Concurenta

CONCURENTA

1. Reguli prohibitive. Aplicarea art. 81 par. 1 si 2

din Tratat

Dispozitiile art. 81 T.C.E. interzice "ca incompatibile cu piata comuna toate acordurile dintre intreprinderi, deciziile asociatiilor de intreprinderi si practicile concertate care pot afecta comertul dintre state si care au ca obiect ori efect impiedicarea, restrangerea ori distorsionarea concurentei in cadrul pietii comune si, in special, acelea care:

a. direct sau indirect fixeaza preturile de vanzare sau de cumparare ori alte conditii comerciale;

b. limiteaza ori controleaza productia, pietele, dezvoltarea tehnica ori investitiile;

c. impart pietele ori sursele de aprovizionare;

d. aplica unele conditii diferite tranzactiilor echivalente cu alti parteneri comerciali, situandu-i prin aceasta intr-un dezavantaj concurential;

e. face incheierea de contracte dependenta de acceptarea de catre celelalte parti a unor obligatii suplimentare, care, prin natura lor, sau potrivit uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu astfel de contracte".

Tratatul declara ca fiind de drept nule orice astfel de acorduri sau decizii interzise.

Totusi, unele acorduri, decizii sau practici concertate pot fi permise. In acest sens, art. 81 par. 3, declara "inaplicabile prevederile par. 1 in cazul:

- oricarui acord sau categorii de acorduri dintre intreprinderi;

- oricarei decizii sau categorii de decizii ale asociatilor de intreprinderi;

- oricarei practici concertate ori categorii de practici concertate, care contribuie la perfectionarea productiei si distribuirii de marfuri ori la promovarea progresului tehnic si economic, cat timp urmeaza sa se aloce consumatorilor o parte echitabila a beneficiilor ce rezulta si care:

a. nu impun intreprinderilor in cauza restrictii care nu sunt indispensabile pentru realizarea acestor obiective;

b. nu dau unor astfel de intreprinderi posibilitatea de a elimina concurenta in ce priveste o parte substantiala a produselor in discutie".

Asadar, prin art. 81 este instituita o regula prohibitiva a carei nerespectare este sanctionata cu nulitatea.

Dar, regula este aceea a desfasurarii unor relatii juridice corecte in cadrul circuitului comercial, iar marea majoritate a acordurilor, deciziilor sau practicilor nu tind sa restranga concurenta, nefiind necesara nici chiar aplicarea exceptiilor de la par. 3 mentionat .

1.1. Conditii de aplicare

1.1.1. Intreprinderile si asociatiile de intreprinderi - subiecte

ale acordurilor, deciziilor sau practicilor interzise

Acordurile, deciziile sau practicile concertate interzise sunt incheiate si executate de intreprinderi sau asociatii de intreprinderi.

Curtea a decis ca dispozitiile art. 85 (81) nu privesc acordurile sau practicile concertate intre intreprinderile apartinand aceluiasi concern si avand statut de societate-mama si de filiala, daca intreprinderile formeaza o unitate economica in cadrul careia filiala nu are vreo libertate economica reala de a determina sensul actiunii pe piata si daca acordurile sau practicile au in vedere numai o repartizare interna de sarcini ca intre intreprinderi.

In aplicarea art. 81 esential este criteriul independentei subiectilor acordurilor in cauza sau al inexistentei unor raporturi de subordonare, urmare carora o parte sa determine conduita celeilalte parti prin exercitarea efectiva a unei puteri de control. In scopul aplicarii regulilor concurentei, unitatea de conduita a subiectilor - societate-mama si filiala - pe piata este precumpanitoare fata de separarea formala intre aceste societati ce rezulta din personalitatea juridica distincta a lor.

1.1.2. Practicile anticoncurentiale

Reglementandu-se unele domenii in care acordurile, deciziile si practicile concertate pot sa afecteze comertul dintre state, impiedicand, restrangand ori denaturand concurenta, fara a se da o definitie a acestor acorduri, decizii si practici, prin art. 81 s-a prevazut orice asemenea acte care constituie bariere ori restrictii la comertul comunitar. Pot fi situate, de aceea, in categoria acestor acte: acordurile comerciale colective exclusive intre producatorii nationali si cumparatori; acordurile de adaptare a preturilor de import la nivelul preturilor nationale; acordurile de impartire a pietelor si a surselor de aprovizionare; practicile de reducere colectiva a cifrei de afaceri a producatorilor dintr-un stat, cresterile simultane de preturi, restrictii privind importurile, interdictii ori restrictii privind exporturile (fixare de cote de export), etc.

Practicile concertate inseamna o forma de coordonare intre intreprinderi, care inlocuiesc cu buna stiinta riscurile concurentei cu o cooperare practica intre ele conducand la conditii de concurenta care nu corespund conditiilor normale de piata .

Conceptul de practica concertata a fost determinat in jurisprudenta Curtii de justitie. In primul rand, s-a aratat ca art. 85 (81) traseaza o distinctie intre acest concept si conceptele de "acorduri intre intreprinderi" si "decizii ale asociatiilor de intreprinderi". Scopul acesteia este de a aduce in cadrul interdictiei acestui articol " o forma de coordonare intre intreprinderi care, fara a fi ajuns in stadiul in care un acord propriu-zis sa fi fost incheiat, inlocuiesc constient riscurile concurentei cu o cooperare practica intre ele".

Practicile concertate presupun coordonarea actiunilor intreprinderilor prin contracte directe care sa duca la inlocuirea riscurilor concurentei prin apropierea pozitiilor lor pe piata in privinta beneficiarilor de produse ce fac obiectul cererilor si ofertelor, volumului si zonelor teritoriale ale afacerilor. Nu sunt excluse nici simple contracte de informare reciproca sau ocazionale, fara a se disimula intentiile, dar care in realitate ar echivala cu o concertare subinteleasa. Dar chiar si simple comportamente paralele pot sa constituie probe in identificarea unei practici concertate, daca ele conduc la conditii de concurenta care nu corespund cadrului obisnuit al pietii dependent de natura marfurilor, de marimea si numarul intreprinderilor si de dimensiunile pietii respective.

1.1.3. Efectele practicilor anticoncurentiale

Dispozitiile art. 85 (81), care instituie o interdictie direct aplicabila, au in vedere indeplinirea unor conditii:

- aceste acorduri, decizii sau practici trebuie sa aiba ca obiect sau efect al lor impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea (denaturarea) concurentei in cadrul pietii comune,

- sa tinda sa aiba un efect daunator asupra comertului dintre statele membre, aceasta fiind, intr-o opinie, ordinea logica a criteriilor, intrucat natura sau efectul daunator asupra comertului nu poate fi privit independent de faptul daca un acord restrange sau nu concurenta si

- cand din examinarea acordului nu rezulta ca s-a intentionat o restrangere a concurentei, trebuie sa se cerceteze, totusi efectele acordului, daca in mod real concurenta nu este impiedicata, restransa sau distorsionata apreciabil, facandu-se comparatie cu starea concurentei in situatia in care acordul nu ar fi existat.

Acordurile, deciziile sau practicile concertate vor impiedica, restrange ori distorsiona concurenta in cadrul pietei comune daca ele vor influenta comportamentul liber pe piata al uneia sau mai multor intreprinderi praticipante ori au sau pot avea un impact apreciabil asupra conditiilor pietei prin modificarea pozitiei intreprinderilor terte ori a beneficiarilor.

1.1.4. Afectarea comertului dintre statele membre

Instituirea unei piete comune si functionarea unei piete interne, caracterizata, intre altele, de libera circulatie a marfurilor, nu pot fi garantate daca actele sau faptele de comert sunt supuse unor practici restrictive sau limitative care altereaza sensul relatiilor intracomunitare ce trebuie stabilite potrivit cu obiectivele promovarii si dezvoltarii armonioase si echilibrate a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii.

Intelesul notiunii de "afectare" a comertului dintre statele membre este acela dat de scopul edictarii regulilor de la art. 85 (81), de a se interzice orice acorduri care pot sa aiba o asemenea consecinta . Afectarea ar putea consta intr-o influenta directa sau indirecta, reala sau potentiala, asupra sistemelor de comert dintre statele membre prin diverse modalitati, cum ar fi impartirea pietelor privind anumite produse intre unele state membre, cresterea sau scaderea volumului comertului dintre state, practicarea unor preturi ridicate pe plan intern in scopul finantarii exportului catre alte state membre. Nu se impune, fata de formularea existenta in text, ca afectarea sa fie reala, sa se fi produs in practica. Aplicabilitatea regulii nu este dependenta de producerea consecintelor negative, ci este suficient ca acordurile, deciziile sau practicile in cauza sa poata determina un efect daunator asupra comertului dintre state.

1.2. Efecte extrateritoriale

Nu exista nici un impediment in aplicarea art. 85 (81) cand una dintre partile participante la acord, decizie ori practica concertata este stabilita intr-un stat tert, daca se produc efecte in statele membre. Chiar cazurile in care sunt implicate numai intreprinderi din tari terte pot sa intre in domeniul interdictiei stabilite in art. 85 (81) par. 1, daca ele produc la o restrangere a concurentei in spatiul Comunitatii, care este susceptibila de a afecta comertul dintre statele membre, nefiind relevant daca acordul s-a incheiat in cadrul sau in afara Comunitatii.

Curtea de justitie a validat aceasta solutie (regula locului producerii efectului) atunci cand a decis ca, daca producatorii stabiliti in afara Comunitatii vand direct cumparatorilor stabiliti in Comunitate si se angajeaza in concurenta preturilor in scopul de a castiga comenzi de la acesti clienti, incat aceasta constituie concurenta in cadrul pietii comune, inseamna ca, atunci cand acei producatori convin asupra preturilor pretinse clientilor lor din Comunitate si dau urmare acestei concertari prin vanzari care sunt real coordonate, ei participa la intelegerea care are obiectul restrangerii concurentei in cadrul pietii comune in intelesul art. 85 (81) al Tratatului.

2. Admisibilitatea unor acorduri, decizii

si practici concertate

2.1. Acorduri si practici concertate verticale

Comisia a adoptat Regulamentul nr. 2790/1999 din 22 decembrie 1999 privind aplicarea art. 81 par. 3 CE categoriilor de acorduri si de practici concertate verticale, relative la toate sectoarele de distributie, service, marfuri semifabricate.

Regulamentul (art. 2 par. 1) prevede ca art. 81 par. 1 CE nu se va aplica acordurilor sau practicilor concertate convenite intre doua sau mai multe intreprinderi care, fiecare, opereaza pentru scopurile acordului la un nivel diferit al canalului de productie sau de distributie si privitoare la conditiile potrivit carora partile pot sa cumpere, sa vanda ori sa revanda anumite marfuri sau servicii ("acorduri verticale").

Beneficiul exceptarii de grup astfel instituit trebuie sa fie limitat la acordurile verticale pentru care poate fi presupus cu suficienta certitudine ca ele satisfac conditiile art. 81 par. 3 CE.

Exceptarea este inaplicabila acordurilor verticale incheiate intre intreprinderi concurente. Acestea sunt furnizorii reali sau potentiali pe piata aceluiasi produs, iar piata produsului include marfuri sau servicii care sunt considerate de catre cumparator ca interschimbabile cu marfurile ori serviciile contractuale in virtutea caracteristicilor produselor, a pretului lor si a folosintei ce le este destinata.

Exceptarea instituita in temeiul art. 2 din Regulament nu se va aplica, conform art. 4, acordurilor verticale care, direct sau indirect, in mod separat sau in combinatie cu alti factori aflati sub controlul lor, au ca obiect anumite restrictii (echivalente unor black clauses), reluate din text, care sunt:

"a. restrangerea posibilitatii cumparatorilor de a stabili preturile de vanzare, sub rezerva posibilitatii pentru furnizori de a impune un pret maxim de vanzare sau a recomandarii unui pret de vanzare, cu conditia sa nu se ajunga la preturi de vanzare fixe sau minime ca rezultat al presiunii din partea oricareia dintre parti sau al stimulentelor oferite de ea;

b. restrangerea teritoriului in care cumparatorul poate sa vanda marfurile ori serviciile contractuale sau a clientilor carora el le poate vinde;

c. restrangerea vanzarilor active sau pasive catre utilizatorii finali din partea membrilor unui sistem de distribuire selectiva care opereaza la nivel de comert cu amanuntul, sub rezerva posibilitatii de a interzice unui membru al sistemului sa opereze dintr-un loc de stabilire neautorizat;

d. restrangerea furnizarilor incrucisate intre distribuitorii din cadrul unui sistem de distribuire selectiva, inclusiv intre distribuitorii care opereaza la nivel diferit al comertului;

e. restrangerea convenita intre un furnizor de componente si un cumparator care incorporeaza aceste componente, care il limiteaza pe furnizor sa vanda componente precum piese de schimb, catre utilizatorii finali sau reparatorilor ori furnizorilor de servicii carora cumparatorul nu le-a incredintat repararea sau service-ul marfurilor sale".

2.2. Acorduri de cooperare

In scopul facilitarii cooperarii intre intreprinderi, fara a prezenta dificultati din perspectiva politicii concurentei, mai ales intre intreprinderile mici si mijlocii, Comisia a publicat "Comunicarea din 3 septembrie 1986 privind acordurile de importanta minora care nu intra sub incidenta art. 85 (81) par. 1 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana, inlocuita prin Comunicarea din 9 decembrie 1997 a Comisiei avand acelasi obiect, care constituie un demers suplimentar in definirea domeniului de aplicare a art. 81 par. 1, pentru a facilita cooperarea intre intreprinderile mici si mijlocii.

Potrivit Comunicarii, acordurile dintre intreprinderile angajate in productia ori distribuirea de marfuri ori in furnizarea de servicii nu intra sub interdictia prevazuta in art. 81 par. 1, fiind considerate minore, daca platile din piata intreaga detinuta de toate intreprinderile participante nu depasesc, in oricare dintre pietele relevante:

a. limita de 5%, cand acordul este incheiat intre intreprinderi care opereaza la acelasi nivel de productie sau de comercializare (acorduri "orizontale");

b. limita de 10%, cand acordul este incheiat intre intreprinderi care opereaza la niveluri economice diferite.

In cazul acordurilor mixte orizontale/verticale sau chiar cand este dificil sa se clasifice acordul ca fiind orizontal sau vertical, este aplicabila limita de 5%.

2.3. Acorduri de cercetare si dezvoltare

Categoriile de acorduri de cercetare si dezvoltare fac obiectul unui nou Regulament al Comisiei - nr. 2659/2000 din 29 noiembrie 2000 - cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2001. Art. 81 par. 1 din Tratat este declarat, prin art. 1 par. 1, ca fiind inaplicabil acordurilor convenite intre doua sau mai multe intreprinderi care se raporteaza la conditiile potrivit carora aceste intreprinderi urmaresc:

a. cercetarea si dezvoltarea in comun de produse sau procedee, precum si exploatarea in comun a rezultatelor acestei cercetari si dezvoltari;

b. exploatarea in comun a rezultatelor cercetarii si dezvoltarii de produse sau de procedee realizate in comun potrivit unui acord incheiat anterior intre aceleasi parti; ori

c. cercetarea si dezvoltarea in comun de produse si de procedee, cu excluderea exploatarii in comun a rezultatelor.

Prin cercetare si dezvoltare se intelege dobandirea de know-how privind produsele sau procedeele si realizarea de analize teoretice, de studii sistematice ori de experimentari, inclusiv productia experimentala, incercarile tehnice de produse si de procedee, realizarea instalatiilor necesare si obtinerea de drepturi de proprietate intelectuala aferente acestor rezultate (art. 2 par. 4).

Acest beneficiu al exceptarii de grup se aplica, conform art. 3 din Regulament, daca sunt indeplinite anumite conditii.

2.4. Acorduri in domeniul transferului

de tehnologie

Prin Regulamentul nr. 240/96 din 30 ianuarie 1996 al Comisiei, privind aplicarea art. 85 (81) par. 3, unor categorii de acorduri de transfer de tehnologie, art. 85 (81) par. 1 din Tratat a fost declarat inaplicabil acordurilor pure de licenta de brevete si de know-how, inclusiv acelor acorduri care contin prevederi accesorii privind drepturile de proprietate intelectuala altele decat brevetele, la care sunt parte numai doua intreprinderi si care cuprind una sau mai multe din obligatiile strict determinate in sarcina titularului de brevet si a beneficiarului licentei.

Regulamentul fixeaza unele conditii generale in legatura cu aceste acorduri (art. 3 par. 1 si art. 5).

Dispozitii specifice sunt prevazute si relativ la acordurile pure de licenta de brevete si ale acordurilor mixte de licenta de brevete si de know-how (art. 1 par. 1 si 4).

Exceptarea de grup poate fi restransa in conditiile art. 7 din Regulament intr-o serie de cazuri mentionate doar enuntiativ, atunci cand Comisia considera ca un acord exceptat are, totusi, unele efecte care sunt incompatibile cu conditiile prevazute de art. 85 (81) par. 3, in special cand produsele nu sunt confruntate cu concurenta reala in teritoriul concedat si cand beneficiarul are o pozitie puternica pe piata.