Sistemul electoral

SISTEMUL ELECTORAL

Relatiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputatilor, senatorilor, sefului de stat si autoritatilor locale sunt reglementate de dreptul constitutional, deoarece prin continutul lor sunt relatii constitutionale, adica apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Normele juridice care reglementeaza aceste relatii sociale, formeaza o institutie distincta a dreptului constitutional, ele gasindu-se inscrise atat in Constitutie cat si in legea electorala.

Aceste norme juridice denumite si norme electorale sunt amanuntit cercetate in literatura juridica, consecinta fireasca a importantei lor in sistemul de drept si faptului ca in 949e46j dica direct si eficient caracterul democratic sau nedemocratic al unui sistem constitutional. Aceste norme sunt cercetate fie sub denumirea de sistem electoral, fie sub cea de drept electoral, fie sub alte denumiri.

Normele electorale stabilesc care sunt drepturile electorale, conditiile ce trebuie sa fie indeplinite de o persoana pentru a fi beneficiarul acestora, precum si garantiile ce fac efectiva exercitarea lor. Normele juridice electorale stabilesc obligatiile organelor de stat in legatura cu alegerile, regulile de organizare si desfasurare a alegerilor, precum si cele de stabilire, centralizare si comunicare a rezultatelor votarii. In examinarea sistemului electoral romanesc actual, avem in vedere dispozitiile constitutionale (indeosebi art. 36, 62, 81, 121), ale Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, ale Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, ale Legii nr. 7o/ 1991 privind alegerile locale, cu modificarile ulterioare.

SCRUTINUL

In orice sistem electoral  se pune problema de a sti cum se repartizeaza mandatele in Parlament, tinand cont de voturile obtinute. Alegerea modalitatii de distribuire a mandatelor este plina de semnificatii politice cu consecinte foarte diferite si nuantate mai ales cat priveste partidele politice. In explicarea acestora notiunea de scrutin este deosebit de utila. Prin scrutin (de la latinescul scrutinium), se intelege de fapt modalitatea in care alegatorii desemneaza deputatii, senatorii, consilierii etc. Astazi in regimurile constitutionale se practica doua tipuri de sisteme electorale, diferite prin modul de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar si sistemul reprezentarii proportionale.

Sistemul majoritar este sistemul in care sunt alesi candidatii care au obtinut cel mai mare numar de voturi. El cunoaste doua variante si anume: uninominal sau de lista si in unul sau doua tururi.

Categorii de scrutin

a)     Scrutinul uninominal

Presupune ca alegatorul sa voteze pentru un singur candidat, intr-o circumscriptie electorala. Este practicat in tara noastra la alegerea primarilor comunelor si oraselor. Teritoriul tarii se organizeaza in atatea circumscriptii electorale cate   mandate sunt (corespunzator numarului de deputati, senatori). In mod firesc circumscriptiile electorale sunt mai mici decat unitatile administrativ-teritoriale, iar alegatorul voteaza un candidat, raportul de reprezentare fiind clar definit sub toate elementele sale de continut.

Avantajele si dezavantajele scrutinului uninominal sunt:

- Scrutinul uninominal, prin faptul ca fiecare circumscriptie electorala desemneaza un singur reprezentant, se caracterizeaza prin simplitate.

- Creeaza, macar aparent, posibilitatea unei legaturi stranse intre ales si alegatori. Desigur aceasta legatura devine si ea discutabila in sistemele fondate pe mandatul reprezentativ.

- Scrutinul uninominal conduce la o majoritate parlamentara stabila, situatie profitabila tehnicilor de guvernare.

- Datorita numarului mare de circumscriptii electorale, scrutinul uninominal implica mari cheltuieli cu operatiunile electorale si cu structurile care organizeaza si conduc aceste operatiuni.

- Scrutinul uninominal implica cheltuieli mari pentru candidati in scopul sustinerii campaniei electorale, astfel incat in mod cert favorizeaza pe cei care le pot suporta.

- Parlamentul rezultat prin scrutinul uninominal este mai mult un corp de elita, micsorandu-se evident caracterul politic.

- Scrutinul uninominal nu este procedeul optim pentru exprimarea pluralismului politic. El poate genera o stare conflictuala extrem de periculoasa prin faptul ca asigura ca partidul ce are o majoritate relativa a optiunilor sa detina o majoritate absoluta a mandatelor.

- Scrutinul uninominal sprijina tendinta de centralizare.

b) Scrutinul de lista               

Presupune ca alegatorul sa aleaga mai multi candidati, sa voteze deci pentru o lista de candidati. In cazul scrutinului de lista, circumscriptiile electorale sunt foarte intinse teritorial, de regula ele identificandu-se cu unitatile administrative. Este sistemul adoptat si de legislatia electorala romaneasca. In acest sistem partidele politice joaca un rol mai important si scrutinul este mai mult o optiune politica decat alegerea unui om, alegatorul alege o lista si nu un candidat.

Avantajele si dezavantajele scrutinului de lista sunt:

- Scrutinul de lista presupune ca propunerile de candidati sa fie facute numai de partide si formatiuni politice.

- Scrutinul de lista presupune anumite conditionari legate de realizarea unui procent minim (pragul electoral) ce trebuie intrunit la nivel national. Aceasta inseamna ca partidele si formatiunile politice cu numar mai mic decat procentul minim nu vor primi nici un mandat, desi s-ar putea ca ele sa aiba personalitati de prestigiu, avantajandu-se insa partidele ale caror platforme sunt mai larg receptate de catre electorat.

- Scrutinul de lista presupune ruperea legaturii dintre ales si alegatorii sai, acestia din urma votand o lista cu numeroase persoane si, deci, in final, programul unui partid si nu un candidat.

- Variantele scrutinului de lista reprezinta numeroase dificultati procedurale, presupunand o serie de calcule si operatiuni la nivelul local si national, uneori greu de asimilat de catre electorat, care pot favoriza numeroase contestatii si intampinari din partea formatiunilor politice ce s-ar considera neindreptatite.

ORGANIZAREA SI DESFASURAREA ALEGERILOR

Stabilirea datei alegerilor este operatiunea cu care debuteaza organizarea si desfasurarea alegerilor. In practica electorala s-a impus ca data alegerilor se stabileste cu cel putin 60 de zile inaintea votarii. Uneori aceasta durata poate fi si de 45 de zile.

Stabilirea numarului, delimitarea si numerotarea circumscriptiilor electorale este a doua etapa in pregatirea alegerilor. Circumscriptiile electorale constituie cadrul organizatoric teritorial in care se desfasoara operatiunile de alegere. Numarul circumscriptiilor electorale depinde de scrutinul practicat. Scrutinul uninominal presupune un numar mai mare de circumscriptii, adica un numar egal cu cel al celor ce urmeaza a fi alesi in ideea ca o circumscriptie electorala desemneaza un deputat sau, dupa caz, un senator ori consilier. Scrutinul de lista, potrivit caruia fiecare circumscriptie electorala desemneaza mai multi deputati sau, dupa caz, senatori ori consilieri, presupune un numar mai mic de circumscriptii. Circumscriptia electorala se identifica sub aspectul intinderii teritoriale cu chiar unitatea administrativa.

Numerotarea circumscriptiilor electorale se poate realiza fie prin lege (pentru alegerile parlamentare) fie de catre autoritatile publice desemnate de lege (Guvernul, de exemplu), ea fiind deosebit de utila in efectuarea si inregistrarea operatiunilor electorale. Stabilirea numarului celor ce urmeaza a fi alesi in fiecare circumscriptie electorala revine autoritatilor stabilite de lege si dupa criteriile legale.