a)     societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;

b)     societatea nu a depus in cel mult 6 luni situatia financiara anuala sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului;

c)      societatea si-a incetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociatii au disparut sau nu au domiciliul ori resedinta cunoscuta;

d)     societatea nu si-a completat  capitalul social in conditiile legii.

Inactivitatea temporara nu duce la dizolvarea societatii. Ea trebuie insa anuntata organului fiscal si inscrisa in registrul comertului. Durata inactivitatii nu poate depasi trei ani (art.237 alin.2 din Legea nr.31/1990).

b) Caile dizolvarii societatii comerciale

Dizolvarea societatii comerciale se realizeaza pe trei cai: de drept, prin vointa asociatilor si pe cale judecatoreasca.

Fiecare dintre aceste cai de dizolvare impune respectarea unor conditii prevazute de lege.

Dizolvarea de drept a societatii. In cazul dizolvarii de drept a societatii, dizolvarea se produce de plin drept (ope legis), daca ipoteza legii este satisfacuta. In consecinta, pentru dizolvarea societatii nu este necesara indeplinirea nici unei formalitati.

Legea nr. 31/1990 reglementeaza dizolvarea de drept a societatii in cazul expirarii termenului stabilit pentru durata societatii.

Din moment ce asociatii au stabilit, prin actul constitutiv, durata societatii, iar termenul fixat a expirat, societatea se dizolva, de plin drept, la data expirarii termenului.

Intrucat dizolvarea se produce de drept, nu este necesara nici o manifestare de vointa a asociatilor si nici o formalitate de publicitate.

Dizolvarea societatii prin vointa asociatiilor. Societatea comerciala se poate dizolva prin vointa asociatilor, manifestata in cadrul adunarii generale.

Pentru dizolvarea societatii prin vointa asociatilor trebuie respectate conditiile stabilite de lege pentru modificarea actului constitutiv.

Actul care constata hotararea adunarii generale privind dizolvarea, in forma ceruta de lege, se depune la oficiul registrului comertului, pentru a se mentiona in registru, dupa care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare.

Pentru a proteja pe asociati, legea permite revenirea supra hotararii privind dizolvarea societatii.

Dizolvarea societatii pe cale judecatoreasca. Societatea comerciala poate fi dizolvata prin hotararea tribunalului.

Potrivit legii, orice asociat poate cere, tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societatii. Legea prezuma drept motive temeinice neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii.

Hotararea judecatoreasca privind dizolvarea societatii trebuie inscrisa in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial.

Trebuie aratat ca dizolvarea societatii in conditiile art.237 din Legea nr.31/1990 se poate cere de orice persoana interesata, precum si de Oficiul National al Registrului Comertului.

Hotararea tribunalului privind dizolvarea societatii se publica in Monitorul Oficial.

Pe data ramanerii definitive a hotararii tribunalului, societatea va fi radiata din registrul comertului, din oficiu.

c) Efectele dizolvarii societatii comerciale

Indiferent de modul in care se realizeaza, dizolvarea societatii produce anumite efecte. Aceste efecte privesc deschiderea procedurii lichidarii si interdictia unor operatiuni comerciale noi.

Trebuie aratat ca dizolvarea nu are nici o consecinta asupra personalitatii juridice a societatii. Prin dizolvare, societatea nu se desfiinteaza, ci ea isi continua existenta juridica, insa numai pentru operatiunile de lichidare.

Deschiderea procedurii lichidarii. Potrivit art.233 din Legea nr.31/1990, dizolvarea societatii are ca afect deschiderea procedurii lichidarii.

In anumite cazuri, dizolvarea are loc fara lichidare. Art.233 din lege mentioneaza cazul fuziunii si al divizarii societatilor comerciale.

Interdictia unor operatiuni comerciale noi. Potrivit art.233 alin.(2) din Legea nr.31/1990, din momentul dizolvarii, " directorii, administratorii, respectiv directorii nu mai pot intreprinde noi operatiuni".

Din moment ce a fost dizolvata, societatea nu poate decat sa continue realizarea operatiunilor comerciale aflate in curs, fara sa mai poata incepe alte operatii noi.

Incalcarea interdictiei legale are drept consecinta raspunderea personala si solidara a administratorilor pentru operatiunile intreprinse.

5.2. Lichidarea societatilor comerciale

Lichidarea societatii comerciale consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop terminarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii, incasarea creantelor societatii, transformarea bunurilor societatii in bani, plata datoriilor societatii si impartirea activului net intre asociati.

a) Principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale

Lichidarea societatii, ca o faza subsecventa a dizolvarii societatii comerciale, este guvernata de anumite principii.

Personalitatea juridica a societatii subzista pentru nevoile lichidarii. Legea nr.31/1990 consacra expres acest principiu in urmatorii termeni: "societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia" (art.233).

Mentinerea personalitatii juridice a societatii are anumite consecinte.

Societatea comerciala isi conserva atributele de identificare; ea isi pastreaza firma, sediul social si nationalitatea.

Patrimoniul societatii continua sa apartina societatii, ca subiect de drept distinct. Patrimoniul social constituie, si dupa dizolvarea societatii, gajul general al creditorilor sociali. Intr-adevar, lichidarea societatii nu aduce modificari raporturilor juridice dintre societate si creditorii sai. Acestia isi pot valorifica drepturile lor impotriva societatii, care va raspunde cu patrimoniul sau.

In faza lichidarii, organele societatii nu isi inceteaza activitatea.

Lichidarea societatii se face in interesul asociatilor. Lichidarea societatii, ca urmare a dizolvarii ei, se face in principal, in interesul asociatilor. Desigur, prin reglementarea lichidarii, sunt avute in vedere si interesele creditorilor societatii, dar numai in mod secundar. Intr-adevar, asociatii nu pot primi nici o suma de bani in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creantelor creditorilor societatii.

Interesul asociatilor imprima specificitatea acestei lichidari si o deosebeste de procedura insolventei, care este menita sa ocroteasca, in mod exclusiv, interesele creditorilor.

Lichidarea societatii este obligatorie, iar nu facultativa. Lichidarea este obligatorie, deoarece societatea nu poate ramane in faza de dizolvare; dupa dizolvare urmeaza, de regula, lichidarea, iar exceptional, transmiterea universala a patrimoniului, prin fuziune sau divizare.

b)  Modificarile produse de trecerea la faza de lichidare a societatii comerciale

Trecerea societatii comerciale in faza lichidarii produce anumite consecinte asupra societatii.

Astfel, obiectul si scopul societatii se modifica in concordanta cu finalitatea lichidarii.

Apoi, administratorii societatii vor fi inlocuiti cu lichidatorii, care devin organul de administrare a societatii in lichidare.

In sfarsit, gestiunea societatii este predata lichidatorilor, care vor administra societatea aflata in lichidare.

c)  Statutul lichidatorilor

Lichidatorii sunt persoanele insarcinate sa organizeze si sa conduca operatiunile de lichidare a societatii comerciale.

Lichidator poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. Lichidatorul persoana fizica, ca si persoana fizica desemnata ca reprezentant permanent de catre lichidatorul persoana juridica, trebuie sa fie lichidatori autorizati, in conditiile legii (O.G. nr.79/1999).

Lichidatorii sunt numiti prin hotararea adunarii asociatilor, cu majoritatea prevazuta de lege pentru modificarea actului constitutiv.

In toate cazurile in care nu sunt indeplinite conditiile mentionate, lichidatorii sunt numiti de catre instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre administratori sau asociati.

Puterile lichidatorilor sunt cele conferite de asociati si cele prevazute de lege.

d) Lichidarea activului si pasivului societatii comerciale

Lichidarea activului societatii. Operatiunile de lichidare a activului societatii cuprind transformarea bunurilor societatii in bani si incasarea creantelor pe care societatea le are fata de terti.

Transformarea bunurilor societatii in bani se realizeaza pe calea licitatiei publice. Ca masura de protectie, legea interzice vanzare in bloc a bunurilor societatii, adica vanzarea bunurilor societatii pe un pret forfetar (global).

Incasarea creantelor se face la scadenta, potrivit obligatiilor asumate.

Pentru complinirea fondurilor necesare pot fi urmariti asociatii care raspund nelimitat pentru obligatiile sociale si asociatii care datoreaza societatii anumite sume de bani cu titlu de aport.

Lichidarea pasivului societatii. Prin lichidarea pasivului societatii se intelege plata datoriilor societatii catre creditorii sai.

Plata datoriilor fata de creditorii sociali se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societatii.

Pentru a proteja interesele creditorilor societatii, legea consacra anumite actiuni prin care acestia isi pot valorifica drepturile lor (art.259).

e) Drepturile asociatilor cuvenite din lichidarea societatii comerciale

La incetarea existentei societatii ca urmare a dizolvarii si lichidarii, asociatii sunt indreptatiti sa li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii sau cu ocazia majorarii capitalului social, precum si sa primeasca partea ce li se cuvine din eventualul profit ramas nedistribuit.

Asemenea drepturi pot fi valorificate numai dupa ce au fost achitate toate datoriile fata de creditorii societatii si numai daca a mai ramas un sold activ.

Dupa terminarea operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii, lichidatorii sunt obligati sa intocmeasca situatia finala pentru a constata rezultatele lichidarii, precum si proiectul de repartizare a activului net intre asociati.

Activul net constituie sursa din care sunt satisfacute drepturile asociatilor rezultate din lichidare.

In mod normal, activul net ar trebui sa serveasca pentru rambursarea valorii aporturilor asociatilor, iar restul care reprezinta profitul net sa fie repartizat intre asociati proportional cu participarea la capitalul social.

Pentru simplificare, cele doua operatiuni sunt contopite si intregul activ net este repartizat asociatilor. In acest scop, legea prevede ca lichidatorii trebuie sa propuna "repartizarea activului intre asociati", in cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, respectiv "partea ce se cuvine fiecarei actiuni din repartizarea activului societatii", in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni (art.263 si art.268 din Legea nr. 31/1990).

Situatia financiara finala de lichidare si proiectul de repartizare a activului net intocmite si semnate de lichidatori, trebuie aduse la cunostinta asociatilor, prin formalitatile prevazute de lege.

Asociatii nemultumiti pot face opozitie impotriva situatiei finale de lichidare si a proiectului de repartizare.

Pe baza propunerilor de repartizare aprobate, asociatii vor incasa sumele de bani care li se cuvin.

f) Inchiderea lichidarii societatii comerciale

Dupa terminarea operatiunilor de repartizare a activului net intre asociati, procedura lichidarii societatii comerciale este incheiata.

Potrivit art.260 alin.2 din Legea nr.31/1990, dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului.

De la data raderii inceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale, cu toate consecintele care decurg din acest fapt.

C. Regulile speciale privind anumite forme ale societatii comerciale

1. Societatea pe actiuni

1.1. Notiunea societatii pe actiuni

Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si, totodata, cea mai evoluata a societatii comerciale.

Societatea pe actiuni poate fi definita ca acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii profitului, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor.

Din definitia data rezulta caracterele societatii pe actiuni:

a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati, denumiti actionari;

b) capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile;

c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata; ei raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.

1.2. Constituirea societatii pe actiuni

Constituirea societatii pe actiuni este reglementata de dispozitiile Legii nr.31/1990, care privesc constituirea oricarei societati comerciale, precum si anumite dispozitii speciale privind aceasta forma de societate.

a) Actele constitutive ale societatii

Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate si sub forma unui inscris unic, numit act constitutiv.

Contractul de societate. Acesta trebuie sa se incheie in forma scrisa prevazuta de lege si sa cuprinda elementele prevazute de art.8 din Legea nr.31/1990.

Asociatii. Ca in orice societate comerciala, asociatii societatii pe actiuni, denumiti actionari pot fi persoane fizice sau juridice.

Pentru aceasta forma de societate, legea impune un numar minim al actionarilor; numarul actionarilor nu poate fi mai mic de cinci.

Firma societatii. In cazul societatii pe actiuni, firma se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate pe actiuni", sau scrisa prescurtat "S.A." (art.34 din Legea nr.26/1990).

Capitalul social. In contractul de societate trebuie sa se prevada capitalul social subscris si cel varsat.

Capitalul societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei cu posibilitatea Guvernului de a dispune majorarea capitalului social astfel incat sa nu fie sub echivalentul sumei de 25.000 euro. Deci, capitalul social subscris nu poate fi sub plafonul minim prevazut de lege.

La constituirea societatii, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social, va trebui varsat, pentru aportul in numerar, in termen de 12 luni de la inmatricularea societatii, iar pentru actiunile emise pentru aport in natura, in termen de cel mult 2 ani de la data inmatricularii (art.9 din Legea nr.31/1990).

Aporturile asociatilor. In contractul de societate trebuie aratat aportul fiecarui asociat. Aportul poate fi in numerar, in natura sau in creante. In societatea pe actiuni, aportul constand in prestatii in munca nu este permis.

Actiunile. Contractul de societate trebuie sa arate numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se va arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni.

Valoarea nominala a unei actiuni nu poate fi mai mica de 0,1 lei (art.93 din Legea nr.31/1990).

Administratorii societatii. In contractul de societate, asociatii trebuie sa mentioneze datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administratie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere. De asemenea trebuie prevazute puterile conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat.

Cenzorii societatii. In contractul de societate trebuie sa se prevada datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar.

Clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii si functionarea societatii. In contractul de societate se pot prevedea clauze speciale privind luarea hotararilor in adunarea generala si modul de lucru al administratorilor.

Tot astfel, in contract trebuie sa se prevada clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare.

Avantajele rezervate fondatorilor. Contractul de societate trebuie sa prevada eventualele avantaje conferite fondatorilor pentru activitatea lor legata de constituirea societatii.

Operatiunile incheiate de asociati in contul societatii. Constituirea societatii pe actiuni implica anumite operatiuni si cheltuieli. Intrucat acestea se realizeaza in contul societatii, legea prevede ca in contractul de societate trebuie sa se prevada operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care societatea urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni.

Statutul societatii. Statutul societatii pe actiuni se incheie in forma scrisa prevazuta de lege.

Asa cum am aratat, statutul societatii cuprinde datele de identificare ale asociatilor si clauze privind organizarea si functionarea societatii.

b) Modalitati de constituire a societatii

Legea consacra doua modalitati de formare a capitalului social, care sunt considerate si ca modalitati de constituire a societatii pe actiuni.

Constituirea simultana. Constituirea simultana sau concomitenta consta intr-o procedura simpla de constituire a societatii pe actiuni, care este cea folosita si in cazul constituirii societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata.

In cazul in care exista cel putin cinci asociati, care acopera prin aporturile lor (subscriu) intregul capital social si fiecare efectueaza varsaminte de minimum 30% din capitalul social subscris, acestia vor putea trece la constituirea societatii pe actiuni, prin incheierea actelor constitutive si indeplinirea formalitatilor prevazute de lege.

Constituirea societatii este simultana sau concomitenta, deoarece formarea capitalului social are loc in acelasi timp cu incheierea actelor constitutive ale societatii.

Constituirea continuata sau prin subscriptie publica Daca asociatii care initiaza constituirea societatii pe actiuni nu au resursele financiare necesare pentru a subscrie intregul capital social al societatii si sa verse minimul cerut de lege, ei pot apela la subscriptia publica, adica pot face o oferta de subscriere, adresata oricarei persoane care dispune de bani si doreste sa ii investeasca prin cumpararea de actiuni.

In acest caz, constituirea societatii presupune o faza premergatoare, necesara formarii capitalului social pe calea subscriptiei publice.

Intrucat constituirea societatii se realizeaza in timp, in mai multe faze, ea este denumita constituire continuata sau succesiva.

Constituirea societatii prin subscriptie publica implica urmatoarele operatiuni: intocmirea si lansarea prospectului de emisiune a actiunilor; subscrierea actiunilor; validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii de catre adunarea constitutiva a subscriitorilor.

Operatiunile mentionate sunt realizate de fondatorii societatii. Avand un rol determinant la constituirea societatii, fondatorii sunt cei care semneaza actele constitutive ori au un rol important in constituirea societatii pe actiuni. Ei au drepturile, obligatiile si raspunderile prevazute de lege.

Societatile constituite prin oferta publica de valori mobiliare intra sub incidenta Legii nr.297/2004 privind piata de capital.

c) Formalitatile necesare constituirii societatii

Formalitatile necesare constituirii societatii sunt cele prevazute de Legea nr.31/1990 pentru constituirea oricarei societati comerciale: intocmirea actelor constitutive si inmatricularea societatii.

Formalitatile mentionate sunt aceleasi, atat in cazul constituirii simultane, cat si in cazul constituirii continuate sau prin subscriptie publica.

Societatea pe actiuni devine persoana juridica din ziua inregistrarii sale in registrul comertului.

1.3. Functionarea societatii pe actiuni

a) Actiunile emise de societate

Actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar.

Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.

Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 0, 1 lei.

Actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social. Toate actiunile trebuie sa incorporeze aceeasi valoare.

Avand o valoare egala, actiunile confera posesorilor drepturi egale.

Actiunile sunt titluri negociabile. Actiunile emise de societate sunt titluri care incorporeaza anumite valori patrimoniale.

Dupa modul lor de transmitere, actiunile ordinare sunt de doua feluri: actiuni nominative si actiuni la purtator.

Caracteristica unei actiuni nominative este aceea ca identifica titularul actiunii. In titlu se mentioneaza numele, prenumele si domiciliul actionarului, sau, dupa caz, denumirea si sediul acestuia.

Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont.

In cazul actiunii la purtator, elementele de identificare a titularului actiunii nu se mentioneaza in titlu. In consecinta, titular al actiunii este posesorul ei.

Prin actul constitutiv trebuie sa se prevada numarul si valoarea nominala a actiunii, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator, si numarul lor pe categorii.

Actionarii au anumite drepturi. Acestea sunt drepturi nepatrimoniale si drepturi patrimoniale:

dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor;

- dreptul de vot. Orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel;

- dreptul de informare. Actionarii au dreptul sa fie informati asupra desfasurarii activitatii societatii;

- dreptul la dividende. Dividendele se platesc asociatilor in proportie cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel;

- dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii. La incetarea existentei societatii, actionarii au dreptul sa primeasca partea ce li se cuvine in urma lichidarii societatii.

Actiunile se transmit in mod diferit, dupa cum sunt actiuni nominative sau actiuni la purtator.

Legea stabileste unele reguli speciale pentru vanzarea actiunilor de catre actionari prin oferta publica.

b) Adunarea generala a actionarilor

Adunarile generale ale actionarilor sunt ordinare, extraordinare si speciale.

Adunarea generala ordinara. Aceasta adunare se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 5 luni de la incheierea exercitiului financiar.

Adunarea generala are ca atributii si este obligata: sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatia financiara anuala si sa fixeze dividendul; sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, si cenzorii,  si sa fixeze, in conditiile legii, remuneratia acestora; sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului.

Adunarea generala extraordinara. Aceasta adunare se intruneste, in mod exceptional, cand trebuie sa ia o hotarare de importanta deosebita, care, de regula, reclama modificarea actului constitutiv al societatii.

Adunarea speciala. Aceasta adunare este formata din titularii unei anumite categorii de actiuni; de exemplu, daca societatea a emis actiuni preferentiale, cu dividend prioritar fara drept de vot, titularii acestor actiuni se pot intruni intr-o adunare speciala.

c) Administrarea societatii

Prin Legea nr. 31/1990 in forma actuala modificata si completata prin Legea nr. 441/2006 si prin O.U.G. nr. 82/2007, a fost consacrata o noua conceptie privind administrarea si conducerea societatii pe actiuni. Noua reglementare materializeaza principiile guvernarii corporative si asigura armonizarea cu reglementarile din tarile Uniunii Europene.

Potrivit dispozitiilor actuale ale Legii nr. 31/1990, administrarea si conducerea societatii pe actiuni se realizeaza, fie prin consiliul de administratie ti directorii societatii (sistemul unitar), fie prin directori si consiliul de supraveghere(sistemul dualist)

c¹ Sistemul unitar de administrare si conducere a societatii

Consiliul de administratie este format dintr-un numar impar de administratori desemnati in conditiile legii.

Pentru cazul societatilor comerciale pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul obligatiei legale de auditare, legea prevede un numar minim de 3 administratori. Consiliul de administratie poate delega o parte din atributiile sale directorilor societatii. Consiliul de administratie este condus de un presedinte.

Principalele atributii ale consiliului de administratie sunt: stabilirea directiilor principale de activitate si dezvoltare ale societatii; stabilirea sistemului contabil si de control financiar si aprobarea planificarii financiare; numirea si revocarea directorilor si remunerarea lor; supravegherea activitatii directorilor; pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si implementarea hotararilor acestora; introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei.

Consiliul de administratie se intruneste cel putin o data la 3 luni.

Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie, legea cere prezenta cel putin a jumatate din numarul membrilor consiliului, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel, iar deciziile se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti.

Potrivit actualei reglementari consiliul de administratie poate crea comitete consultative, insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliul .

Activitatea comitetelor consultative este specializata pe domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor si personalului, nominalizarea de candidati pentru diferite posturi de conducere.

In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare a anuale sunt supuse obligatiei legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit este obligatorie.

Directorii societatii sunt cei care exercita conducerea societatii. In acest scop art. 143 din lege dispune" consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul din ei director general".

Director al unei societati pe actiuni poate numai o persoana fizica.

Potrivit legii, directorii sunt responsabili cu luarea tuturor masurilor aferente conducerii societatii, in limitele obiectului de activitate al societatii si cu respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administratie si adunarii generale a actionarilor.

c² Sistemul dualist de administrare si conducere a societatii

In sistemul dualist conducerea si administrarea societatii se realizeaza prin directorat si consiliul de supraveghere.

Directoratul este format din unul sau mai multi membri.

In cazul societatii pe actiuni ale caror situatii financiare anuale sunt supuse obligatiei legale de auditare, directoratul ester format din cel putin 3 membri.

Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere si nu pot incheia cu societatea un contract de munca.

Membrii directoratului sunt desemnati de consiliul de supraveghere, care poate atribui unuia dintre directori presedinte al directoratului.

Pentru ca numirea unui membru al directoratului sa fie valabila, din punct de vedere juridic, trebuie ca persoana in cauza sa accepte numirea in mod expres.

Durata mandatului membrilor directoratului nu poate depasi 4 ani, cu posibilitatea de a fi realesi.

Directoratul asigura conducerea societatii. El indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societati, cu exceptia celor prevazute de lege in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor.

Potrivit legii directoratul reprezinta societatea in raporturile cu tertii si in justitie.

Pentru validitatea deciziilor directoratului este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor directoratului, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.        

Deciziile in cadrul directoratului se iau cu votul majoritatii celor prezenti.

Consiliul de supraveghere este format din cel putin 3 si cel mult 11 membri numiti de adunarea generala a actionarilor cu exceptia primilor membri care sunt desemnati prin actul constitutiv.

Calitatea de membru al consiliului de supraveghere o poate avea o persoana fizica sau o persoana juridica. persoanele care potrivit legii nu pot fi fondatori nu pot fi nici membrii ai consiliului de supraveghere.

Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membrii ai directoratului si nici nu pot incheia un contract de munca cu societate.

Durata functiei este stabilita prin actul constitutiv , dar ea nu poate depasi 4 ani cu posibilitatea de a fi realesi.

Raporturile dintre membrii consiliului de supraveghere si societate sunt cele referitoare la mandat si prevazute de Legea nr. 31/1990.

Principalele atributii ale consiliului de supraveghere sunt: exercitarea controlului permanent asupra conducerii societatii de catre directorat; numeste si revoca membrii directoratului; verifica conformitatea cu legea, actul constitutiv si hotararile adunarii generale a operatiunilor de conducere a societatii.

Consiliul de supraveghere se intruneste cel putin o data la 3 luni si este convocat de presedintele sau.

Pentru validitatea deciziilor consiliului de supraveghere este necesara prezenta cel putin a jumatate din numarul membrilor consiliului, iar deciziile se iau cu votul majoritatii celor prezenti.

Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel putin 2 membri.

d) Cenzorii societatii

In societatea pe actiuni, controlul asupra actelor si operatiunilor administratorilor se exercita de catre auditorii financiari sau cenzori, in conditiile legii.

La societatile pe actiuni ale caror situatii financiare sunt supuse obligatiei legale de auditare alegerea auditorilor financiari este obligatorie.

In celelalte cazuri, adunarea generala ordinara va hotari contractarea auditului financiar sau numirea de cenzori, dupa caz.

e) Obligatiunile emise de societate

Obligatiunile sunt titluri de valoare (de credit) emise  de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente.

Obligatiunile emise de societate sunt fractiuni ale unui imprumut unic contractat de societate. Totodata, obligatiunile sunt titluri de valoare; ele incorporeaza dreptul la suma de bani prevazuta in titlu.

Obligatiunile se ramburseaza la scadenta sau anticipat. Rambursarea obligatiunilor se face de catre societatea emitenta, cu plata dobanzii aferente.

1.4. Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni

Societatea pe actiuni se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale referitoare la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate.

2. Societatea cu raspundere limitata

2.1. Notiunea societatii cu raspundere limitata

Societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita, pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor.

Din definitia data rezulta caracterele societatii cu raspundere limitata:

a)  asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor. Societatea are deci un caracter intuitu personae, ca si societatile de persoane;

b)  capitalul social este divizat in anumite fractiuni denumite parti sociale. Aceste parti sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile;

c) asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor.

Distinct de societatea cu raspundere limitata de tip clasic, constituita din doi sau mai multi asociati, Legea nr. 31/1990 reglementeaza si o varietate a acesteia -  societatea cu raspundere limitata cu asociat unic.

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat, care va fi detinatorul tuturor partilor sociale.

O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi insa asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata cu asociat unic.

Societatea cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana.

2.2. Constituirea societatii cu raspundere limitata

La baza constituirii societatii se afla actele constitutive ale societatii.

Pentru constituirea societatii cu raspundere limitata trebuie indeplinite formalitatile cerute de lege.

a) Actele constitutive ale societatii

Societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut sau, dupa caz printr-un inscris unic.

In cazul societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic, actul constitutiv este statutul.

Contractul de societate trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.7 din Legea nr.31/1990.

Pentru a asigura caracterul intuitu personae al societatii, legea limiteaza numarul asociatilor la cel mult 50 (art.12 din Legea nr.31/1990).

Contractul de societate trebuie sa cuprinda capitalul social subscris si capitalul social varsat. Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei.

Capitalul social se divide in fractiuni denumite parti sociale. Ele au o valoare nominala egala, care nu poate fi mai mica de 10 lei.

Potrivit legii, partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.

Statutul societatii cuprinde datele de identificare ale asociatilor si clauze privind organizarea si functionarea societatii.

b) Formalitatile necesare constituirii societatii

Formalitatile necesare constituirii societatii cu raspundere limita sunt cele prevazute de Legea nr.31/1990, pentru orice forma de societate comerciala.

2.3. Functionarea societatii cu raspundere limitata

a) Adunarea asociatilor

Adunarea generala a asociatilor este organul de deliberare si decizie al societatii. Ea exprima vointa sociala si, in consecinta, decide in toate problemele esentiale ale activitatii societatii.

In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile prevazute de lege pentru societatea cu raspundere limitata apartin asociatului unic.

Hotararile adunarii asociatilor se iau cu votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, daca legea nu prevede altfel.

Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.

b) Administratorii societatii

Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori.

Administratorii pot fi asociati sau neasociati si sunt desemnati prin actul constitutiv si alesi de adunarea asociatilor.

Cand, prin actul constitutiv, sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot prevedea ca ei sa lucreze impreuna sau individual.

Administratorii societatii pot face toate operatiile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile stabilite de actul constitutiv sau de lege.

Dreptul de a reprezenta societatea apartine administratorului care a fost imputernicit prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii asociatilor, in calitate de reprezentant al societatii. Daca prin actul constitutiv nu s-a stabilit care administrator are puterea de reprezentare a societatii, legea prezuma ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator.

In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile administratorilor sunt exercitate de catre asociatul unic, daca el are si calitatea de administrator.

c) Controlul gestiunii societatii

In societatea cu raspundere limitata, controlul asupra gestiunii societatii se realizeaza de auditorii financiari sau cenzorii societatii.

d) Transmiterea partilor sociale

Partile sociale incorporeaza anumite valori patrimoniale si, deci, ele pot fi transmise, in conditiile legii.

Cel mai adesea, transmiterea partilor sociale se face sub forma contractului de cesiune.

Cesiunea intre asociatii aceleiasi societati se face in mod liber, fara a fi necesar consimtamantul celorlalti asociati.

Daca cesiunea are loc intre un asociat si o persoana din afara societatii, legea cere ca cesiunea sa fie aprobata de asociatii care reprezinta cel putin trei patrimi din capitalul social al societatii.

In ambele cazuri, cesiunea trebuie sa imbrace forma autentica si inscrisa in registrul comertului.

Partile sociale se transmit si pe cale succesorala. In contractul de societate se poate prevedea continuarea sau necontinuarea cu mostenitorii asociatului decedat.

e) Retragerea asociatului din societate

Retragerea asociatului din societatea cu raspundere limitata se poate realiza: in conditiile stabilite in actul constitutiv, prin hotararea tuturor celorlalti asociati si prin hotarare judecatoreasca (art.226 din Legea nr. 31/1990)

f) Excluderea asociatului din societate

Excluderea asociatului din societatea cu raspundere limitata se realizeaza in conditiile art.222-225 din Legea nr.31/1990.

Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata

Societatea cu raspundere limitata se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale referitoare la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate.

Exemple de subiecte

Aporturile asociatilor;

Capitalul social;

Impartirea profitului;

Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica societatii comerciale;

Statutul administratorilor;

Raspunderea administratorilor;

Conditiile generale de modificare a actului constitutiv a societatii comerciale;

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale;

Cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale;

Constituirea continuata a societatii pe actiuni;

Administrarea societatii pe actiuni;

Transmiterea partilor sociale.