Comisia europeana

COMISIA EUROPEANA

Comisia Europeana reprezinta interesul general al Uniunii Europene; Comisia este independenta fata de statele membre ale Uniunii. Tratatul originar (Tratatul de la Roma 1957) stipuleaza aceasta independenta in mod explicit "membrii Comisiei isi exercita atr 121g67b ibutiile in deplina independenta in interesul general al Comunitatii".

Comisia Europeana cu sediul la Bruxelles, are initiativa legislativa, pastreaza integritatea pietei unice, sustine, administreaza si dezvolta politicile agricole si regionale; impulsioneaza integrarea permanenta, Uniunea economica si monetara, vegheaza la respectarea tratatelor, administreaza bugetul comunitar si negociaza acorduri de schimb si cooperare cu alte tari sau grupe de tari.

Membrii Comisiei Europene, denumiti comisari, sunt personalitati ale vietii politice a statelor membre, care actioneaza numai in interesul Uniunii Europene si nu pot primi instructiuni de la guvernele lor nationale.

Numirea Comisiei Europene se face pentru un mandat de 5 ani, avand loc in termen de sase luni de la alegerile Parlamentului European, dupa o procedura care presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) guvernele statelor membre stabilesc de comun acord Presedintele Comisiei; b) Presedintele Comisiei isi alege ceilalti membri ai Comisiei, in acord cu guvernele statelor membre; c) Parlamentul isi da avizul pentru Comisie in ansamblul ei.

Dupa aprobarea Comisiei de catre Parlament, acesta isi incepe oficial activitatea. La data de 31 octombrie 2004, s-a incheiat mandatul Comisiei al carei Presedinte a fost Romano Prodi. Presedintele desemnat este Jose Manuel Barroso, pana la 31 octombrie 2009.

Atunci cand Uniunea Europeana numara 15 state, Comisia Europeana avea 20 de comisari, cate unul pentru fiecare stat, cu exceptia statelor mari, care desemnau cate 2 - Germania, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania.

Dupa marea extindere, s-a decis ca fiecare stat sa desemneze doar un comisar. Incepand cu mandatul Comisiei pentru 2004-2009, a fost stabilit un numar de 25 de comisari. Cand Bulgaria si Romania au devenit state membre ale Uniunii (existand 27 de state membre), Consiliul european a fixat, printr-o decizie, numarul maxim de comisari (27), stabilindu-se si un sistem de rotatie echitabil pentru toti.

Constitutia Europei cu privire la Comisia Europeana

Constitutia Europeana stabileste reguli si cu privire la Comisia Europeana, prin care se modifica sau se completeaza configuratia si componenta acesteia. Atributiile constitutionale ale Comisiei sunt urmatoarele:

a) promoveaza interesul general al Uniunii si ia initiativele potrivite acestui scop, vegheaza la aplicarea Constitutiei si la masurile adoptate de institutii in acest scop;

b) supravegheaza aplicarea dreptului Uniunii si ia initiativele potrivite acestui scop; vegheaza la aplicarea Constitutiei si la masurile adoptate de institutii in acest scop;

c) executa bugetul si gestioneaza programele;

d) asigura reprezentarea externa a Uniunii, cu exceptia politicii externe si de securitate comuna si a altor cazuri prevazute expres de Constitutie.

Un act legislativ al Uniunii nu poate fi adoptat decat pe baza propunerii Comisiei, cu exceptia cazurilor in care Constitutia dispune altfel.

Mandatul Comisiei este de 5 ani, membrii acesteia, potrivit competentei lor generale si angajamentului lor european, sunt alesi dintre personalitati care ofera toate garantiile de independenta.

Prima Comisie numita in aplicarea Constitutiei va fi compusa din cate un resortisant al fiecarui stat membru, incluzand presedintele si ministrul afacerilor externe al Uniunii, care este si unul dintre vicepresedintii Comisiei.

Dupa incetarea mandatului primei Comisii, urmatoarele comisii vor fi compuse dintr-un numar de membri, care reprezinta doua treimi din numarul statelor membre, inclusiv presedintele si ministrul afacerilor externe; Consiliul european  poate schimba acest numar printr-o decizie aprobata in unanimitate. Membrii Comisiei vor fi selectionati pe baza unui sistem de rotatie egala intre statele membre, care se bazeaza pe urmatoarele principii:

a) tratarea statelor strict pe picior de egalitate pentru a determina ordinea resortisantilor lor in Comisie: diferenta intre numarul total de mandate detinut de resortisantii a doua state membre nu poate fi niciodata mai mare de unu;

b) cu rezerva de mai sus, fiecare Comisie care va urma va fi constituita astfel incat sa reflecte intr-o maniera satisfacatoare evantaiul demografic si geografic al ansamblului statelor membre.

Exercitarea responsabilitatilor Comisiei se realizeaza in deplina independenta; prin urmare membrii Comisiei nu pot solicita si nici accepta instructiuni din partea vreunui guvern, institutii, organ sau organism; abtinandu-se de la orice act incompatibil cu functiile lor sau cu executarea sarcinilor pe care le au.

Sunt responsabile in fata Parlamentului European atat Comisia, cat si colegiul; Parlamentul avand competenta sa adopte o motiune de cenzura, care, daca este adoptata, membrii Comisiei si ministrul afacerilor externe al Uniunii trebuie sa demisioneze.

Presedintele Comisiei Europene este propus Parlamentului de catre Consiliul European, tinand cont de alegerile parlamentare europene si dupa ce au loc consultari cu privire la aceasta. Candidatul este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care-l compun. Daca nu obtine aceasta majoritate, Consiliul european propune un nou candidat, cu majoritate calificata, intr-un termen de o luna, care va fi ales de Parlament dupa aceeasi procedura.

Presedintele Comisiei indeplineste urmatoarele functii:

a) defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita misiunea sa;

b) decide organizarea interna a Comisiei in scopul asigurarii coerentei, eficacitatii si colegialitatii in actiunea sa;

c) numeste vicepresedintii dintre membrii Comisiei, altii decat ministrul afacerilor externe al Uniunii.

Presedintele Comisiei este cel care structureaza si repartizeaza intre membrii Comisiei responsabilitatile acesteia, poate anula aceasta repartitie in cursul mandatului sau. Membrii Comisiei sunt obligati sa exercite functiile care le-au fost incredintate de Presedinte, sub majoritatea acestuia.

Membrii Comisiei Europene sunt numiti pe baza unei liste cu personalitati adoptata de Consiliul de Ministri, de comun acord cu Presedintele ales al Comisiei. Statele membre vor face propuneri in acest sens. Presedintele, ministrul afacerilor externe al Uniunii si ceilalti membri ai Comisiei sunt supusi, ca si colegiu, votului de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestui vot, Comisia este numita cu majoritate calificata de catre Consiliul european.

Orice membru al Comisiei, inclusiv ministrul afacerilor externe al Uniunii va demisiona la cererea Presedintelui Comisiei.

Membrii Comisiei nu pot exercita pe timpul mandatului nici o activitate profesionala, remunerata sau nu isi vor lua angajamentul sa respecte toate obligatiile ce decurg din aceasta insarcinare. In caz de nerespectare a acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizeaza de Consiliu cu votul majoritatii membrilor sai sau de catre Comisie, poate sa pronunte demisia din oficiu sau decaderea sin dreptul la anumite avantaje pe care le are membrul respectiv.

Incetarea functiilor membrilor Comisiei se realizeaza prin: incetarea mandatului Comisiei; deces; demisie voluntara sau demisie din oficiu. In ultimele trei cazuri sunt inlocuiti pentru restul mandatului, de noi membri de aceeasi nationalitate, numiti de Consiliu de comun acord cu Presedintele Comisiei, dupa consultarea acestora cu Parlamentul European.

In cazul demisiei voluntare, din oficiu sau in caz de deces al Presedintelui Comisiei sau ministrului afacerilor externe al Uniunii, procedura de inlocuire este similara cu cea a numirii acestora. La fel se procedeaza si in cazul demisiei colective a membrilor Comisiei.

Deciziile Comisiei Europene sunt luate cu majoritatea membrilor sai, cvorumul fiind stabilit de regulamentul interior.

Comisia publica in fiecare an, cu o luna sau mai putin, inainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activitatii Uniunii Europene.

Ministrul afacerilor externe al Uniunii Europene

Ministrul afacerilor externe al Uniunii Europene este numit de Consiliul european, care decide cu majoritate calificata, cu acordul Presedintelui Comisiei. Prin aceasta procedura, mandatul acestuia poate sa ia sfarsit.

Ministrul afacerilor externe al Uniunii conduce politica externa si de securitate comuna a Uniunii. El contribuie prin propunerile sale la elaborarea acestei politici si o executa ca mandatar al Consiliului, incluzand si politica de securitate si de aparare comuna.

Ministrul afacerilor externe al Uniunii prezideaza Consiliul afacerilor externe si este unul din vicepresedintii Comisiei Europene, vegheaza la coerenta actiunii exterioare a Uniunii si este insarcinat, ca membru al Comisiei, cu responsabilitatile din domeniul relatiilor externe si cu coordonarea altor aspecte ale actiunii exterioare ale Uniunii.

Comisia Europeana reprezinta organul executiv si de decizie al Uniunii Europene si are urmatoarele competente:

Are dreptul de initiativa legislativa cu privire la actele pe care le adopta Consiliul Ministrilor si Parlamentul European. Comisia formuleaza propuneri, pregateste deciziile acestora in cele mai multe domenii cu precizarea ca institutia de decizie - Consiliul Ministrilor - nu poate adopta acte juridice decat pe baza propunerilor Comisiei Europene.

Comisia Europeana detine monopolul initiativei legislative in cadrul Uniunii Europene. Spre deosebire de situatia dintr-un stat national unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de Guvern si Parlament, la nivel comunitar acest drept revine in principal Comisiei Europene, in unele cazuri cu titlu de exceptie el revine si Consiliului Ministrilor si Parlamentului.

Monopolul puterii de initiativa este una din caracteristicile principale ale Comisiei. Ea dispune de posibilitatea alegerii momentului introducerii unei propuneri in fata Consiliului de Ministri, jucand in acest fel un rol central in negocierile ce preced adoptarea deciziei. Dreptul de legiferare al Comisiei este restrans, el reducandu-se la aspecte de mai mica importanta.

Exercita o putere de decizie pe baza Tratatului si a delegarilor pe care i le da Consiliul Ministrilor. In limitele puterilor care-i sunt delegate de Consiliul Ministrilor poate executa deciziile acestuia, poate adopta chiar directive, regulamente si hotarari care sunt obligatorii pentru statele membre. Pana la adoptarea Actului Unic European, Consiliul Ministrilor detinea atat puterea legislativa cat si pe cea executiva, Comisia neputand lua masuri executive decat in urma unei abilitari date de Consiliu. Cerintele legate de eficienta actiunilor comunitare au condus pe autorii Actului Unic European la modificari pentru a putea conferi Comisiei puteri executive.

Comisia asigura respectarea drepturilor si obligatiilor ce revin statelor membre si institutiilor comunitare; asigura respectarea normelor legale comunitare referitoare la concurenta comerciala dintre agentii economici din piata comuna; administrarea fondurilor banesti ale Comunitatii, in special a Fondului Social European. De asemeni, Comisia are dreptul de control asupra modului cum sunt respectate normele de drept comunitar.

3. Formuleaza avize, care sunt luari de pozitie a acesteia (a Comisiei).

4. Vegheaza la executia tratatelor, controleaza aplicarea ansamblului dreptului comunitar; in acest sens poate depune plangere la Curtea Europeana de Justitie impotriva statelor membre in caz de nerespectarea tratatelor sau a dreptului comunitar. De asemenea, daca un stat membru nu pune in aplicare hotararile Curtii Europene de Justitie, Comisia Europeana este autorizata sa stabileasca penalizarile pecuniare, si in cazul incalcarii normelor comunitare de catre o institutie comunitara, Comisia Europeana este abilitata sa sesizeze Curtea Europeana de Justitie. Comisia Europeana a fost abilitata prin tratatele originare sa vegheze la aplicarea intocmai a prevederilor acestora, avand misiunea de a declansa o actiune in justitie contra statelor care nu aplica prevederile.

Comisia poate actiona din oficiu sau in urma unei plangeri dezvoltand o intreaga procedura destinata sa corecteze inactivitatea unui stat membru, inainte de a se ajunge la promovarea unei actiuni in contencios.

5. Comisia Europeana este organul de executie a bugetului. Ca institutie executiva, Comisia are responsabilitatea implementarii bugetului comunitar, dar si administrarea clauzelor protectoare in tratate si in legislatia secundara.

6. Dispune de putere de decizie proprie si participa la adoptarea actelor de catre Consiliul Ministrilor si Parlamentul European.

7. Comisia are functii de reprezentare interna si externa in domeniul politicii externe si de securitate. Comisia este asociata la lucrari si poate sesiza si face propuneri Consiliului Ministrilor, fiind abilitata potrivit prevederilor Tratatului de la Roma sa reprezinte interesele Comunitatii pe plan international participand la negocierile cu alte state pentru incheierea de acorduri in domeniile de competenta.

Din analiza atributiilor, competentelor si puterilor Comisiei Europene se poate trage concluzia ca aceasta tinde spre un statut comparabil cu cel al unui executiv (Guvern) care dispune de initiativa legislativa, organizeaza si pune in executare actele normative si vegheaza la respectarea lor, sub controlul Parlamentului care a investit-o, insa deocamdata statele membre refuza sa recunoasca Comisiei o putere executiva autonoma pentru a se evita o conducere totalitara.

Functionarea Comisiei Europene se bazeaza pe anumite reguli stabilite in tratatele institutive si in regulamentul intern al acesteia:

a)          Principiul colegialitatii care presupune ca hotararile Comisiei sunt adoptate cu majoritatea membrilor, Comisia nu poate hotari valabil, numai daca numarul de membri stabilit in regulamentul sau interior este intrunit. Desi fiecare membru al Comisiei are responsabilitati precise, pregatind lucrarile Comisiei si apoi asigurand executarea deciziilor acesteia, acesta nu inseamna ca fiecare are putere de decizie proprie, hotararea fiind atributul Comisiei. Toti comisarii sunt responsabili in mod colectiv din punct de vedere politic pentru hotararile luate.

b) Principiul repartizarii atributiilor catre fiecare membru al Comisiei in domeniul comunitar. In domeniile incredintate, comisarii europeni intocmesc proiecte pe care le prezinta Comisiei, iar odata adoptate le sustin in fata Consiliului Ministrilor si apoi urmeaza sa fie aplicate.

Presedintele Comisiei Europene are responsabilitati importante in aplicarea si conducerea activitatii acesteia:

conducerea activitatii comisarilor asupra carora isi exercita autoritatea;

prezideaza sedintele Comisiei;

participa la sedintele Consiliului Ministrilor;

prezinta interventii in fata Parlamentului,

reprezinta Comisia Europeana pe plan international;

are in subordinea sa directa, secretariatul general al Comisiei si serviciile juridice.

c) Delegarea atributiilor se poate realiza prin doua modalitati:

- delegarea atributiilor catre membrii sau functionarii Comisiei, are loc atunci cand problemele sunt numeroase, Comisia putand abilita membrii sai sau functionarii sai, sa ia in numele si sub controlul lor masuri clar definite de gestiune sau de administrare;

- crearea unor organe subsidiare specializate, pentru a indeplini anumite sarcini cu conditia ca acestea sa nu aiba decat "puteri de executie precis stabilite".

d) In activitatea sa, Comisia Europeana apeleaza la comitete care sunt constituite pe baza prevederilor tratatelor, ale hotararilor Consiliului Ministrilor sau chiar al Comisiei.

In ceea ce priveste Comisia Europeana, prin Tratatul de la Nisa din anul 2001 s-au corelat doua aspecte: noile aderari care presupun o sporire a numarului comisarilor si buna functionare a Comisiei, posibila cu un numar restrans sau cel putin fara o crestere proportionala cu numarul noilor state membre. Prin Tratatul de la Nisa a fost aleasa varianta limitarii numarului comisarilor la 27. Cetatenia comisarilor va fi determinata potrivit principiului rotatiei. Un pas important in accentuarea caracterului supranational si a membrilor Comisiei: de la unanimitate s-a trecut la majoritate calificata, in acelasi timp acordandu-se atributii sporite presedintelui, in sensul ca acesta va decide distribuirea sarcinilor si a responsabilitatlor. De asemenea, presedintele va numi (dupa aprobarea colegiului) vice-presedintii Comisiei si va putea cere demisia unui membru (tot cu aprobarea colegiului).