Notiuni generale de drept

NOTIUNI GENERALE DE DREPT

NOTIUNEA DE DREPT Sl IZVORUL DE DREPT

Notiunea de drept, principiile de drept, sistemul de drept si ramurile de drept

In sistemul romanesc de drept sunt utilizate patru notiuni de drept si anume drept natural, subiectiv, obiectiv si pozitiv.

Dreptul natural reprezinta reguli fundamentale, strans legate de insasi ratiunea de a fi a omului si care au o reprezentare absoluta, cum ar fi de exemplu dreptul la viata, la onoare, la proprietate.

Spre deosebire de dreptul natural, dreptul subiectiv reprezinta aptitudinea unei persoane de a-si realiza interesul intr-un cadru determinat de exemplu: dreptul vanzatorului de a pretinde pretul pe bunul vandut, dreptul proprietarului de a pretinde chiria.

Dreptul obiectiv reprezinta totalitatea normelor juridice existente in toate timpurile si toate zonele, de exemplu: Codul lui Napoleon, Codul lui Hamurapi, Constitutia in vigoare in acest moment.

Dreptul pozitiv reprezinta o parte din dreptul obiectiv, respectiv acea parte in actiune din dreptul obiectiv, (ex.: toate normele juridice existente la un anumit moment dat si aplicabile pe un anumit teritoriu si care se afla in vigoare)

Principiile de drept sunt fie idei generale si comune tuturor normelor din sistemul juridic, fie specifice unei singure ramuri de drept. Ele sunt reguli fundamentale, intrucat reflecta ceea ce este esential si hotarator in sistemul dreptului respectiv. Principiile de drept pot fi formulate direct, in articole de lege speciale, ori pot fi deduse pe cale de interpretare.

Principiile de baza ale dreptului sunt idei de baza ce se regasesc in intreaga legislatie a tarii. Aceste principii ar putea fi formulate astfel:

- principiul democratiei;

- principiul legalitatii;

- principiul egalitatii in fata legii;

- principiul separatiei puterii in stat.

Fiind principii ale sistemului de drept, in intregul sau, se regasesc in fiecare ramura de drept insa, fiecare ramura de drept se caracterizeaza prin anumite principii specifice.

Dreptul pozitiv nu functioneaza in mod eterogen ci el creaza un sistem bine organizat si structurat in diviziuni si ramuri de drept.

Sistemele de drept la nivel general sunt la ora actuala in numar de patru:

- Sistemul dreptului continental: dreptul romanist isi gaseste esenta in dreptul roman;

- Sistemul dreptului anglo-saxon isi gaseste esenta in obiceiurile locale ce functioneaza in Regatul Britanic( Scotia) in Australia, in zona engleza din Canada si in SUA (Lousiana) au drept continental european.

- Sistemul de drept religios - este un sistem de tip islamic. Sistemul islamic are la baza legii reguli incluse din Coran.

- Sistemul dreptului traditional ce se afla in special pe continentul African

in sistemul european sunt doua tendinte, respectiv una de tip francofon cu o lege flexibila cu posibilitatea de a gasi solutii dincolo de textul de lege si cea de a doua de tip britanic cu o lege mai imperativa.

In Romania avem Codul Civil din 1864 ce deriva din Codul lui Napoleon, iar Codul Comercial Roman nu a fost abrogat de la sfarsitul secolului XVIII pana in prezent si care in CARTEA a Ii-a, ce reprezinta partea a doua a codului, ce trateaza "DESPRE COMERTUL MARITIM SI NAVIGATIUNE'

Sistemul de drept presupune doua diviziuni:

- Dreptul public

- Dreptul privat

in cadrul dreptului public exista un raport de subordonare intre stat si celelalte subiecte de drept, respectiv persoanele fizice si juridice.

La randul sau dreptul public se divide in mai multe ramuri de drept si anume:

Dreptul constitutional - care are ca obiect de studiu principiile ce guverneaza organizarea statala, analiza puterilor in stat (puterea legislativa, executiva, judecatoreasca), drepturile si indatoririle fundamentale ale cetateanului, toate aceste reglementari regasindu-se in Constitutia statului.

Dreptul administrativ - reprezinta o alta ramura a dreptului public si are ca obiect de studiu modul de reglementare al administratiei publice centrale si locale, sistemul contraventional care are incluse acele fapte care prezinta 717g62h un pericol social mai redus decat infractiunea, problematica contenciosului administrativ, respectiv dreptul persoanelor de a actiona impotriva actelor si faptelor administratiei publice care-i lezeaza interesele, etc.

Dreptul financiar fiscal - care are ca obiect analiza fondurilor statului, sistemul de taxe si impozite si modul de organizare a Curtii de Conturi.

Dreptul penal - care are o parte generala ce are ca obiect de studiu infractiunea ce reprezinta o fapta savarsita cu vinovatie prevazuta de legea penala si care prezinta un grad de pericol deosebit prin savarsirea ei, participantii la savarsirea infractiunilor, precum si teoria pedepselor iar partea speciala analizeaza flecare infractiune si pedeapsa corespunzatoare.

Dreptul procesual penal - studiaza modul de desfasurare al proceselor penale in toate cele trei faze ale sale : faza urmaririi penale, a judecatii si a executarii pedepsei penale.

Dreptul international public - are ca obiect de studiu relatiile ce se stabilesc intre statele autoritare si folosesc ca instrument de lucru "tratatele' si "conventiile internationale'.

In dreptul privat care asa cum am aratat este o diviziune a sistemului de drept de asemenea se regasesc de asemenea mai multe ramuri de drept care cuprind norme de drept ce reglementeaza raporturi de egalitate juridica spre deosebire de dreptul public am vazut ca sunt de subordonare, in cadrul dreptului privat subordonarea este exclusa partile fiind egale in drepturi si obligatii.

Ramurile dreptului privat sunt:

Dreptul civil - notiunea de drept civil se confunda cu notiunea de drept privat, cu timpul, odata cu dezvoltarea relatiilor economice si sociale anumite raporturi esentiale au impus reglementari speciale dense, fapt ce a determinat constituirea unor ramuri de drept privat speciale. in obiectul de studiu al dreptului civil restrans se regasesc : teoria raporturilor juridice civile si a actului juridic civil, teoria persoanelor, analiza dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale, teoria generala a obligatiilor civile, analiza contractelor speciale, teoria succesiunii.

Dreptul comercial - ca ramura a dreptului privat are ca obiect de studiu analiza faptelor de comert, respectiv: teoria comerciantilor (persoane fizice sau comercianti), analiza fondului de comert, institutia falimentului, teoria generala a obligatiilor comerciale, contractele comerciale speciale, analiza titlurilor de valoare.

Dreptul familiei - are ca obiect de studiu analiza institutiei casatoriei (a divortului) analiza dreptului la intretinere, institutia adoptiei si a ocrotirii speciale a minorului etc.

Dreptul proprietatii intelectuale - analizeaza inventiile, dreptul de autor, marcile de fabricatie.

Dreptul transporturilor - analizeaza contractele de transport(navlosirea) si toate contractele adiacente operatiunii de transport (conosamentul).

Dreptul asigurarilor - are ca obiect de studiu contractele de asigurare (P&I) mai putin asigurarile sociale.

Dreptul procesual civil - procedura civila care analizeaza modul de desfasurare a procesului civil in cele doua faze ale sale de judecata propriu-zisa si executarea hotararilor.

Notiunea de civil trebuie privita in sensul larg al echivalentului notiunii de drept privat intrucat dreptul procesual civil reglementeaza modul de desfasurare al tuturor proceselor de drept privat.

Dreptul international privat - are ca obiect de studiu raporturile juridice ce se stabilesc intre persoane de drept privat, raporturi ce presupun un element de extraneitate. In cazul unui conflict de legi in spatiul de drept international privat se stabileste legea nationala aplicabila.

Dreptul comertului international - studiaza in principal analiza raporturilor economice intre subiecti de drept privat din state diferite.

Norma de drept, structura, clasificarea si ierarhia normelor de drept

Norma de drept sau juridica reprezinta o regula de conduita generala, obligatorie si impersonala a carei aducere la indeplinire se realizeaza de buna voie sau in ultima instanta prin forta de constrangere a statului. Norma juridica este generala pentru ca se aplica pentru toate situatiile care intra sub incidenta sa si de regula pe intreg teritoriul unui stat; este obligatorie pentru ca conduita pe care o presupune trebuie realizata de catre destinatarul legii si este impersonala pentru ca se aplica tuturor persoanelor sau categoriilor de persoane.

Orice norma juridica presupune trei elemente de structura:

- Ipoteza - stabileste conditiile, imprejurarile, categoriile de persoane

carora li se cere o anumita conduita; Dispozitie - stabileste conduita de urmat;

- Sanctiune - stabileste consecinta nerespectarii conduitei pretinse de

lege.

In functie de dispozitie normele juridice pot fi clasificate in:

Imperative - ce impun o anumita conduita, pot fi la randul lor onerative, adica impun destinatarului o anumita conduita sau pot fi prohibitive cele care impun abtinerea de la o anumita conduita Dispozitive - permit partilor sa dispuna cu privire la conduita de urmat, aceasta conduita nefiind impusa automat prin lege iar acestea le randul lor pot fi permisive, respectiv cele care lasa exclusiv la latitudinea partilor conduita de urmat sau suspensive cele care initial lasa la latitudinea partilor conduita de urmat dar in masura in care partile nu aleg o conduita vointa lor este suplinita de catre o lege care impune conduita de urmat.

Ierarhia normelor de drept reprezinta forta actelor normative. Astfel putem spune ca intotdeauna un act normativ inferior nu poate si nu trebuie sa contravina unei legi superioare. Ierarhia actelor normative este urmatoarea:

Constitutia statului Legile adoptate de Parlament

Ordonantele de Guvern care ulterior aprobarii de catre Parlament devin Legi

Hotararile de Guvern date in aplicarea legilor Ordinele date de ministri,

Dispozitiile date de functionarii institutiilor publice Norme Metodologice de aplicare

Regulamente.

Toate acestea au forta juridica de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei sau de la data aducerii la cunostinta a actelor administrative. in unele situatii legile pot intra in vigoare si la o data ulterioara prevazuta in mod expres in lege.

ACTUL JURIDIC: CLASIFICARE, MODALITATI

ACTUL JURIDIC CIVIL

Actul juridic civil este o manifestare de vointa - unilaterala, bilaterala sau multilaterala, savarsita cu intentia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu conditia ca de existenta acestei intentii sa depinda insasi producerea efectelor juridice.

Clasificarea actelor juridice civile

1. Dupa numarul partilor - exista acte juridice civile unilaterale, bilaterale si multilaterale;

- Este unilateral actul cu o singura parte.

- Este bilateral actul juridic civil care reprezinta vointa concordanta a doua parti.

- Este multilateral actul juridic civil care ia nastere prin acordul de vointa a trei sau mai multe parti.

2. Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele civile se impart in: cu titlu oneros si cu titlu gratuit:

- Este cu titlu oneros acel act juridic civil in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. Este un asemenea act contractul de vanzare-cumparare.

- Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb. Ca exemple pot fi mentionate: donatia, comodatul, imprumutul fara dobanda, mandatul gratuit, depozitul neremunerat, legatul

3. Dupa modul (forma) de incheiere, actele civile se impart in: consensuale, formale (solemne) si reale;

- Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea carora legea cere expres respectarea unei forme determinate. Astfel de acte sunt testamentul, donatia ipoteca, casatoria etc.

- Actul consensual este actul juridic civil care se incheie prin acordul partilor asupra obiectului, prin simpla lor manifestare de vointa.

- Actul real nu se poate incheia prin simpla manifestare de vointa, trebuie sa aiba loc si remiterea materiala a lucrului (predarea lui).

4. Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor actele civile se impart in: acte subiective si acte conditie;

- Actele juridice subiective sunt actele prin care partile stabilesc, in limitele dreptului obiectiv, drepturile si obligatiile ce alcatuiesc continutul raporturilor lor juridice, putand deroga de la reglementarea legala, in afara de cazul cand ea are caracter imperativ.

- Actele juridice conditii sunt acele acte in care subiectele de drepturi isi manifesta vointa ca regulile unei anumite institutii juridice, asa cum acestea sunt reglementate in norme de drept, sa le devina aplicabile.

5. Dupa in importanta (ori gravitatea) lor, se disting actele juridice civile: de conservare, de administrare si de dispozitie;

- Sunt acte de conservare actele savarsite pentru preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil si nu comporta decat cheltuieli reduse fata de valoarea dreptului pastrat ori salvat, asa incat nu pot fi vatamatoare, ci, mai degraba, sunt utile patrimoniului.

- Actele de administrare sunt actele prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unor bunuri ori patrimonii, deci nu se depasesc limitele unor exploatari normale a lor.

Nu trebuie confundat actul de administrare cu actul administrativ sau cu cel de administratie.

Astfel de acte sunt: inchirierea unui bun in anumite conditii, culegerea fructelor, reparatiile de intretinere etc.

- Actele de dispozitie sunt acele acte care depasesc sfera actiunii de administrare a patrimoniului, precum si asumarea unei obligatii, constituirea sau transmiterea unui drept real ori renuntarea la un drept.

Pentru incheierea unor astfel de acte, persoana trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu.

Sunt acte de dispozitie, spre exemplu, vanzarea-cumpararea si donatia.

6. Dupa efectele lor, actele civile se impart in: constitutive, translative si declarative;

- Este translativ actul juridic civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu, deci se creeaza o situatie juridica noua, fara a lua fiinta un drept nou.

Contractul de vanzare-cumparare este translativ de proprietate.

- Sunt declarative actele juridice civile care au ca efect consolidarea ori definitivarea unor drepturi subiective preexistente.

- Actul constitutiv si cel declarativ isi produc efectele numai pentru viitor, pe cand actul declarativ produce efecte pentru trecut.

Publicitatii imobiliare ii sunt supuse numai actele constitutive si translative.

7. Dupa momentul producerii efectelor lor actele civile se impart. in: acte intre vii si acte pentru cauza de moarte;

- Actele juridice intre vii sunt actele in care intentia partilor trebuie sa produca efecte inca din timpul vietii lor, deci nu sunt conditionate de moartea autorului ori autorilor lor.

Majoritatea actelor sunt intre vii; astfel de acte sunt: vanzarea -cumpararea, schimbul, locatiunea, mandatul etc.

- Actele pentru cauza de moarte se savarsesc in considerarea mortii autorilor lor, deci, isi produc efectele dupa moartea autorilor lor. Ele au menirea, de regula, sa determine, in functie de acest eveniment, soarta patrimoniului ori a mior bunuri singulare, apartinand autorilor lor. Un astfel de act este testamentul.

8. Dupa reglementarea si denumirea lor legala, se disting actele tipice (numite) si actele atipice (nenumite);

- Sunt acte tipice (numite) actele care au o reglementare proprie si o denumire stabilita de lege. Sunt astfel de acte contractele civile si actele unilaterale.

- Este atipic (nenumit) actul care nu are reglementarea si denumirea proprii, intrucat partile pot gasi variate feluri de contracte pentru a imbraca operatiile pe care le savarsesc, fara a fi tinute sa se adapteze neaparat la vreunul din tipurile de contracte numite.

9. Dupa legatura lor cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), se impart, in: acte pure si simple si acte afectate de modalitati;

- Este pur si simplu actul juridic civil care nu cuprinde o modalitate: termen, conditie ori sarcina. Unele acte civile sunt incompatibile cu modalitatile este cazul actului de optiune succesorala (acceptarea ori renuntarea la mostenire) ori acrul de recunoastere a filiatiei.

- Este afectat de modalitati actul juridic civil care cuprinde o modalitate Unele acte civile sunt esentialmente acte afectate de modalitati; citam, in acest sens: contractul de imprumut, contractul de vanzare cu clauza de intretinere (in care este prezent termenul), contractul de asigurare, contractul de donatie cu sarcina.

10. Dupa raportul dintre ele, actele civile se impart in principale si accesorii:

- Este principal actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare soarta sa nedepinzand de soarta juridica a altui act juridic Majoritatea actelor juridice este formata din acte principale

- Este accesoriu acel act juridic a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal Ca acte accesorii, mentionam: clauza penala, fideiusiunea (art. 1652 Codul civil), gajul, ipoteca conventionala, arvuna.

11. Dupa legatura cu cauza (scopul), distingem intre actele cauzale si cele abstracte;

Aici este vorba de acte juridice abstracte, cum sunt: obligatiile C.E.C., cambiile sau conosamentele etc.

- Este cauzal actul juridic a carui valabilitate implica analiza cauzei ori a scopului sau; daca scopul lipseste, este imoral ori ilicit, actul juridic cauzal e lovit de nulitate.

- Este abstract actul juridic civil care este detasat de elementul cauza, valabilitatea sa neimplicand analiza acestui element.

Astfel de acte sunt cele constatate prin titlurile de valoare, adica prin inscrisuri care incorporeaza operatiuni juridice .

12. Dupa modalitatea incheierii lor se disting: actele strict personale si actele care pot fi incheiate si prin reprezentare;

- Este strict personal actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal, fara a putea fi incheiat prin reprezentare. Este cazul testamentului Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi incheiate si prin reprezentant (mandatar art. 1532 Codul civil).

Constituind exceptia, normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare.

13. Dupa continutul lor deosebim actele patrimoniale de cele nepatrimoniale;

- Este patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil in bani. De regula, sunt asemenea acte cele ce privesc drepturile reale si de creanta. Bunaoara, sunt patrimoniale contractele de vanzare-cumparare, de donatie, de imprumut etc.

- Este nepatrimonial actul juridic civil care are un continut neevaluabil in bani. Spre exemplu, este un act nepatrimonial conventia (intelegerea) parintilor unui copil din afara casatoriei in sensul ca acesta sa ia numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.

14. Dupa modul lor de exercitare, actele civile se impart in: acte cu executare dintr-o data (UNO ICTU) si acte cu executare succesiva:

- Este cu executarea dintr-o data actul juridic care presupune, pentru executarea sa, o singura prestatie din partea debitorului. Acest tip de act se mai numeste si cu executare imediata sau instantanee.

- Spre deosebire de primul tip de act, a carui executare se produce intr-un singur moment; la actul cu executare succesiva, executarea presupune mai multe prestatii esalonate in timp, saptamanal, lunar, anual etc.

Modalitatile actului juridic civil

Prin conditiile actului juridic civil intelegem elementele (componentele) din care este alcatuit un asemenea act.

Conditii de fond, esentiale pentru validitatea unei conventii care sunt prevazute in art. 948 Codul civil si anume:

a) capacitatea de a contracta;

b) consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

c) un obiect determinat; c) o cauza licita.

Termenul ca modalitate a actului civil

Este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata inceperea sau incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.

Conditia ca modalitate a actului juridic civil

Este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic civil.

Sarcina ca modalitate a actului juridic civil

Este o obligatie, de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit - liberalitati.  .

Administratia publica

Administratia publica centrala de specialitate Structura

Ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului.

Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritatea administrative autonome.

infiintarea

Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii.

Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea lor, numai daca legea le recunoaste aceasta competenta.

Autoritatea administrative autonome se pot infiinta prin lege organica.

Autoritatea judecatoreasca Sectiunea 1. Instantele judecatoresti

infaptuirea justitiei - Justitia se infaptuieste in numele legii. Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

Instantele judecatoresti - Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.

Caracterul public al dezbaterilor - Sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege.

Dreptul la interpret - Procedura judiciara se desfasoara in limba romana.

Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit.

Folosirea cailor de atac - impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.

Politia instantelor - Instantele judecatoresti dispun de politia pusa in serviciul lor.

Sectiunea a 2-a. Ministerul Public

Rolul Ministerului Public

In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii.

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MINISTERULUI LUCRARILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei este organul de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, avand sediul in municipiul Bucuresti.

Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei stabileste politica in domeniul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei, la nivel national, elaboreaza strategia si reglementarile specifice de dezvoltare si de armonizare a activitatilor de lucrari publice, transport si locuinte, in cadrul politicii generale a Guvernului, si indeplineste rolul de autoritate de stat in domeniul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei.

In calitatea sa de autoritate de stat in domeniul transporturilor navale Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei are urmatoarele atributii principale, pe care le exercita direct sau prin organisme tehnice specializate, institutii publice subordonate, unitati care functioneaza sub autoritatea sa sau societati comerciale autorizate:

aproba, potrivit legii, instructiuni si regulamente obligatorii pentru activitatile specifice navale;

aproba utilizarea cailor navigabile in apele nationale si internationale, cu acordul organelor abilitate ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne;

asigura controlul utilizarii resurselor financiare alocate prin bugetul de stat, a resurselor din fonduri speciale pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport si a resurselor din credite interne si externe, al stadiului executarii fizice a lucrarilor de infrastructura si al calitatii acestora;

emite norme obligatorii de atestare, certificare, licentiere si brevetare a personalului care lucreaza in transporturi sau care concura la siguranta traficului si stabileste conditiile de suspendare, de retragere sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licentelor sau brevetelor acordate;

emite norme obligatorii de siguranta a traficului in transporturile navale, precum si in transportul multimodal si combinat si supravegheaza respectarea acestora;

autorizeaza functionarea porturilor;

emite norme obligatorii pentru efectuarea transporturilor de marfuri periculoase;

asigura certificarea si omologarea de tip sau individuala a mijloacelor de transport;

9. asigura, prin reteaua proprie, controlul medico-sanitar specific sigurantei navigatiei si asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta navigatiei;

10. stabileste, potrivit legii, norme si normative tehnice obligatorii de proiectare, constructii, reparare si exploatare a mijloacelor de transport, a porturilor; asigura supravegherea aplicarii acestor norme si autorizeaza agentii economici sa efectueze astfel de activitati;

11. stabileste, in conditiile legii, in colaborare cu Ministerul Apararii Nationale si cu Ministerul de Interne, potrivit reglementarilor interne si internationale, norme unitare ale activitatilor de interventie, de cautare si salvare a navelor, aeronavelor, a altor mijloace de transport, precum si a vietilor omenesti;

12. elaboreaza programe de pregatire si de perfectionare pentru personalul de siguranta din transporturi si organizeaza desfasurarea acestora;

13. indeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative pentru domeniile sale de activitate.

Conducerea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei este asigurata de ministrul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei.

Ministrul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei conduce intreaga activitate a ministerului si il reprezinta in raporturile cu celelalte ministere, cu alte autoritati publice si organizatii, precum si cu persoane juridice si fizice din tara si din strainatate.

In exercitarea atributiilor sale ministrul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei emite ordine.

Ministrul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei este ajutat in activitatea de conducere a ministerului de 5 secretari de stat.

In structura organizatorica a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei se organizeaza si functioneaza, in subordinea demnitarului, cabinetul demnitarului.

In structura organizatorica a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, prevazuta in anexa nr. 1, functioneaza directii generale si directii. in cadrul acestora, prin ordin al ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei se pot organiza servicii, birouri, precum si colective temporare, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Presedintelui si Guvernului Romaniei, precum si a personalului Presedintiei, Guvernului si al celorlalte organe ale puterii executive, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Corpul de control al ministrului, Inspectoratul de stat in constructii, Inspectoratul de stat in transporturi si Inspectoratul aviatiei civile se organizeaza la nivel de directii generale.

Autoritatea Navala Romana (aparatul central impreuna cu organele teritoriale operative - Capitaniile de port si Inspectoratele Tehnice Teritoriale)se afla in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

Centrele de medicina preventiva din subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei reprezinta autoritatea de sanatate publica in transporturi care desfasoara activitati de medicina preventiva si inspectie sanitara de stat in transporturi si care colaboreaza cu unitatile descentralizate ale Ministerului Sanatatii si Familiei, in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de sanatate, al monitorizarii starii de sanatate si al organizarii statisticii de sanatate in transporturi.

ORGANIZAREA Sl FUNCTIONAREA AUTORITATII NAVALE ROMANE - ANR

Organizarea si atributii principale

Autoritatea Navala Romana - ANR, este organul tehnic de specialitate din subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei prin care acesta isi exercita functia de autoritate de stat in domeniul sigurantei navigatiei.

ANR este institutie publica, cu finantare extrabugetara, cu personalitate juridica, cu sediul in municipiul Constanta. Incinta Port Constanta nr. 1, judetul Constanta, infiintata, potrivit Legii 412/2002, prin fuziunea Autoritatii Navale Romane - A.N.R. cu Regia Autonoma 'Registrul Naval Roman'.

Autoritatea Navala Romana - ANR, este organizata si functioneaza potrivit prevederilor Legii 412/2002 si ale HG 1133/2002 privind organizarea si functionarea ANR, conform carora are, in principal urmatoarele atributii:

A. aducerea la indeplinire a obligatiilor ce revin statului din acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte privind domeniul de activitate al ANR;

B. inspectia, controlul si supravegherea navigatiei

C. controlul statului pavilionului si controlul statului portului

D. elaboreaza, avizeaza si, dupa caz, supune spre aprobare Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei proiecte de acte normative si norme obligatorii privind:

E. coordonarea activitatilor de asistenta, cautare si salvare in apele nationale navigabile si a actiunilor in caz de calamitati naturale si sinistru naval

F. protectia apelor navigabile impotriva poluarii de catre nave

G. sanctionarea contraventiilor, cercetarea evenimentelor si accidentelor

de navigatie

H. inmatricularea si evidenta navelor sub pavilion roman I. evidenta, atestarea si brevetarea personalului navigant J. supravegherea tehnica, clasificarea si certificarea navelor K. alte atributii

Atributii

ANR are urmatoarele atributii:

A. Aducerea la indeplinire a obligatiilor ce revin statului din acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte privind domeniul de activitate al ANR;

B. Inspectia, controlul si supravegherea navigatiei

1. efectueaza supravegherea navigatiei, controlul si dirijarea traficului de nave in apele nationale navigabile si in porturile romanesti;

2. efectueaza inspectia si controlul navelor, indiferent de pavilionul acestora, in apele nationale navigabile si in porturile romanesti privind respectarea prevederilor legale nationale in domeniu si ale acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte;

3. exercita inspectia de stat privind respectarea reglementarilor interne si internationale privind transporturile navale si in special cele privind transportul marfurilor periculoase;

4. instituie dispozitivele de separare a traficului si pasele obligatorii de intrare-iesire a navelor din porturi;

5. propune limitele radelor portuare si a zonelor de ancoraj;

6. aproba intrarea/iesirea si miscarea navelor in porturi;

7. propune, nominal si pe portiuni, apele navigabile ale Romaniei;

8. face propuneri privind regulile de navigatie in marea teritoriala, in apele interioare si in porturile romanesti, in conformitate cu reglementarile nationale si cu acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte;

9. stabileste necesitatea instalarii sau suprimarii semnalelor de navigatie, dispune amplasarea dispozitivelor de semnalizare in apele nationale navigabile si controleaza functionarea acestora;

10. aproba efectuarea de operatiuni portuare in locuri situate in afara limitelor porturilor;

11. supravegheaza respectarea de catre nave a regimului juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive in limita competentelor conferite prin lege, acordand dupa caz, autorizatiile necesare;

12. ia masurile ce se impun in situatii de pericol, elaboreaza norme pentru prevenirea lor si face propuneri pentru completarea reglementarilor existente;

13. efectueaza inspectia si formalitatile de sosire/plecare a navelor, confonn prevederilor legale in vigoare, eliberand acceptele sau permisele prevazute de lege;

14. autorizeaza agentii economici care desfasoara activitati de transport naval in apele nationale navigabile si in porturi;

15. face propuneri privind zonele in care pilotajul navelor este obligatoriu, precum si regulile de pilotaj si remorcaj;

16. aproba organizarea parcurilor reci si a iernaticelor;

17. dispune inchiderea porturilor, atunci cand conditiile de siguranta a navigatiei o impun;

18. emite avize catre navigatori;

19. stabileste personalul minim de siguranta pentru navele sub pavilion roman si elibereaza certificatul pentru echipajul minim de siguranta;

20. supravegheaza si controleaza din punct de vedere al sigurantei navigatiei activitatile de pilotaj, remorcaj si de legare/dezlegare a navelor in porturi;

21. controleaza si supravegheaza, din punct de vedere al sigurantei navigatiei, activitatea de salvamar, activitatea de agrement nautic, pescuit industrial si sportiv;

22. avizeaza lucrarile ce se executa in apele nationale navigabile si in zonele maritime si fluviale;

C. Controlul statului pavilionului si controlul statului portului

1. efectueaza controlul statului pavilionului la navele care arboreaza pavilionul roman;

2. efectueaza controlul statului portului la navele care arboreaza pavilionul altor state si care se afla in apele nationale navigabile si in porturile romanesti;

D. Elaboreaza, avizeaza si, dupa caz, supune spre aprobare Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei proiecte de acte normative si norme obligatorii privind:

1. constructia, intretinerea si repararea navelor;

2. navigatia in apele nationale navigabile;

3. siguranta navigatiei in porturi sau pe cai sau canale navigabile;

4. atestarea, certificarea si brevetarea personalului navigant;

5. regulamentele serviciului la bordul navelor, structura, ierarhia si atributiile functiilor la bordul navelor;

6. aplicarea sau implementarea acordurilor si conventiilor internationale din domeniul navigatiei civile la care Romania este parte.

7. orice alte reglementari necesare aducerii la indeplinire a atributiilor ANTR.

E. Coordonarea activitatilor de asistenta, cautare si salvare in apele nationale navigabile si a actiunilor in caz de calamitati naturale si sinistru naval

1. organizeaza sistemul de asistenta, cautare si salvare in apele nationale navigabile, in conformitate cu legislatia in vigoare;

elaboreaza planurile de actiune de cautare si salvare;

3. coordoneaza activitatile de cautare si salvare a vietii omenesti, a navelor sau oricaror alte bunuri si aeronavelor aflate in pericol pe mare si in apele nationale navigabile ale Romaniei;

4. intocmeste actul de confirmare si aproba, in conditiile legii, titlul executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei, precum si cu scoaterea, paza si administrarea bunurilor salvate si curatirea fundului si luciului apei;

5. in caz de calamitati naturale participa, impreuna cu alte organe si organisme nationale si internationale, la inlaturarea efectelor acestora, coordoneaza activitatile de interventie specifice si ia masurile ce se impun in situatii de pericol

F. Protectia apelor navigabile impotriva poluarii de catre nave

1. organizeaza sistemul de prevenire, combatere si limitare a consecintelor poluarii pe mare si pe apele interioare navigabile;

2. coordoneaza activitatile de prevenire, combatere si limitare a consecintelor poluarii apelor de catre nave aflate in apele nationale navigabile si coordoneaza actiunile de interventie pentru depoluare:

3. intocmeste actul de confirmare si aproba titlul executoriu pentru cheltuielile efectuate cu depoluarea, in conditiile legii;

4. controleaza modul de predare, de catre nave, a reziduurilor la instalatiile destinate acestui scop;

G. Sanctionarea contraventiilor, cercetarea evenimentelor si accidentelor de navigatie

1. cerceteaza evenimentele si accidentele de navigatie in care simt implicate navele in apele nationale navigabile ale Romaniei, indiferent de pavilionul acestora, precum si acelea in care sunt implicate navele sub pavilion roman in marea libera;

2. incuviinteaza expertizele navale, cu exceptia celor dispuse de instantele judecatoresti sau de organele de urmarire penala, si efectueaza, la cerere sau din oficiu, constatari privind nava, incarcatura si instalatiile portuare;

3. aplica sanctiuni contraventionale persoanele care incalca prevederile legale privind navigatia civila si prevederile legale privind poluarea apelor nationale navigabile de catre nave, daca faptele acestora nu intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

H. inmatricularea si evidenta navelor sub pavilion roman

1. acorda dreptul de arborare a pavilionului roman, dispune prelungirea, suspendarea sau retragerea acestui drept si elibereaza actele de nationalitate navelor care au obtinut dreptul de arborare a pavilionului roman;

2. elibereaza permisul provizoriu de arborare a pavilionului roman, dispune prelungirea, suspendarea sau retragerea acestui drept;

3. efectueaza inmatricularea si tine evidenta navelor care arboreaza pavilionul roman, precum si a navelor aflate in constructie in Romania;

4. transcrie constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra navelor care arboreaza pavilionul roman, precum si asupra navelor aflate in constructie;

5. efectueaza, scoaterea din evidenta a navelor, la cerere sau din oficiu, atunci cand navele nu mai intrunesc conditiile de arborare a pavilionului roman;

I. Evidenta, atestarea si brevetarea personalului navigant

1. organizeaza sesiuni de examene pentru atestarea personalului navigant si pentru obtinerea de catre acesta a brevetelor si a certificatelor de capacitate;

2. acorda, reconfirma, suspenda si anuleaza brevetele, certificatele de capacitate, atestatele si certificatele de conformitate, personalului navigant roman;

3. efectueaza inmatricularea si tine evidenta personalului navigant roman;

elibereaza carnetul de marinar, prelungeste valabilitatea acestuia si efectueaza operatiunile de imbarcare/debarcare a personalului navigant;

5. autorizeaza societatile comerciale care desfasoara activitati de recrutare si plasare a personalului navigant maritim si fluvial roman pentru angajare pe nave Care arboreaza pavilionul roman sau strain;

6. stabileste modul de recrutare, scolarizare si brevetare a pilotilor;

7. aproba programele de pregatire si perfectionare pentru personalul navigant pentru centrele de pregatire si perfectionare in domeniu;

8. avizeaza programele de pregatire de specialitate ale institutiilor de invatamant care pregatesc personal navigant pentru navigatia maritima si fluviala;

J. Supravegherea tehnica, clasificarea si certificarea navelor

1. certifica si monitorizeaza conformitatea navelor care arboreaza pavilionul roman si a echipamentelor navelor cu normele tehnice nationale si cu prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte;

2. certifica conformitatea companiilor care opereaza nave care arboreaza pavilionul roman de navigatie maritima cu prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte;

3. asigura supravegherea tehnica privind clasificarea si certificarea sigurantei constructiei navelor care arboreaza pavilionul roman, in conformitate cu normele tehnice obligatorii de constructie emise de catre Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei sau agreate de acesta;

4. efectueaza supravegherea tehnica a lucrarilor de constructie a navelor, care urmeaza sa arboreze pavilionul roman si efectueaza certificarea materialelor si a echipamentelor utilizate la constructia acestora;

5. asigura supravegherea tehnica si certificarea in timpul repararii, transformarii si modernizarii navelor;

6. efectueaza supravegherea tehnica si certificarea in timpul constructiei, reparatiilor si exploatarii containerelor, precum si a materialelor si componentelor pentru acestea in conformitate cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte si cu normele tehnice proprii;

7. asigura supravegherea tehnica si eliberarea certificatelor si documentelor necesare pentru navele care arboreaza pavilionul roman prin care se atesta respectarea cerintelor din conventiile si reglementarile internationale la care Romania este parte privind siguranta navelor si navigatiei, ocrotirea vietii omenesti pe mare, integritatea marfurilor transportate, prevenirea poluarii;

8. elibereaza certificate de tonaj navelor care arboreaza pavilionul roman;

9. elaboreaza si perfectioneaza periodic normele tehnice nationale pentru constructia navelor maritime, navelor de navigatie interioara si platformelor de foraj marin, normele tehnice nationale pentru constructia containerelor, normele tehnice nationale privind constructia si echiparea navelor in scopul prevenirii poluarii mediului, normele tehnice nationale conform conventiilor si reglementarilor internationale aplicabile navelor, echipamentelor si instalatiilor navale, precum si a prevederilor complementare normelor tehnice nationale mentionate;

10. analizeaza si aproba documentatiile tehnice si de executie pentru constructia, repararea, transformarea si modernizarea navelor, platformelor de foraj, containerelor, precum si a materialelor si echipamentelor destinate acestora, pentru care se asigurasupravegherea tehnica si certificarea in conformitate cu normele tehnice nationale mai sus mentionate;

11. verifica si atesta capabilitatea tehnica a laboratoarelor si a agentilor economici, pentru executarea de lucrari in domeniul naval, in concordanta cu normelor tehnice nationale si respectiv cu standardele privind asigurarea calitatii;

12. certifica sistemele pentru asigurarea calitatii diferitilor agenti economici;

13. inspecteaza, in vederea certificarii sistemele de management privind operarea in siguranta a navelor si prevenirea poluarii mediului;

14. asigura, la cerere, supravegherea tehnica pentru conformitate cu documentatiile de executie a materialelor, echipamentelor instalatiilor si constructiilor metalice pentru utilizari in alte domenii decat cel naval, precum si efectuarea de alte prestatii specifice domeniilor de specializare ale personalului la solicitarea beneficiarilor interni si straini;

K. Alte atributii

1. reprezinta statul roman in organisme internationale din domeniul transporturilor navale, pe baza de mandat, acordat in conditiile legii;

2. indeplineste orice atributii specifice ^tabilite prin ordin al ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei.

Relatiile de munca

incheierea si incetarea contractului individual de imbarcare. Salarizarea, conditii de munca si viata la bordul navei

INCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE IMBARCARE

Raporturile de munca ale membrilor echipajelor navelor care arboreaza pavilionul roman cu angajatorii lor se stabilesc pe baza prevederilor legislatiei nationale, ale acordurilor si ale conventiilor internationale la care Romania este parte, precum si pe baza contractelor colective de munca si a celor individuale de ambarcare.

Personalul navigant care urmeaza a fi incadrat in munca trebuie sa aiba efectuat examenul medical pentru a se stabili daca starea sanatatii le permite sa indeplineasca munca ce li se incredinteaza, fiind in acelasi timp si una din conditiile de prelungire a valabilitatii carnetului de marinar.

Incadrarea in munca se realizeaza prin incheierea unui contract individual de munca. Contractul individual de munca conform Codului muncii si Legii nr. 168/1999 se incheie in scris si va cuprinde clauze privind obligatia persoanei incadrate in munca de a-si indeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii si disciplinei, a legilor, indatorirea unitarii de a asigura conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, de a remunera in raport cu munca prestata si de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin, precum si alte clauze stabilite de parti.

Dupa incadrare angajatorul este obligat sa ii inmaneze fisa postului indicandu-i-se drepturile si obligatiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de indeplinit, precum si normele de protectie a muncii.

Contractul de munca se incheie pe durata nedeterminata. in anumite situatii, contractul de munca se poate incheia si pe durata determinata, in cazul inlocuirii titularului unui post care lipseste temporar de la serviciu si caruia unitatea este obligata sa-i pastreze postul, pentru pastrarea unei munci cu caracter sezonier, precum si a altor activitati cu caracter temporar.

La incadrarea in functie se va proceda predarea si preluarea functiilor iar acolo unde se impune se incheie si un proces-verbal al bunurilor materiale si banesti de care urmeaza sa raspunda; predarea-preluarea se face in prezenta unei comisii special constituite daca predatorul lipseste.

Timpul de lucru si cel de odihna, precum si drepturile si conditiile de munca si viata ce trebuie asigurate la bordul navelor care arboreaza pavilionul roman se stabilesc de catre minister, in conformitate cu legislatia muncii, cu acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte.

Personalul navigant roman se poate ambarca si pe nave care arboreaza pavilionul altor state, pe cont propriu sau prin intermediul agentiilor de personal navigant.

Raporturile de munca ale personalului navigant de cetatenie romana ambarcati pe nave care arboreaza pavilionul altor state cu angajatorii lor se stabilesc pe baza prevederilor legislatiei tarii de pavilion, ale acordurilor si ale conventiilor internationale la care tara respectiva este parte (Conventiile ILO 22, 68, 92, 133, 108, 127, 134, 138, 147, 166, 180)3, precum si, dupa caz, pe baza contractelor colective de munca acceptate de Federatia Internationala a Lucratorilor din Transporturi (I.T.F.). si a celor individuale de ambarcare.

Pe durata executarii contractului personalul navigant beneficiaza de protectia statului roman in conformitate cu prevederile OG 42/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, a HG 10/1997 privind autorizarea societatilor comerciale care desfasoara activitati de intermediere pentru angajarea personalului navigant maritim sau fluvial roman pe nave sub pavilion strain si a Legii nr. 156 din 26 iulie 2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate

Promovarea personalului navigant in functii superioare se face in raport de conditiile prevazute pentru functia respectiva de Conventia STCW si prevederile legale nationale, de calitatile personale, precum si de rezultatele obtinute in realizarea sarcinilor, de aptitudinile organizatorice si de conducere ale celor ce urmeaza a fi incadrati in functii de conducere. Promovarea se face pe baza de proba practica, examen, organizate de Autoritatea Navala Romana conform prevederilor legale.

Raporturile juridice de munca sunt acele relatii sociale reglementate prin lege, fundamentate pe contractul individual de munca.

INCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE IMBARCARE

In scopul protectiei dreptului la munca, garantat prin Constitutie, incetarea contractului individual de munca nu poate interveni decat in conditiile stabilite limitativ de lege.

Codul muncii prevede ca raporturile de munca inceteaza la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul de munca, prin acordul dintre persoana incadrata in munca si unitate (acordul partilor), precum si prin desfacerea contractului din initiativa uneia dintre parti.

Desfacerea contractului de munca din initiativa salariatului nu este conditionata decat de perioada de preaviz ce trebuie acordata unitarii.

Contractul de munca mai poate fi desfacut, din initiativa unitarii in unul din cazurile revazute de art.,130 Codul muncii, respectiv :

a) unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza ca urmare a reorganizarii;

b) unitatea isi inceteaza activitatea;

e) persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului in care a fost incadrata;

f) in postul ocupat de persoana incadrata in munca este integrat, pe baza hotararii organelor competente, cel care a detinut anterior acel post;

g) persoana incadrata in munca se pensioneaza pentru limita de varsta ori pentru invaliditate de gradul 1 sau 2;

i) persoana incadrata in munca savarseste o abatere grava sau incalca in mod repetat obligatiile sale de munca, inclusiv normele de comportare in unitate;

j) cel in cauza este arestat mai mult de 60 de zile;

k) persoana incadrata in munca este condamnata definitiv pentru o infractiune in legatura cu munca sa. daca condamnarea o face necorespunzatoare postului pe care il detine;

1) instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporal sau definitiv.

Contractul de munca poate fi desfacut pe temeiul lit. e, i sau k, in termen de cel mult de la o luna de la constatarea, de catre conducatorul unitarii, a imprejurarii care constituie temeiul desfacerii.

La desfacerea, din initiativa unitarii, a contractului de munca va fi consultat comitetul sindicatului.

Desfacerea contractului de munca, in toate situatiile, se stabileste prin dispozitia scrisa a conducerii unitarii, cu aratarea motivelor, a prevederilor legale pe care se intemeiaza, a termenelor, precum si a organelor la care masura luata se poate ataca.

Dispozitia de desfacere a contractului de munca se comunica in scris in termen de 5 zile de catre unitate. Ea isi produce efectele de la data comunicarii.

Desfacerea contractului de munca din initiativa persoanei (demisia) incadrate in munca se face cu un preaviz de 15 zile lucratoare; in cazul functiilor de conducere, preavizul este de 30 zile. in perioada preavizului aceasta persoana este obligata sa continue activitatea potrivit programului de lucru.

In caz de anulare a desfacerii contractului de munca, unitatea este obligata sa reincadreze in functia avuta pe cel caruia i s-a desfacut contractul in mod nejustificat si sa-i plateasca pe timpul cit a fost lipsit de salariu din aceasta cauza o despagubire.

Timpul cit o persoana a desfasurat activitate pe baza unui contract de munca constituie vechime in munca si alte perioade prevazute de lege.

Conditiile in care o persoana incadrata are vechime in munca, vechime neintrerupta in munca, vechime neintrerupta in aceeasi unitate, vechime in functie, meserie sau profesie, precum si modul de calcul al acestora, stabilite de lege. iar dovada se face cu carnetul de munca si cu alte acte sau mijloace de dovada. in conditiile legii.

Unilatea este obligata sa elibereze persoanelor incadrate in munca, la incetarea contractului de munca, carnetul de munca, completat cu toate datele la zi.

Salarizarea in domeniul privat se realizeaza pe baza de negociere in conditiile Legii nr. 14/1991 privind salarizarea ce prevede ca pentru munca prestata in conditiile prevazute in contractul individual de munca, fiecare persoana are dreptul la un salariu in bani, convenit la incheierea contractului.

Salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile si sporurile la acesta. Salariul de baza se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor ce revin postului in care este incadrat, cu pregatirea si competenta profesionala.

Salariile se stabilesc prin negocieri colective sau. dupa caz, individuale, intre persoanele juridice sau fizice care angajeaza si salariati sau reprezentanti ai acestora. in functie de posibilitatile financiare ale persoanei care angajeaza iar acestea nu pot fi mai mici decat salariul de baza minim pe tara aprobat pentru programul normal de munca.

Plata salariului se face periodic, la intervale de cel mult o luna.

Drepturile banesti cuvenite angajatului se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale unitarii.

Salariul nu poate fi urmarit sau retinut decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.

In cazul decesului salariatului, drepturile banesti care i se cuvin pana la data la care s-a produs decesul se platesc sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui. iar in lipsa acestora se platesc celorlalti mostenitori in conditiile dreptului comun.

In cazul in care, cu ocazia negocierii salariilor apar divergente care nu pot fi solutionate in termen de 30 de zile calendaristice, se va aplica sistemul de arbitraj reglementat prin Legea privind solutionarea conflictelor colective de munca.

RASPUNDEREA DISCIPLINARA.

Fiecare salariat trebuie respectarea cu strictete a disciplinei si indeplinirea exemplara a sarcinilor de serviciu.

Incalcarea cu vinovatie de catre cel incadrat in munca indiferent de functia sau postul pe care-1 ocupa obligatiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinara, care se sanctioneaza, dupa caz, potrivit legii, cu:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) retragerea uneia sau mai multor gradatii sau trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau, in cazul celor incadrati cu salariul la nivelul de baza, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeasi perioada;

d) reducerea salariului si reducerea indemnizatiei de conducere pe durata de 1-3 luni, cu 5-10%;

e) retrogradarea in functie sau in categoric in cadrul aceleiasi profesii pe durata de 1-3 luni;

f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Rezulta ca sanctiunile Codului muncii care sunt sanctiuni disciplinare generale aplicabile oricarui salariat merg pana la desfacerea contractului de munca.(art.l00CM)

DECRET Nr. 360 din 2 noiembrie 1976 privind aprobarea Statului disciplinar al personalului din unitatile de transporturi prevede sanctiuni disciplinare specifice aplicabile numai personalului navigant din marina civila iar acestea pot fi:

a) ridicarea permisiei de a iesi la uscat, in porturile straine, pana la 5 zile;

b) retinerea in cabina pana la 3 zile;

c) debarcarea disciplinara de pe nava pe o perioada de 1-6 luni si trecerea intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate;

d) inlocuirea disciplinara din functie, avand drept consecinta debarcarea de pe nava si trecerea in alta munca corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate;

Ridicarea permisiei de a iesi la uscat in porturile straine, pana la 5 zile, se aplica unui membru din echipajul navei si consta in interdictia, atunci cand ceilalti membri ai echipajului primesc aceasta invoire, de a iesi la uscat in porturile straine sau in alte locuri din strainatate unde nava a acostat.

Retinerea in cabina pana la 3 zile se aplica unui membru din echipajul navei si consta in interzicerea indeplinirii de catre acesta a serviciilor de cart la bordul navei.

Debarcarea disciplinara de pe o nava pe o perioada de 1-6 luni si trecerea intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate, se aplica unui membru din echipajul navei pentru abateri savarsite la bordul navei sau legate de activitatea de navigatie si are drept efect interdictia de a ocupa orice functie la bordul navei pentru durata respectiva.

Inlocuirea disciplinara din functie, avand drept consecinta debarcarea de pe nava si trecerea in alta munca corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate, se aplica unui membru din echipajul navei pentru abateri repetate sau o singura abatere deosebit de grava, savarsite la bordul navei sau legate de activitatea navigatiei si are drept efect interdictia de a ocupa orice functie la bordul navei.

Organul care a aplicat sanctiunile specifice prevazute la art. 42 pct. 3 lit. d) va putea dispune ca. dupa expirarea unei perioade de cel putin un an, cel sanctionat sa revina intr-o functie care concura la siguranta navigatiei civile.

RASPUNDEREA MATERIALA

Apararea valorilor materiale si spirituale ale societatii reprezinta o indatorire fundamentala a tuturor oamenilor muncii daca aceasta se face printr-o fapta ce constituie infractiune, raspunderea se stabileste potrivit legii penale.

Cand paguba a fost cauzata de mai multe persoane, raspunderea fiecareia se stabileste tinandu-se seama de masura in care a contribuit la provocarea ei iar daca nu poate fi determinata, raspunderea fiecareia dintre persoane se stabileste proportional cu salariul ei tarifar de incadrare net, de la data constatarii pagubei si, daca este cazul, si in functie de timpul lucrat de la ultima inventariere a bunurilor.

Obligarea la plata despagubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum si la restituirea sumelor incasate fara drept, se face prin decizie de imputare emisa de conducatorul unitarii; cand plata sau restituirea urmeaza a se face de conducatorul unitarii sau cel in cauza poate sa-si ia un angajament de plata in scris, amandoua constituie titlu executoriu.

Raspunderea materiala pentru paguba cauzata unitarii poate fi stabilita numai in cazurile in care aceasta a fost constatata in cel mult 3 ani de la data producerii ei, iar in cazul restituirii sumelor sau a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, in cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de cand a beneficiat de servicii nedatorate.

Termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat cunostinta de producerea pagubei.

Decizia de imputare va fi motivata si va mentiona termenul in care poate fi contestata si organul competent sa o solutioneze. Ea se comunica, in termen de 15 zile de la emitere, celui obligat la plata sau restituire si constituie titlu executoriu din momentul comunicarii.

Dupa expirarea acestui termen, prejudiciu se imputa celui vinovat de neluarea masurii de imputare.

Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din salariu, precum si din orice alte sume ce se cuvin persoanei in cauza din partea unitarii la care aceasta lucreaza in conditiile legii.

Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din salariul tarifar net lunar, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza, jumatate din acest salariu.

Persoana care considera ca imputarea sau retinerea a fost facuta fara temei sau cu incalcarea legii, precum si cea care dupa ce a semnat un angajament de plata constata ca in realitate nu datoreaza partial sau total suma pretinsa de unitate, se poate adresa cu contestatie la organul jurisdictional competent.

Acesta, la cererea persoanei in cauza, tinand seama de imprejurari, poate hotari suspendarea executarii pana la solutionarea litigiului.

Drepturi si obligatii decurgand din contractul individual de munca si contractul colectiv de munca.

Trasaturile caracteristice ale raportului juridic de munca reglementat prin normele dreptului muncii.

Raportul juridic de munca prezinta mai multe trasaturi caracteristice.

a. Raportul juridic individual de munca ia nastere prin incheierea unui contract individual de munca.

b. Raportul juridic individual de munca are un caracter bilateral, iar persoana care presteaza munca este, totdeauna, o persoana fizica. Acest raport se poate stabili intre o persoana fizica si o persoana juridica, sau intre doua persoane fizice (angajat-angajator), dar niciodata intre persoane juridice.

c. Raportul juridic de munca are un caracter personal (intuita personae). Munca este prestata de persoana fizica; in considerarea pregatirii, aptitudinilor si calitatilor sale proprii; reprezentarea - care este posibila in raporturile juridice civile - este inadmisibila in raporturile de munca; desfasurarea muncii se realizeaza sub forma unor prestatii succesive, de durata, cu caracter de continuitate; persoana care presteaza munca nu se obliga sa puna la dispozitia celuilalt subiect rezultatele materializate prin activitatea sa cum este cazul, contractului civil de antrepriza - ci sa depuna o munca continua, prin folosirea repetata a fortei sale de munca.

d. Raportai juridic de munca se caracterizeaza printr-un mod specific de subordonare a persoanei fizice fata de celalalt subiect in folosul caruia aceasta presteaza munca. Este adevarat ca si in cadrul unor raporturi juridice civile, mandatarul este obligat sa actioneze in limitele insarcinarilor primite de la mandant (art. 1537 din Codul civil), dupa cum persoana, care are calitatea de prepus isi desfasoara activitatea, in functia incredintata, sub conducerea si potrivit directivelor comitentului. Dar, subordonarea, caracteristica pentru raportul juridic de munca, reglementata de normele dreptului muncii, implica incadrarea in colectivul de munca al unei unitati determinate, intr-o anumita structura organizatorica si intr-o anumita ierarhie functionala. in acest cadru organizatoric prestabilit, are loc executarea muncii, spre deosebire de contractele civile - de antrepriza, de prestari servicii etc. - in baza carora cel care se obliga sa desfasoare activitatea in folosul altuia isi organizeaza singur munca, fara a se incadra intr-un colectiv si fara a se subordona celui cu care a contractat.

Subordonarea implica obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii, aceasta obligatie avand ca o componenta esentiala respectarea programului de lucru. Desfasurarea muncii are un caracter de continuitate, in cadrul unui numar minim de ore, intr-o perioada determinala. Fara elementul de subordonare nu ar fi cu putinta unitatea de actiune a colectivului si eficienta activitatii lui.

e. Munca trebuie sa fie remunerata; salariul reprezinta contrapreslatia cuvenita angajatului. Asa fiind, o munca gratuita nu poate constitui obiect al unui raport juridic de munca, in sensul dreptului muncii.

f. O caracteristica importanta a raportului juridic de munca este asigurarea, prin prevederile legii si ale contractului incheiat a unei protectii multilaterale pentru persoanele care presteaza munca, atat cu privire la conditiile de desfasurare a procesului muncii, cat si in ceea ce priveste toate drepturile ce decurg din incheierea contractului individual de munca.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 (republicata in 1998): 'contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte prin care se stabilesc, clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca'.

Conform art. 10 din Legea nr. 130/1996 (republicata) contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatii, ramurilor de activitate si la nivel national. De asemenea, se pot incheia si la nivelul unor grupuri de societati comerciale si regii autonome, daca sunt constituite asociatii patronale organizate la acest nivel.

In mod normal, ierarhizarea contractelor colective de munca este urmatoarea:

- intr-o prima faza, se incheie contractul la nivel national, apoi cele de la nivel de ramura;

- urmeaza incheierea contractelor colective la nivelul grupurilor de unitati in cadrul aceleiasi ramuri;

- in final, are loc incheierea contractelor colective de munca la nivelul unitatilor.

Prevederile oricarui contract colectiv la nivel superior, sunt considerate niveluri minime de la care incepe negocierea contractelor colective de munca la nivelele inferioare.

a. Clauze comune tuturor categoriilor de contracte colective de munca.

Legea reglementeaza generic clauzele pe care le pot cuprinde contractele colective de munca, si nu limiteaza, ca principiu, libertatea partilor in acest domeniu.

Obiectul contractului colectiv de munca priveste situatii ce se refera direct la raporturile de munca si situatii care au legatura cu raporturile de munca.

Din prima categorie fac parte: salariile de baza, sporurile la salarii, premiile, concediile de odihna, timpul de munca, reducerea timpului de munca pentru cei care lucreaza in conditii grele, nocive sau periculoase, munca peste program sau in zilele nelucratoare, conditiile de prestare a muncii si plata a acesteia, protectia muncii, conditii de munca in general, normele specifice de promovare in categorii sau functii superioare, echipament de protectie sau de lucru, drepturile persoanelor, delegate in alte localitati etc.

Situatiile care au legatura cu raporturile de munca, se pot referi la: construirea sau acordarea de locuinte, transportul personalului nelocalnic, inlesniri in procurarea unor produse (combustibil, mobila), construirea si folosirea de crese, gradinite etc.

b. Continutul contractelor colective de munca la nivel national.

Legea nu prevede clauzele pe care trebuie sa le cuprinda contractele colective la diferite niveluri, inclusiv cele la nivel national. Din acest punct de vedere exista principiul libertatii depline a partilor privind stabilirea continutului contractului pe care ele il incheie, singura limita fiind cea formulata la art. 8 din Legea nr. 130/1996 (republicata), privind clauzele interzise.

Din examinarea contractelor incheiate la nivel national pe anii 1992-2000 se desprind mai multe concluzii, dintre care una din ele consta in caracterul cuprinzator, prin intermediul lor, dorindu-se sa se reglementeze cat mai in amanunt relatiile sociale de munca, drepturile si obligatiile celor doua parti in procesul muncii. Se poate spune ca aceste contracte constituie, din punct de vedere al continutului lor, un fel de 'coduri' de munca pentru cei carora li se adreseaza. De altfel cu mici deosebiri intre ele, contractele colective la nivel national contin capitole asemanatoare cu cele prevazute de Codul muncii. Astfel, Contractul colectiv de munca unic la nivel national contine in principal urmatoarele capitole (Codul muncii are 11). Aceste capitole sunt urmatoarele: - 'Dispozitii generale';

II. 'Timpul de munca';

- III. 'Conditii de munca si protectia muncii';

IV. 'Salarizarea si alte drepturi banesti';

V. 'Concedii si zile libere';

VI. 'Contractul individual de munca';

- VII 'Formarea profesionala';

- VIII. 'Alte prevederi privind drepturile si obligatiile partilor';

IX. 'Dispozitii finale'. Acest contract are 105 articole.

Conform actualei reglementarii, si anume Legea nr. 130/1996 (republicata), clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de lege (art. 8, alin. 1).

EXECUTAREA CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCA

Dupa incheierea si intrarea lor in vigoare, contractele colective de munca urmeaza a se executa, ele avand putere de lege intre partile contractante.

Executarea presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de cele doua parti.

Articolul 30 din Legea nr. 130/1996 (republicata) prevede ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie si ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati.

Folosirea generica a termenului de raspundere conduce la concluzia ca, in raport de fapta ilicita, raspunderea poate imbraca oricare din formele prevazute de lege.

Astfel, poate fi penala, daca fapta ilicita intruneste elementele constitutive ale unei anumite infractiuni, civila sau materiala in ipoteza producerii unui prejudiciu etc. Astfel, pentru daunele pricinuite sindicatului, raspunderea unitatii este civila, ca de altfel, si raspunderea sindicatelor pentru daunele produse unitatii. Nerespectarea clauzelor contractului colectiv de catre unul sau mai multi salariati atrage raspunderea materiala a acestora (art. 102 si urmatoarele din Codul muncii) ori, exceptional, civila (in situatia reglementata de art. 103. alin. 2 din acelasi cod).

Unitatea are o raspundere de drept al muncii (art. 111 din Codul muncii, in ceea ce priveste pagubele cauzate fiecarui salariat).

EFECTELE CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCA. In privinta persoanelor asupra carora se rasfrang efectele contractelor colective de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 (republicata), clauzele acestor contracte isi produc efectele:

a) pentru toti salariatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel;

b) pentru toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;

c) pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca;

d) pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel national.

INCETAREA CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCA

Contractul colectiv de munca inceteaza:

a) la implinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost incheiat, daca partile nu convin prelungirea aplicarii acestuia;

b) la data comasarii, divizarii, dizolvarii sau constatarii falimentului unitatii;

c) prin acordul partilor.

Timpul de munca si odihna

Contractul colectiv de munca nivelul ramurii transporturilor - 2002- 2004

(1) prin timp de munca se intelege orice perioada pe durata careia cel angajat se afla la dispozitia celui care angajeaza, pentru exercitarea activitatii sau a atributiilor sale in conformitate cu fisa postului si/sau sarcinile de serviciu;

(2) prin perioada de repaus se intelege orice perioada care nu este inclusa in timpul de munca;

(3) prin repaus zilnic se intelege ca orice angajat sa beneficieze. in decursul fiecarei perioade de 24 de ore, de o perioada de repaus de cel putin 12 ore consecutiv;

(4) prin repaus saptamanal se intelege obligatia ca orice angajat sa beneficieze, in cursul fiecarei perioade de 7 zile, de o perioada de repaus neintrerupta, de minimum 36 de ore, carora li se adauga cele 12 ore de repaus zilnic, prevazute la pct. 3 al prezentului articol;

(5) prin munca in ture se intelege orice mod de organizare a muncii in echipa si/sau individual, stabilit prin acordul partilor semnatare ale contractului colectiv de munca, potrivit caruia cei angajati sunt utilizati succesiv la aceleasi posturi de munca, conform ritmului stabilit care antreneaza pe lucratori la necesitatea de a presta munca la ore diferite pe perioada unei zile si/sau saptamani ori luni de activitate.

Durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe saptamana.

Prin negocieri la nivel de unitate, pentru a pune de acord programul cu cerintele productiei, se poate stabili un program saptamanal de 36 pana la 44 de ore, cu conditia ca media lunara sa fie de 40 de ore pe saptamana, iar programul stabilit sa fie anuntat cu o saptamana inainte.

In cazurile in care durata normala a timpului de munca se stabileste potrivit prevederilor de mai sus, durata timpului de munca zilnic nu poate depasi 10 ore.

La locurile de munca unde, datorita specificului activitatii, nu exista posibilitatea incadrarii in durata normala a timpului zilnic de lucru se pot stabili forme specifice de organizare a timpului de lucru, dupa caz, in tura, tura continua, turnus, program fractionat; locurile de munca la care se aplica aceste forme specifice de organizare, precum si modalitatile concrete de organizare si de evidenta a muncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de grupuri de unitati sau unitati, in sectoarele de munca unde regimul de lucru este influentat de sezoane, durata timpului de lucru se stabileste prin negocieri cu sindicatele, cu conditia ca media saptamanala sa fie de 40 de ore, iar durata programului zilnic sa nu depaseasca 12 ore.

Durata medie a muncii pentm fiecare perioada de 7 zile si lucrator sa nu depaseasca 48 de ore, inclusiv orele suplimentare, pentru o perioada de referinta de maximum 4 luni (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 93/104/C.E./23.11.1993 privind organizarea timpului de munca, art. 6, pct. 2, si art. 16, pct. 2).

Pentru unele activitati, locuri de munca si categorii de personal, prevazute in contractele colective de munca de la unitati, se pot stabili programe de lucru partiale, corespunzatoare unor fractiuni de norma, cu o durata a timpului de munca de 6, 4 sau 2 ore pe zi. Drepturile salariatilor care lucreaza in aslfel de situatii se acorda proportional cu timpul lucrat.

La cerere, salariatii cu program partial de lucru vor fi incadrati in program normal, daca exista posturi vacante si daca intrunesc conditiile ocuparii acestor posturi.

Salariatii care isi desfasoara activitatea in locuri de munca cu conditii deosebite si/sau speciale beneficiaza de reducerea duratei normale a timpului de munca sub 8 ore pe zi, in conditiile prevazute de lege, si nu pot efectua ore suplimentare.

Durata reducerii timpului normal de munca si categoriile de personal care beneficiaza de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de grupuri de unitati si unitati.

Orele de incepere si de terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul de ordine interioara negociat de catre parti.

In toate cazurile in care se dovedeste ca este posibil, cei care angajeaza si sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru si modalitati de aplicare a acestora.

Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afecteaza drepturile prevazute in contractul colectiv de munca.

Orele prestate, la solicitarea patronului, peste programul normal de lucru stabilit in unitate sunt ore suplimentare.

Salariatii pot fi chemati sa presteze ore suplimentare numai cu consimtamantul lor. Ceea ce depaseste 120 de ore/an de persoana necesita si acordul sindicatelor din unitate.

Pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor unor calamitati naturale ori ale altor cazuri de forta majora, salariatii au obligatia de a presta munca suplimentara ceruta de cel care angajeaza.

Orele suplimentare se compenseaza cu timp liber corespunzator.

Orele care nu au putut fi compensate pana la sfarsitul lunii se platesc sub forma de spor.

Munca prestata in intervalul dintre orele 22 si 6, cu posibilitatea abaterii cu o ora in plus sau in minus fata de aceste limite, este lucru in timpul noptii.

Pentru persoanele al caror program de lucru se desfasoara pe timpul noptii, durata timpului de munca este mai mica cu o ora decat durata timpului de munca prestata in timpul zilei, fara diminuarea salariului de baza si a vechimii in munca.

Prevederile reducerii nu se aplica salariatilor care lucreaza in locuri de munca cu conditii deosebite si/sau speciale, unde durata timpului de munca este mai mica de 8 ore.

La unitatile unde procesul muncii este neintrerupt sau conditiile specifice ale muncii o impun, programul de lucru din timpul noptii poate fi egal cu cel al zilei. Munca prestata in timpul noptii in cadrul unui asemenea program se plateste sub forma de spor, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin jumatate din programul de lucru; de acest spor beneficiaza si salariatii care lucreaza in conditii deosebite si/sau speciale, unde durata timpului de munca este mai mica de 8 ore/zi.

In durata normala a timpului de lucru nu intra timpii consumati cu echiparea-dezechiparea la inceputul si sfarsitul programului.

Protectia muncii si asigurarile sociale

Normele specifice de protectia muncii pentru transporturile navale

DREPTUL LA PROTECTIA MUNCII

Dreptul la protectia muncii se afla intr-o stransa legatura cu dreptul la munca. Aceasta legatura rezulta in primul rand din prevederile Constitutiei, care, in art. 38, alin. 1 se refera la dreptul la munca, iar in alin. 2 al aceluiasi articol se refera la protectia sociala a muncii inclusiv la securitatea si igiena muncii. in acelasi sens, Codul muncii prevede ca protectia muncii face parte integranta din procesul de munca.

Obligatia si raspunderea pentru realizarea deplina a masurilor de protectie a muncii o au - potrivit atributiilor ce le revin - cei ce organizeaza, controleaza si conduc procesul de munca. Respectarea masurilor de protectie a muncii este o indatorire generala a salariatilor a carei incalcari atrage raspunderea juridica-disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala.

Obligatiile angajatorului (persoana juridica sau fizica privind organizarea protectiei muncii sunt detaliate in art. 18 din Legea nr. 90/1996 republicata. Acest text dispune ca in vederea asigurarii conditiilor de protectie a muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice si persoana fizice au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme normelor de protectie a muncii, prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

b) sa solicite inspectoratului teritorial de munca autorizarea functionarii unitatii din punct de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale in care a fost emisa;

c) sa stabileasca masurile tehnice, sanitare si organizatorice de protectie a muncii, corespunzatoare conditiilor de munca si factorilor de mediu specifici unitatii;

d) sa stabileasca pentru salariati si pentru ceilalti participanti la procesul de munca atributiile si raspunderea ce le revin in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protectie a muncii corespunzator conditiilor in care se desfasoara activitatea la locurile de munca;

f) sa asigure si sa controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoasterea si aplicarea, de catre toti salariatii si participantii la procesul de munca, a masurilor tehnice, sanitare si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii salariatilor si participantilor la procesul de munca: afise, pliante, filme, diafilme si altele asemenea cu privire la protectia muncii;

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire necesare;

i) sa asigure, pe cheltuiala unitatii, instruirea, testarea si perfectionarea profesionala a persoanelor cu atributii in domeniul protectiei muncii;

j) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute in normele de protectie a muncii;

k) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute;

1) sa tina evidenta locurilor de munca cu conditii deosebite: vatamatoare, grele, periculoase, precum si a accidentelor de munca, bolilor profesionale, accidentelor tehnice si avariilor;

m) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

n) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii accidentelor de munca;

o) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca cu prilejul controalelor si al cercetarii accidentelor de munca;

p) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, salariatii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;

r) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

Obligatiile salariatilor in domeniul protectiei muncii

Normele de protectie si igiena a muncii, masurile organizatorice intreprinse de angajator si de alte organe sunt ineficiente daca cei ce participa direct la procesul muncii - salariatii si celalalt personal - nu respecta aceste norme si masuri. De aceea, in art. 19 din Legea nr. 90/1996 (republicata) se prevede ca salariatii au urmatoarele obligatii:

a) sa-si insuseasca si sa respecte normele de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;

b) sa desfasoare activitatea in asa fel, incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana cat si pe celelalte persoane participante la procesul de munca;

c) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;

d) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca accidentele de munca suferite de propria persoana si de alte persoane participante la procesul de munca;

e) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de indata pe conducatorul locului de munca;

f) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;

g) sa dea relatiile solicitate de organele de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.

Masuri de protectie a muncii

Avand ca obiectiv imbunatatirea conditiilor de munca, prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, masurile de protectie a muncii se grupeaza, in functie de natura lor, in mai multe categorii:

a) Masuri tehnico-organizatorice care vizeaza:

- construirea obiectivelor economice si reamenajarea (retehnologizarea) celor existente in concordanta cu cerintele privind protectia si igiena muncii;

- organizarea locului de munca, asigurarea conditiilor de mediu, de iluminat, diminuarea emisiunilor poluante.

- instructajul salariatilor. Codul muncii stabileste, in art. 143 alin. 2, ca salariatii sunt obligati sa cunoasca si sa respecte integral normele de securitate si de igiena a muncii la locurile unde isi desfasoara activitatea. Raspunderea pentru realizarea masurilor de protectie a muncii o au, potrivit atributiilor ce le revin, cei care organizeaza, conduc, coordoneaza si controleaza procesele de munca. in consecinta acestora le revine obligatia realizarii instructajului de protectie a muncii cu personalul salariat.

Instructajul este obligatoriu si se realizeaza in raspunderea patronului (unitatii) si pe cheltuiala sa:

- instructajul introductiv general - se asigura noilor salariati, celor transferati, detasati, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor prezenti in 22 unitate in scop de instruire profesionala;

- instructajul la locul de munca - aplicabil noilor salariati si celor care si-au schimbat locul de munca sau felul muncii, se realizeaza spre a fi pusi la curent cu specificul tehnologiei, utilajelor, riscurilor de accidentare, modul de utilizare a echipamentului de protectie si de lucru etc;

- instructajul partial se asigura periodic, in functie de specificul locului de munca, urmarindu-se readucerea in atentia salariatilor a normelor si regulilor de protectie a muncii si prezentarea elementelor noi aparute, a schimbarilor determinate de retehnologizarea sau, dimpotriva, de uzura instalatiilor, utilajelor si masinilor pe care lucreaza.

b) Masuri pentru asigurarea echipamentului de protectie si a echipamentului de lucru. Normativul-cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie, aprobat prin Ordinul nr. 225/1995 al ministerului muncii si protectiei sociale, prevede ca mijlocul individual de protectie este cel destinat protectiei unui singur muncitor si care este purtat de acesta (pct. 2).

- echipamentul de protectie - se acorda gratuit in vederea prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale; salariatul suporta contravaloarea lui numai daca uzura prematura se datoreaza culpei sale;

- echipamentul de lucru - beneficiaza salariatii care lucreaza in locuri de munca de natura sa produca degradarea sau uzura prematura a imbracamintei si incaltamintei proprii. Daca nu s-a stipulat altfel in contractul colectiv (respectiv in sens mai favorabil), salariatii suporta 50% din costul echipamentului de lucru.

Normativul-cadru care se aplica in intreaga economie nationala stabileste criteriile de acordare a echipamentului individual de protectie in functie de:

- factorii de risc (periculosi sau nocivi);

- pericolul de accidentare in munca sau imbolnavire profesionala;

- sortimentul si calitatile mijloacelor individuale de protectie care se acorda salariatilor si tuturor categoriilor de persoane care desfasoara activitati in cadrul unitatii respective (personal de control, personal detasat, ucenici, elevi sau studenti care efectueaza stagii de practica, vizitatori etc).

Reglementarea concreta a acordarii echipamentului individual de protectie se face de catre consiliul de administratie al fiecarui agent economic, la propunerea unei comisii mixte formata din reprezentanti ai angajatorului si un reprezentant al organizatiilor sindicale.

Executantii unei sarcini de munca (salariat, ucenic, elev, student etc.) are dreptul de a refuza executarea acesteia daca nu i se asigura mijloacele individuale de protectie necesare prevazute in normativ, fara ca refuzul sa atraga asupra sa masuri disciplinare.

c) Masuri pentru asigurarea alimentatiei speciale. in scopul cresterii rezistentei organismului salariatilor care lucreaza in conditii vatamatoare sau periculoase li se acorda, in timpul lucrului, o alimentatie speciala. Finalitatea acestei alimentatii exclude posibilitatea de a se renunta sau de a se pretinde echivalentul ei banesc.

d) Masuri pentru asigurarea examinarii medicale. Se realizeaza atat la incadrarea in munca dar si ulterior, de regula anual. De altfel, prin contractele colective s-au stabilit si obligatii pentru unitati (patroni) de a se asigura si materialele igienico-sanitare necesare la locurile de munca.

Accidentul de munca

A. Notiuni privind accidentul de munca.

Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 90/1996 (republicata), prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

Potrivit art. 5 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 388/1996 este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale;

b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate de institutii autorizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public;

f) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal;

g) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice ori in orice alt loc de munca organizat de acestea, in timpul programului de munca;

h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu,

i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, sau de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu, pe durata normala de deplasare.

in situatiile mentionate la lit. h) si i), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de normele de protectie a muncii sau de circulatie, in vigoare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul sau materialele, daca schimba imbracamintea personala, de protectie sau de lucru, daca se afla in baie sau in spalator, sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din incinta persoanei juridice sau fizice si invers;

k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare;

1) accidentul suferit de angajati ai persoanelor juridice romane sau de persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata prevazuta in documentul de deplasare.

Deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul programat;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor de instruire practica (de exemplu: somerii);

o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale cum ar fi: furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare) etc, daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;

p) accidentul survenit in timpul vizitelor organizate la o persoana juridica sau fizica in scop profesional;

r) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;

s) accidentul suferit de o persoana, aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni;

t) accidentul suferit de o persoana care se afla in perioada de proba, in vederea angajarii.

B. Comunicarea accidentelor de munca.

Indiferent de natura sa, orice accident de munca va fi adus la cunostinta conducatorului unitatii sau a inlocuitorului acestuia. Obligatia revine - in masura in care este posibil - inclusiv celui accidentat.

Potrivit dispozitiilor art. 26, din Legea nr. 90/1996 (republicata) accidentul de munca urmat de incapacitate temporara de munca ori, dupa caz, urmat de invaliditate sau deces, precum si accidentul de munca colectiv vor fi comunicate de indata de catre conducerea persoanei juridice sau, dupa caz. de persoana fizica, in calitate de angajator, inspectoratului teritorial de munca si, dupa caz, organelor de urmarire penala competente, potrivit legii.

Raspunderea juridica pentru incalcare NPM

A. Raspunderea juridica a salariatilor poate fi:

1. Disciplinara - Obligatia de respectare a normelor legale privind protectia muncii sub sanctiunea raspunderii disciplinare rezulta expres din art. 5 alin. 2 lit. d din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii si art. 143, alin. 2 din Codul muncii. Prevederi similare sunt cuprinse in contractele colective de munca. Ca atare, incalcarea cu vinovatie a obligatiilor de serviciu cu privire la normele de protectie a muncii poate antrena raspunderea disciplinara a salariatului respectiv;

2. Materiala - in cazul in care, prin incalcarea normelor de protectie a muncii, se produce un prejudiciu unitatii (patronului).

Este posibila insa si o alta ipoteza si anume ca unitatea, obligata la despagubiri fata de o persoana prejudiciata, sa recupereze daunele de la salariatul vinovat;

3. Contraventionala - intervine in situatia cand incalcarea normelor de protectie a muncii constituie contraventie, sanctionata in conformitate cu reglementarile in vigoare (de regula, cu amenda). Contraventia este definita ca o fapta ce prezinta pericol social mai redus decat infractiunea, fapta care este prevazuta de lege, decret sau alte acte normative si care a fost savarsita cu vinovatie (ari. 1 din Legea nr. 32/1968);

4. Penala - potrivit Legii nr. 90/1996 (republicata), incalcarea dispozitiilor legale privitoare la protectia muncii atrage raspunderea penala in urmatoarele cazuri:

- neluarea vreuneia dintre masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, de catre persoana care are indatorirea de a lua aceste masuri la locul de munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala. Aceasta fapta constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

- neluarea vreuneia dintre masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, de catre persoana care are indatorirea de a lua aceste masuri la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit, daca prin aceasta se creeaza posibilitatea producerii unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala. Aceasta fapta constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

- nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la protectia muncii, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala. Aceasta fapta constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

- nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la protectia muncii, la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit, daca prin aceasta se creeaza posibilitatea producerii unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala. Aceasta fapta constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

- repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a dispus oprirea acestora. Aceasta fapta constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

B. Raspunderea juridica (patrimoniala) de drept al muncii a unitatii (patronului) pentru prejudicii cauzate salariatilor prin accidentele de munca sau imbolnaviri profesionale.

Temeiul juridic al acestei raspunderi il constituie art. 111 alin. 1 din Codul muncii: 'unitatea este obligata, in conditiile legii, sa despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit, din culpa unitatii, un prejudiciu in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu', coroborat cu art. 187 din cod in sensul ca se aplica pentru intregire si prevederile dreptului comun.

Unitatea raspunde atunci cand nu a luat masurile de protectie a muncii stabilite prin lege sau contractul colectiv.

Salariatul caruia i s-a creat o incapacitate temporara de munca sau o invaliditate, pe langa drepturile de asigurari sociale, se poate indrepta cu actiune in daune impotriva unitatii aflata in culpa, in vederea acoperirii integrale a prejudiciului pe care 1-a suferit. Actiunea poate introdusa numai dupa stabilirea drepturilor de asigurari sociale si exclusiv pentru diferenta dintre cuantumul acestora si valoarea integrala a prejudiciului.

Raspunderea unitatii (patronului) este de drept al muncii, izvorand din contractul individual de munca, respectiv din existenta unei clauze de securitate in favoarea salariatului.

In conditiile actuale, se poate aprecia ca unitatea raspunde atat pentru prejudiciul patrimonial, cat si pentru cel moral (cand poate fi echivalat in bani).

Se asimileaza salariatilor persoana detasata, cea care indeplineste sarcini de stat sau obstesti, precum si elevii, ucenicii si studentii care fac practica profesionala.

Deoarece unitatea se afla, in cazul unui accident de munca sau boli profesionale, pe teren contractual, este prezumata in culpa si va raspunde pentru:

- faptele organului sau de conducere;

- faptele unui prepus (prepusi).

Potrivit regulilor din dreptul comun, prezumtia de culpa poate fi inlaturata daca se probeaza forta majora, faptul tertului sau, ceea ce este posibil, insasi fapta victimei (a salariatului in cauza).

Daca salariatul este pagubit ca urmare a comiterii unei infractiuni savarsita de persoanele care au calitatea de organ sau de prepus al unitatii, raspunderea acesteia va fi delictuala. Art. 111 alin. 1 din Codul muncii este aplicabil exclusiv raporturilor juridice nascute din incheierea, executarea, modificarea si incetarea contractului de munca, dar nu si in cazul savarsirii unei fapte penale.

Clauza de securitate in favoarea salariatului trebuie inteleasa si interpretata intr-un sens larg in concordanta cu prevederile constitutionale privind protectia sociala. Ca urmare, unitatea va raspunde si pentru accidentul de munca sau boala profesionala determinata de o cauza imprevizibila.

C. Raspunderea juridica de drept civil (delictuala sau contractuala) a unitatii (patronului).

Salariatii aflati in voiaj care au suferit un accident de munca, ori au contractat o boala profesionala se pot indrepta cu actiune numai impotriva unitatii care este parte in contractul lor de munca.

In situatia cand accidentul de munca sau boala profesionala sau produs datorita unei fapte penale salariatul va putea chema unitatea in proces ca parte civilmente responsabila (delictual). Si ucenicii, elevii si studentii aflati in practica, cei care indeplinesc sarcini de stat sau obstesti, militarii care muncesc, persoanele care executa o pedeapsa prin munca - daca au fost accidentati ori s-au imbolnavit - pot, la fel, sa cheme unitatea in proces potrivit normelor raspunderii civile delictuale.

Plata despagubirilor - ca mod de reparare a prejudiciilor produse persoanelor fizice prin accidente de munca sau imbolnaviri profesionale - se poate efectua fie intr-o suma globala, fie prin plati periodice.

a) Despagubirile se acorda in functie de evaluarea pagubelor in momentul la care se face aceasta evaluare. Odata stabilite, plata lor se intoarce in trecut, de la momentul savarsirii faptei pagubitoare.

b) Culpa comuna determina reducerea despagubirilor in raport cu masura in care salariatul a contribuit prin fapta sa la producerea prejudiciului respectiv.

3.3.3. Reglementari privind prevenirea si stingerea incendiilor Ordonanta nr. 60 din 28 august 1997 privind apararea impotriva incendiilor aprobata prin Legea Nr. 212/1997, cu modificarile si completarile ulterioare4 prevede ca apararea impotriva incendiilor a vietii oamenilor, a bunurilor si a mediului constituie o problema de interes public, la care trebuie sa participe, in conditiile legii, autoritatile administratiei publice centrale si locale, persoanele juridice si fizice romane, precum si celelalte persoane juridice sau fizice care desfasoara activitati ori se afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei.

Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de masuri tehnice si organizatorice, precum si de activitati specifice, planificate si realizate potrivit prezentei ordonante, in scopul de a asigura identificarea, evaluarea, controlul si combaterea riscurilor de incendiu, informarea cetatenilor asupra acestora, precum si interventia operativa pentru salvarea si acordarea ajutorului pentru persoanele aflate in pericol, stingerea incendiilor si limitarea efectelor acestora.

Obligatii generale

Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte in orice imprejurare normele de prevenire si stingere a incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor, viata, bunurile si mediul.

Orice persoana care observa un incendiu are obligatia de a anunta prin orice mijloc pompierii, primarul sau politia, dupa caz, si sa ia masuri, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului.

in caz de incendiu, orice persoana are obligatia de a acorda ajutor, cand si cat este rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la solicitarea victimei, a autoritatilor administratiei publice sau a reprezentantilor acestora, precum si a pompierilor.

Obligatiile armatorului, utilizatorului si salariatilor

Armatorul are urmatoarele obligatii principale:

a) sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare privind apararea impotriva incendiilor in unitatea sa, sa le actualizeze ori de cate ori apar modificari si sa le aduca la cunostinta salariatilor, utilizatorilor si oricarei persoane interesate;

b) sa asigure identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa si sa justifice autoritatilor competente ca masurile de aparare impotriva incendiilor sunt corelate cu natura si nivelul riscurilor;

c) sa obtina avizele si autorizatiile de prevenire si stingere a incendiilor, prevazute de lege;

d) sa intocmeasca si sa actualizeze permanent lista cu substantele periculoase, clasificate astfel potrivit legii, utilizate in activitatea sa sub orice forma, cu mentiuni privind: proprietatile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezinta pentru sanatate si mediu, mijloacele de protectie recomandate, metode de prim-ajutor, substante pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

e) sa elaboreze instructiunile de aparare impotriva incendiilor si sa stabileasca sarcinile ce revin salariatilor, pentru fiecare loc de munca;

f) sa verifice ca, atat salariatii, cat si persoanele din exterior, care au acces in unitatea sa, primesc, cunosc si respecta instructiunile necesare privind masurile de aparare impotriva incendiilor;

g) sa stabileasca un numar de persoane cu atributii privind punerea in aplicare, controlul si supravegherea masurilor de aparare impotriva incendiilor;

h) sa asigure mijloacele tehnice corespunzatoare si personalul necesar interventiei in caz de incendiu, precum si conditiile de pregatire a acestora, corelat cu natura riscurilor de incendiu, profilul activitatii si marimea unitarii;

i) sa asigure intocmirea planurilor de interventie si conditiile pentru ca acestea sa fie operationale in orice moment;

j) sa asigure contactele, intelegerile, angajamentele, conventiile si planurile necesare corelarii, in caz de incendiu a actiunii fortelor si mijloacelor proprii cu

cele ale unitatilor de pompieri militari si cu ale serviciilor de urgenta ce pot fi solicitate in ajutor; sa permita accesul acestora in unitatea sa in scop de recunoastere, de instruire sau de antrenament si sa participe la exercitiile si aplicatiile tactice de interventie organizate;

k) sa asigure si sa puna in mod gratuit la dispozitia fortelor chemate in ajutor mijloacele tehnice, echipamentele de protectie individuala, substantele chimice de stingere care sunt specifice riscurilor care decurg, din existenta si functionarea unitarii sale, precum si medicamentele si antidotul necesare acordarii primului ajutor;

1) sa prevada fondurile necesare realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor si sa asigure, la cerere, plata cheltuielilor efectuate de alte persoane fizice sau juridice care au intervenit pentru stingerea incendiilor in unitatea sa;

m) sa stabileasca si sa transmita, catre utilizatorii produselor rezultate din activitatea unitarii sale, precum si catre tertii interesati, regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile previzibile la utilizarea, manipularea, transportul, depozitarea si conservarea produselor respective.

Utilizator este orice persoana care foloseste un bun aflat in proprietatea altei persoane, in baza unei conventii ori prin punerea acestuia la dispozitie pentru utilitate publica, in mod gratuit.

Utilizatorul are urmatoarele obligatii principale:

a) sa cunoasca si sa respecte masurile de aparare impotriva incendiilor, stabilite si date, sub orice forma, de patron, proprietar, producator sau furnizor, dupa caz;

b) sa intretina si sa foloseasca, in scopul pentru care au fost realizate, dotarile pentru apararea impotriva incendiilor, asigurate de patron, proprietar sau de producator;

c) sa respecte normele de aparare impotriva incendiilor, specifice activitatilor pe care le organizeaza sau le desfasoara, in care caz utilizatorului ii revin, in mod corespunzator, si obligatiile prevazute la art. 19

Fiecare salariat indiferent de natura angajarii, are in procesul muncii urmatoarele obligatii principale:

a) sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la cunostinta, sub orice forma, de patron sau de persoanele desemnate de acesta;

b) sa utilizeze, potrivit instructiunilor date de patron sau de persoanele desemnate de acesta, substantele periculoase, instalatiile, utilajele, masinile, aparatura si echipamentele de lucru;

c) sa nu efectueze manevre si modificari nepermise ale mijloacelor tehnice de protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor;

d) sa comunice, imediat patronului ori persoanelor imputernicite de acesta orice situatie pe care este indreptatit sa o considere un pericol de incendiu, precum si orice defectiune sesizata la sistemele de protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor;

e) sa coopereze cu salariatii desemnati de patron, atat cat si permit cunostintele si sarcinile sale, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor;

f) sa acorde ajutor, atat cat este rational posibil, oricarui alt salariat aflat intr-o situatie de pericol.

Sanctiuni

Incalcarea normelor cu privire la prevenirea si stingerea incendiilor constituie contraventii daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, si se sanctioneaza cu amenda:

a)de la 500.000 lei la 1.000.000 lei,

b) de la 1.000.000 lei ;a 5.000.000 lei,

c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei,

Contraventiile la nonnele de prevenire si stingere a incendiilor, se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice, dupa caz.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul unitarii de pompieri militari cu atributii de indrumare, control, interventie si constatare a incalcarilor legii in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, anume desemnat de comandantul Corpului Pompierilor Militari, precum si de alte organe abilitate de lege.