Politicile externe comunitare

POLITICILE EXTERNE COMUNITARE

1. Obiectivele PESC (Politicii externe si de securitate) a U.E.

Comunitatile europene nu au fost constituite ca entitati inchise. Pentru a-si realiza obiectivele a trebuit sa se integreze in sfera larga a raporturilor internationale prin promovarea unor relatii de cooperare si de schimb in diverse domenii, in cadrul unei politici comune a relatiilor externe.

Statele membre sprijina activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna a Uniunii intr-un spirit de loialitate si solidaritate reciproca.

Actiunile comune angajeaza statele membre in pozitia pe care ele o adopta si in conducerea activitatii lor.

Politica externa si de securitate comuna include, pe langa ansamblul problemelor relative la securitatea Uniunii europene, si definirea unei politici de aparare comuna, care ar putea sa duca, la momentul oportun, la o aparare comuna, in cazul in care Consiliul european decide in acest sens, in aceasta ipoteza el recomandand statelor membre adoptarea unei decizii in aceasta privinta conform cerintelor lor constitutionale resp 828i86i ective (art. 17 par. 1 partea intai).

Prin Tratatul de la Nisa au fost introduse in Tratatul de la Maastricht noi dispozitii (art. 27 A - art. 27 E) privind cooperarea intarita in domeniile avute in vedere in Titlul V in discutie, constituind un progres, desi prudent, in aceasta materie, fata de Tratatul de la Amsterdam .

Astfel, in par. 1 din art. 27 A, dupa ce sunt stabilite obiectivele generale care trebuie sa fie urmarite prin instituirea unei cooperari in unul dintre domeniile Titlului V - adica salvgardarea valorilor si sustinerea intereselor Uniunii in ansamblul ei prin afirmarea identitatii acesteia ca forta concurenta pe scena internationala - sunt trei conditii pentru aceasta instituire, in sensul ca respectiva cooperare trebuie sa respecte:

- principiile, obiectivele, orientarile generale si coerenta politicii externe si de securitate comune, precum si deciziile luate in cadrul acestei politici;

- competentele Comunitatii europene si

- coerenta intre politicile Uniunii si activitatile ei externe.

2. Relatiile externe

2.1. Relatiile cu organizatiile internationale

si cu tari terte

Celelalte trei tratate comunitare fundamentale - CE, CECO, Euratom - prevad competenta specifica pentru Comunitatile respective in vederea desfasurarii relatiilor externe, in virtutea personalitatilor juridice proprii.

Cu toate ca nici art. 74 (70), nici art. 75 (71) din Tratat nu confera expres Comunitatii autoritatea de a incheia acorduri internationale, este posibil ca, prin legislatia subsidiara, Comunitatea sa fie imputernicita sa incheie acorduri cu tarile terte intr-un domeniu determinat.

Ori de cate ori dreptul comunitar a creat pentru institutiile Comunitatii competente in sistemul ei intern pentru atingerea unui obiectiv, Comunitatea - in opinia Curtii - are autoritatea de a intra in angajamente internationale necesare pentru atingerea acelui obiectiv chiar in absenta unei prevederi exprese in acea conexiune.

In realitate, prin art. 300 este pus la dispozitie doar cadrul procedural pentru incheierea acordurilor. Acest cadru a devenit mai complicat ca urmare a modificarilor intervenite prin adoptatarea Tratatului de la Maastricht, ca si prin Tratatul de la Amsterdam.

Atunci cand Consiliul intentioneaza sa incheie un acord care sa modifice Tratatul CE, modificarile trebuie sa fie mai intai adoptate potrivit procedurii prevazute in art. 48 din Tratatul de la Maastricht.

Acordurile incheiate in conformitate cu art. 300 obliga institutiile Comunitatii si statele membre.

2.2. Acordurile internationale incheiate

de statele membre cu state terte

Comunitatea europeana poate avea relatii cu organizatiile internationale. In acest scop Comisia, conform art. 302 CE, va asigura mentinerea unor raporturi adecvate cu organele Natiunilor Unite si ale institutiilor sale specializate, precum si cu toate organizatiile internationale. Comunitatea va stabili toate formele corespunzatoare de cooperare cu Consiliul Europei (art. 230 CE). De asemenea, ea intretine o stransa colaborare cu OCDE, in modalitatile care sunt fixate de comun acord (art. 304 CE).

Sunt stabilite relatii diplomatice cu un mare numar de state terte.

Instituirea Comunitatilor europene si a Uniunii europene nu a inlaturat si nici nu inlatura posibilitatea pentru statele membre de a incheia independent acorduri internationale. Ele sunt suverane in a decide daca si cand sa convina asemenea acte juridice. Nici unul dintre tratatele comunitare nu contine vreo referire expresa in aceasta privinta. Singurele elemente restrictive, care, pe fond, nu ar afecta capacitatea de a incheia acorduri internationale, ar putea fi considerate cele ce sunt de domeniul art. 10 CE care prevede obligatia statelor de a se abtine de la orice masura care ar putea sa pericliteze realizarea obiectivelor Tratatului, si al art. 226 CE, in legatura cu neindeplinirea unei obligatii potrivit Tratatului de catre un stat si posibilitatea sesizarii Curtii de justitie si de catre Comisie.

3. Acordurile de asociere

Aceste acorduri sunt incheiate de Comunitatile europene in principal cu diverse state europene terte, deseori ca o modalitate de tranzitie, de adaptare sau de asteptare in vederea dobandirii statutului de membre ale Uniunii europene. Ele sunt convenite in temeiul art. 310 CE si art. 206 Euratom. Initial, asemenea acorduri au fost limitate la tarile mediteraneene - Grecia, Tunisia, Maroc, Malta, Cipru, Turcia, dar, au ramas in vigoare acordurile cu Turcia, Malta si Cipru, iar Grecia a aderat la Comunitatile europene. Cu Tunisia si Maroc, recent, au fost incheiate acorduri mediteraneene de asociere - Deciziile Consiliului si Comisiei din 26 ianuarie 1998, respectiv din 24 ianuarie 2000.

In ultimii ani au mai fost convenite acorduri de asociere cu: Romania, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia si Lituania . Un tip distinct de acorduri - de cooperare si parteneriat - a fost conceput pentru tarile din fosta U.R.S.S. Asemenea acorduri au fost semnate, spre exemplu cu Rusia la 24 iunie 1994, cu Ucraina, la 14 iunie 1994, cu Moldova in noiembrie 1994, intrat in vigoare la 1 iulie 1998.

Acordul european de asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, a fost semnat de tara noastra la 1 februarie 1993 si ratificat prin Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993 (intrat in vigoare la 1 februarie 1995). Pana la momentul intrarii in vigoare a Acordului a fost operant un Acord interimar privind comertul si aspectele legate de comertul dintre Romania, pe de o parte, si Comunitatea europeana si CECO, pe de alta parte, semnat la Bruxelles, la 1 februarie 1993, si ratificat de tara noastra prin Legea nr. 16 din 29 martie 1993 .

Acordul cuprinde 9 titluri care se refera la:

- dialogul politic;

- principii generale;

- libera circulatie a marfurilor (produse industriale, agricole si piscicole, prevederi comune);

- circulatia lucratorilor, dreptul de stabilire si furnizare de servicii;

- plati, capital, concurenta;

- alte prevederi cu caracter economic si armonizarea legislatiei;

- cooperarea economica in diverse sectoare: industrie, investitii, standarde agroindustriale, stiinta si tehnologie, invatamant si pregatire profesionala, agricultura si sectorul agroindustrial, energie, sectorul nuclear, mediul inconjurator, gospodarirea apelor, transporturile, telecomunicatiile, serviciile bancare, politica monetara, spalarea banilor, dezvoltarea regionala, domeniul social, turism, intreprinderi mici si mijlocii, protectia consumatorilor, vama, droguri, etc;

- cooperarea culturala;

- cooperarea financiara;

- prevederi institutionale, generale si finale.

Acordul mai contine 19 anexe care privesc definirea produselor industriale si agricole, concesiile comunitare si ale Romaniei in domeniile industrial, agricol si piscicol, exercitarea dreptului de stabilire si proprietatea intelectuala, precum si 7 protocoale relative la textile si imbracaminte, produsele de resortul CECO, comertul privind produsele agricole prelucrate, definirea conceptului de produse originare si metodele cooperarii administrative, prevederi specifice privind comertul intre Romania si Spania si Portugalia, asistenta reciproca in materii vamale, unele concesii.