Tratatul ceco- comunitatea europeana a carbunelui si otelului (1951)

Tratatul CECO- Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

Crearea organizatiilor comunitare europene

1. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO)

Comunitatile europene - Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO); Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE), au avut ca scop realizarea unei cooperari mai puternice decat cea realizata in cadrul organizatiilor de c 151j96b ooperare infiintate anterior. Comunitatile europene - Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO); Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE), au avut ca scop realizarea unei cooperari mai puternice decat cea realizata in cadrul organizatiilor de c 151j96b ooperare infiintate anterior.

Planul Schuman a fost conceput cu scopul de a evita o noua conflagratie mondiala, punand ramurile de baza ale industriei de armament sub control international, prin intermediul unui tratat inviolabil.

Konrad Adenauer si-a dat seama ca oferta Frantei reprezinta o sansa istorica pentru castigarea unui loc important pentru tara lui, Planul Schuman fiind acceptat imediat de Germania, dar si de Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg (sase sate occidentale).

La 10 iunie 1950 la Paris s-au deschis negocierile pentru adoptarea unui tratat constitutiv al primei comunitati economice europene, la baza acestora stand un document de lucru elaborat de delegatia franceza.

La 20 iunie 1950 la Paris a avut loc conferinta interguvernamentala convocata de Franta si prezidata de Jean Monnet, la care au participat tarile Beneluxului si Italia, cu scopul elaborarii si adoptarii acestui tratat.

La 18 aprilie 1951 a fost incheiat si semnat de catre cei sase (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg) Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, pe o perioada de 50 de ani. Tratatul a fost ratificat si a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Inalta Autoritate (executivul comunitar), prezidata de Jean Monnet, s-a instalat la Bruxelles. Dispozitivul sistemului institutional a fost completat cu: Consiliul Special de Ministri; Adunarea parlamentara si Curtea de Justitie.

Pe baza acestui tratat s-a deschis la 10 februarie 1953 Piata Comuna pentru carbune, iar pentru otel la 10 mai 1953.

2. Comunitatea Europeana de Aparare (CEA) - incercare esuata de realizare a unei comunitati politice europene

La 27 mai 1952, se semneaza la Paris, de catre Franta, Germania, Italia si Tarile Beneluxului, Tratatul pentru infiintarea Comunitatii Europene de Aparare (CEA).

In septembrie 1952, la Luxemburg, ministrii de externe ai celor sase decid elaborarea unui proiect de constituire a unei Comunitati Politice Europene (CPE), proiect finalizat in martie 1953. Franta s-a opus atat ratificarii Tratatului din 1952, cat si proiectului Comunitatii Politice Europene, ceea ce antreneaza abandonarea acestor idei, dar si caderea guvernului francez.

La 23 octombrie 1954 s-a creat Uniunea Europei Occidentale (UEO) avand la baza metodele traditionale de cooperare si nu o metoda supranationala.

3. Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEFA sau EURATOM) si - Comunitatea Economica Europeana (CEE)

Reluarea constructiei comunitare a avut loc la Messina, in Italia, cu ocazia reuniunii ministrilor afacerilor externe ai Belgiei, Frantei, Germaniei, Italiei, Luxemburgului, Olandei, din 1-3 iunie 1955, care a avut ca scop proiectarea unei Piete Comune deschise economiei si energiei nucleare, ca urmare a unui memorandum al Olandei, care cerea crearea unei piete comune intre cei sase.

La 21 aprilie 1956 comitetul de experti face cunoscut un raport, denumit Raportul Spaak , potrivit caruia ar fi necesara crearea unei piete comune europene generale si a unei comunitati pentru utilizarea pasnica a energiei nucleare. Raportul este aprobat de Conferinta ministrilor afacerilor externe, care a avut loc la Venetia la 29 mai 1956.

La 26 iunie 1956, in cadrul unei conferinte interguvernamentale si in baza Raportului Spaak, s-a propus infiintarea a doua noi comunitati:

a) Comunitatea economica europeana (CEE), care viza crearea unei piete comune generalizate;

b) Comunitatea europeana a energiei atomice (CEEA sau EURATOM), care urmarea o solidaritate sectoriala in domeniul utilizarii energiei nucleare.