Notiuni generale cu privire la drepturile omului

Notiuni generale cu privire la drepturile omului

Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern si recunoscute de dreptul international fiecarui individ in raporturile sale cu colectivitatea si cu statul.

Drepturile omului isi au radacinile in multe culturi si traditii ancestrale. Codul Hammurabi, in Babilonia (Irak, 2000 i.Hr.) a fost primul cod legislativ scris. A urmarit sa impuna domnia legii in regat, sa distruga raul si violenta, sa previna opresiunile asupra celor slabi de catre cei puternici (.), sa inalte tara si sa promoveze binele oamenilor'. Un faraon din Egiptul antic (2000 i.Hr.) dadea instructiuni subordonatilor ca 'atunci cind un reclamant vine din Egiptul de Sus sau de Jos, sa se asigure ca totul se face conform legii, ca drepturile fiecaruia sunt respectate'. Carta Cyrus (Iran, 570 i.Hr.), initiata de regele Persiei pentru poporul sau, prin care erau rec 626g61g unoscute dreptul la libertate, securitate, libertate de miscare si unele drepturi sociale si economice.

Pericle afirma in scrierile sale ca din punct de vedere al legilor, toti, fara deosebire, se bucura de egalitate pentru accesul la demnitate.

Platon in ,,Republica" si Cicero in ,,Despre republica" marcheaza ideea dreptului uman, ambele referindu-se la egalitatea si libertatea oamenilor liberi nu si a sclavilor.

In Evul Mediu, biserica crestina a stabilit o ierarhie a surselor de drept punand pe primul plan dreptul divin, potrivit caruia toti, indiferent daca s-au nascut liberi sau sclavi.

In al treilea plan se situa dreptul pozitiv, adica normele uzuale ale relatiilor din societate.

Bazele teoriei privind protectia drepturilor omului se regasesc in ,,Magna Carta Libertatum" (1215), prin care regele Ioan Fara de Tara a fost constrans sa semneze acest

document in care se arata ca nici un om liber nu va fi arestat sau detinut de bunurile sale sau declarat in afara legii fara o judecata dreapta conform legii tarii

In epoca Renasterii au aparut o serie de miscari precum cea ,,pusista" din Cehia, prin care se proclama libertatea constiintei si se cerea socializarea proprietatilor.

Un moment important il constituie aparitia lucrarilor lui Thomas Hobbs: ,,Apararea puterii si regelui" si ,,Despre cetateni", in care afirma ca, in esenta oamenii sunt egali in ceea ce priveste facultatile fizice si spirituale si ca aceasta egalitate trebuie sa fie recunoscuta . In aceste lucrari prefateaza cele doua teorii ale dreptului omului din epoca si anume: ,,Teoria dreptului natural" si cea ,,a contractului social".

Un alt adept al acestei teorii a fost John Locke care in lucrarile sale a incercat sa dea o explicatie raportului cetatean-societate.

Aceste idei au fost transpuse si in Anglia in lucrarea ,,Petitia drepturilor", prin carese sustinea suprematia Parlamentului, dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului, dreptul la libertatea pe cautiune, s.a.

Montesquieu, in lucrarea sa ,,Despre spiritul legilor", defineste libertatea unui individ ca fiind un drept de a face tot ce ingaduie legile, iar daca un cetatean ar face ceea ce legile ii interzic, el nu ar mai avea libertate pentru ca si ceilalti ar putea sa faca la fel.

Conceptiile burgheziei au denuntat caracterul retrograd al institutiilor feudale incompatibile cu libertatea si egalitatea si au respins ingradirea, sub influenta bisericii, a libertatii de constiinta, de gandire si de exprimare.

,,Declaratia de independenta a coloniilor engleze din America" proclama ca oamenii sunt egali in drepturi inalienabile, intre care cele la viata si libertate.

In plan international, norme juridice privind protectia drepturilor omului apar de abia in a doua jumatate a sec. al XIX-lea, insa pana la al doilea razboi mondial nu se poate vorbi despre existenta unei institutii distincte a dreptului international public

In secolele XIX-XX au fost adoptate primele tratate internationale de drepturile omului, o serie de probleme legate de drepturile omului au inceput sa fie discutate la nivel international, in special cele privind sclavia, negotul de persoane, conditiile inumane de munca si munca copiilor.

In sec. XX, Carta Natiunilor Unite, semnata la 26 iunie 1945, statueaza ca obiectiv fundamental al Natiunilor Unite 'apararea generatiilor viitoare de eventualele razboaie' si 'reafirmarea credintei in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea omului si in egalitatea de drepturi dintre femei si barbati'. La nivelul Natiunilor Unite, Carta Internationala a Drepturilor Omului cuprinde: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Conventia Internationala asupra Drepturilor Civile si Politice si Conventia Internationala asupra Drepturilor Economice, Sociale si Politice (1996). Recent, a fost elaborata si Carta Sociala Europeana, care urmareste asigurarea anumitor standarde de viata ale popoarelor din Europa.

Aproape toate regiunile lumii au elaborat propriile instrumente pentru protectia drepturilor omului: Conventia Americana a Drepturilor Omului (1969), Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor (1986), Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950) si, recent, Declaratia Asiatica a Drepturilor Omului si Carta Araba a Drepturilor Omului.

Evolutia drepturilor omului este descrisa in literatura de specialitate prin trei 'generatii'. Prima generatie de drepturi a cuprins drepturile civile si politice, de ex., dreptul la viata, dreptul la asociere, dreptul la judecata dreapta, libertatea de expresie, dreptul de participare la viata politica a societatii si asa mai departe. Drepturile civile se refera la garantarea integritatii fizice si morale, cele juridice - de obicei clasificate ca 'drepturi civile' - protejeaza indivizii in relatia cu sistemul legislativ si politic, iar drepturile politice reglementeaza participarea la viata socialab (de ex., dreptul la vot, dreptul de a se inscrie intr-un partid politic, dreptul la asociere libera si de a participa la intruniri, libertatea de expresie si accesul la informatii). Delimitarile intre diferite tipuri de drepturi nu sunt clare, unele drepturi putand fi incadrate in mai multe categorii: de ex., dreptul la libera expresie este un drept civil, dar si unul politic. Valoarea centrala a primei generatii de drepturi a fost libertatea.

A doua generatie de drepturi a inclus drepturile sociale, economice si culturale - de ex., dreptul la o viata decenta, dreptul a munca, dreptul la sanatate si la educatie, dreptul de a se asocia intr-un sindicat. Valoarea fundamentala care a stat la baza celei de-a doua

generatii a fost egalitatea: accesul egal la servicii, oportunitati sociale si economice echivalente. Drepturile sociale promoveaza participarea deplina la viata sociala: dreptul la educatie, dreptul de a avea o familie, dreptul de a petrece timpul liber, dreptul la sanatate, dreptl la non-discriminare. Drepturile economice se refera la standardele de viata, ca premisa a demnitatii si libertatii umane: dreptul la munca, la locuinta, la asigurari sociale. Drepturile culturale cuprind dreptul de a participa liber la viata culturala a comunitatii, dreptul la educatie, drepturi referitoare la pastrarea identitatii culturale.

A treia generatie de drepturi (solidaritatea) promoveaza o categorie noua de drepturi, aflate inca in curs de recunoastere: drepturile 'colective' ale societatii sau ale persoanelor. Acestea au aparut ca urmare a dezastrelor ecologice, a razboaielor si saraciei, fenomene care au atras atentia omenirii asupra dreptului la dezvoltare, la pace sau la un mediu sanatos, la asistenta umanitara.

Comunitatea internationala a stabilit ca drepturile omului sunt:

inalienabile (nimeni nu le poate pierde, desi in unele circumstante ele pot fi suspendate sau restrictionate);

- indivizibile, interdependente si interrelationate (nu pot fi abordate izolat unele de altele);

universale (se aplica in mod egal pentru toate persoanele, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinii politice sau de alt gen, origine nationala, origine sociala sau alt tip de statut).

In ceea ce priveste dreptul romanesc, acesta a evoluat potrivit etapelor istorice. Principalele documente in care se gasesc germenii drepturilor omului sunt:

,,Pravila de la Targoviste" 1452

,,Pravila de la Putna"

,,Pravila de la Manastirea Bistrita"

,,Pravila de la Galati" (se refera la conditia juridica a persoanei, la organizarea familiei, prin care se apara onoarea si demnitatea)

Cartea romaneasca de invatatura" - tiparita la Iasi, considerata prima codica legislativa cu caracter laic.

,,Indreptarea legii" - cunoscuta si ca Pravila cea Mare

,,Codul Calimah" - Codica civila a Moldovei - 1817, condamna robia considerata impotriva firescului drept al omului.