Felurile constitutiilor scrise

Felurile constitutiilor scrise

Constitutiile scrise pot fi fie flexibile (suple), fie rigide.

A. Constitutiile flexibile sau suple

Constitutiile flexibile (suple) se caracterizeaza prin faptul ca regulile de conduita, pe care Ie stabilesc, au aceeasi valoare din punct de vedere juridic ca si legile ordinare, putand fi modificate conform procedurii legislative obisnuite. Bineinteles ca. intrucat in tarile cu constitutii flexibile nu se face nici o deosebire de ordin procedural intre legile constitutionale sj celelalte legi. crearea unei categorii aparte de legi, cum este cea a legilor organice care. in unele sisteme de drept se bucura de o forta juridica superioara legilor ordinare, nu se poate concepe.

in masura in care orice lege poate modifica oricand constitutia, este evident ca problema verificarii conformitatii unei legi ordinare cu constitutia nici nu se pune in tarile cu constitutii flexibile. De aceea, aceste tari nu cunosc organe speciale competente sa declare neconstitutionale le»ile ordinare contrare unui principiu constitutional.

Dar daca constitutiile flexibile nu se bucura de o suprematie juridica fata de legile orditiarc, ele nu pot fi totusi echivalate pe plan politic, cu acestea din urma. Intr-adevar. constitutiile definesc insasi osatura de baza a intregii vieti publice si private a unei colectivitati umane, precum si coordonatele de perspectiva ale dezvoltarii ei. De aceea, orice incercare tinzand la inlocuirea sau modificarea lor este de natura sa rascoleasca divergente de interese si sa dezlantuiasea profunde pasiuni politice contradictorii, intrucat, in aceste conditii, o frecventa si grabita repunere in discutie a constitutiilor devine de regula greu de realizat in practica, va fi inevitabil.ca ele sa dobandeasca, in fapt, chiar in tarile cu constitutii flexibile, o stabilitate mai marc decat celelalte legi.

Astazi, constitutiile scrise flexibile sunt o raritate (de exemplu, constitutia Noii Zcelande).

B. Constitutii rigide

Constitutia nu poate fi conceputa ca un monument peren, destinat sa reziste vicisitudinilor secolelor si niei macar ale deceniilor. Ca toate celelalte reglementari juridice, constitutia reflecta conditiile economice, sociale si politice existente intr-o societate Ia un moment dat al istoriei si urmareste sa creeze structurile si formele organizatorice cele mai adecvate dezvoltarii ei ulterioare. Societatea umana este insa intr-o continua schimbare. Ceea ce este valabil astazi, maine poate deveni perimat. Pe de alta parte, una din caracteristicile reglementarilor juridice consta in faptul ca ele prefigureaza anumite fagasuri menite sa canalizeze dezvoltarea societatii intr-o directie sau alta. Atat aceste directii, cat si modalitatile de infaptuire a scopurilor urmarite, se pot dovedi insa, confruntate cu realitatile, nccorcspunzatoare. Tocmai din acest motiv, constitutiile, ca si alte reglementari juridice, nu pot ramane imuabile, ci trebuie sa se adapteze dinamicii sociale. Aceasta idee a tos t consacrata in termeni categoriei atat de Constitutia franceza din 1971. care spunea: ..Adunarea Nationala Constituanta declarji ca'natiunea are dreptul imprescriptibil de a modifica constitutia', cit si de Declaratia drepturilor omului si cetateanului din 1793, potrivit careia: ,.Un popor are intotdeauna dreptul de a revedea, de a reforma si de modifica constitutia sa.' in timpurile noastre, atat Pactul international-cu privire la drepturile economice, sociale si culturale din 19 decembrie 1966. cat si cel privitor la drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966. adoptate de O.N. U., orienta ndu-se pe aceeasi linie de gandire. prevad: ..Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele insele. In .virtutea acestui fapt, ele isi determina liber statutul politic(art. l) 727i89h ,

Plecand de Ia aceste constatari, s-ar parea ca se impune concluzia ca toate reglementarile legale, inclusiv cele constitutionale, ar trebui sa poata fi modificate eirusurinta, cu aplicarea unei proceduri cat mai simple.

Daca in practica politica a statelor, un punct de vedere in parte diferit a triumfat, explicatia poate fi atribuita mai multor factori.

In primul rand, intrucat are ca obiect emiterea unor acte normative care pun in cauza fie interesele intregii populatii, fie ale unor largi paturi ale ei. activitatea legislativa nu poate fi fructul unor improvizatii de moment, ci presupune o foarte temeinica examinare a masurilor propuse si o evaluare cat mai corecta, facuta de catre un organ autentic reprezentativ al vointei corpului social, a consecintelor aplicarii lor. Modalitati procedurale mai mult sau mai putin complicate de infaptuire a legislatiei devin astfel necesare.

In al doilea rand. un imperativ dedus atat din consideratii de eficienta, cat si din preocuparea de aparare a autoritatii legii, este acela al asigurarii stabilitatii ei. intr-adevar, daca sunt supuse unor continue modificari, dispozitiile legilor nu sunt in masura sa se fixeze in constiinta juridica a maselor, nici nu permit organelor de stat competente sa puna la punct intregul mecanism necesar asigurarii aplicarii lor stricte si consecvente. Astfel, lipsa de stabilitate a legilor influenteaza negativ asupra eficientei lor. Dar o asemenea instabilitate are si inconvenientul de a diminua autoritatea legii. Atunci cand parlamentul adopta o lege, se presupune ca el da expresie unor necesitati hine conturate ale societatii, iar masurile instituite sunt rezultatul unei atente examinari a realitatilor in plina dezvoltare. Asa fiind, fluctuatiile prea dese in legislatie pot arunca o umbra de indoiala asupra conditiilor in care lucreaza reprezentanta nationala si. prin aceasta, sa erodeze atmosfera de incredere a cetatenilor in temeinicia solutiilor alese, atat de necesara pentru asigurarea respectarii stricte a legilor.

Daca instituirea unei proceduri care sa garanteze ca legile ordinare vor avea un continut corespunzator intereselor si aspiratiilor colectivitatii sociale se impune fara doar si poate, luarea unor masuri chemate sa impiedice o reglementare pripita si insuficient pregatita este cu atat mai necesara atunci cand este vorba de revizuirea constitutiei. Aceasta pentru ca in constitutie isj gasesc consacrare institutiile fundamentale ale statului. O prea mare mobilitate in reglementarea acestor institutii nu ar putea asigura insa continuitatea si coerenta fara de care infaptuirea unor teluri de lunga durata este imposibila.

Aceasta aspiratie spre o cat mai mare stabilitate a constitutiilor a tacut tara indoiala ca astazi cele mai multe dintre ele sa prevada pentru revizuirea lor o procedura mai complicata si mai dificila decat cea prevazuta pentru adoptarea sau modificarea legilor ordinare (sau acolo unde este cazul si a legilor organice).

Dar, la larga raspandire in statul modern a constitutiilor scrise rigide a contribuit in mare masura si afirmarea tot mai puternica a principiilor statului . de-drept, in conformitate cu aceste principii, activitatea niciunui organ al statului nu poate fi lasata la bunul lui plac, ci trebuie sa fie ingradita prin reguli prestabilite. In ceea ce priveste parlamentul, calca cea mai sigura care poate duce la limitarea omnipotentei lui este insa stabilirea unor reguli juridice, pe care sa fie obligat sa le respecte. Cu alte cuvinte, este necesar sa.existe anumite reglementari juridice, pe care parlamentul sa nu le poata modifica pe calea legislatiei obisnuite. Ideea rigiditatii constitutionale raspunde tocmai acestui imperativ.

C. Procedee de infaptuire a rigiditatii constitutionale

a) Conditii speciale de exercitare a initiativei de revizuire a constitutiei

Pentru a se evita ca initiativa de revizuire a constitutiei sa fie declansata in scopuri demagogice sau fara temeiuri serioase, in numeroase sisteme de drept sunt prevazute conditii speciale pentru exercitare ei.

Constitutia noastra din 1991 aplica acest procedeu atat atunci cand este vorba de exercitarea in cadrul puterii executive a dreptului de a initia revizuirea constitutiei, cat si in cazul initiativei parlamentare si a initiativei populare.

Astfel, daca pentru modificarea legilor ordinare sau organice, initiativa exercitata in cadrul puterii executive apartine Guvernului, in schimb, pentru revizuirea constitutiei, ea a fost data in competenta Presedintelui Republicii, la propunerea Guvernului.

Pe de alta parte, daca initiativa parlamentara apartine in mod obisnuit in materie legislativa fiecarui deputat sau senator, pentru revizuirea constitutiei ea nu poate fi exercitata decat de cel putin o patrime din numarul deputatilor si senatorilor.

In al treilea rand, numarul cetatenilor cu drept de vot la nivelul intregii tari si al judetelor, cerut in vederea exercitarii initiativei populare in materie constitutionala, este de doua ori mai mare decat in cazul celorlalte legi (pentru amanunte vezi partea II a acestui curs, eap.III, sectiunea III).

in sfarsit, Curtea Constitutionala se pronunta din oficiu asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei, in timp ce pentru celelalte legi, dreptul de initiativa se exercita fara vreun control din partea acestei curti (art.144, lit. a din Constitutie) (vezi pentru amanunte partea II, cap. III. sectiunea III, §3, c. a acestui volum).

In uncie sisteme de drept, initiativa de revizuire a constitutiei nu trebuie sa se concretizeze intr-un proiect de lege propriu-zis, ci ia forma unei propuneri de principiu. Ca urmare, intr-o prima faza, adunarile reprezentative competente nu sunt chemate sa se pronunte asupra unui text deja formulat, ci decid doar asupra necesitatii revizuirii si a liniei generale ce se propune a fi urmata in acest scop.

Un asemenea procedeu a fost consacrat de Constitutia tarii noastre din 1866. Potrivit lui. o prima faza in procedura de revizuire a constitutiei era adoptarea unei declaratii asupra necesitatii acesteia. Dupa ce mentionata declaratie era citita de trei ori din 15 in 15 zile in sedinta publica si primita de ambele adunari, acestea erau dizolvate de drept si se convocau altele (art.129). Tot o declaratie de principiu era ceruta si de Constitutia din 1923. Conform acesteia, declaratia trebuia insa urmata de un vot asupra unui raport prezentat de o comisie mixta aleasa din sanul ambelor camere legiuitoare si cuprinzand propunerile lor.

b)  Organul competent sa adopte legea de revizuire a constitutiei si

procedura de dezbatere a ei.

In aceasta privinta, unele constitutii consacra regula ca revizuirea constitutiei nu poate fi facuta de adunarile legiuitoare obisnuite, ci numai de o adunare constituanta (asupra acestei ultime notiuni, vezi cap.I, § I al acestui volum).

Acest procedeu pleaca de la ideea ca, o data ce se admite principiul ca o constitutie trebuie sa fie opera unei adunari reprezentative anume alese in scopul adoptarii ei. este firesc sa se ajunga la concluzia ca nici competenta de revizuire a ei nu va putea reveni adunarilor legiuitoare obisnuite. Vattel exprima aceasta idee in urmatorii termeni: "Legislatorii isi vor detine puterile de la Constitutie; cum ar putea ei sa o schimbe fara sa distruga temeiul autoritatii lor ?' Este vorba de un procedeu care se inspira din principiul de drept contrarius actus, potrivit caruia un act juridic nu poate fi modificat decat cu respectarea acelorasi forme procedurale care au fost aplicate cu ocazia incheierii sau adoptarii lui.

Prin decizia nr.35/1996 a Turtii Constitutionale (M.Of. nr.75 din 11 aprilie 1996) s-a stabilit ca extinderea sferei subiectelor de drept abilitate sa propuna modificarea Constitutiei ar echivala cu revizuirea ei pe alta cale decat cea instituita de ea insasi.

Modelul in aceasta privinta a fost oferit de Constitutia S.U.A. din 1787. Potrivit art.V al acestei constitutii, la cererea a doua treimi din legislaturile statelor membre aJe federatiei, se intruneste o conventie chemata sa modifice constitutia, hotararile luate trebuind apoi sa fie ratificate de trei patrimi din conventiile acestor state.

Constitutiile Romaniei din 1866 si 1923 s-au aliniat acestui sistem. Ele au prevazut ambele ca adunarile legiuitoare, care au aprobat initiativa de revizuire a constitutiei, se dizolva de drept, iar corpul electoral este convocat de drept in vederea alegerii unor noi adunari cu caracter constituant (art.129 din Constitutia din 1866 si art.129 din Constitutia din 1923). Aceste adunari puteau delibera numai in prezenta a doua treimi din numarul lor, luand hotarari cu majoritatea de 2/3 a votantilor.

Uneori insa constitutiile nu consacra acest sistem, ei prevad pur si simplu ca organul imputernicit sa amendeze constitutia este format prin contopirea celor doua adunari legislative. Acesta a fost cazul Constitutiei franceze din 1875. Deosebirea intre acest procedeu si cel al deliberarilor corpurilor legiuitoare in sedinte separate pare minima. In realitate insa, deosebirea poate sa nu fie lipsita de consecinte in masura in care numarul membrilor unei camere este mai mare decat al celeilalte, in acest caz, ponderea voturilor membrilor camerei mai putin numeroase scade in proportie corespunzatoare cu numarul mai mare de membri ai celeilalte camere.

Pot fi citate si constitutii, potrivit carora competenta de a le modifica revine adunarilor legiuitoare ordinare, care delibereaza separat, hotarand insa cu o majoritate calificata (Constitutia Italici din 1947 intra in aceasta categoric).

Constitutia Romaniei din 1991 s-a alaturat acestui sistem_vPotrivit ei (art.147), proiectul sau propuncra tic revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si Senat cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei camere. Prin urmare, in sistemul acestei constitutii, pentru revizuirea ei nu este necesara dizolvarea corpurilor legiuitoare in functie si convocarea unei adunari constituante, dar aceste corpuri trebuie sa procedeze cu o majoritate calificata destul de greu de realizat. Dupa ce stabileste aceasta regula, Constitutia din 1991 adauga ca in caz de divergenta intre cele doua camere, daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, atunci Camera Deputatilor si Senatul, reunite in sedinta comuna, hotarasc cu majoritate de cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Fie ca revizuirea constitutiei este data in competenta unei conventii sau in cea a adunarilor legiuitoare obisnuite, este posibil sa se prevada in constitutie o procedura de dezbatere a initiativei sau a propunerii de revizuire mai complicata decat cea aplicabila in cazul legilor ordinare.

Acesta era cazul, bunaoara, al Constitutiei franceze din 1791. Potrivit ei, Adunarea Nationala era aleasa pe o perioada de 2 ani. Aceeasi constitutie (art.2 al titlului VII) adauga insa ca revizuirea ci nu era posibila decat cu conditia ca trei legislaturi consecutive sa emita un vot uniform in legatura eu propunerea facuta.

Pentru a da un alt exemplu. Constitutia tarii noastre din 1866 prevedea ca declaratia puterii legiuitoare asupra necesitatii revizuirii constitutiei trebuia sa fie citita de trei ori din 15 in 15 zile in sedinta publica in ambele adunari (art.129). Constitutia din 1923 stabilea numai ca raportul comisiei mixte formate din sanul ambelor camere pentru a propune textele din constitutie ce urmau sa fie supuse revizuirii trebuia sa fie citit in fiecare adunare de doua ori in interval de 15 zile.

in aceeasi ordine de idei. poate fi citata Constitutia italiana din 1947. potrivit careia legile de revizuire a constitutiei si celelalte legi constitutionale sunt adoptate de fiecare din cele doua camere dupa doua deliberari succesive. separate prin un interval de cel putin trei luni.

Bineinteles, aceasta perioada fortata de meditatie asupra propunerilor de revizuire poate fi intregita cu dispozitii, potrivit carora ele nu vor putea fi adoptate decat eu o majoritate speciala.

c)  Caracterul rigid ui unei constiinta poate rezulta si Jiu faptul ca revizuirea ei, o data adoptata de organul de stat competent, trebuie supusa votului refercndar.

Prin aplicarea acestui sistem. Constitutia elvetiana din 1802 a fost prima aprobata prin referendum. Actuala constitutie a Elvetiei din 1874 prevede la randul ei ca orice revizuire a ci nu intra in vigoare decat daca este acceptata atat de majoritatea alegatorilor, cat si de cea a cantoanelor si semicantoanelor, votul acestora din urma valorand numai o jumatate de vot.

In. statele particulare care formeaza Statele Unite ale Americii. procedeul referendumului constituant a fost aplicat la inceput numai sporadic. Astazi insa, desi Constitutia federala nu il declara obligatoriu, aproape toate aceste state il consacra¹.

Sub o forma sau alta. referendumul constituant castiga astazi in dreptul comparat tot mai mult teren.

Aliniindu-se acestei tendinte. Constitutia Romaniei din 1991 stabileste: ..Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau propunerii de revizuire tart.147,3).

Trebuie observat insa ca unele constitutii nu consacra referendumul ca o faza strict necesara a procedurii de revizuire a lor, ci il reglementeaza numai ea o modalitate subsidiara in cazul in care o anumita majoritate ceruta de constitutie nu este intrunita in adunarile reprezentative sau daca un numar de deputati, de senatori sau de consilii regionale cer aceasta (de exemplu, art.138 al'Constitutiei Italiei, art. 167,3 si art.168,3 ale Constitutiei Spaniei).

Invers, Constitutia Frantei din 1958 consacra referendumul ca o regula. care poate fi insa inlaturata daca presedintele republicii decide sa supuna proiectul de revizuire parlamentului convocat in congres, acesta urmand sa hotarasca in acest caz cu o majoritate de trei cincimi din sufragiile exprimate.

Modul in care a fost redactat art.147 (3) al Constitutiei Romaniei din 1941 ridica un numar de semne de intrebare.

in primul rand. cuvantul ..dupa' din acest text lasa sa se deschida o perspectiva incerta, care poate fi foarte apropiata, dar si foarte departata, ceea ce este de natura sa genereze inevitabile confuzii. Aceasta cu atat mai mult cu cat art.!47(g) al Constitutiei prevede ea una din atributiile Curtii Constitutionale este de a confirma rezultatele referendumului. Dar intre momentul tinerii referendumului si cel al confirmarii rezultatului lui de catre Curtea Constitutionala se poate scurge un interval de timp devenit necesar pentru trimiterea dosarelor comisiilor electorale si studierea lor. Astfel, decizia de confirmare a referendumului data de Curtea Constitutionala va putea sa nu coincida cu data tinerii acestuia. Pe de alta parte. cum-Curtea Constitutionala poate sa infirme " rezultatul referendumului, este evident ca revizuirea Constitutiei nu.va putea fi socotita definitiva din momentul acceptarii ci prin referendum, ci abia din cel in care decizia Curtii a fost pronuntata.

In al doilea rand, faptul ca art.147(3) al Constitutiei stabileste ca revizuirea devine definitiva dupa aprobarea ei prin referendum face posibila acreditarea ideii ca legea adoptata in aceasta privinta ar fi avut. in intervalul de timp de la adoptarea ei de catre parlament si pana la acceptarea ei prin referendum, o valoare juridica provizorie. O asemenea interpretare nu ar fi insa conforma Constitutiei, odata ce. pe calea referendumului, corpul electoral nu se margineste sa ratifice o hotarare a parlamentului, care ar fi in masura prin ea insasi sa duca la modificarea unui articol'sau a mai multora dintre articolele Constitutiei. Desi, in mod impropriu, Constitutia vorbeste despre aprobarea revizuirii prin referendum, in realitate, in acest caz este vorba de mai mult decat o simpla aprobare, intr-adevar, daca legile organice si ordinare sunt r.ezultatul manifestarilor de vointa concordante ale celor doua camere ale Parlamentului, situatia este alta in cazul legilor de revizuire a constitutiei. Pentru ea acestea din urma sa produca efecte juridice, manifestarilor de vointa ale celor doua camere trebuie sa Ii se suprapuna o noua manifestare de vointa concordanta: cea a corpului electoral exprimata prin referendum. Legea de revizuire a Constitutiei ia nastere din momentul in care toate aceste manifestari de vointa converg spre producerea efectului juridic urmarit¹. Asa fiind, nu se poate spune ca, inainte de referendum, revizuirea ar avea o valoare juridica provizorie, caci ea incepe sa produca efecte juridice numai o data cu acceptarea ei de corpul electoral prin referendum. Numai din acel moment. Presedintele Republicii este obligat sa o promulge.

In legatura eu aceasta ultima afirmatie trebuie sa observam ca pentru ca o lege de revizuire acceptata prin referendum sa intre in vigoare, este necesar nu numai ca acesta sa fie confirmat de Curtea Constitutionala, ci si ca legea respectiva sa fie promulgata de Presedintele Republicii si publicata in "Monitorul Oficial'.

Intr-adevar. in conformitate cu art.72 al Constitutiei, notiunea de ..lege'' include atat legile constitutionale.cat si cele organice. Pe de alta parte, art.77(l) ''stabileste ca legile in general se trimit spre promulgare Presedintelui Republicii. Prin urmare, intrucat notiunea de ..lege' utilizata de art.77(l) al Constitutiei este cea definita prin art. ei 72. este evident ca legile de revizuire a Constiintei, in calitatea lor de "legi constitutionale' urmeaza, pentru a intra in vigoare, sa fie promulgate de Presedintele Republicii si. fireste, sa fie publicate in "Monitorul Oficial'.

Bineinteles, problema ce se va pune va fi aceea de a sti daca, o data ce textul legii de revizuire a constitutiei a fost publicat in vederea adoptarii ei prin referendum, va mai fi necesara oare o noua publicare dupa acceptarea lui prin votul corpului electoral sau va fi suficienta o simpla publicare a rezultatului pozitiv al referendumului dupa confirmarea lui de catre Curtea Constitutionala ? Este evident ca ultima solutie, intrucat evita o formalitate inutila, apare satisfacatoare, in orice caz, dispozitia Constitutiei din 199], potrivit careia legea de revizuire a constitutiei va deveni definitiva dupa aprobarea ei prin referendum va trebui interpretatii in sensul ca aceasta lege va intra in vigoare in momentul publicarii in "Monitorul Oficial' a deciziei Curtii Constitutionale de confirmare a referendumului.

In legatura cu dispozitia, potrivit careia legea de revizuire devine definitiva dupa aprobarea ei prin referendum. Constitutia mai.prevede ca referendumul va fi organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire (art. 147,3).

Aceasta ultima prevedere a Constitutiei este interpretata dupa cum urmeaza in lucrarea "Constitutia Romaniei-comentata si adnotata'. Bucuresti, "intrucat chiar Constitutia fixeaza un termen maxim pentru organizarea referendumului, expirarea termenului arc ca efect invalidarea deciziei Camerei'¹.

Este putin probabil ea ipoteza discutata in comentariul de .mai sus sa apara in practica, o data ce in mod normal insasi legea de revizuire a constitutiei va cuprinde o dispozitie de convocare a corpului electoral. Daca o asemenea dispozitie ar lipsi din legea de revizuire a constitutiei, atunci vor deveni aplicabile masurile ee urmeaza sa fie stabilite de viitoare lege organica privitoare la organizarea si desfasurarea referendumurilor. la care se refera art.72(e) din Constitutie. Va reveni acestei legi sarcina de a stabili procedura de urmat si sanctiunile aplicabile pentru cazurile in care un referendum obligatoriu, ca cel prevazut de art.!47(c). nu este organizat, in orice caz, in spiritul Constitutiei din 1991, o lege tic revizuire a ei nu poate fi invalidata decat prin referendum, ceea ee duce la consecinta ea si atunci cand termenul de 30 de zile prevazut de art.!47(e) a fost depasit, convocarea corpului electoral pentru a se pronunta asupra ei va fi necesara. Bineinteles, si eele doua camere ale Parlamentului vor fi in masura sa revina oricand, cu respectarea procedurii instituite in acest scop de art.!47(a si b) al Constitutiei, asupra legii de revizuire si sa o retracteze, in acest eaz nemaifiind neeesar insa sa se recurga la procedura referendumului.

e) Dispozitii ale Constitutiei df.clttmtt' nercvizuibilc

Uneori, autorii constitutiilor sunt convinsi de perfectiunea operei lor sau incearca sa impuna tarilor lor pentru o cat mai lunga perioada de timp idealurile lor politice si un anumit sistem de guvernare. In ambele situatii, ei nu ezita sa ridice bariere greu sau imposibil de trecut in calea -revizuirii .constitutiei, chiar daea acestea depasesc pragul impus de necesitatea asigurarii unei firesti stabilitati politice¹.

Declararea ca nerevizuibila pentru o anumita perioada de timp a constitutiei in intregul ei este o prima modalitate utilizata in'acest scop.

La aceasta modalitate a recurs Constitutia franceza din 1848 care a prevazut ca revizuirea ci nu putea avea loc decat in ultimul an al celor 3 ani ai unei legislaturi, bineinteles, cu respectarea procedurii prevazute in acest scop. de o adunare de revizuire aleasa numai pe 3 luni (art.l 1

Un exemplu mai recent il ofera Constitutia actuala a Greciei, potrivit careia ..Nici o revizuire a Constitutiei nu este permisa inaintea expirarii unui termen de 5 ani dupa sfarsitul revizuirii precedente'.

O a doua modalitate inspirata de aceeasi tendinta consta in a declara nerevizuibile doar una sau unele din dispozitiile constitutiei, limitativ enumerate de aceasta.

Aceasta modalitate este destul de frecvent intalnita in dreptul comparat.

Astfel, bunaoara, modificarea din V884 a Constitutiei franceze din 1875, ca si actualele constitutii ale Italiei (art.139) si Frantei (art.89), interzic ca ,forma de guvernamant republicana sa formeze obiectul unei propuneri de revizuire. Unele constitutii multiplica insa numarul dispozitiilor lor, pe care le declara nerevizuibile.

Acesta este cazul actualei Constitutii a Greciei. Potrivit articolului ei 110, nu pot fi-supuse revizuirii nici dispozitiile ei privitoare la forma regimului ca republica parlamentara, nici cele privitoare la protectia valorilor persoanei umane, la egalitatea in fata legilor a cetatenilor, la exercitarea functiilor publice, la interzicerea titlurilor de noblete.

Constitutia tarii noastre din 1991 cuprinde si ea o enumerare destul de larga de dispozitii ale ei, pe care le declara nerevizuibile. Articolul ei 148 (1) prevede anume ca: "Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii',Punctul (2) a! aceluiasi art. adauga: ..De asemenea nici o revizuire nu poate fi facuta daca arc ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora'¹.

In legatura cu aceste forme de de limitare a posibilitatii de revizuire a constitutiilor, C.G.Rarincescu arata urmatoarele:

"Toate aceste constitutii care nu vor putea fi revizuite inainte de un anumit termen sau dispozitii prin care se declara intangibile anumite forme sau regimuri nu au juridiceste nici o valoare, intrucat dreptul unei societati umane de a-si forma un guvern si legea pe care o crede oportuna este dupa cum. spune Constitutia franceza din 1791. tit.VII, art.l, imprescriptibil si inalienabil. Ele pot constitui cel mult expresia unor dorinte care pot fi sau nu realizate sau respectate dupa conceptia generatiilor respective.'²

In acelasi sens. se pronunta si cunoscutul profesor francez J.Laferriere. Dupa parerea acestuia, "din punct de vedere juridic, procedeul care consta in a decreta imutabilitatea unei parti a constitutiei este fara valoare. Puterea constituanta care se exercita la un moment dat nu este superioara puterii Constituante ce se va exercita in viitor §i nu poate pretinde sa o restranga, fie si cu privire la un punct determinat. Dispozitii de acest fel sunt simple dorinte, manifestari politice, dar nu au nici o valoare juridica, nici o forta obligatorie pentru constituantii viitori'³.

Fara indoiala ca, in sistemul constitutiilor moderne, cum este si Constitutia noastra din 1991, constitutii care consacra principiul suveranitatii poporului, aceasta suveranitate exereitandu-sc prin organele reprezentative ale acestuia si prin referendum (art.2,1), libertatea poporului de a-si hotari in viitor propriul destin si statutul politic nu poate fi marginita pe nici o cale si. deci, nici prin declararea ca nerevizuihile a unor dispozitii ale Constitutiei adoptata la un moment dat.

Dar aceasta nu inseamna ca, in toate cazurile, declararea ca nerevizuibile de catre Constitutie a unor dispozitii ale ei echivaleaza cu un simplu deziderat, lipsit de orice valoare practica, Ce-i drept, in cazul unora dintre dispozitiile Constitutiei din 1991, aceasta interdictie riu va putea impiedica revizuiri viitoare. Aceasta este, bunaoara, cazul dispozitiilor constitutionale privitoare la independenta justitiei. In temeiul principiului suveranitatii poporului, aceste dispozitii, care nu sunt pe deplin satisfacatoare (v. partea a doua a acestui volum, cap.V, sectiunea H, § 3), vor putea fi oricand revizuite. Acelasi este cazul prevederilor Constitutiei din 1991 privitoare la forma de guvernamant. Daca prin referendumul din 8 decembrie 1991, generatia de azi s-a pronuntat in marea ei majoritate pentru forma de guvernamant republicana, acest vot nu poate impiedica generatiile urmatoare sa adopte o atitudine diferita, in schimb, declararea ca nerevizuibile a altor dispozitii ale Constitutiei din 1991 nu poate fi privita ca un simplu deziderat. Acesta este, bunaoara, cazul prevederilor Constitutiei privitoare la caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman. Aceste prevederi nu sunt expresia unor aspiratii, care ar putea fi, eventual, privite intr-o optica diferita de generatiile viitoare, ci reprezinta proclamarea solemna a unor realitati perene, de la al caror continut istoric poporul roman nu se va abate impune vederile lor generatiilor viitoare, nu poate fi retinut. ..Este de dorit dimpotriva - spune el, - sa se faca de catre constituanti o partajare intre cele cateva chestiuni care le par esentiale si care nu pot fi repuse in cauza fara lovitura de torta si celelalte, mult mai numeroase, care pot fi intotdeauna modificate'. Fragilitatea argumentului invocat de P.Pactet este evidenta. Intr-q analiza stiintifica nu este decisiv ceea ce es'te de dorit, ci realitatea legislativa si politica. Or, in momentul de fata, realitatea legislativa este concretizata in textele pactelor drepturilor omului din 1966, care recunosc popoarelor dreptul de a-si stabili liber statutul lor politic. Este evident insa ca acest drept nu poate fi rapit de generatia de azi generatiilor viitoare. Pe de alta parte, realitatea politica demonstreaza ca interdictiile de revizuire a unor texte ale constitutiei nu au putut impiedica modificarea acestora atunci cand conceptiile colectivitatii sociale au suferit vadite schimbari. Daca s-ar accepta punctul de vedere al lui P.Pactet, ar insemna ca pana si revizuirile facute sub presiunea unei puternice opinii de masa ale unor articole ale constitutiei, declarate de aceasta nerevizuibile, ar urma sa fie calificate lovituri de stat nicicand, astfel incat ele ar trebui socotite nerevizuibile chiar in lipsa unui text expres al Constitutiei in acest sens.

Un punct de vedere diferit este sustinut de profesorul A.Iorgovan¹. Dupa parerea acestuia autor, modificarea dispozitiilor declarate nerevizuibile prin art.148(l,2) al Constitutiei nu este posibila pe calea procedurii prevazute de articoul ei 147, aceasta ne fiind aplicabila decat in cazurile in care se urmareste modificarea altor dispozitii ale Constitutiei decat cele declarate nerevizuibile. in schimb, - precizeaza acelasi autor,- dispozitiile Constitutiei declarate nerevizuibile ar putea fi totusi revizuite printr-o procedura in cadrul careia, dupa consultarea Parlamentului, Presedintele Republicii ar cere poporului sa-si exprime vointa asupra organizarii unei noi puteri constituante. O data intrunita aceasta constituanta, ea ar fi competenta apoi sa adopte o noua constitutie, in care dispozitiile declarate nerevizuibile de actuala constitutie sa apara modificate.

Acest punct de vedere, daca ar fi adoptat, ar duce la consecinta ca initiativa de revizuire a dispozitiilor declarate nerevizuibile de art. 148 al Constitutiei ar deveni un monopol al Presedintelui Republicii, corpul electoral si parlamentarii neputand sa o declanseze fara acordul Presedintelui Republicii. El are si inconvenientul de a preconiza o procedura care nu este prevazuta ca atare in Constitutie. Pentru evitarea acestor inconveniente este preferabil sa se spuna ca, in masura in care nu sunt expresia unor aspiratii perene ale poporului roman, dispozitiile declarate nerevizuibile de art. 148 al Constitutiei, au caracterul unor simple deziderate, oricand revizuibile prin aplicarea procedurii prevazute da articolul ei 147.

O problema distincta de cele examinate mai sus se pune in legatura_cu acele dispozitii prin care se interzice declansarea procedurii de dezbatere si adoptare a unor legi de revizuire a constitutiei, atunci cand anumite situatii exceptionale s-au produs², in acest caz, este vorba de interdictii care nu au nimic comun cu preocuparea de a impune generatiilor urmatoare conceptiile politice ale generatiei actuale, ci tot ceea ce se urmareste prin intermediul lor este de a impiedica revizuiri constitutionale facute sub presiunea unor evenimente de natura sa influenteze desfasurarea normala a lucrarilor parlamentului (de exemplu, art,89 al Constitutiei franceze prevede ca procedura de revizuire nu poate avea loc in cazurile in care s-a adus atingere integritatii teritoriului; art. 148,3 al Constitutiei Romaniei din 1991 precizeaza: "Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu si nici in timp de razboi' etc.) sau care ar putea duce la luarea unor masuri susceptibile de a fi dezavuate intr-un viitor apropiat (de exemplu, art.60, 4 al Constitutiei noastre prevede: "Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament, in aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organiee'). intrucat asemenea interdictii au ca scop asigurarea conditiilor necesare pentru o temeinica si independenta dezbatere a unei probleme capitale, cum este cea a revizuirii constitutiei, ele nu pot fi in nici un caz socotite simple deziderate, ci constituie reguli juridice pe deplin angajante.-