Raportul juridic fiscal

Raportul juridic fiscal

Faptul juridic generator al unui raport de drept material fiscal consta in doban­direa de catre o persoana, numita contribuabil a unui bun, ori realizarea unui venit, ori savarsirea unei fapte de consum, in legatura cu care legea stabileste o obligatie fiscala pentru contribuabil.

Astfel dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

Nasterea raportului de drept material fiscal genereaza totodata dreptul organului fiscal de a desfasura procedura de constatare, stabilire si determinare a intinderii obligatilor fiscale dato­rate si de stingere a drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal. Ia nastere astfel un raport de drept procedural fiscal.

Subiectul activ al raportului juridic (de drept material sau de drept procedural) este intotdeauna purtator de autoritate publica: statul, o colectivitate teritoriala locala organizata juridic (judet, oras, comuna), ori institutii publice ale acestora.

Statul este reprezentat de catre Ministerul Finantelor Publice prin Agentia 737h76h Natio­nala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.

Colectivitatile teritoriale locale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atribu­tiilor delegate de catre autoritatile respective.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala unitatile sale teritoriale, precum si com­­partimentele de specialitate ale autoritatilor, administratiei publice locale sunt denu­­mite in Codul de procedura fiscala organe fiscale.

Subiectul pasiv al raportului juridic fiscal - contribuabilul - este orice persoana fizica ori juridica sau oricare alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impo­­zite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.

Contribuabilii persoane fizice pot fi grupati in persoane fizice rezidente si per­soane fizice nerezidente.

Potrivit Codului fiscal, persoana fizica rezidenta este orice persoana fizica care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

a) are domiciliul in Romania;

b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat in Romania;

c) este prezenta in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat;

d) este cetatean roman care locuieste in strainatate, ca functionar sau angajat al Romaniei intr-un stat strain.

Prin exceptia de la prevederile a)-d), nu este persoana fizica rezidenta un cetatean strain cu statut diplomatic sau consular in Romania, un cetatean strain care este func­tio­nar sau angajat al unui organism international si interguvernamental inregistrat in Romania si nici membrii familiilor acestora.

Persoana juridica romana este, potrivit Codului fiscal, orice persoana juridica care a fost infiintata in conformitate cu legislatia Romaniei sau care are locul de exercitare a conducerii efective in Romania.

In relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un impu­ter­nicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau sta­bilite de lege, dupa caz.

Imputernicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, in forma autentica si in conditiile prevazute de lege. Revocarea imputernicirii ope­reaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului de revocare.

In cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratia la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile acestuia fata de organul fiscal.

Daca nu exista un imputernicit desemnat legal, organul fiscal va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batra­netii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.

Pentru activitatea sa curatorul fiscal urmeaza a fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.

In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personali­tate juridica nu sunt achitate, asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.

Un important atribut de identificare a subiectului pasiv al raportului de drept fiscal este domiciliul fiscal.

In cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia 737h76h Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliul fiscal se intelege:

a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;

b) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea admi­nistrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se reali­zeaza la sediul social declarat;

c) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, adresa persoanei care reprezinta asocierea sau entitatea, iar in lipsa unei asemenea persoane, adresa domi­ciliului fiscal al oricaruia dintre asociati.

Prin adresa unde locuiesc efectiv se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.

In situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit celor de mai sus, domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.

In cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.

In raporturile de drept fiscal partile mai pot fi identificate si cu ajutorul notiunilor de creditor - subiectul activ si debitor - subiectul pasiv.

In situatia in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de catre contribuabili, debitori devin, potrivit Codului de procedura fiscala, urmatorii:

a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debito­rului in conditiile dreptului comun;

Aceste dispozitii nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce repre­zinta amenzi apli­cate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.

b) cel care preia, in tot sau in parte, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debi­torului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dup caz;

c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale refe­ritoare la faliment;

d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;

e) alte persoane, in conditiile legii.

Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, in numele debito­rului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.

Pentru persoanele juridice cu sediul in Romania, care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din sala­rii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de catre sediile secundare ale persoanei juridice.

In anumite situatii, potrivit Codului de procedura fiscala, pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil raspund solidar cu acesta urmatoa­rele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insol­vabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi pro­voaca astfel insolvabilitatea;

b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia.

Raspunderea asociatilor si actionarilor la societatile comerciale debitoare se stabi­leste potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modi­ficarile si completarile ulterioare.

In scopul stabilirii raspunderii organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.

Decizia aprobata constituie titlu de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare si va cuprinde, pe langa elementele oricarui act administrativ-fiscal si urmatoarele:

a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la plata obli­gatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;

b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;

c) cuantumul si natura sumelor datorate;

d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitoru­lui principal;

e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.

Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia fiscala principala, cat si pentru accesoriile acesteia.

Titlul de creanta va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa se faca in termenul stabilit.

Titlul de creanta comunicat poate fi atacat in conditiile legii.

Continutul raportului juridic fiscal cuprinde drepturile si obligatiile subiectele aces­tuia. Subiectul activ are un drept de creanta fiscala, drept patrimonial constand in:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoa­rea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creante fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

In cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obli­gatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului.

In masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Subiectul pasiv are o serie de obligatii fiscale, prin care Codul de procedura fis­cala intelege:

a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impo­zi­tele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale im­po­zi­tele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

d) obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxe­lor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obli­gatii de plata accesorii;

e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra si evidentele contabile de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicare legilor fiscale.

Contribuabilul are o obligatie generala de cooperare cu organele fiscale in vede­rea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute. De asemenea, contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibili­ta­tilor juridice si efective care ii stau la dispozitie.

Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competen­telor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

Printre drepturile recunoscute de lege subiectului pasiv se evidentiaza dreptul de a fi ascultat prevazut de art. 9 din Codul de procedura fiscala.

Astfel, inaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contri­bua­bilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si impre­ju­rarile relevante in luarea deciziei.

Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile anterioare cand:

a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuan­tumul creantelor fiscale;

c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o decla­ratie sau intr-o cerere;

d) urmeaza sa se ia masurile de executare silita.

Si subiectul activ are o serie de obligatii cum ar fi:

a) aplicarea unitara a legislatiei;

b) manifestarea unui rol activ;

c) pastrarea secretului fiscal.

a) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

b) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.

De asemenea, organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru deter­mi­narea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.

Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.

Creditorul fiscal va decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de cir­cumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa orga­nului fiscal.

c) Functionarii publici din cadrul organului fiscal inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra infor­matiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmite numai:

a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;

c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

d) in alte cazuri prevazute de lege.

Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute anterior in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potri­vit legii.

Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala core­lativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

Astfel se naste si dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fis­cala datorata.

Creantele fiscale se sting prin incasare, executare silita, scutire, anulare, prescrip­tie si prin alte modalitati prevazute de lege.