Partidele politice

PARTIDELE POLITICE

Notiune

In societatea moderna partidele politice s-au impus ca realitati incontestabile. Procesul aparitiei lor trebuie privit in stransa corelatie cu aparitia si dezvoltarea parlamentarismului, deci cu ideea de reprezentare in viata publica. In ansamblul institutiilor unei societati cele mai apropiate pot fi considerate statul si partidele politice care desigur nu trebuie confundate.

In explicarea partidelor politice se impune mai intai clarificarea locului si rolului lor in cadrul asociatiilor. Firesc, in catalogul libertatilor publice este prezenta libertatea de asociere. Dar asocia 424h74e tii se pot infiinta nu numai in exercitiul acestei libertati. Putem constata cel putin doua mari categorii de asociatii: a) cele create in baza dreptului de asociere, ca drept fundamental cetatenesc; b) cele create pe temeiuri contractuale (societati, fundatii, regii, asociatii economice) sau in exercitarea libertatii comertului (art. 135 alin. 2 litera "a" din Constitutie). Asa vazute lucrurile vom observa ca partidele politice se incadreaza in prima categorie de asociatii iar acest lucru nu este lipsit de semnificatii juridice, lor aplicandu-li-se prioritar regimul juridic constitutional. Cat priveste incadrarea partidelor in cadrul asociatiilor ea rezulta evident din definitiile formulate.

Stabilirea conceptului de partid politic este necesara pentru explicarea, interpretarea si desigur aplicarea unor prevederi constitutionale si legale. Constitutia utilizeaza notiunile de: partide politice in art. 8 (2), art. 40 (2, 3), in art. 73 (3) litera "b", in art. 146 litera "k"; partide in art. 40 (2), in art. 84 (1), in art. 103 (1); sindicate in art. 9; alte forme de asociere in art. 40 (1); organizatii in art. 40 (2), art. 62 (2); asociatii in art. 40 (4); configuratie politica in art. 64 (5). Asemenea notiuni sunt intalnite si in legi, iar legile electorale au resimtit nevoia de a arata uneori ca "organizatiile minoritatilor nationale.se considera similar formatiunilor politice, daca propun liste de candidati din partea minoritatilor respective", sau ca "organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri sunt echivalente juridic, in ce priveste operatiunile electorale, cu partidele politice".

Examinand prevederile constitutionale si legale se poate lesne observa ca numai partidele politice au anumite drepturi. Astfel: partidul politic care are majoritatea absoluta in Parlament sau, in lipsa acestei majoritati, partidele politice reprezentate in Parlament sunt consultate de catre Presedintele Romaniei atunci cand acesta desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru (art. 103 alin. 1 din Constitutie); candidaturile pentru alegerile parlamentare se propun pe liste de candidati numai de partide si alte formatiuni politice; partidele politice pot face coalitii electorale; numai partidele si formatiunile politice care participa la campania electorala pot primi, prin lege speciala, o subventie de la bugetul de stat (legislatia electorala).

Totodata, Constitutia stabileste pentru partidele politice anumite reguli. Aceste reguli cuprind precizari ale scopului partidelor (art. 8) sau cauzele care pot duce la declararea lor ca neconstitutionale (art. 40 alin. 2). Mai mult, Constitutia stabileste ca unele categorii de persoane nu se pot asocia in partide politice si anume: judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici, stabilite prin lege organica. (art. 40 alin 3).

In sirul prevederilor constitutionale si legale trebuie mentionate cele care privesc inregistrarea partidelor politice, cele care conditioneaza crearea unui partid de un numar minim de membri, cele care nu admit alegerea in autoritatile reprezentative a persoanelor carora le este interzisa asocierea in partidele politice (art. 37 alin. 1 din Constitutie).

Stabilirea conceptului de partid politic permite corecta interpretare a prevederilor art. 8 din Constitutie in sensul carora partidele politice contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor.

Definirea partidului politic se impune in ideea explicarii corecte a raporturilor partide - parlamente si mai ales a distinctiei ce trebuie facuta aici intre raporturile politice partid - alesi (deputat, senator) si raporturile juridice. Aceste distinctii sunt deosebit de importante in sistemele constitutionale care se fundamenteaza pe mandatul reprezentativ. Fara indoiala definirea partidului politic trebuie sa inceapa cu mentionarea faptului ca este o asociatie. Prin aceasta se exprima atat modul de formare (prin exercitarea de catre cetateni a dreptului de asociere) cat si componenta (este o grupare de cetateni, un colectiv).

Partidele politice sunt rezultatul asocierii libere a cetatenilor. Ca orice asociatie, partidul politic rezulta din exercitarea de catre cetateni a dreptului de asociere, ca manifestare libera a vointei lor de a se constitui intr-un partid. Aceasta trasatura rezulta expres si din art. 40 (1) al Constitutiei care stabileste ca "Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere". Prin asociere cetatenii devin membri de partid. Va trebui sa observam ca aceasta calitate prezinta interes aparte pentru definirea partidului politic, ea trebuind a fi deosebita de alte calitati, precum cele de aderenti si de simpatizanti.

Asocierea in partide politice este un drept al cetatenilor. In acest sens constitutiile se pronunta explicit. Astfel de prevederi identificam in constitutiile: Romaniei (art. 40), Germaniei (art. 9 si 21), Italiei (art. 18 si 49) etc. Fara a face din aceasta o regula universala, vom observa ca fata de scopul partidului politic (de a-si apropria puterea si a o exercita, de a guverna altfel spus), calitatea de cetatean pentru a fi membru al unui partid politic se impune. Aceasta pentru ca este indeobste recunoscut si admis ca participarea la guvernare este prin excelenta rezervata numai cetatenilor statului, deoarece ei sunt legati de destinele acestuia.

R.G. Schwartzemberg considera ca un partid politic este o organizatie durabila, structurata la nivel national si local, urmarind sa cucereasca si sa exercite puterea si cautand, in acest scop, sustinerea populara.

Partidele politice pot fi definite ca fiind asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste, pe baza unei platforme (program), si exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au, si-si afirma clar si deschis, vocatia si aptitudinea guvernarii.

Functii

P.P. Negulescu, aratand ca asocierea in partide este un fenomen social, scria ca intelegem mai bine formarea partidelor daca cercetam "motivele care pot sa determine hotararea cetatenilor de a-si indrepta activitatea politica pe un drum sau altul". Aceste motive, spune autorul, sunt numeroase, dar ele pot fi reduse la doua categorii: una de ordin logic, alta de ordin psihologic. Prima categorie priveste valoarea generala a ideilor lor in jurul carora se formeaza gruparile politice, iar a doua- folosul personal, pe care membrii lor pot sa-l traga, direct sau indirect, individual sau ca unitati ale unei categorii sociale.

Printre motivele si scopurile ce se mentioneaza in general ar fi si urmatoarele: asigurarea fericirii tuturor; contributia la dezvoltarea corpului social, usurandu-i si grabindu-i progresul; datoria de a conserva existenta politica a poporului; medierea intre corpul electoral si parlament; vointa de a exercita puterea etc.

Functiile partidelor politice sunt tot mai des inscrise chiar in constitutii. Sub acest aspect este interesant de subliniat ca ar fi o interpretare restrictiva a Constitutiei daca am considera ca partidele au numai acele functii prevazute expres in textul constitutional. Art. 8 din Constitutia Romaniei stabileste ca partidele politice contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Aceasta functie esentiala se dimensioneaza in raport de valorile democratiei constitutionale astfel cum sunt ele definite indeosebi prin art. 1 si art. 8, precum si prin intreg titlul II al Constitutiei.

Categorii

Orice incercare de a clasifica partidele politice si mai ales de a incadra un caz concret intr-o categorie sau alta implica un mare risc teoretic si ramane permanent discutabila. Aceasta pentru cel putin doua motive: primul este rezultatul diversitatii fenomenului; al doilea motiv rezulta din evolutia partidelor politice, atat in general cat si in concret. In aceasta evolutie nuantele politice si denumirile acestora au cunoscut si cunosc o fireasca schimbare pentru ca lupta pentru putere, ea insasi, are specificul ei in fiecare etapa si in fiecare tara. De aceea, transformari, chiar spectaculoase, produse in viata unor partide politice fac dificila incadrarea lor intr-o anumita categorie si impun celui ce o face o anumita prudenta. Ca atare prezentarea categoriilor si variantelor de partide politice trebuie privita si retinuta cu o anumita doza de relativitate.

Se pot face diferentieri ale partidelor pe criteriul apartenentei si orientarii membrilor ce le compun si platformelor lor in: a) partide confesionale; b) partide regionale; c) partide nationale; d) partide de clasa; e) partide etnice. Aceasta clasificare este specifica perioadei aparitiei partidelor fiind corelata cu marile probleme ale fiecarei tari. Nu pot fi departajate aceste partide de formarea natiunilor si a statului modern.

a)     Partidele confesionale au drept criteriu de constituire credintele religioase. In mod deosebit sunt nominalizate in aceasta categorie partidele formate de protestanti si catolici in a doua jumatate a secolului XVI, Partidul Catolic din Belgia (1830), Partidul Popular Italian (constituit dupa primul razboi mondial). In conceptia lui P.P. Negulescu, partidele confesionale nu intrunesc conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca neaparat partidele politice.

b)    Partidele regionale sunt expresia unui "egoism local rau inteles" (P.P.Negulescu), reprezentand interesele locale ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale diferitelor parti ale uni teritoriu national neajuns inca la unificare. In aceasta categorie sunt nominalizate partidele din S.U.A. de la sfarsitul secolului XVIII, grupul parlamentar islandez din Marea Britanie pe programul caruia s-a constituit Partidul Islandez (1879).

c)     Partidele nationale au aparut in secolul XIX odata cu confirmarea principiului nationalitatilor. In aceasta categorie sunt nominalizate partidele din imperiul austro-ungar, Partidul National- Liberal din Prusia (1866-1870), Partidul "Popular" Slovac al lui Andrej Hlinka.

d)    Partidele de clasa, exprima interesele unei clase sociale. Au aparut in secolul XIX, iar in aceasta categorie sunt nominalizate partidele socialiste, partidele agrariene, partidele taranesti.

e)     Partidele etnice sunt specifice continentului african, avand in vedere ca aici formarea natiunilor nu a precedat formarea statelor independente ci formarea statelor a fost considerata de catre conducatorii africani ca fiind cel mai bun mijloc pentru crearea natiunilor.

Un alt criteriu folosit pentru clasificarea partidelor in: partide democratice, partide liberale, partide conservatoare, partide social- democratice, partide de stanga, partide de centru, partide de dreapta este cel al cailor folosite pentru rezolvarea marilor probleme precum: raporturile dintre individ si societate; raporturile dintre stat si compartimentele sale; raporturile dintre stat si biserica. Enumerarea este evident exemplificativa si incompleta. Integrarea intr-o categorie sau alta este dificila. Potrivit lui Francois Borella distinctia politica intre dreapta si stanga s-a nascut in Franta in 1789 in legatura cu discutia privind puterea politica a regelui in viitoarea constitutie.

Exigente juridice

Fata de rolul partidelor politice in mod firesc se impun anumite exigente constitutionale si legale in materie. Trebuie precizate cel putin doua exigente.

A. Sporirea rolului partidelor politice, marea lor forta de influentare a electoratului si de aici determinarea continutului si trasaturilor guvernarii, nu pot ramane fara importante semnificatii de ordin juridic si statal. De aceea intr-un stat de drept si democratic consacrarea prin constitutie a unor reguli privind partidele politice devin obligatorie. Astazi recunoasterea lor constitutionala devine o regula de baza. Constitutia trebuie sa exprime juridic scopurile partidelor politice si coordonatele in care se pot organiza si functiona.

Constitutia Romaniei, intrata in vigoare in anul 1991, reglementeaza partidele politice in mai multe articole. Textele de baza raman cele din art. 8 potrivit caruia:

a)         Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale; b) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei", precum si din art. 40 potrivit caruia: a) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere. b) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept a suveranitatii, a independentei Romaniei sunt neconstitutionale; c) Nu pot face parte din partidele politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabiliti prin lege organica; d) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.

Sintetizand, putem spune ca prin Constitutie s-a consacrat principiul liberei creari si activitati a partidelor, intr-un sistem pluralist.

B. Dispozitiile constitutionale trebuie sa fie detaliate printr-o lege a partidelor politice. Legea trebuie sa contina obligatia ca prin statutul care-l prezinta cu prilejul inregistrarii sa se specifice explicit calitatea de partid politic. Astfel sa existe obligatia legala ca la inregistrare asociatiile sau organizatiile ce vor sa se organizeze ca partide politice sa declare oficial si expres acest lucru. Este cunoscut ca nu rareori unele partide nu au in denumirea lor termenii partid. De aceea o dispozitie legala ar sprijini stabilirea naturii unor asociatii, organizatii, formatiuni, ligi sau uniuni.