NOTIUNEA DE DREPT

1. Sensurile termenului "drept"

Varietatea relatiilor sociale determina o serie de reguli sau norme de natura diferita: morale, politice si religioase.

Dreptul este un element din sistemul normelor sociale cu trasaturi comune tuturor normelor sociale, constituind un model general de comportament si de orientare in vederea instaurarii unei ordini sociale. Totodata, dreptul se caracterizeaza si printr-o serie de trasaturi specifice, cum ar fi:

Ø           normele de drept sunt obligatorii pentru toti membrii societatii organizate;

Ø           respectarea normelor este asigurata la nevoie prin forta de constrangere a statului;

Ø           normele de drept cuprind sanctiuni diferite care pot ajunge chiar pana la privarea de libertate, in cazul in care sunt incalcate;

Ø           sanctiunile sunt date, se aplica si se executa prin intermediul organelor statului cu atributii in acest sens.

Din interpretarea caracterelor enuntate mai sus, dreptul poate fi definit ca acel sistem al normelor de conduita elaborate sau recunoscute de puterea de stat si care orienteaza comportamentul individului in conformitate cu valorile sociale, stabilindu-i drepturi si obligatii juridice a caror respectare obligatorie se aplica si se asigura la nevoie de forta coercitiva a statului.

Din punct de vedere juridic, notiunea de drept se analizeaza sub trei aspecte:

o     drept subiectiv

o     drept obiectiv

o     stiinta dreptului.

Dreptul subiectiv este acea notiune care desemneaza prerogativa sau posibilitatea unei persoane de a-si valorifica sau apara un anumit interes recunoscut si aparat de catre lege. Titularul dreptului subiectiv are latitudinea de a si-l exercita sau nu. Din categoria drepturilor subiective fac parte drepturile omului: dreptul la viata, drept de proprietate, drept de contracta, drept de a se casatori, drept de vot, accesul liber la justitie etc.

In contradictoriu cu dreptul subiectiv se afla cel de-al doilea aspect al notiunii de drept si anume dreptul obiectiv care se defineste ca fiind totalitatea regulilor de conduita generale, obligatorii si susceptibile de a se aplica prin forta de constrangere a statului. Dreptul obiectiv reprezinta fundamentul dreptului subiectiv deoarece acesta din urma nu poate exista in afara dreptului obiectiv deoarece daca acesta interzice un anumit fapt sau lucru, dreptul subiectiv nu-l poate permite.

Stiinta dreptului analizeaza elaborarea, aplicarea si infaptuirea dreptului obiectiv, adica cerceteaza normele si raporturile juridice si izvoarele dreptului.

2. Normativitatea juridica

Dreptul fiind o regula de conduita in raporturile dintre indivizi, specificul sau ca fenomen social este pus in valoare de caracterul sau normativ sau de normativitatea juridica.

Avand in vedere ca nimeni nu poate deroga de la prevederile legii, caracterul normativitatii este unul imperativ, in sensul ca nimeni nu se poate apara si sustrage de la raspundere sub pretextul necunoasterii legii.

Normativitatea juridica prezinta idealul sau cu alte cuvinte, cum ar trebui sa fie organizata o societate si nu cum se prezinta aceasta in realitate (ceea ce trebuie sa faca indivizii si ce conduita sa adopte acestia in anumite situatii.

In cazul incalcarii dreptului, sanctiunea care se aplica are o forma oficiala deoarece este data de organe cu atributii de a judeca, de a dispune si de a pune in executare hotararile luate de acestea. Sfera sanctiunii juridice este vasta, de natura diferita care variaza functie de norma de drept incalcata: drept civil, drept penal, sanctiuni care pot consta in rezilierea/anularea unui contract, privarea de libertate a unui individ, desfacerea contractului de munca.

3. Functiile dreptului

Plecand de la rolul pe care il indeplineste dreptul intr-o societate, dreptul indeplineste urmatoarele functii (functiile dreptului reprezinta orientari sau directii principale ale actiunii mecanismului juridic, la indeplinirea carora iau parte toate institutiile abilitate in acest sens):

constituie institutionalizarea organizarii social-politice a societatii

conserva, apara si garanteaza valorile fundamentale ale societatii (ocroteste si apara securitatea sociala, drepturile si libertatile omului)

conduce societatea intrucat normele juridice constituie mijlocul juridic prin care se realizeaza si se infaptuieste politica interna si internationala a unui stat

obliga individul la un anumit model de conduita in vederea respectarii ordinii si securitatii sociale.