Datoria publica

I

1. Notiuni generale

1.1. Reglementare juridica

1.2. Importanta si necesitate

1.3. Notiune si terminologie.

2. Formele datoriei publice

2.1. Datoria publica guvernamentala

2.1.1. Contractarea datoriei publice guvernamentale

2.1.2. Rambursarea datoriei publice guvernamentale

2.1.3. Tehnici juridice de asigurare a rambursarii

2.1.4. Gestionarea datoriei publice guvernamentale

2.2. Datoria publica locala

2.2.1. Aprobare adatorie publice locale

2.2.2. Contractarea datoriei publice locale

2.2.3. Instrumentele datoriei publice locale

2.2.4. Fondul de risc

2.2.5. Imprumuturile din contul curent general al Trezoreriei statului

2.2.6. Gestionarea si raportarea datoriei publice locale

1. Notiuni generale.

1.1. Reglementare juridica

Reglementarea juridica, pe categorii de bugete

1.1.1. Reglementari financiare. Dreptul comun in domeniu il constituie Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publica[1].

Datoria publica locala este reglementata de Legea nr. 273/2006 cu privire la finantele publice locale, precitata, in completare, aplicandu-i-se dispozitiile OUG. nr. 64/2007, ca drept comun in domeniu.

Aplicarea uniforma a acestor reglementari are la baza Normele metodologice de aplicare emise in temeiul dispozitiilor art. 12 din OUG. nr. 64/2007.

1.2.1. Reglementari de drept comun. Acordurile de imprumut public, precum si cele de garantare a acestora, esentialmente, acte juridice de factura contractuala, sunt supuse reglementarilor de drept substantial sub a caror incidenta intra - interne sau internationale - dupa caz.

Domeniul legii. OUG. nr. 64/2007 si Legea nr. 273/2006 constituie doar cadrul general cu privire la datoria publica si contine doar principiile administrarii acesteia. Legiuitorul a retinut in noua reglementare - OUG. nr. 64/2007 - in raport cu cele precedente[2], atat cat permite caracterul imperativ al finantelor publice.

1.2. Importanta si necesitate. Imprumuturile publice reprezinta o componenta structurala fundamentala a finantelor publice moderne, teoria si practica imprumutului public revendicandu-si statutul de disciplina de studiu de sine statatoare.

Imprumuturile publice sunt integreate echilibrului bugetar, reglementat la art. 13 din Legea finantelor publice, ce impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetului respectiv. Cum resursele fiscale, de regula, sunt insuficiente pentru satisfacerea integrala a nevoilor publice programate, statele au conceput mijloace juridice acoperitoare.

Avantaje si dezavantaje

Imprumutul public reprezinta un mijloc de completare a fondurilor banesti cu destinatie publica si a devenit un fenomen cu o dinamica accelerata in toatele statele, beneficiind de o reglementare juridica actuala, moderna, in raport cu dispozitiile institutiilor comunitare abilitate.

Avantajele imprumutului public rezulta din:

- consolidarea patrimoniului statului cu valorile reale create prin intrebuintarea sumelor de bani imprumutate;

- incurajarea economiilor banesti si activarea capitalurilor particulare, inlesnind astfel plasarea capitalului autohton in economia nationala.

Dezavantajele acestuia rezulta din:

- angajarea generatiilor viitoare, acestea fiind obligate sa suporte cheltuielile de rambursare contractate, mai ales, pe termene indelungate;

- reducerea capitalului particular circulant din economia nationala si implicit impiedicarea procesului normal de dezvoltare a productiei, influentarea cresterii si micsorarii capacitatii contributive a cetatenilor;

- reducerea consumului, fapt ce conduce la scaderea cererii si, implicit, a productiei..

Scopul pentru care acestea sunt contractate trebuie sa se inscrie in limitele legii (art. 4 din Ordonanta privind datoria publica.:

1.3. Notiune si terminologie.

Coceptual, se impune a diferentia intre: imprumut public, credit public, datorie publica, serviciul datoriei publice.

Terminologie: imprumut public, datorie publica, serviciul datoriei publice.

1.3.1. Imprumut si credit public. Intre imprumut public si credit public exista o sinonimie[3], acestea putand fi folosite cu acelasi inteles indomeniul supus analizei aici. Creditul public este integrat creditului lato sensu, cei mai multi autori abordand, ca punct introductiv, in abordarea imprumutului public, notiunea de credit, creditul in general. Cuvantul public atasat cuvantului credit are semnificatia de a-l separa de creditul privat, unul dintre criteriile de detasare fiind "calitatea debitorului", aici, statul sau autoritatile administratiei publice locale, direct sau indirect, in cazul garantiilor asumate de acestea pentru garantarea imprumuturilor contractate de enitatile prevazute de lege.

De remarcat ca in legea speciala - OUG. nr. 64/2007 - nu avem o definitie a imprumutului public si nici a speciilor acestuia - imprumutul de stat (guvernamental, in legea noua) si imprumutul public local- legea operand cu notiuni direct legate de gestiunea datoriei publice. Imprumutul de stat este actul juridic - contract, acord, tratat etc. prin care statul, prin autoritatile publice abilitate, de regula, Ministerul Economiei si Finantelor, obtine fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare pe care se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu accesoriile acestora si cu alte costuri, in perioada specificata".

Creditul public local actul juridic - contract, acord, tratat etc. prin care autoritatile administratiei publice locale obtin fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare pe care se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu accesoriile acestora si cu alte costuri, in perioada specificata".

In lege sunt utilizate expresiile de "finantare rambursabila angajata pe baze contractuale" si "finantare rambursabila garantata" in locul celei de imprumut public si imprumut garantat.

1.3.2. Datoria publica este un concept legat de creditul public, cu care nu se confunda, avand semnificatia proportiei cantitative, a cuantificarii imprumuturilor publice, fiind o rezultanta a acestora. In acceptiunea legii, datoria publica semnifica "totalitatea obligatiilor de natura datoriei publice guvernamentale si locale" (art. 2 lit. c, OUG. nr. 64/2007). Datoria publica (a Romaniei) este rezultanta imprumuturilor de stat si a celor contractate de autoritatile administratiei publice locale, cu mentiunea ca acestea din urma nu reprezinta datorii sau raspunderi ale Guvernului, serviciul aferent acestora realizandu-se exclusiv din veniturile cu care au fost garantate imprumuturile.

OUG. nr. 64/2007 reglementeaza aceasta dimensiune, cu alte cuvinte, aspectele strict financiare si bugetare. Aspectele strict juridice vizand actele juridice de imprumut si de garantie vor fi supuse reglementarilor incidente, altele decat cele sus mentionate.

Datoria publica are doua componente:

a. datoria publica guvernamentala - " totalitatea obligatiilor statului la un moment dat, provenind din finantarile rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul Economiei si Finantelor, conform dispozitiilor Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007";

b. datoria publica locala - "totalitatea obligatiilor unitatilor administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finantarile rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de catre autoritatile administratiei publice locale, conform dispozitiilor Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007 si ale Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale".

Datoria publica este cea rezultand din finantari rambursabile directe (imprumutul public al statului si al autoritatilor administratiei publice locale) cat si din finantari rambursabile garantate. Asadar, se impune a preciza, in continuare, notiunea de garantie asumata de stat sau de autoritatile administratiei publice locale, cu privire la finantarile rambursabile contractate la care cele doua reglementari fac trimitere.

Garantia este angajamentul asumat in numele si in contul statului de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, sau de catre unitatile administrativ-teritoriale, prin autoritatile administratiei publice locale, in calitate de garant, de a plati la scadenta obligatiile neonorate ale garantatului, in conditiile Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007;

Garantatul este persoana juridica pentru care se prevede ca rambursarea finantarii garantate de stat sa se faca din veniturile proprii, fara a afecta bugetul de stat, sau, in cazul garantiilor acordate unitatilor administrativ-teritoriale, se prevede ca rambursarea sa se faca din bugetele locale, precum si din veniturile operatorilor economici si ale serviciilor publice din subordinea unitatilor administrativ-teritoriale care beneficiaza de garantiile acordate de catre acestea, pentru care se prevede ca rambursarea sa se faca din surse proprii.

1.3.3. Serviciul datoriei publice semnifica "totalitatea sumelor reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri aferente datoriei publice provenind din finantarile rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, ori de catre unitatile administrativ-teritoriale, prin autoritatile administratiei publice locale, pentru o perioada determinata"

2. Formele datoriei publice. Imprumuturile contractate de stat si de autoritatile administratiei publice locale in nume propriu sau de alte persoane juridice cu garantia acestora, pot fi:

Forme

- imprumuturi interne contractate de stat;

- imprumuturi externe contractate de stat;

- imprumuturi garantate de stat (interne/externe);

- imprumuturi interne contractate de autoritatile administratiei publice locale;

- imprumuturi externe contractate de autoritatile administratiei publice locale;

- imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale (interne/externe).

Clasificare

Sintetizand, avem:

a. in raport cu imprumutatul:

imprumuturi guvernamentale (de stat);

- imprumuturi locale (ale unitatilor administrativ-teritoriale);

b. in raport cu imprumutatorul:

- interne (capital autohton);

- externe (capital extern);

c. in raport cu obligatiile pe care le nasc:

- directe (obligatii directe, definitive in sarcina imprumutatului);

- indirecte (garantiile - emise de MEF sau AAPL, deoarece obligati direct cu privire la imprumut vor fi garantatii).

. Datoria publica guvernamentala

2.1.1. Contractarea datoriei publice guvernamentale

Scopul legiferat

Guvernul este autorizat sa angajeze in numele si in contul statului obligatii de natura datoriei publice guvernamentale numai prin Ministerul Economiei si Finantelor, in urmatoarele scopuri:

- finantarea deficitului bugetului de stat, finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurarilor sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie, finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat din exercitiul curent;

- refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale;

mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Economiei si Finantelor, in conformitate cu criteriile prevazute in normele metodologice elaborate de MEF si MIRA;

- finantarea pe baza de lege a unor programe/proiecte sau a altor necesitati prioritare pentru economia romaneasca - aici, beneficiarii garantiilor de stat, precum si subimprumutatii se stabilesc, pentru fiecare caz in parte, prin lege, numai dupa obtinerea avizului din partea Comitetului Interministerial de Finantari, Garantii si Asigurari.

Autoritatile administratiei publice centrale nu pot fi beneficiari ai garantiilor de stat sau ai subimprumuturilor acordate de catre Ministerul Economiei si Finantelor.

Pe parcursul unui an, Ministerul Economiei si Finantelor contracteaza imprumuturi guvernamentale, pentru scopurile precizate mai sus, independent de evolutia disponibilitatilor existente in contul curent general al Trezoreriei Statului si de evolutia veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat in decursul acelui an.

Finantarile rambursabile contractate de la organismele financiare internationale destinate finantarii deficitului bugetului de stat se aproba prin hotarare a Guvernului.

Modalitatea de aprobare a operatiunilor de contractare a datoriei publice guvernamentale se stabileste prin norme emise in aplicarea ordonantei de urgenta nr. 64/2007.

. Rambursarea datoriei publice guvernamentale

Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezinta o obligatie a statului neconditionata si irevocabila de plata a capitalului, dobanzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente finantarilor rambursabile angajate sau garantate. Cheltuielile privind serviciile prestate de agentiile de rating pentru evaluarea riscului de tara, comisioanele, dobanzile, valoarea discontului si alte cheltuieli legate de angajarea finantarilor rambursabile in numele si contul statului vor fi platite din bugetul de stat.

Surse de plata

In vederea platii serviciului datoriei publice guvernamentale, se acorda autorizare bugetara permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Sursele de plata pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, dupa caz, urmatoarele:

a) disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului;

b) finantarile rambursabile angajate in numele statului pentru refinantarea datoriei publice guvernamentale;

c) cheltuielile prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat;

d) sumele incasate de Ministerul Economiei si Finantelor de la subimprumutati, in baza acordurilor incheiate cu acestia, cu respectarea conditiilor acordurilor prin care au fost angajate finantarile rambursabile;

e) sumele prevazute in bugetele persoanelor juridice care au contractat finantari rambursabile cu garantia statului;

f) fondul de risc constituit la Ministerul Economiei si Finantelor pentru situatiile in care garantatii/subimprumutatii nu isi onoreaza obligatiile prevazute in acordurile incheiate cu Ministerul Economiei si Finantelor;

g) alte surse, in conditiile legii.

BNR, agent pe contul statului

Banca Nationala a Romaniei, in baza conventiilor incheiate cu Ministerul Economiei si Finantelor, poate actiona ca agent al statului in rambursarea datoriei publice guvernamentale contractate in alta moneda decat moneda nationala, precum si in organizarea licitatiilor de titluri de stat pe piata interna.

Pentru activitatile derulate de catre Banca Nationala a Romaniei sus mentionate, in calitate de agent al statului pentru rambursarea datoriei publice guvernamentale si pentru plasarea catre terti a emisiunilor de titluri de stat, Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat sa plateasca comisioane din bugetul de stat, al caror cuantum este stabilit prin conventie intre cele doua parti.

Tehnici juridice de asigurare a rambursarii datoriei publice

Fondul de risc, "garantie" a rambursarii.

2.3.1.1. Fondul de risc pentru datoria publica guvernamentala. Pentru imprumuturile guvernamentale directe, rambursarea se va asigura din sumele prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau din garantiile care care insotesc aceste imprumuturi.

Pentru subimprumuturi, cat si pentru garantiile emise de stat, prin Ministerul Economiei si Finantelor, in conditiile sus mentionate, se constituie Fondul de risc pentru datoria publica guvernamentala. Este un fond legal, avand regimul prevazut de lege.

Sursele fondului de risc sunt:

a) sumele incasate sub forma de comisioane de la subimprumutati/garantati de stat;

b) sumele incasate de la subimprumutati/garantati de stat, reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri aferente finantarilor rambursabile garantate sau subimprumutate de stat, platite de Ministerul Economiei si Finantelor in numele garantatului ori al subimprumutatului;

c) dobanzi la disponibilitatile aflate in contul fondului de risc;

d) majorari de intarziere, la nivelul celor prevazute pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale, aplicate pentru neplata in termen de catre subimprumutati sau garantati de stat a comisioanelor la fondul de risc si, respectiv, a ratelor scadente, a dobanzilor, a comisioanelor si a altor costuri aferente finantarii rambursabile;

e) sume recuperate conform legii;

f) fonduri alocate de la bugetul de stat in acest scop.

Sumele aflate in fondul de risc sunt destinate achitarii obligatiilor aferente garantiilor de stat si subimprumuturilor, in cazul in care subimprumutatii sau garantatii de stat nu dispun la scadenta de resurse financiare proprii pentru achitarea obligatiilor de plata.

Fondul de risc se gestioneaza de catre Ministerul Economiei si Finantelor, in conditiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avandu-se in vedere siguranta, lichiditatea si rentabilitatea fondurilor.

Disponibilitatile aflate in fondul de risc la sfarsitul anului se regularizeaza cu bugetul de stat in limita sumelor alocate din acest buget. Disponibilitatile ramase in fondul de risc la sfarsitul anului dupa regularizarea cu bugetul de stat se reporteaza in anul urmator cu aceeasi destinatie.

Nivelul comisionului la fondul de risc datorat de unitatile administrativ-teritoriale se stabileste la un nivel inferior celui calculat in conformitate cu procedurile prevazute in normele metodologice, prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor si reformei administrative, dupa consultarea prealabila a Comitetului pentru finante publice locale, infiintat in temeiul Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale.

Titluri executorii in sfera datoriei publice

2.3.1.2. Calitatea de titlu executoriu a inscrisurilor intocmite de directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, prin care se individualizeaza sumele platite in contul subimprumutatilor sau garantiilor de stat.

Sumele platite la scadente de Ministerul Economiei si Finantelor, in calitate de imprumutat sau garant, in contul subimprumutatilor[4] sau garantatilor de stat ca urmare a lipsei disponibilitatilor financiare ale acestora, reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri, comisioanele datorate si neachitate la fondul de risc de catre acestia, precum si majorarile de intarziere aferente acestor categorii de debite se recupereaza conform legislatiei in vigoare privind colectarea creantelor fiscale de catre organele fiscale in a caror raza teritoriala isi au domiciliul fiscal subimprumutatii sau garantatii de stat, in baza inscrisurilor intocmite de directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, prin care se individualizeaza sumele de recuperat si care constituie titluri executorii. In cazul in care instantele judecatoresti s-au pronuntat asupra acestor sume, executarea silita se efectueaza in temeiul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Cu sumele recuperate in conditiile prezentului articol se reintregeste disponibilul fondului de risc pentru datoria publica guvernamentala.

Notiune

2.1.4. Gestionarea datoriei publice guvernamentale. In procesul de administrare a datoriei publice guvernamentale, Ministerul Economiei si Finantelor are ca obiectiv asigurarea necesitatilor de finantare guvernamentala in conditiile minimizarii costurilor pe termen lung si limitarii riscurilor implicate.

In cazul operatiunilor de administrare a riscurilor aferente oligatiilor de natura datoriei publice guvernamentale, Ministerul Economiei si Finantelor poate incheia acorduri cu institutiile financiare, in vederea utilizarii de instrumente specifice, care pot prevedea compensarea bilatarela a obligatiilor rezultate intre partile participante, astfel incat sa rezulte periodic o singura obligatie finala neta a uneia dintre parti, in conformitate cu legislatia in materie in vigoare si in baza normelor emise in aplicarea ordonantei de urgenta sus mentionata.

Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza, cu consultarea Bancii Nationale a Romaniei, strategia pe termen mediu privind administrarea datoriei publice guvernamentale, pe care o inainteaza spre aprobare Guvernului si spre informare Parlamentului Romaniei; strategia este revizuibila anual sau ori de cate ori conditiile de piata si/sau necesitatile de finantare o impun.

Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate in urma efectuarii operatiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezinta venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat sau ale bugetului Trezoreriei Statului.

Plasarea imprumuturilor de stat se poate face prin modalitatile:

- subscriptie publica;

- consortii bancare;

- vanzare la bursa.

Operatiunile de gestionare mai frecvente sunt:

Operatiuni specifice gestionarii

- gestionarea normala a datoriei publice; are semnificatia amortizarii imprumutului prin plata ratelor, a dobanzilor si a celorlalte sume la termenele convenite;

- gestionarea exceptionala a datoriei publice; este generata de modificarea conditiilor imprumutului, prin modalitatile: consolidare, conversiune, arozare.

Legat de gestionarea datoriei publice, se impune determinarea conceptelor: consolidarea, conversiunea, conversie, arozare, amortizare.

Consolidarea imprumutului public (de stat, contractat de autoritatile publice locale) inseamna prelungirea termenului de rambursare a imprumutului, din termen scurt in termen lung; are semnificatia transformarii datoriei flotante (contractata pe un an ori, cel mai tarziu, pentru exercitiul urmator) in datorie pe termen lung. Se aplica atat pentru imprumuturile interne, cat si pentru cel externe, in ambele cazuri fiind necesar consimtamantul creditorului. Genereaza o dobanda mai mare, cheltuieli mai mari pentru gestionarea acesteia si este practicata in situatiile in care angajamentele asumate pe termen scurt nu pot fi onorate in termenul convenit.

Conversiunea[6] este un procedeu de schimbare, de inlocuire a unui imprumut public cu un alt imprumut, contractat pentru o dobanda mai mica, in scopul diminuarii serviciului datoriei publice (ex. in cazul in care pe piata interna scade nivelul dobanzii, ca urmare a sporirii capitalului de imprumut). Nu se confunda cu conversia fondurilor, ce are semnificatia transformarii in moneda nationala a imprumuturilor contractate in valuta.

Arozarea este operatiunea de majorare a ratei dobanzii, pentru stoparea scaderilor mari ale cursului obligatiunilor de stat.

Amortizarea imprumuturilor publice. Are semnificatia stingerii datoriei publice prin rascumpararea titlurilor de stat sau prin rambursarea sumelor imprumutate, dupa caz. Amortizarea cunoaste modalitati diferite, in functie de formele imprumutului si de instrumentele datoriei publice:

a. rambursarea pe calea anuitatilor, ce se aplica in cazul imprumuturilor pe termen lung, curg din anul urmator al imprumutului si inglobeaza dobanda datorata cat si o parte a capitalului imprumutat. Anuitatile pot fi: fixe, progresive, regresive, pe de o parte, terminabile sau viagere, pe de alta parte;

b. rascumpararea se aplica in cazul titlurilor de stat (bonuri, certificate de trezorerie, obligatiuni) si cunoaste ca varietati:

- rambursarea prin tragerea la sorti. La data lansarii imprumutului, contractat de la un numar mare de creditori, statul stabileste valoarea obligatiunilor amortizabile in fiecare an, prin tragere la sorti;

- rambursarea prin rascumparare la bursa; se practica, de regula, atunci cand cursul obligatiunilor a scazut: Atunci cand legea care a autorizat imprumutul prevede ca acesta nu poate fi rambursat inainte de scadenta, nu se poate face rambursarea prin anuitati sau prin tragere la sorti, dar se poate recurge la rascumpararea la bursa.

In practica si teoria imprumutului public sunt cunoscute si alte modalitati de stingere a datorie publice, considerate exceptionale, exemplu, bancruta de stat (insolvabilitatea statului), cand statul declara ca nu poate rambursa datoria contractata, si anularea unor imprumuturi, in situatia unor schimbari politice, cand noua putere repudiaza obligatiunile emise de puterea inlaturata.

Resursele pentru rambursarea datoriei publice sunt prevazute cu acest scop in bugetele celor obligati la restituire: statul, unitatea administrativ - teritoriala, persoana juridica contractanta a imprumutului public, acestea trebuind sa contina inclusiv sumele necesare pentru situatia in care garantiile asumate de ele vor fi puse in executare.

Gestionarea datoriei publice este o activitate complexa, in care activitatea juridica este strans impletita cu activitatea economica, administrativa, de verificare, evaluare, estimare a documentatiei, de inregistrare, plasare a emisiunilor de titluri de stat, rambursare a sumelor imprumutate, executare a garantiilor, recuperare a sumelor platite in executarea acestora.

Raportarea datoriei publice guvernamentale

Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza anual raportul privind datoria publica guvernamentala si il transmite Guvernului spre aprobare. Forma aprobata a raportului este transmisa spre informare Parlamentului, dar nu mai tarziu de data de 30 iulie a anului urmator celui de raportare

Notiune

2.2. Datoria publica locala. Datoria publica locala reprezinta o obligatie generala care trebuie rambursata, conform acordurilor incheiate, din veniturile proprii ale unitatii administrativ-teritoriale imprumutate, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a), precum si din veniturile beneficiarilor de imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale, dupa caz. Se particularizeaza prin cateva aspecte, rezultand din specificul domeniului: scop, reglementare speciala, competente diferite, conditii de garantare, gestionare etc.

2.2.1. Aprobarea imprumuturilor

Cerinte juridice

Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba contractarea sau garantarea de imprumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale.

Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, hotarasc, la propunerea ordonatorului principal de credite, contractarea sau garantarea de imprumuturi, cu votul a cel putin jumatate plus unu din numarul consilierilor in functie.

Autoritatile administratiei publice locale pot contracta sau garanta imprumuturi in conditiile susmentionate, potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a imprumuturilor locale, avand o componenta si functionand potrivit legii.

Unitatile administrativ-teritoriale pot beneficia si de imprumuturi externe contractate sau garantate de stat, in conditiile legii.

2.2.2. Contractatrea sau garantarea datorie publice locale. Conditii

Toate acordurile de imprumut sau de garantare incheiate potrivit prevederilor Legii nr. 273/2006 vor fi considerate ca fiind pe deplin autorizate si vor constitui obligatii care pot fi impuse bugetelor locale respective (fac parte din datoria publica, lato sensu, dar nu constituie obligatii ale Guvernului).

Contractarea se caracterizeaza prin:

Particularizare

a. Plafonarea datoriei publice locale. Unitatilor administrativ-teritoriale li se interzice accesul la imprumuturi sau sa garanteze orice fel de imprumut, daca totalul datoriilor anuale reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate si/sau garantate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care urmeaza sa fie contractat si/sau garantat in anul respectiv, depaseste limita de 30% din totalul veniturilor prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a). Cerinta vizeaza inclusiv datoriile anuale care decurg din imprumuturile contractate si/sau garantate de stat pentru unitatile administrativ-teritoriale. Nu intra sub incidenta acestei cerinte, fiind exceptate, imprumuturile contractate si/sau garantate de unitatile administrativ-teritoriale pentru asigurarea prefinantarii si/sau cofinantarii proiectelor care beneficiaza de fonduri externe nerambursabile de preaderare si postaderare, de la Uniunea Europeana.

In scopul calcularii acestei limite, pentru imprumuturile contractate si/sau garantate cu o rata variabila a dobanzii se va efectua calculul folosind rata dobanzii valabile la data intocmirii documentatiei. In scopul calcularii acestei limite, imprumuturile acordate in valuta vor fi luate in calcul la valoarea cursului de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data efectuarii calculului.

b. Garantarea datoriei publice locale doar prin veniturile proprii. Imprumuturile contractate de unitatile administrativ-teritoriale, precum si cele contractate de operatorii economici si de serviciile publice din subordinea acestora pot fi garantate de catre acestea prin veniturile proprii prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a. (venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit).

c. Acoperirea serviciului datoriei publice prin veniturile bugetelor locale sau refinantarea acesteia. Ratele scadente aferente imprumuturilor, dobanzile si comisioanele datorate de unitatile administrativ-teritoriale se prevad in bugetul local sau, dupa caz, se pot contracta noi imprumuturi pentru achitarea ratelor scadente, in conditiile prevederilor prezentei legi.

d. Prioritatrea actului de garantie. Orice garantare prin venituri devine valabila si se aplica din momentul acordarii garantiei; veniturile care se constituie in garantie si care sunt incasate la bugetul local vor fi supuse conditiilor acordului de garantare respectiv, care se va aplica cu prioritate fata de orice revendicari ale unor terti catre autoritatea administratiei publice locale respective, indiferent daca aceste terte parti cunosc sau nu cunosc acordul de garantare.

c. Inregistrarea actului de garantie. Documentul prin care se incheie acordul de garantare prin venituri trebuie inregistrat la autoritatile administratiei publice locale si la imprumutator.

2.2.3. Fondul de risc

Regimul juridic al fondului de risc

Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre unitatile administrativ-teritoriale a imprumuturilor contractate de operatorii economici si serviciile publice de subordonare locala se constituie fondul de risc in afara bugetului local.

Fondul de risc se pastreaza in conturi separate, deschise la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, si se constituie distinct pentru garantii locale la imprumuturi interne si, respectiv, pentru garantii la imprumuturi externe.

Resurse fondului de risc. Fondul de risc se constituie din: sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate; dobanzile acordate de unitatile Trezoreriei Statului la disponibilitatile fondului; majorari de intarziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata in termen de catre beneficiarii imprumuturilor garantate a comisioanelor si, respectiv, a ratelor scadente, dobanzilor si comisioanelor aferente si, in completare, din bugetul local. In cazul in care se efectueaza plati din fondul de risc, aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta.

Nivelul comisionului de risc se determina de catre ordonatorul principal de credite si se aproba de catre autoritatile deliberative. Acest comision se aplica asupra valorii imprumutului garantat.

Sumele aflate in fondul de risc la sfarsitul anului se regularizeaza cu bugetul local, in limita sumelor primite de la acest buget, iar diferenta se reporteaza in anul urmator cu aceeasi destinatie. Contul de executie al fondului de risc se anexeaza la situatiile financiare.

Instrumente de contractare

Instrumentele datoriei publice locale sunt:

a) titluri de valoare;

b) imprumuturi de la bancile comerciale sau de la alte institutii de credit;

c) credite furnizor;

d) leasing financiar;

e) garantie locala.

Avalizarea de catre autoritatile administratiei publice locale a biletelor la ordin emise de operatorii economici si serviciile publice din subordinea acestora reprezinta datorie publica locala.

Emiterea si lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de catre autoritatile administratiei publice locale sau prin intermediul unor agentii ori al altor institutii specializate.

2.2.5. Imprumuturile din contul curent general al Trezoreriei Statului

Conditii de acordare

In situatia in care, pe parcursul executiei, apar goluri temporare de casa ca urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin imprumuturi acordate de Ministerul Economiei si Finantelor din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului, numai dupa utilizarea fondului de rulment.

Valoarea totala a acestor imprumuturi (de la trezorerie, cont curent general) este supusa urmatoarelor limite:

a) nu va depasi 5% din totalul veniturilor estimate a fi incasate pe durata anului bugetar in care se face imprumutul, in regim derogatoriu de la prevederile art. 63 alin. (4) - ce plafoneaza valoarea totala a imprumuturilor intr-un an la 30% din totalul veniturilor proprii din anul bugetar respectiv.

b) in conditiile prevederilor lit. a), autoritatile administratiei publice locale nu pot angaja imprumuturi mai mari decat fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiasi an bugetar.

Rambursarea fondurilor imprumutate conform prevederilor prezentului articol va fi garantata cu veniturile estimate a fi incasate in anul bugetar respectiv, in conditiile respectarii garantarii, prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.

In situatia in care imprumutul prevazut la alin. (1) nu a fost restituit pana la 31 decembrie, directiile generale ale finantelor publice sunt autorizate sa execute contul unitatii administrativ-teritoriale in cauza.

Ministerul Economiei si Finantelor poate acorda din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului imprumuturi cu dobanda autoritatilor administratiei publice locale, in cadrul planului de redresare, in regim derogatoriu de la prevederile art. 63 alin. (4) (plafonarea de 30%) si cu conditia ca acestea sa se angajeze la rambursarea acestor fonduri intr-un termen stabilit de Ministerul Economiei si Finantelor, dar care nu poate depasi 2 ani.

Gestionare si raportare. Serviciul datoriei publice locale nu reprezinta obligatii sau raspunderi ale Guvernului si va fi platit din bugetele locale si din bugetele beneficiarilor de imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale, precum si din sumele obtinute din contractarea de imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale directe.

Valoarea totala a datoriei contractate de autoritatea administratiei publice locale va fi inscrisa in registrul de evidenta a datoriei publice locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare.

Registrul de evidenta

Registrul de evidenta a datoriei publice locale va include informatii care sa specifice suma totala a datoriilor autoritatilor administratiei publice locale, precum si detalierea datoriilor si alte informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a datoriei publice locale, emise de Ministerul Economiei si Finantelor.

Valoarea totala a garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale se inscrie in registrul de evidenta a garantiilor locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare.

Registrul de evidenta a garantiilor locale cuprinde informatii care sa specifice suma totala a garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale, precum si detalierea garantiilor si alte informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a garantiilor locale, emise de Ministerul Economiei si Finantelor.

Dupa contractarea si/sau garantarea de imprumuturi interne si/sau externe, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite Ministerului Economiei si Finantelor, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a contractului respectiv, copii de pe fiecare document primar, care atesta, dupa caz:

a) contractarea/garantarea imprumutului;

b) actul aditional la contractul/acordul de imprumut/garantare, daca au fost aduse modificari la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.

Pe perioada utilizarii si rambursarii imprumutului contractat/garantat, raportarea la Ministerul Economiei si Finantelor a datelor privind datoria publica locala se efectueaza lunar, in termen de 15 zile de la sfarsitul perioadei de raportare.

In scopul evaluarii datoriei publice locale, orice obligatie de plata, exprimata in alta moneda decat cea nationala, este calculata in moneda nationala, utilizandu-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea.

TEME DE REFLECTIE

1. Imprumut - datorie publica - serviciul datoriei publice.

2. "Garantiile emise de stat prin Ministerul Economiei si Finantelor genereaza datorie publica guvernamentala".

INTREBARI

1. Scopul datoriei publice guvernamentale si al celei locale.

2. Tehnici juridice de acoperire a riscurilor generate de datoria publica, lato sensu.

3. Garantarea imprumuturilor publice, prin prisma actelor normative speciale.

4. Imprumuturile locale - imprumuturi plafonate.

5. Rolul Trezoreriei statului cu privire la datoria publica,prin prisma elementelor din reglelemntarile speciale

6. Formele imprumutului public.

BIBLIOGRAFIE

1. Condor Ioan, Drept financiar, Editura Monitorul Oficial, Bucuresti, 1994;

2. Gliga Ioan, Drept financiar public, Ed. ALL, Bucuresti, 1995;

4. Vacarel I., Bercea F., Bistriceanu Gh., Stolojan T., Anghelache G., Bodnar M., Mosteanu T., Finante publice, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1992;

Lazarescu Alexendru, Finante publice, Ed. National, 2000 ;

6. Trotabas Louis, Finances publiques, Dalloz, Paris, 1964 ;

7. Leon G., Elemente de stiinta financiara, vol. I, Tip. Cartea Romaneasca, Cluj, 1925;

8. Saguna Dan Drosu, Drept financiar si fiscal, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2004;

9. Iancu Vasile, Drept financiar public, Ed. Sylvi, Sibiu, 2004.