Alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale

Alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale

Compensarea

Compensarea este o modalitate speciala de stingere a obligatiilor fiscale care intervine in situatia in care acelasi contribuabil, persoana fizica sau juri­dica, are, pe de o parte, obligatii de plata la buget, iar pe de alta parte, are de primit sume platite in plus, de rambursat ori de restituit, dupa caz, de la buget.

Prin compensare se sting creantele fiscale cu creantele debitorului, re­pre­zentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concu­renta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calita­tea de creditor, cat si cea de debitor al aceluiasi buget.

Compensarea obligatiilor fiscale datorate de debitor cu creantele aces­tuia se face de auto 838e45i ritatea competenta, la cererea debitorului, sau inainte de restituirea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz, in ordinea prevazuta la art. 110 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.

Compensarea din oficiu poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul terme­nului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse com­pen­sarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in care acestea sunt lichide si exigibile: organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce.

Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compen­sarii luate in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:

a) bugetul de stat;

b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;

c) bugetul asigurarilor sociale de stat;

d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

e) bugetul asigurarilor pentru somaj.

In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si penalitatile de intar­ziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data stingerii este pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire.

In cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compen­sare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa in cererea de compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se recalcu­leaza pentru diferenta ramasa de la data inregistrarii cererii de compensare.

Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.

Scaderea pentru cauze de insolvabilitate

Este o modalitate speciala de stingere a obligatiilor fiscale care consta in scaderea (scoaterea) din evidenta a acestora atunci cand debitorul se gaseste intr‑una dintre situatiile de insolvabilitate prevazute de lege:

‑ debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;

‑ dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului, raman de­bite neachi­tate;

‑ debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;

‑ debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si, la aces­tea ori in alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se gasesc venituri sau bunuri urma­ribile;

‑ cand, potrivit legii, debitorul, persoana juridica, isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii fiscale.

Organele competente sa constate starea de insolvabilitate sunt organele de execu­tare prevazute de O.G. nr. 92/2003, care vor urmari si daca nu exista alte persoane responsabile potrivit legii.

In vederea declararii debitelor in stare de insolvabilitate, organele de executare au o serie de obligatii:

‑ sa verifice la domiciliul sau la sediul debitorului, precum si in alte locuri despre care au informatii, situatia materiala a acestora;

‑ sa solicite informatii in vederea identificarii domiciliului sau sediului debi­to­rului, de la compartimentele de evidenta a populatiei din cadrul Ministerului de Interne, de la oficiile registrului comertului sau de la instantele jude­catoresti;

‑ sa solicite relatii cu privire la situatia materiala a debitorului de la unita­tile sau de la persoanele fizice unde acesta si‑a desfasurat activitatea profe­sio­nala sau lucra­tiva in ultimii 3 ani;

‑ sa solicite relatii de la organele de executare in a caror raza teritoriala s‑a nascut debitorul si de la cele in a caror raza teritoriala acesta a avut ulti­mul domiciliu, precum si de la organele de executare in a caror raza terito­riala ori evidenta se afla sucursale, filiale sau puncte de lucru ale debitorului;

‑ sa solicite informatii societatilor bancare la care debitorul a avut sau are conturi deschise.

Procesul verbal de constatare a insolvabilitatii se supune spre aprobare condu­cato­rului organului de executare, care va dispune, printr‑o rezolutie da­tata, scoaterea crean­tei din evidenta curenta si trecerea acesteia intr‑o evi­denta separata, iar in cazul in care considera ca investigatiile sunt incom­plete, dispune masuri de completare a dosarului.

In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urma­ribile dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de executare vor lua masurile necesare de redebitare a sumelor si de executare silita.

Organele de executare sunt obligate sa urmareasca situatia debitorilor pe toata durata prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, inclusiv in cazul in care cursul acesteia este suspendat sau intrerupt.

Verificarea situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, cand este necesar investigatiile prevazute de lege. Dupa indeplinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, creantele ramase nerealizate urmeaza a fi scazute din evidentele organului de executare.

Deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si faliment

In ipoteza contribuabililor care au calitatea de comerciant, prin art. 172 din Ordo­nanta Guvernului nr. 92/2003 a fost reglementata o modalitate speciala de stin­gere a creantelor bugetare.

Astfel, organul de executare este in drept ca pentru creantele bugetare da­to­rate de comercianti, societati comerciale, cooperative de consum ori coo­perative mestesu­garesti sau persoane fizice sa ceara instantelor judeca­toresti competente inceperea pro­cedurii reorganizarii judiciare si a falimen­tului, in conditiile legii.

Cererile organelor de executare privind inceperea procedurii reorganizarii judi­ciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scu­tite de con­sem­narea vreunei cautiuni.

Anularea

Anularea reprezinta o modalitate speciala de stingere a obligatiilor buge­tare izvo­rate din acte juridice cu caracter general sau din dispozitii individuale.

Astfel, prin asa‑numita amnistie fiscala, obligatiile bugetare care revin debi­to­ri­lor, inclusi intr‑o anumita categorie, se sting prin efectele unor acte juridice nor­mative.

Spre exemplu, potrivit art. 173 din O.G. nr. 92/2003, in cazuri excep­tio­nale, pentru motive temeinice (cum sunt cala­mi­tatile naturale, starea de ne­ce­sitate si altele asemenea), Guvernul respectiv autoritatile deliberative locale, pot aproba prin hota­rare anularea unor creante fiscale.

De asemenea, potrivit art. 173 din O.G. nr. 92/2003: "Creantele fiscale restante la data de 31 decembrie 2002 mai mici de 100.000 lei se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor bugetare care pot fi anulate".

In acelasi registru, art. 169 din O.G. nr. 61/2002 statua: "Sumele repre­zen­tand taxa pe valoarea adaugata datorate de catre autoritatile adminis­tratiei publice locale pentru prestari de servicii constand in inchirieri si/sau concesiuni de bunuri imobile, care pana la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor si nu au fost achitate la bugetul de stat, se anuleaza, inclusiv majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere aferente".

Anularea obligatiilor bugetare poate privi si obligatii individuale strict de­ter­­mi­nate. Astfel, in situatiile in care cheltuielile de executare exclusiv cele pri­vind comu­ni­carea prin posta sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, con­ducatorul organului de execu­tare poate aproba anu­larea debitelor respective. Chel­tuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.

Anularea atrage scaderea definitiva a debitelor din evidentele organelor de exe­cutare.